Category Archives: Paste

Hot cross buns – traditie englezeasca

Print Friendly

Daca pentru petrecerea de luna trecuta am facut biscuiti englezesti, vreau sa pastrez traditia si sa aduc si luna aceasta tot o reteta specifica englezilor. Si cum se aproprie sarbatoarea Pastelui nici ca se putea altceva decat aceste chifle dulci care fac parte din traditia tarii care mi-e atat de draga.

Desi au originile intr-o traditie pagana, aceste chifle dulci se mananca acum in Vinerea mare, ca simbol al rastignirii. Si pe langa simbolul pascal, aceste chifle sunt inconjurate desigur si de o gramada de superstii. Se spune ca daca le pregatiti si le serviti in Vinerea mare acestea se vor pastra proaspete tot anul (desi la cat sunt de gustoase nu stiu cum ar putea rezista atat). Se mai spune ca au puteri tamaduitoare si ca se impart prietenilor, pentru a pastra relatia in termeni buni. (“Half for you and half for me, Between us two shall goodwill be“). Daca pastrati o chifla in bucatarie, toata painea pe care o veti coace in acel an va iesi perfect si se mai zice ca fiecare chifla trebuie sarutata inainte de a o manca.

Desigur, toate-s doar superstitii dar sunt haioase nu?

Dar sa trecem la treaba caci avem ceva de munca! Ingrediente pentru 30 de bucati (puteti sa o faceti pe jumate sau sa le coaceti asa si sa puneti la congelator o parte). Am facut reteta folosind masurile americane (cups) dar  se poate folosi o cana normala de 250ml. Eu m-am inspirat de aici dar reteta este clasica, se face cam la fel peste tot.

2 cani de lapte (grasime 3.5%)

1/2 cana ulei de floarea soarelui

1/2 cana zahar

1 plic de drojdie uscata

4 cani de faina

inca 1/2 cana de faina

jumate de lingurita praf de copt

jumate de lingurita bicarbonat

2 lingurite de sare

inca un sfert de cana de zahar

1 lingurita scortisoara

1 lingurita rasa pudra de anason (asta am folosit eu dar se poate pune cardamom, nucsoara, putin piper)

1/2 cana ciocolata taiata bucatele (reteta originala este cu stafide sau alte fructe zaharisite dar cum Consortul nu le agreeaza am inlocuit cu ciocolata)

1 galbenus + putin lapte pentru glazurat

Punem pe foc laptele, uleiul si jumatate de cana de zahar si amestecam pe foc mic pana se incalzeste. Nu il lasati sa fiarba si nici nu-l incalziti prea tare…trebuie doar sa se dizolve zaharul. Lasati apoi sa se racoreasca pana este la temperatura camerei. Trebuie sa fim foarte atenti la temperatura laptelui acum pentru ca urmeaza sa punem in el drojdia si daca e prea cald, drojdia moare si aluatul nu o sa creasca.

Adaugam asadar granulele de drojdie si amestecam bine. Punem cele 4 cani de faina si amestecam pana se omogenizeaza. O sa iasa un aluat foarte hidratat, moale, nici nu pare un aluat inca. Rezistati tentatiei de a mai pune faina! Acoperiti vasul cu o folie de plastic si lasati-l sa se odihneasca o ora. Este o etapa foarte importanta in care se dezvolta glutenul si aluatul se transforma. Dupa acest timp, adaugam si restul de faina (jumate de cana), praful de copt si bicarbonatul si sarea. Amestecam bine (eu am folosit mixerul cu paletele pentru aluat).

Intr-o canita, amestecati restul de zahar cu scortisoara si anasonul sau orice alte condimente mai puneti voi acolo. Impartim amestecul in 3 parti egale, la fel si ciocolata.

Presarati faina pe blatul de bucatarie si rasturnati aluatul. Apasati usor cu palmele pentru a-l intinde. Presarati deasupra o parte din amestecul de zahar si o parte din ciocolata. Impachetam apoi aluatul (ca si cum am inchide o carte) si intindem din nou cu mainile. Presaram din nou zahar si ciocolata si iar impachetam. Mai repetam o data ca sa terminam zaharul si ciocolata. Nu intra chiar tot zaharul…o sa vedeti…presarati doar cat sa acopere suprafata.

Incepem apoi sa formam bilute din aluatul rezultat. Puteti sa le faceti mai mici (de marimea unei mingiute de pingpong asa cum le-am facut eu) sau ceva mai maricele. Nu le rulati prea mult in maini… doar luati o bucata de aluat si dati-i repede o forma sferica. Le asezam frumos intr-o tava, pe hartie de copt. Cand am terminat, le acoperim cu un prosop curat si le lasam la crescut inca putin (minim 30 de minute dar e bine mai mult, pana se dubleaza).

Dupa ce au crescut, le ungem cu un amestec de galbenus si lapte. Intre timp, punem si cuptorul la incalzit. Le coacem aproximativ 20 de minute pana-s aurii si stralucitoare! 🙂 Spre sfarsit, intoarceti tava in cuptor, ca sa se rumeneasca toate la fel. Vedeti in poza de mai jos ca ale mele au iesit unele mai rumene si altele mai putin rumene.

Dupa ce s-au racorit putin aveti voie sa le gustati…si acum e momentul cand intelegeti de ce ati facut 30 de bucati! Sunt absolut divine cand sunt calde! Aluatul este pufos si aroma de scortisoara si anason e minunata!

Trebuie insa sa le puneti si crucea caci altfel nu se cheama Hot Cross Buns. Exista multe metode si glazuri pt a face o cruce pe ele dar eu am ales-o pe cea mai simpla. Am amestecat 2 lingurite de zeama de lamaie cu zahar pudra cat sa se faca o crema moale. Am pus-o intr-un sprit si am trasat crucile foarte simplu. Nu e cea mai estetica metoda dar chiar nu ma pricep la glazuri si nu aveam chef sa fac altceva. Oricum, glazura se pune de-abea dupa ce chiflele s-au racit de tot pentru ca altfel se imprasite peste tot. Pana  a doua zi, glazura s-a intarit asa ca au ramas frumusele si au putut fi transportate fara daune majore.

Si iata-le pregatite pentru Tea Party dar si pentru masa de Pasti. Se pastreaza bine cateva zile si cand incep sa se intareasca le puteti scufunda intr-un castron cu lapte si aroma lor o sa va invaluie din nou! 🙂

Si nu uitati, inainte sa muscati dintr-o chifla…sa-i daruiti o sarutare! 🙂

Drob de miel in foietaj

Print Friendly

Pentru prima oara in acest an am facut si eu drob ceea ce nu-i o experienta de lepadat intrucat nu prea am rabdare cu felurile de mancare a caror preparare dureaza atat de nesimtit de mult. All in all, mi-a luat vreo trei ore si anumite detalii ale pregatirii mi-au scos peri albi. Asadar, nu vreau sa treaca timpul peste aceasta experienta asa ca o postez acum, cat inca mi-e proaspata in minte si sper sa nu o mai repet niciodata.

Pentru ca am fost destul de multumita de rezultat, reteta va participa si la concursul Laurei Laurentiu – Bloggospodina.

Am folosit:

  • organele de la un miel
  • 3 pachete de ficat de pui (1,5kg)
  • 4 legaturi ceapa verde
  • 3 legaturi patrunjel
  • 2 legaturi usturoi verde
  • 2 legaturi marar
  • 6 oua
  • sare, piper
  • un pachet foietaj frantuzesc
  • prapur

Ingredientele sunt in cantitati destul de mari pentru ca am vrut sa fac 2 bucati – unul in foietaj si unul in prapur.

Cea mai neplacuta operatiune a fost curatarea organelor si fieberea lor. Trebuie spalate cu mare grija in apa rece, trebuie indepartate pielitele si traheea si toate chestiile care vi se par dubioase. Daca va deranjeaza in mod deosebit mirosul, trebuie tinute 10 minute in apa rece cu putin otet. Prapurul se spala bine si se pune si el in apa rece pana cand il vom folosi.

Taiem totul in bucati potrivite si punem la fiert in apa. Cand dau in clocot, oprim focul, le scurgem si le spalam din nou. Le punem apoi iarasi la fiert si spumam de cate ori e nevoie. Cand s-au fiert complet, le punem la scurs si la racit. Daca aveti masina de tocat, norocul vostru, daca nu faceti ca mine – le taiati cu cutitul in bucatele cat de mici. Aveam desigur robotul dar nu am vrut sa iasa tocmai pateu asa ca m-am inhamat la cutit. Spre jumatate deja nu mai aveam rabdare dar cum nu-mi place sa las treaba neterminata am continuat. Am taiat si verdeata in bucatele la fel de mici si le-am amestecat pe toate cu ouale batute bine si cu sare si piper. desigur, ceapa si usturoiul taiate marunt se calesc inainte de a fi amestecate in compozitie.

Am folosit o tava de chec mai mica si una mare de cozonac. In cea mica am intins prapurul iar pe cealalta am tapetat-o cu foietaj. Am turnat inauntru compozitia si am acoperit cu prapur respectiv foietaj. Foietajul se unge cu ou pentru a se rumeni frumos.

Se lasa la cuptor in jur de 45 de  minute pana cand ambele prind culoare.

Trebuie sa recunosc ca rezultatul final a fost destul de delicios. Am mancat din el cu mare placere si un pic de mandrie ca mi-a iesit. Cu toate astea insa, nu cred ca voi mai face vreodata. Dureaza mult prea mult pentru gustul meu.