Category Archives: Uncategorized

Genmaicha – organic – Tashi

Print Friendly

Astazi va povestesc despre un ceai cu adevarat deosebit, nou pentru mine si foarte interesant. Genmaicha este un ceai verde japonez care are in compozitie si bobite de orez putin prajite. Sortimentul incercat de mine este organic, de la Tashi. Pachetul de 50 gr este 28 lei, binemeritati zic eu pentru un ceai atat de deosebit.

Aroma de cereale prajite este foarte intensa, se simte de cum deschizi pachetul. Imi aminteste de floricele ceea ce m-a facut putin sceptica initial, dar dupa ce l-am gustat, nu mi-a parut rau.

Ceaiul este de un auriu superb, ti-e mai mare dragul sa te uiti la el si pana sa-l gusti, parfumul specific persista si iti inunda narile. Lichidul pare putin tulbure si parca dens dar de fapt, textura este la fel cu a oricarui alt ceai verde.

L-am pregatit in Piao I cu infuzari scurte de cateva zeci de secunde (intre 30 si 60) si cu apa la temperatura clasica pentru ceai verde – 70-80grade. Prima oara l-am pregatit si cu apa ceva mai fierbinte dar mi-a placut mai mult acum.

 E o adevarata placere sa gasesti ceaiul de genul acesta care-ti bucura toate simturile si te fac sa te simti extraordinar. Daca sunteti cat de putin interesati de ceai, va recomand din tot sufletul sa incercati si aceste sortimente mai de calitate pentru a simti diferenta uimitoare intre un ceai oarecare la plic si un ceai real in care frunzele sunt vizibile si nu exista ingrediente dubioase.

ceai japonez cu orez

Cu aceasta ocazie, vreau sa va invit sa va alaturati unei comunitati foarte frumoase de iubitori de ceai, pe forumul coltulceaiului.ro. Este un forum tanar dar plin de pasionati de la care sunt convinsa ca veti putea invata o gramada de lucruri noi si interesante despre ceai! Sunt sigura ca nici n-o sa va vina sa credeti cat de complexa este lumea ceaiului!

Gold Tip Keemun – ceai negru chinezesc (Compania ceaiului)

Print Friendly

gold tip keemun

Astazi va povestesc despre un ceai deosebit, diferit de ce cunoasteti de prin magazine, un adevarat ceai negru chinezesc care iti deschide ochii si mintea atunci cand il bei de dimineata.

Gold Tip Keemun este unul dintre ceaiurile chinezesti clasice care sunt cunoscute in toata lumea, fiind un ceai negru potrivit pentru micul dejun si printre cele mai frecvent baute in tara sa natala. Frunzele sunt marunte si de culoare inchisa iar ceaiul are o aroma puternica, distincta. V-am mai scris despre el aici, se mai numeste si Keemun Hao Ya.

Recomandarea de infuzare este de 2-3 minute la temperatura mare. Personal, il prefer cu o infuzare mai scurta de un minut sau mai putin si cu apa putin racita (o pun intr-un ceainic si o las sa se racoreasca 5 minute). Este un ceai tare pe care eu prefer sa-l imblanzesc putin in acest fel.

Are o aroma florala interesanta si pe final chiar este un pic dulceag. La o infuzare mai lunga (cele 2-3 minute recomandate) se observa si faptul ca este usor afumat si poate avea si o aroma puternica lemnoasa. Asa cum ziceam si in articolul vechi, am fost si acum impresionata de aftertaste-ul puternic si foarte lung si l-am regasit dupa atata timp, cu aceleasi efecte si acelasi gust deosebit.

Culoarea este tare frumoasa – un lichid brun roscat curat, fara firmituri. In ciuda faptului ca frunzele sunt micute si delicate, acestea nu se rup si nu lasa ramasite neplacute in ceai.

Ceaiul de mai sus este un sortiment de la Compania ceaiului. Este unul dintre ceaiurile destul de accesibile ca pret, avand in vedere calitatea sa. Este de asemenea un ceai pe care eu l-as recomanda celor care vor sa se convinga de diferenta dintre ceaiurile acestea de calitate superioara si ceaiurile la plic. Diferenta este cu adevarat notabila. Mostra de 10gr este 12 lei la Compania ceaiului, o firma pe care v-am mai recomandat-o si in trecut ca fiind una dintre putinele care aduc ceaiuri bune in tara noastra.

Pentru recomandari de ceai, puteti vizita pagina dedicata acestora:

Briose lamaioase cu mac (Bucatar Curajos)

Print Friendly

Luna aceasta, provocarea Bucatarului curajos mi-a adus o reteta care s-a pretat foarte bine la transformat in briose si cum briosele sunt pe locul doi (dupa paine) in lista mea de preparate pe care le pregatesc cu cel mai mare drag, acestea au fost o alegere foarte usoara. Poate ca nu v-am mai scris demult despre briose, dar pregatesc mereu cate o tava pentru ca sotului ii place foarte mult sa le manance iar eu…dupa cum ziceam, le pregatesc cu drag.

Reteta sugerata de Cristina in cadrul micutei noastre provocari este destul de simpla dar foarte aromata si gustoasa – un guguluf cu lamaie si mac. Nu mai gustasem demult o briosa lamioasa si chiar le-am regasit cu placere, adaptand aceasta reteta. In plus, reteta mai are o surpriza sub forma unui adaos de tuica de prune – pe care eu o aveam in casa si am folosit-o, asemenea Cristinei, din lipsa de lichior. Dar sa va spun reteta si sa va arat niste poze. 🙂

Ingrediente pentru aproximativ 12 briose:

1 lamaie

100gr unt foarte moale, la temperatura camerei

80gr zahar

1 0u

200gr faina

jumate plic praf de copt

100ml lapte

2 lg tuica

50gr mac

Amestecam faina cu praful de copt si lasam deoparte. Incingem si cuptorul si pregatim tava de briose cu hartiute sau ungand cu unt formele.

Batem bine oul cu zaharul si cu untul moale. Adaugam laptele si apoi faina amestecata cu praf de copt.

Impartim compozitia in doua parti egale. Unei parti ii adaugam o lingura de zeama de lamaie si coaja rasa de la lamaie si in cealalta jumatate punem tuica si macul. Le omogenizam bine pe fiecare in parte.

Punem in fiecare forma de briosa cate o lingura plina de compozitie cu mac si o lingura de compozitie cu lamaie. Dupa ce le-am umplut pe toate, luam o scobitoare si amestecam usor in fiecare forma pentru a ridica la suprafata putin din compozitia cu mac.

Bagam tava in cuptor si coacem vreo 25 de minute, pana se rumeneste frumos si e coaptape dinauntru (verificam cu scobitoarea).

Lasam sa se raceasca si servim cu ceai, lapte sau suc. Din cauza untului, briosele se vor lipi de hartiute dar daca le lasati sa se raceasca, le veti dezlipi mult mai usor.

briose cu lamaie si mac

Castigatoare concurs

Print Friendly

Stiu ca asteptati de mult sa aflati cine este castigatoarea concursului aniversar si a cartii de la editura All si imi cer scuze ca a durat atat de mult pana sa public concluzia (au intervenit si motive tehnice si probleme cu blogul din pacate).

Adevarul este ca mi-a fost imposibil sa aleg o castigatoare fiindca mi-au placut toate retetele si toate interpretarile si m-am bucurat de fiecare in parte asa ca efectiv nu ma puteam hotari. Pana la urma, am rugat consortul sa se uite pe poze si retete – el fiind cel care stia si preparatele incercate de voi pentru ca le-a degustat cand le-am facut eu. Si l-am lasat pe el sa aleaga.

Preferatele lui au fost saratelele Danielei asa ca premiul merge la ea. Asadar, draga Daniela, te rog sa-mi trimit un mail cu datele tale pe care sa-l pot trimite la editura All, din partea careia vei primi cartea Tehnici culinare si ustensile de bucatarie.

Imi pare rau ca nu va pot premia pe toate, o meritati cu prisosinta. Pe viitor, trebuie sa ma gandesc la o solutie sa pot premia pe toata lumea. :D

Va multumesc taaaaaare mult pentru ca v-ati batut capul cu retetele si ca le-ati pregatit atat de fain. Va mai astept si alta data!

Cu drag,

Diana

Concurs Stephen King

Print Friendly

Dragii mei,

Daca nu ati observat inca, va invit la concurs. Premiul este ultimul roman al lui Stephen King iar cerintele sunt super-simple. 🙂

Enjoy! 🙂

Biscuitii Oreo…de-acasa

Print Friendly

Mi-aduc aminte si-acum cat eram de pierduta in spatiu cand se vorbea prin filme despre biscuitii Oreo si eu habar n-aveam despre ce e vorba. Cand au aparut si la noi acum cativa ani am fost tare incantata. Mie-mi plac mai toti biscuitii negri cu crema alba (sunt unii turcesti foaaarte buni) si mi-au placut si astia dar nu m-a apucat cine stie ce nebunie Oreo desi e adevarat ca merg tare bine de dimineata, sfaramati in iaurt.

In fine, tot bantuind pe net am gasit o reteta pe unul dintre blogurile mele preferate si zic hai sa incerc, ce mare filozofie. Si iaca ce-a iesit:

Cum am facut:

Ingrediente

85gr unt la temperatura camerei

100gr zahar alb + 40gr zahar brun

un varf de cutit de sare

un sfert de lingurita praf de copt +  un sfert de lingurita bicarbonat

jumate de lingurita de ness sau alta cafea instant

2 galbenusuri

115gr faina alba cernuta

85 gr cacao cernuta

o lingurita si jumatate extract de vanilie

Umplutura:

60gr unt la temperatura camerei

140gr zahar pudra cernut

1 lingurita extract de vanilie

putina sare

Sa facem intai biscuitii. Intr-un bol batem untul bine cu mixerul si adaugam zaharul si cel alb si cel brun, sarea, praful de copt, bicarbonatul, cafeaua si extractul de vanilie. Se bate bine pana se topeste zaharul aproape de tot si apoi adaugam galbenusurile pe rand. Cel mai bine e sa folositi un bol mai adanc pentru ca e o compozitie care cam zboara pe pereti cand o amesteci.

Adaugam faina si cacaua amestecand cu mixerul la viteza mica. E bine ca acestea sa fie cernute(stiu ca e enervant, nici mie nu-mi place partea asta) pentru ca se amesteca mult mai bine. Veti obtine un aluat gros, ca o plastilina pe care trebuie sa-l framantati putin cu mana si sa formati din el o bila compacta.

Daca nu il folositi acum, aluatul poate sta la frigider o saptamana dar trebuie adus la temperatura camerei inainte de a-l folosi.

Incalzim cuptorul si pregatim aluatul, intinzand o foaie groasa cam de jumate de centimetru. Pentru a intinde foaia, presarati pe masa niste cacao. Mie mi s-a parut potrivita marimea aceasta dar banuiesc ca s-ar putea face si un pic mai subtiri daca vi se pare prea gros asa. Oricum, eu nu vor creste prea mult in cuptor – raman aproximativ la marimea la care i-ati si taiat.  Taiati cerculetele la ce marime vreti sau cu orice forma (eu am vrut sa fie cat mai asemanatori cu Oreo asa ca am folosit un paharel cu diametru cat un biscuite). Le asezam frumos intr-o tava, pe hartie de copt (au iesit aproximativ 30 de biscuiti).

Vor sta la cuptor aproximativ 10 minute. Cand ii scoateti vor avea suprafata ferma dar inca o sa vi se para ca-s prea moi dar nu ii mai puneti la loc pentru ca se arde cacaoa prea tare si se amarasc. Dupa 5 minute, desprindeti-i cu o spatula de pe foaia de copt si lasati-i sa se raceasca de tot.

Putem apoi sa pregatim si umplutura care e foarte simpla. Batem untul spuma cu zaharul pudra, vanilia si putina sare. Zaharul trebuie sa se topeasca de tot iar crema trebuie sa fie fina si putin pufoasa. Daca puneti cam o lingurita de crema pentru fiecare sandvici de biscuiti, vor iesi 15 biscuiti deliciosi cu crema din belsug.

Acum urmeaza partea cea mai grea pentru ca trebuie sa-i puneti intr-o cutiuta cu capac si sa-i lasati la frigider cateva ore pana se intareste umplutura. Mie mi s-au parut grozavi imediat ce i-am scos de la frigider cand erau reci dar au fost si altii carora li s-au parut prea tari si i-au preferat nerefrigerati asa ca ii gustati si vedeti voi cum va place mai mult.

Mie mi s-au parut nemaipomenit de gustosi. Demult n-am mai fost atat de entuziasmata de niste biscuiti si astept cu nerabdare sa-i pregatesc din nou (atunci o sa va adaug si niste poze din timpul productie pentru ca acum nu am facut).

Enjoy!

Ciocolata organica Dagoba

Print Friendly

“You can deprive the body, but the soul needs chocolate!”

Acum ceva timp mi-am cumparat o ciocolata organica pentru ca am vrut sa vad si eu what all the fuss is about. Si nu a fost chiar mare fuss desi mi-a placut dar asta mai ales datorita continutului de ghimbir si scortisoara. A fost o ciocolata cam scumpa dar buna tare si care si-a mieritat banii asa ca m-am gandit sa v-o arat poate vreodata dati peste ea pe undeva si sa stiti sa o incercati.

Mi-a placut nespus aroma de chai, am avut o perioada in care o cautam in orice (de la ceai la dulciuri). Acum insa parca prea cald afara pentru ea. Chai inseamna scortisoara, cuisoare, cardamom, cacao and everything nice! 🙂 Va las cu cateva poze ca mai mult decat ca e buna, buna, buna tare, nu am ce sa va mai zic. 🙂

Drept dovada ca-i organica (desi eu la gust n-am simtit nici o diferenta):

SMS pentru Bibi

Print Friendly


Acesta este cel de-al treilea articol pe care il scriu despre Bibi mic. Stiu ca il stiti pe Bibi pentru ca v-am mai vorbit despre el de multe ori. Bibi este cel mai frumos, cel mai cuminte, cel mai zambitor si vesel copil din cati stiu eu. De aceea scriu despre el atat, de aceea va bat la cap in fiecare zi, pe fiecare coltisor al blogului.

Pe Bibi si pe parinti lui ii cunosc personal. Toate lucrurile pe care le-am scris despre el sunt adevarate si aflate din intalnirile noastre din pacate prea frecvente (spun asta pentru ca lucrez la laboratorul unde Bibi mic isi face analizele SAPTAMANAL). Bibi nu-i o poveste de pe bloguri pentru mine. Bibi este REAL!

Am citit in ultimele zile niste orori de nu-mi vine sa cred. Rautatea si prostia nu au margini, asta stiam deja dar sa te legi de un lucru atat de delicat cum este viata unui copil este peste puterea mea de intelegere. Stiti cum se zice: un nebun arunca o piatra-n balta si 10 prosti sar dupa ea si se ineaca? Cam asa si aici. S-au gasit care in loc sa ne ajute sa-l ajutam pe Bibi, ii denigreaza campania. Asta in conditiile in care dovezile pentru cazul lui Bibi sunt la vedere pe blogul mamei lui si pot fi obtinute la cerere, de catre oricine, oricand! Mama lui Bibi raspunde personal la telefonul si mailul care sunt afisate pe blogul lor.

BIBI ESTE O FIINTA VIE, REALA!

BIBI NU ESTE O INGRAMADEALA DE PIXELI PE UN ECRAN DE CALCULATOR.

OCHII LUI SUNT CU ADEVARAT ALBASTRI. In poza de mai jos este chiar el!

Veselia si dragostea pe care o inspira in jurul lui este de necrezut. Suntem 50 de oameni in laborator si nu-i unul sa nu-l indrageasca pe Bibi! De fiecare data cand vine, ne perindam pe langa el sa-l salutam si sa ne luam “doza” de Bibi. Ne prostim si scalambaim in fata lui ca sa-i luam gandul macar un moment de la intepaturi. Ii radem, ii zambim, ii vorbim, il rasfatam…doar doar ne-o rasplati cu zambetul lui frumos!

Am scris aceste randuri pentru ca vreau sa stiti ca Bibi este real! Cazul lui nu este o mascareala. Nici nu stiu ce oameni ar fi in stare sa faca o mascareala din asemenea lucru serios. Nu vreau sa vorbesc despre bloggerul care a indraznit sa tarasca in noroi aceasta campanie minunata. Nu vreau sa ma duc la el pe blog, nu vreau sa-i fac trafic, nu vreau sa-l citesc, sa-l aud, sa stiu de el. Dar daca trece pe aici (ceea ce-i putin probabil dar nu ma pot abtine) vreau sa stie ca mi-e mila de el. Mi-e mila de viata lui amarata si de bucuriile lui meschine si ii doresc ca macar odata in viata sa aiba parte de o fericire extraordinara, din cele cum numai o data pot aparea si atunci sa-i fie umbrita de propria-i meschinarie. Atat. Draga domnule, nu te deranja sa-mi scrii. Nu-ti voi aproba comentariile.

Povestea lui Bibi a fost rescrisa emotionant si pentru el se straduiesc multi oameni.Nici nu-i stiu eu atat de multi sunt dar iata o lista minuscula: Bogdana, Silvia, Luminita, Critico Mamica, Olivia, Laura, Dana Nalbaru, ziare si televiziuni au scris si vorbit despre Bibi. Sunt o multime de bloguri care s-au mobilizat si i-au publicat povestea.

In acest scop s-au activat cateva numere cu tarif special pentru donatii:

SMS la 848 (in retelele Orange, Vodafone si Cosmote) – 2 euro/SMS

Romtelecom:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel

Pe pagina de Facebook a lui Bibi gasiti si o multime de lucruri dragute(numai bune de cadouri de Craciun) pe care le puteti cumpara pentru a-l ajuta.Sau puteti cumpara unul dintre cele 15 sapunuri naturale (si minunate) oferite de Soap Mill.

Daca puteti mai mult, iata si un cont in care puteti depune bani:

(lei) RO24 BTRL 0140 1201 N396 55XX

Banca Transilvania
Titular cont: Filip Bogdan-Liviu

CriticoMamica are afisate si cateva bannere pe care le puteti prelua pentru blogurile voastre. Ar fi bine daca le-ati putea pastra undeva la vedere in perioada 10-16 decembrie. Aceasta este perioada in care numerele de telefon pentru donatie vor fi disponibile.

Sunt atatea moduri in care il puteti ajuta pe Bibi. Si el o merita atat de mult incat nici nu va pot spune!

Un SMS inseamna 2 EURO. Daca ar fi sa facem un mic exercitiu…ce am facut azi cu 2 euro? Mi-am luat un sandvis la pranz, de dimineata am luat 2 bilete pt transportul in comun, mai tarziu mi-am luat o pereche de ciorapi si pe seara o cutie de lapte si o punga de cereale. De fiecare data cate 2 euro. De fiecare data lucruri la care as fi putut renunta cu usurinta. Saptamana asta, pentru Bibi, 2 euro inseamna o sansa! O sansa la care el nu poate renunta.

Ma gandeam zilele trecute la cadouri de Craciun, la ce vreau sa daruiesc si cui, la ce vreau sa primesc. M-am gandit la emotia cu care se daruiesc aceste cadouri, la emotia si mai mare cu care se primesc. M-am gandit ca eu mi-am dorit o geanta, verisorii mei niste jucarii, prietenele mele – carti, sora mea vrea produse cosmetice.

Dar pentru o mamica si puiul ei nu exista decat o singura dorinta – viata! Restul, nu mai conteaza….

Voi ce daruri faceti anul acesta?

Daruiti viata!

P.S. O parte din acest articol a mai fost publicat si pe celelalte bucatele ale site-ului meu.