Category Archives: Retete Traditionale

Biscuiti turta dulce

Print Friendly

Nici nu m-am gandit ca mai apuc sa va scriu inca o reteta de sarbatoare, cu atat mai mult pe asta care nu prea m-a convins initial dar dupa cateva incercari pot spune ca sunt, in sfarsit, multumita. Asadar, daca nu v-a ajuns painea cu ciocolata si stollenul, va poftesc si la turta dulce! πŸ™‚

4

Mi-am dorit foarte mult niste turta dulce care sa nu se intareasca dupa o zi, astfel incat sa fac mai multa si sa o pot darui in caz de nevoie. Si aceasta pare foarte potrivita pentru acest lucru pentru ca, nu numai ca nu se intaresc, ba chiar par ca se inmoaie in timp.Β  Si nici nu sunt greu de facut asa ca iata reteta cu inspiratie de aici.

Ingrediente:

3 cani de faina

jumate de lingurita bicarbonat

un sfert de lingurita praf de copt

115gr unt

jumate de cana de zahar brun

2 lingurite de spekuloos sau, daca nu aveti, se poate inlocui cu 1 lingurita de scortisoara +un sfert de lingurita ghimbir + jumate de lingurita cuisoare macinate)

un varf de cutit de sare

un ou

3 linguri de miere

Amestecam faina cu praful de copt si bicarbonatul. Separat, batem untul cu zaharul pana se topeste zaharul. Adaugam condimentele, sarea, oul si mierea. Adaugam usor faina si amestecam pana cand se incorporeaza complet. Formam o bila din aluat, o impachetam in folie si o lasam la frigider pentru o ora. O scoatem din frigider si o lasam sa se incalzeasca putin la temperatura camerei (15-30 min). Presaram faina pe masa si peste aluat si il intindem cu sucitorul pana cand ajunge la o grosime de aproximativ 8-9 mm. Decupam forme din aluat.

Punem cuptorul la incalzit.

Le insiram pe o tava, pe o hartie de copt si le bagam in frigider pentru 15 minute. Tava mea nu incape in frigider asa ca pun hartia de copt pe un tocator de lemn, biscuitii deasupra si le bag asa in frigider. Dupa 15 minute, transfer hartia de copt cu tot cu biscuiti in tava si ii bag in cuptor.

Se coc 12 minute sau pana cand marginile incep sa se inchida la culoare. Se lasa putin la racit si apoi se transfera pe un gratar pana se racesc complet. Se pastreaza intr-o punga de hartie, un borcan inchis sau un cosulet acoperit.

Craciunul a trecut dar nu se supara nimeni daca ii incercati pentru revelion. πŸ™‚ Un sfarsit de an minunat si petrecere frumoasa va doresc!

Stollen cu maia

Print Friendly

Stollen este un tip de cozonac traditional din Germania care contine o multime de fructe confiate si uneori martipan. Eu nu am mancat niciodata varianta originala dar cand a aparut provocarea pe Sourdough Surprises, de a face unul cu maia, mi-am zis ca trebuie sa-l incerc. Mai ales ca a trecut ceva timp de cand maiaua mea a facut ultima oara ceva dulce. M-am invartit ce m-am invartit printre retete si, pana la urma, a iesit minunatia de mai jos.

11

Ingrediente pentru 1 bucata:

250gr fructe uscate: stafide, merisoare, smochine, curmale

coniac sau lichior in care sa imbatam fructele de mai sus

150gr maia

300gr faina

100gr unt moale

25gr zahar brun

2 lingurite pline de speculoos (e un condiment care contine piper, scortisoara, ghimbir, cuisoare, cardamom si nucsoara – se poate face un amestec din ce aveti prin casa)

1 ou batut

100-125ml lapte

coaja de lamaie si/sau portocala

fulgi de migdale

Pentru umplutura si glazura:

1 baton de martipan

50gr unt topit

Cu o seara inainte, pregatim maiaua si punem fructele la inmuiat in alcool.

Amestecam aluatul: maiaua, fructele stoarse putin de alcool, faina, zaharul, condimentele, untul, oul, coaja de lamaie si laptele (adaugat cate putin). Framantam un aluat moale, pana devine omogen. Lasam intr-un bol acoperit cu folie pentru o ora. Facem o impaturire si mai lasam inca 2 ore.

Il intindem usor cu palma si facem un sant in mijloc, cu ajutorul unui facalet. Punem acolo martipanul si impaturim aluatul peste bucata de martipan. Stollen-ul are mai mult sau mai putin forma unui bebelus in scutece. Am citit undeva ca este simbolul bebelusului Isus, dar nu mai gasesc acum sa va las linkul.

Eu am pus aluatul intr-o hartie de copt, pe tocator si am bagat cu totul intr-o punga pe care am legat-o la gura. Astfel l-am lasat la crescut inca vreo doua ore.

Se coace in cuptorul incins pentr 50 de minute sau pana este rumenit.

Cand il scoatem din cuptor si este inca fierbinte, se unge cu unt topit pe toata suprafata si se pune la racit in hartie de copt.

A doua zi, se presara zahar pudra peste el, din belsug.

Nu stiu daca a iesit asa cum ar trebui, nu am termen de comparatie, dar de bun a fost bun. A fost divin cald dar si dupa ce s-a racit a avut succes la pofticiosi. Martipanul ala din mijloc face toti banii, ba chiar am sa pun mai mult data viitoare.

Este un desert deosebit care cu siguranta va impresiona la masa de Craciun. In mod traditional se face cu drojdie asa ca daca va place ideea, dar nu aveti maia, puteti incerca varianta cu drojdie.

Nu stiu daca mai apuc sa va scriu inainte de sarbatori. Sa aveti veselie si dragoste in casa si anul acesta si sa va bucurati de zilele libere si de familie. πŸ™‚

Inspiratia aici.

Cea mai buna placinta cu branza

Print Friendly

Inspiratia pentru aceasta minunata placinta, care s-a dovedit a fi cea mai buna placinta pe care am facut-o pana acum, a venit de la Andreea care a facut-o intr-o noapte si a postat-o pe Fb. Cautam demult reteta pentru placinta asta (simpla pentru altii) la care foile nu sunt uscate si branza este…din plin! Si pentru ca aveam in frigider o legatura de praz mic si una de leurda, am adaptat-o si a iesit minunatia de mai jos.

Sa va povestesc cate ceva despre ingrediente intai.

Prazul mic este un praz cat ceapa verde despre care eu habar n-aveam ca exista dar l-am gasit in piata la o babuta.

Iar leurda…ei bine, dupa nebunia de anul trecut cu leurda, de toate blogurile povesteau despre ea si o foloseau la retete, nu i-am rezistat si am cumparat si eu anul acesta. Nu pot sa zic ca mi-a placut prea tare cruda asa ca era musai sa fac ceva cu ea ca sa nu o arunc. Si al treilea ingredient important – branza: pe aceasta am avut-o adusa de la matusa mea, facuta din lapte de la vacuta ei. Va inchipuiti asadar ca a fost o branza foarte buna si gustoasa.

Bun, acum ca am lamurit problemele acestea, sa revenim la lista de ingrediente:

800gr branza sarata

o legatura de praz mic (folosim doar partea alba)

o legatura de leurda

5 oua

o smantana mica (250gr)

500ml iaurt bun (de capra am avut eu acum)

1 pachet de foi de placinta

ulei pentru uns foile si unt pentru uns tava

Taiem prazul mititel si il calim in putin ulei pana se inmoaie. La fel procedam si cu leurda pe care o maruntim si o punem un minut in tigaie, peste praz. Nu e nevoie sa le caliti prea mult, doar cat sa se inmoaie.

Razuim branza si o amestecam bine cu prazul si leurda, doua oua, smantana si cam un sfert din iaurt.

Pregatim foile de placinta (dezghetate), intinzandu-le pe masa. Le numaram si pentru ca folosim cate doua de fiecare data, vom imparti la 2. Mie mi-au iesit astfel 7 perechi, deci am impartit si compozitia de branza tot in sapte.

Se folosesc tot cate doua foi puse una peste alta. Inainte de a pune compozitia, ungem foaia de deasupra cu un strat subtire de ulei. Punem compozitie pe jumatate din foaie, tragem jumatatea cealalta peste ea si o inghesuim intr-o tava (unsa cu unt in prealabil). E greu de explicat, si eu am inteles mai greu cand mi-a povesti Andreea si nu sunt nici acum sigura ca mi-a iesit cum face mama ei, dar ceva tot a iesit.

Cred ca e la fel de bine si daca le infasurati ca pe rulada dar mie mi-au placut asa, incretite si s-au si potrivit la fix cu tava.

Restul de iaurt il batem cu cele trei oua ramase si il turnam peste foile de placinta, in tava.

Bagam la cuptor pentru 45 de minute sau pana se rumeneste la suprafata.

Rezultatul este o placinta grozav de gustoasa si buna. Foile se hidrateaza de la iaurt si nu ramane nici una uscata. Cand se raceste imi inchipui ca e si mai buna dar la noi nu prea a rezistat.

Prazul se simte destul de bine desi nu am pus prea mult si leurda parca se pierde in peisaj (poate pentru ca branza mea a fost cam sarata).

Ma gandesc ca e o placinta buna pentru micul dejun sau de luat la pachet la servici dar trebuie facute doua tavi ca nu prea ii rezisti cand e calda.

Pe langa placinta, va las sa va bucurati ochii cu aceasta panza superba, cusuta in 1942 si foarte, foarte frumoasa!

Nu stiu prin ce minune culorile s-au pastrat atat de vii si frumoase, nici panza nu este rupta sau ingalbenita. Lucru bun, romanesc, vechi!

Asadar, sa va fie de bine placinta, si sa fiti sanatosi!

Diana

Tocanita de cartofi…tunata :P (si posibil de post)

Print Friendly

Se da un gand cu tocanita…care trebuie executata cu ce este in casa caci bugetul s-a dus pe…alte chestii. :))

Si iaca pocinogul, care poate fi si de post daca eliminati puiul.

tocanita cu pui

Ingrediente:

un piept de pui taiat cubulete

un kg de cartofi taiati cubulete

o ceapa mare

albitura razuita (de la congelator – telina + pastarnac + ramasite de morcov)

sos de rosii de la congelator pus dupa reteta Ramonei

o lingura mare de turmeric

o lingura mare de boia

piper, sare

o lingurita rasa de zahar

Cred ca toata lumea stie sa faca o tocanita, nu? E simplu de tot. Calim intai ceapa, punem si carnea si o rumenim pe toate partile. Adaugam legumele razuite si cartofii si mai amestecam putin. Punem si condimentele si sarea si apoi acoperim cu apa.

Lasam sa fiarba pana sunt gata cartofii, adaugam sosul de rosii sau bulionul si mai lasam sa clocoteasca putin. Dizolvam inauntru si niste zahar (daca sosul de rosii este prea acru) si gustam de sare.

La final tocam deasupra niste patrunjel et voila! Gata tocanita. πŸ˜€ I-am zis “tunata” datorita cantitatii mari de turmeric care ii va da aroma si culoarea specifice acestui condiment care mie-mi place mult.

Lasam sa se raceasca putin, o tragem in poze si o infulecam cu pofta. Merge desigur de minune langa muraturi! πŸ™‚

P.s. S-au murat morcovii cu usturoi! Sunt grozavi!!!

 

Cornish Pasty – placinta cu carne

Print Friendly

M-am gandit ca n-ar fi rau sa revin la vechile obiceiuri, adica sa va arat ce mai gatesc de pe la fetele din blogosfera. La inceputurile blogului faceam asta foarte des si am descoperit astfel multe retete delicioase. Inca mai gatesc de la ele, foarte mult chiar, dar cumva, nu-mi mai faceam niciodata timp sa si scriu pe blog despre asta.

Ei bine azi va arat o placinta grozava pe care am gasit-o la Brindusa, o reteta traditionala englezeasca, foarte gustoasa si satioasa. Din cantitatile de la Brindusa au iesit 4 bucati dintre care am luat 2 la servici a doua zi. A fost la fel de buna si reincalzita, ba chiar mi-a dat o idee si am mai schimbat meniul zilnic de sandviciuri si salate de la servici!

Asadar, va invit sa treceti pe la Brindusa sa vedeti cum se pregateste aceasta placinta. Aluatul mi s-a parut foarte simplu, a fost si prima oara cand am incercat sa fac un aluat in robot si a iesit impecabil in 15 secunde ceea ce desigur, m-a entuziasmat.

hot pasty

Umplutura am facut-o doar putin diferita – am folosit carne tocata, un amestec de vita cu porc, cartofi taiati marunt, ceapa, morcov si porumb (pe care l-am pus direct congelat). Am condimentat cu sare, piper si boia si imi pare tare rau ca nu am pus si o mana de patrunjel. Initial am crezut ca nu este suficienta coca pentru atata umplutura dar s-a potrivit la fix. Au iesit niste placinte grase si frumoase, pe care le-am uns cu ou din belsug si le-am bagat la cuptor vreo ora. Aluatul este fraged si gustos – o minunatie!

Le-am servit cu muraturi si ketchup. Foarte bune! Multumim pentru masa, Brindusa! πŸ™‚

Gulas de porc cu cartofi

Print Friendly

Am venit din vacanta cu o pofta nebuna pentru gulas. Unii dintre voi stiu ca am fost la o nunta ca-n povesti. ❀ Ceea ce nu stiti insa este ca a fost o nunta organizata si pregatita aproape in intregime acasa, la tara, ceea ce s-a tradus in mancare extraordinar de gustoasa la care a muncit o gramada de lume, o saptamana intreaga.

Pe langa cele 2000 (nu, n-am pus prea multe zerouri) de sarmale, 3000 de chiftele, supa de porc, fripturi si alte minunatii se afla si un prea minunat gulas. Gulasul pregatit desigur intr-un ceaun cat casa, cu tot felul de condimente si minunatii si amestecat cu ditamai linguroaia de lemn. πŸ™‚ Ia uitati-va cum aratau (click pe poze sa le vedeti mai mari):

Si bucatarul:

Si cum la nunta ai de facut tot felul de chestii mult mai importante decat mancatul, am gustat eu gulasul dar nu m-am saturat de el. Asa ca iata-ma cu pofta nesatisfacuta. πŸ˜€

Asa ca azi am purces la pregatirea unui gulas care cu siguranta nu-i la fel de bun ca cel la ceaun dar va trebui sa ne multumim cu el. πŸ™‚

Ingrediente:

jumate kg carne de porc (se gaseste de cumparat gata taiata pt gulas- cred ca-i pulpa)

2 cepe, un morcov

pasta de ardei iute (de cumparat sau facuta in casa)

pasta de ardei capia (adica ardei capia macinati in robot pe care eu ii tin cu sare in frigider)

2 feliute de sunca afumata

10 cartofi taiati in sferturi

sare, piper, boia de ardei

Incepem cu carnea pe care o spalam si o uscam cu servetele. O saram si piperam si o lasam putin deoparte.

Luam la pregatit legumele – curatam cartofii, ceapa, morcovul. Cartofii i-am taiat in patru iar ceapa si morcovul le-am maruntit in robot. Taiem sunca in bucatele mici.

Acum calim bucatile de carne in ulei pana se coloreaza bine pe toate partile. Le scoatem pe o farfurie si le acoperim. Punem la calit sunca – foarte putin, sa nu se arda. Peste ea punem si ceapa si morcovul si le calim amestecand mereu. Cand sunt calite adauga pasta de ardei iute, sare, boia si piper dupa gust. Puteti incepe cu o lingurita din fiecare si mai modificati mai incolo. Punem si carnea.

Punem si cartofii deasupra, amestecam putin cu o lingura de lemn si apoi turnam apa pana le acoperim bine. Lasam sa fiarba si cand incepe sa bolboroseasca, dam focul la minim si punem capac.

Lasam sa fiarba pana sunt fierti cartofii si carnea. Ajustam de condimente daca mai este cazul, et voila! πŸ™‚ A fost chiar mai simplu decat ma asteptam si desi am scapat cam multa iuteala, a iesit delicios. De-abea astept sa-l refac atunci cand mi se mureaza castravetii! πŸ˜€

Hot cross buns – traditie englezeasca

Print Friendly

Daca pentru petrecerea de luna trecuta am facut biscuiti englezesti, vreau sa pastrez traditia si sa aduc si luna aceasta tot o reteta specifica englezilor. Si cum se aproprie sarbatoarea Pastelui nici ca se putea altceva decat aceste chifle dulci care fac parte din traditia tarii care mi-e atat de draga.

Desi au originile intr-o traditie pagana, aceste chifle dulci se mananca acum in Vinerea mare, ca simbol al rastignirii. Si pe langa simbolul pascal, aceste chifle sunt inconjurate desigur si de o gramada de superstii. Se spune ca daca le pregatiti si le serviti in Vinerea mare acestea se vor pastra proaspete tot anul (desi la cat sunt de gustoase nu stiu cum ar putea rezista atat). Se mai spune ca au puteri tamaduitoare si ca se impart prietenilor, pentru a pastra relatia in termeni buni. (“Half for you and half for me, Between us two shall goodwill be“). Daca pastrati o chifla in bucatarie, toata painea pe care o veti coace in acel an va iesi perfect si se mai zice ca fiecare chifla trebuie sarutata inainte de a o manca.

Desigur, toate-s doar superstitii dar sunt haioase nu?

Dar sa trecem la treaba caci avem ceva de munca! Ingrediente pentru 30 de bucati (puteti sa o faceti pe jumate sau sa le coaceti asa si sa puneti la congelator o parte). Am facut reteta folosind masurile americane (cups) darΒ  se poate folosi o cana normala de 250ml. Eu m-am inspirat de aici dar reteta este clasica, se face cam la fel peste tot.

2 cani de lapte (grasime 3.5%)

1/2 cana ulei de floarea soarelui

1/2 cana zahar

1 plic de drojdie uscata

4 cani de faina

inca 1/2 cana de faina

jumate de lingurita praf de copt

jumate de lingurita bicarbonat

2 lingurite de sare

inca un sfert de cana de zahar

1 lingurita scortisoara

1 lingurita rasa pudra de anason (asta am folosit eu dar se poate pune cardamom, nucsoara, putin piper)

1/2 cana ciocolata taiata bucatele (reteta originala este cu stafide sau alte fructe zaharisite dar cum Consortul nu le agreeaza am inlocuit cu ciocolata)

1 galbenus + putin lapte pentru glazurat

Punem pe foc laptele, uleiul si jumatate de cana de zahar si amestecam pe foc mic pana se incalzeste. Nu il lasati sa fiarba si nici nu-l incalziti prea tare…trebuie doar sa se dizolve zaharul. Lasati apoi sa se racoreasca pana este la temperatura camerei. Trebuie sa fim foarte atenti la temperatura laptelui acum pentru ca urmeaza sa punem in el drojdia si daca e prea cald, drojdia moare si aluatul nu o sa creasca.

Adaugam asadar granulele de drojdie si amestecam bine. Punem cele 4 cani de faina si amestecam pana se omogenizeaza. O sa iasa un aluat foarte hidratat, moale, nici nu pare un aluat inca. Rezistati tentatiei de a mai pune faina! Acoperiti vasul cu o folie de plastic si lasati-l sa se odihneasca o ora. Este o etapa foarte importanta in care se dezvolta glutenul si aluatul se transforma. Dupa acest timp, adaugam si restul de faina (jumate de cana), praful de copt si bicarbonatul si sarea. Amestecam bine (eu am folosit mixerul cu paletele pentru aluat).

Intr-o canita, amestecati restul de zahar cu scortisoara si anasonul sau orice alte condimente mai puneti voi acolo. Impartim amestecul in 3 parti egale, la fel si ciocolata.

Presarati faina pe blatul de bucatarie si rasturnati aluatul. Apasati usor cu palmele pentru a-l intinde. Presarati deasupra o parte din amestecul de zahar si o parte din ciocolata. Impachetam apoi aluatul (ca si cum am inchide o carte) si intindem din nou cu mainile. Presaram din nou zahar si ciocolata si iar impachetam. Mai repetam o data ca sa terminam zaharul si ciocolata. Nu intra chiar tot zaharul…o sa vedeti…presarati doar cat sa acopere suprafata.

Incepem apoi sa formam bilute din aluatul rezultat. Puteti sa le faceti mai mici (de marimea unei mingiute de pingpong asa cum le-am facut eu) sau ceva mai maricele. Nu le rulati prea mult in maini… doar luati o bucata de aluat si dati-i repede o forma sferica. Le asezam frumos intr-o tava, pe hartie de copt. Cand am terminat, le acoperim cu un prosop curat si le lasam la crescut inca putin (minim 30 de minute dar e bine mai mult, pana se dubleaza).

Dupa ce au crescut, le ungem cu un amestec de galbenus si lapte. Intre timp, punem si cuptorul la incalzit. Le coacem aproximativ 20 de minute pana-s aurii si stralucitoare! πŸ™‚ Spre sfarsit, intoarceti tava in cuptor, ca sa se rumeneasca toate la fel. Vedeti in poza de mai jos ca ale mele au iesit unele mai rumene si altele mai putin rumene.

Dupa ce s-au racorit putin aveti voie sa le gustati…si acum e momentul cand intelegeti de ce ati facut 30 de bucati! Sunt absolut divine cand sunt calde! Aluatul este pufos si aroma de scortisoara si anason e minunata!

Trebuie insa sa le puneti si crucea caci altfel nu se cheama Hot Cross Buns. Exista multe metode si glazuri pt a face o cruce pe ele dar eu am ales-o pe cea mai simpla. Am amestecat 2 lingurite de zeama de lamaie cu zahar pudra cat sa se faca o crema moale. Am pus-o intr-un sprit si am trasat crucile foarte simplu. Nu e cea mai estetica metoda dar chiar nu ma pricep la glazuri si nu aveam chef sa fac altceva. Oricum, glazura se pune de-abea dupa ce chiflele s-au racit de tot pentru ca altfel se imprasite peste tot. PanaΒ  a doua zi, glazura s-a intarit asa ca au ramas frumusele si au putut fi transportate fara daune majore.

Si iata-le pregatite pentru Tea Party dar si pentru masa de Pasti. Se pastreaza bine cateva zile si cand incep sa se intareasca le puteti scufunda intr-un castron cu lapte si aroma lor o sa va invaluie din nou! πŸ™‚

Si nu uitati, inainte sa muscati dintr-o chifla…sa-i daruiti o sarutare! πŸ™‚

Sarmalele mele geniale :)

Print Friendly

Stiu ca toata lumea face sarmale si evident ca fiecaruia ii plac cel mai mult acelea cu care a crescut. Reteta de baza e cam aceeasi dar nu stiu cum se face ca nu iese taman la fel la toata lumea. Iarna acesta am facut cele mai cele sarmale ever asa ca m-am hotarat sa scriu reteta aici ca sa nu uit de ea si poate am noroc si-mi mai iese si alta data la fel.

In primul rand, vreau sa va spun ca daca sunteti obisnuiti cu genul de sarmale care se fac in Ardeal, nici o alta reteta nu o sa va mai satisfaca pofta. Asa a fost intotdeauna in cazul meu. Da, mananc tot felul de sarmale pe la rude si cunostinte, am mai si incercat retete de sarmale fara carne sau chiar crude, fara preparare termica. Si desi sunt bune toate, nu-i nici una mai buna ca reteta pe care o stiu eu de la bunicile mele (amandoua ardelence). Iar reteta asta include carne de porc (musai) si afumatura de porc (tot musai). Asadar, cui nu-i plac sau din diferite motive nu agreeaza aceste doua ingrediente, probabil ca nu va agreea nici reteta de mai jos. πŸ™‚

Daca vreti sa va iasa niste sarmale care sa se topeasca in gura nu aveti alta solutie decat sa folositi niste carne ceva mai grasa. Altfel, orice ati face, varza nu o sa se inmoaie si o sa taiati sarmaua cu cutitul. La mine asta e testul suprem…daca pot taia sarmaua cu furculita inseamna ca a iesit bine. Dar asta nu se intampla decat daca procentul de grasime este ceva mai ridicat. Stiu ca e important sa mancam sanatos si tocmai de aceea nu pregatesc aceasta reteta decat o data pe an si atunci mananc din ea cumpatat, nu infulec 30 de sarmale odata. πŸ™‚

Acestea fiind spuse, iata ingredientele pentru 45 de sarmale. De obicei nu le numar dar anul asta am fost curioasa cam cate ies dintr-un kg de carne.

  • 1kg carne – amestec vita, porc in cantitati egale
  • o bucata de scarita afumata (costita afumata cred ca-i mai zice) – musai mai grasa
  • 2 capatani mici de varza murata
  • o legatura de marar proaspat
  • o cescuta de orez
  • o lingurita de cimbru uscat
  • 3 cepe
  • 2 lingurite de boia
  • ulei pentru pus pe fundul oalei
  • rosii din conserva sau bulion de casa
  • putin piper
  • sare

Sper ca n-am uitat nimic…e singura reteta pe care n-o am scrisa pe nicaieri, o fac mereu din memorie si variez in functie de amintiri. πŸ™‚

Asadar, calesc ceapa pana se inmoaie si adaug apoi orezul. Amestec bine si pun si sarea si o lingurita de boia. Amestec in continuare cu lingura si las doar cateva minute pana se imbraca boabele de orez intr-o hainuta de ulei. Eu cumpar mereu un orez ceva mai scump pentru ca nu-mi place sa-l aleg. Daca e nevoie, voi sa-l alegeti inainte de a-l pune la calit.

Separat pregatesc frunzele de varza – spal capatanile, desfac frunzele si le aleg pe cele bune, tai nervurile groase si incerc sa pregatesc foi cat mai egale intre ele. Toc mararul dar pastrez coditele pentru a le pune pe fundul oalei. Ramasitele de varza le tai marunt.

Intr-un bol mare amestec carnea cu orezul si ceapa calite, mararul tocat marunt, cimbrul, piperul, o lingurita de boia si sare. De obicei gust compozitia, chiar daca e cruda carnea, pentru ca vreau sa fiu sigura ca e destul de sarata si condimentata.

Pe fundul oalei pun o lingura de ulei si cozile de la marar. Deasupra vine un covor de varza murata tocata. Apoi incep sa aranjez sarmalele, punand printre ele bucati de costita. Deasupra pun un nou strat de varza tocata si acopar cu apa – nu foarte multa…doar cat sa ajunga la nivelul sarmalelor. Le pun la foc mic, pe aragaz, cu capacul – cam o ora.

Iau cateva rosii din conserva, le zdrobesc cu lingurita si impreuna cu sosul lor deasupra sarmalelor. Uneori bun bulion, chiar daca nu am de casa. Iese bun oricum. Pun dinΒ  nou capacul si le bag in cuptor pentru inca vreo ora. La sfarsit, apa trebuie sa fie scazuta, sarmalele sa se taie usor, costita sa se topeasca in gura si orezul sa fie fiert.

Un deliciu, mai precis! Sa va fie de bine! πŸ™‚

Gulas de porc

Print Friendly

M-am tot gandit si razgandit ce reteta sa pregatesc pentru concursul Laurei Laurentiu dintre toate cele pe care mi le salvasem de pe blogul ei. Dupa ce am testat reteta de sarailie, mi s-a parut prea simpla asa ca m-am hotarat intr-un final la o mancare zdravana si traditionala pentru ca mi-a ramas gandul la ea de tare mult timp. La ea ii zice gulas la ceaun dar pentru ca nu am nici curte, nici ceaun a trebuit sa ma adaptez conditiilor din mica mea bucatarie. Am modificat cateva dintre ingrediente si cantitati dar ideea principala este aceeasi minunat de gustoasa tocanita de cartofi cu carne de porc.

Ingrediente:

  • un kg de carne de porc (am cumparat-o gata taiata special pt gulas)
  • 2 cepe mari
  • 1 lingura de boia
  • 1 cana de boia
  • un kg de cartofi
  • un morcov mare
  • 2 linguri de untura
  • o lingurita pasta de ardei (cumparata ca nu am avut facuta de casa)
  • sare, piper, o lingurita de chimen, 2 foi de dafin
  • pentru galuste: 1 ou si cate o lingura de gris si faina pana cand am obtinut consistenta ideala

Am folosit in loc de ceaun, cea mai mare oala pe care o am. Am pus in robot ceapa si apoi morcovul pe care le-am maruntit binisor. Am topit niste untura in care am calit ceapa intai si apoi morcovul. Intre timp am pus la fiert niste apa (cam 2 litri).

Cand s-au inmuiat legumele am adaugat lingura de boia, am amestecat rapid si am stins cu apa fierbinte. Am pus chimenul batut bine in mojar, foile de dafin, carnea, sare si piper si le-am lasat sa fiarba (sa tot fi fost 40 minute).

Cartofii i-am taiat in bucati mari si i-am pus si pe ei la fiert odata cu pasta de ardei. Gustati pasta inainte de a o folosi caci puteti nimeri una foarte iute si nu mai puteti manca gulasul daca adaugati prea multa. Lasam sa fiarba cartofii.

La sfarsit adaugam bulionul, gustam de sare si piper si mai lasam un pic la fiert. Pregatim galustele amestecand bine oul cu sare, gris si faina si le aruncam in oala, una cate una, cu lingurita. Dupa asta, mai fierbe vreo 8 minute si oprim focul. Punem capacul si lasam sa se aseze aromele vreo 10 minute.

Servim cu paine de casa si (eventual) muraturi, daca mai aveti. Este un deliciu. O mancare minunata – satioasa si gustoasa. πŸ˜€ Cel mai mult mi-a placut aroma de chimen! I-a dat un gust cu adevarat deosebit.

Drob de miel in foietaj

Print Friendly

Pentru prima oara in acest an am facut si eu drob ceea ce nu-i o experienta de lepadat intrucat nu prea am rabdare cu felurile de mancare a caror preparare dureaza atat de nesimtit de mult. All in all, mi-a luat vreo trei ore si anumite detalii ale pregatirii mi-au scos peri albi. Asadar, nu vreau sa treaca timpul peste aceasta experienta asa ca o postez acum, cat inca mi-e proaspata in minte si sper sa nu o mai repet niciodata.

Pentru ca am fost destul de multumita de rezultat, reteta va participa si la concursul Laurei Laurentiu – Bloggospodina.

Am folosit:

  • organele de la un miel
  • 3 pachete de ficat de pui (1,5kg)
  • 4 legaturi ceapa verde
  • 3 legaturi patrunjel
  • 2 legaturi usturoi verde
  • 2 legaturi marar
  • 6 oua
  • sare, piper
  • un pachet foietaj frantuzesc
  • prapur

Ingredientele sunt in cantitati destul de mari pentru ca am vrut sa fac 2 bucati – unul in foietaj si unul in prapur.

Cea mai neplacuta operatiune a fost curatarea organelor si fieberea lor. Trebuie spalate cu mare grija in apa rece, trebuie indepartate pielitele si traheea si toate chestiile care vi se par dubioase. Daca va deranjeaza in mod deosebit mirosul, trebuie tinute 10 minute in apa rece cu putin otet. Prapurul se spala bine si se pune si el in apa rece pana cand il vom folosi.

Taiem totul in bucati potrivite si punem la fiert in apa. Cand dau in clocot, oprim focul, le scurgem si le spalam din nou. Le punem apoi iarasi la fiert si spumam de cate ori e nevoie. Cand s-au fiert complet, le punem la scurs si la racit. Daca aveti masina de tocat, norocul vostru, daca nu faceti ca mine – le taiati cu cutitul in bucatele cat de mici. Aveam desigur robotul dar nu am vrut sa iasa tocmai pateu asa ca m-am inhamat la cutit. Spre jumatate deja nu mai aveam rabdare dar cum nu-mi place sa las treaba neterminata am continuat. Am taiat si verdeata in bucatele la fel de mici si le-am amestecat pe toate cu ouale batute bine si cu sare si piper. desigur, ceapa si usturoiul taiate marunt se calesc inainte de a fi amestecate in compozitie.

Am folosit o tava de chec mai mica si una mare de cozonac. In cea mica am intins prapurul iar pe cealalta am tapetat-o cu foietaj. Am turnat inauntru compozitia si am acoperit cu prapur respectiv foietaj. Foietajul se unge cu ou pentru a se rumeni frumos.

Se lasa la cuptor in jur de 45 deΒ  minute pana cand ambele prind culoare.

Trebuie sa recunosc ca rezultatul final a fost destul de delicios. Am mancat din el cu mare placere si un pic de mandrie ca mi-a iesit. Cu toate astea insa, nu cred ca voi mai face vreodata. Dureaza mult prea mult pentru gustul meu.