Category Archives: Carti

Plenty – Yotam Ottolenghi

Print Friendly

Desi nu sunt mare cunoscatoare in ceea ce priveste marii bucatari ai lumii, din cand in cand mai fac o pasiune pentru cate unul, in functie de ce-mi iese in cale si ce interese am la momentul respectiv. Pe Ottolenghi l-am descoperit odata cu o emisiune culinara despre Ierusalim. Ulterior am aflat ca si cartea scrisa de aceata impreuna cu un alt chef este foarte apreciata. O scurta cautare pe google va poate convinge ca volumul “Ierusalim” nu este doar o carte de retete si o incursiune fascinanta in amestecul culinar din acest oras. Ottolenghi nu s-a limitat la acest volum insa, poate cartea sa cea mai cunoscuta este chiar cea despre care va scriu eu azi.

image

Ce m-a atras in primul rand la acest bucatar este naturaletea cu care gateste dar si ineditul retetelor. Plenty este o carte cu retete vegetariene (desi autorul este omnivor) care iti iau ochii si iti lasa gura apa mai ceva decat orice am mai vazut eu pana acum intr-o carte pentru vegetarieni. De fapt, pun pariu ca, daca ar fi sa o daruiesc unui gurmand non-vegetarian, nici nu si-ar da seama ca lipseste carnea. 🙂 Da, atat este de variata si interesanta oferta de retete din ea!

Asadar, trebuie sa recunosc, m-am simtit mai mult decat norocoasa atunci cand am primit cartea in dar, chiar inainte de Craciun si a fost studiata cu interes major vreo cateva zile. Din pacate pentru ea, in viata noastra a aparut Printul Mostenitor si a trecut, iata, atata timp si eu nu v-am povestit nimic.image

Ei bine azi imi iau revansa si vreau sa va fac pofta de acest minunat volum publicat si in limba romana la editura Litera. Pe langa fotografiile exceptionale si retetele inedite, cartea reda parca si o picatura din caracterul autorului. Ottolenghi imi lasa impresia unui bucatar onest, retetele lui sunt usor de realizat, ingredientele sunt accesibile si combinatiile suficient de neobisnuite pentru a fi ceva diferit dar nu intratat incat sa le consideri snoabe. Iar varietatea ingredientelor este atat de mare incat nimeni nu si-ar permite vreodata sa mai zica despre vegetarieni ca mananca doar salata. 🙂 Iata deci ca, printre chiftele de praz sau de cartofi dulci, tarta cu usturoi caramelizat, supa de rosii, gris si coriandru, vinete cu sos de iaurt sau fasole prajita cu feta, m-am trezit acaparata de cartea aceasta din care, acum ca am revenit in bucatarie, ma apuc sa gatesc cat de curand.

Cartea se afla, probabil, putin in afara bugetului pe care multi dintre noi il alocam cartilor de bucate, dar merita urmarita (poate intra la vreo reducere) sau pusa pe lista de cadouri dorite. 😉

In Search of the Perfect Loaf – Samuel Fromartz

Print Friendly

 Dupa mai bine de doi ani de pasiune pentru maia si paine, nu cred ca mai mira pe nimeni faptul ca citesc tot felul de carti cu si despre paine sau maia. Asadar, atunci cand am vazut-o pe aceasta pe blogurile si site-urile culinare, mi-am dorit-o foarte tare si a ajuns direct pe lista de to buy. Mi-am dat seama ca va fi exact genul meu de carte cu subiect culinar: cu o multime de impresii personale si povesti, nu foarte tehnica, emotionanta pe alocuri si care sa-mi aduca totusi si ceva informatii si cunostinte noi. Desigur, in ochii mei, nici o alta carte despre paine nu o va egala pe a lui Hamelman, pe care o ador si acum, dupa atata timp, si pe care nu ma indur sa o imprumut vreodata de teama ca voi avea nevoie de ea exact atunci. Ba chiar, am lasat-o intr-o zi la servici si am dormit prost de grija ei, fiindca nu era acasa, in biblioteca. :)) Cam asa sunt eu cu cartile.

perfect loaf

In imagine: Roggenweizenbrot (paine de secara cu integrala) si o micuta Pain de Campagne – ambele dupa retetele domnului Fromartz.

Samuel Fromartz scrie insa aceasta carte in cu totul alt registru. In Search of the Perfect Loaf nu este un manual despre cum sa faci paine ci unul despre cum sa iubesti painea si aluatul, in toate formele lor. Pasiunea lui pentru burtarit este omniprezenta si contagioasa, intratat incat iti vine sa te arunci intr-un aluat dupa fiecare capitol terminat.

Aventura lui incepe cu dorinta de a face niste baghete perfecte (pentru care calatoreste in Franta unde invata de la profesionisti) si cartea este foarte frumos structurata in functie de etapele prin care a trecut in aceasta aventura a painii. Scrie pe rand despre paine in context istoric (cum s-a ajuns la painile fara gust din zilele noastre, despre paine ca imagine a unei societati), despre multiplele feluri in care poti porni o cultura de drojdie naturala si ce poti face cu ea, despre interesul pe care i l-au starnit painile integrale si cele de secara (atat de diferite de painile din grau), despre cerealele folosite de-a lungul timpului pentru paine, despre paine ca liant intre oameni, painea care aduce oamenii la masa si ii imprieteneste. Aceasta din urma este exact ideea care mi-a placut cel mai mult, sunt sentimente pe care le am si eu de cand fac paine cu maia si o impart cu altii. Este vorba despre un fel de dragoste cu totul si cu totul altfel, despre bucuria de a gasi oameni pe care painea ii face fericiti si de a imparti cu ei ceea ce stii si ceea ce faci.

fromartz

Pentru toate aceste subiecte, Fromartz calatoreste nu numai in America lui ci si in Franta si Germania unde cunoaste o multime de burtari faimosi sau pur si simplu talentati si pasionati dar si o multime de oameni care-i impartasesc dragostea pentru paine si de care se simte legat emotional. De formare jurnalist, Samuel Fromartz stie sa-si exprime ideile si sa le integreze perfect intr-un context care sa fie atragator pentru cititorul pasionat de brutarit (unele parti din carte sunt cred interesante si pentru cei cu un interes mediu fata de paine).

Desi nu este o carte de retete, Fromartz ne scrie totusi si noua dintre retetele folosite de el impreuna cu tehnica si explicatiile necesare pentru a le pregati. Fiecare reteta este integrata perfect in contextul capitolului alaturi de care se afla si toate sunt foarte tentante. Preferata mea, de departe este cea pentru lipii, pe care le-am facut deja de mai multe ori.

Ce pot sa mai spun decat ca a fost un cadou perfect, m-am bucurat enorm de ea si am citit-o in doua zile? Apoi m-am apucat sa o rasfoiesc din nou in caz ca mi-a scapat ceva. Si iar si iar de fiecare data cand treceam pe langa bibioteca. 😀

Pe final, va las doua citate pe care mi le-am notat, stiu ca unele dintre voi le vor aprecia. 🙂

“You have to be engaged and interested in what you are doing and learn the way dough ferments. … That takes ten years. Those who say they can teach baking in six months, it’s a big lie.”  – Frederic Pichard – brutarul despre care se spune ca face cele mai bune baghete din Paris (printre alte cele mai bune delicii) in brutaria sa La Maison Prichard.

“Children love levain bread because it has lactic acid and if it’s done right it smells like milk – like mother’s milk.” Roland Feuillas (morar si brutar francez).

O puteti cumpara de pe Books Express sau de pe Bookdepository (link mai sus in text).

Frantuzoaicele nu se ingrasa – Mireille Guiliano

Print Friendly

20130804-124848.jpg  A trecut ceva timp de cand nu v-am mai povestit despre o carte aici. Voi stiti ca eu citesc mereu si evident ca aceste carti cu subiect culinar se numara printre preferatele mele. Acest roman simpatic il am de mult pe lista de dorinte si iata ca am reusit in sfarsit sa-l citesc.

 Trebuie sa spun in primul rand ca s-a potrivit perfect acestei perioade din viata mea cand ma straduiesc sa-mi formez altfel de obiceiuri culinare – mai sanatoase. Alimentatia devine un subiect din ce in ce mai delicat in blogosfera dar si in lumea reala. Din ce in ce mai multi “cunoscatori” se auto intituleaza nutritionisti cu studii facute pe bloguri si site-uri ale altori nutritionisti la fel de bine documentati. Parca ti-e si teama sa mai deschizi gura ca-ti sare in cap cate unul sa-ti povesteasca moartea caprioarei. In fine…stiti voi cum e.

Cartea aceasta nu e nimic de acest gen. Mireiile Guiliano ofera niste sfaturi de bun simt care au ajutat-o pe ea sa slabeasca si sa se mentina la o greutate sanatoasa fara sa sufere de foame, pofte sau sa se priveze de micile bucurii culinare ale vietii. Mi-a placut foarte mult stilul in care este scrisa cartea – alert, vesel, plin de voie buna si optimism. Pana si recomandarile despre miscare si sport sunt usor de urmat. Chiar daca nu esti de acord cu tot ce scrie autoarea, atmosfera din carte tot te inspira si te motiveaza. Printre povestile despre viata ei si greutatile pe care le-a avut cu imaginea de sine, M.G. strecoara si cateva retete de bunatati. Toate sunt accesibile si usor de facut – explicate simplu si fara pretentii. Mi-am copiat si eu cateva si sper sa le incerc.

Ca sa nu le uit si ca sa va fac pofta, iata cateva: gratin de conopida, coaste de miel la gratar, budinca de ciocolata, supa de linte, tartine cu cacao. Nu-i asa ca nu suna deloc  a regim? De fapt, ea nici nu promoveaza un regim de slabit ci o dieta echilibrata pe care sa o adoptam toata viata.

Daca e sa ne luam dupa scriitoare- nu este interzis mai nimic – ba chiar ne incurajeaza sa ne satisfacem poftele din cand in cand cu produse de calitate. Sustine mereu de-a lungul cartii ca este important sa te bucuri de viata, sa nu suferi dupa x aliment, sa nu-ti fie foame in peramnenta. Si in cazul meu chiar e adevarat….eu sunt nefericita cand mi-e foame si nu inteleg cum o fi sa nu te pasioneze mancarea. Poate de-aia mi-a si placut atat de mult aceasta carticica – autoarea este o gurmanda – ii place sampania, untul, ciocolata; ii place sa gateasca lucruri savuroase, sa le imparta cu toata lumea, sa se bucure de tot ce ii poate oferi lumea culinara – ceea ce, de ce sa nu recunosc, imi doresc si mie.

Cartea este tradusa si in limba romana si costa 34 de lei in libraria online Libris. Daca va intereseaza, inca mai aveti timp sa o comandati cu transport gratuit pana la sfarsitul lunii august. E o lectura lejera, amuzanta si din care sa si retii cate ceva.

Intelectuali la cratita. Amintiri culinare

Print Friendly

Azi vreau sa va povestesc despre o carte minunata pe care o tot rumeg de cateva luni. Am trecut prin ea cu viteza melcului pentru ca fiecare capitol imi trezea tot felul de sentimente si idei. M-au induiosat o gramada dintre povestile ei si am poftit la aproape toate retetele. Mi-am si notat cateva din ele si sper sa vi le prezint candva.

Ideea cartii este foarte simpla – un volum colectiv de amintiri cu si despre mancare, obiceiuri culinare si oameni care le apreciaza. Povestile sunt multe si variate si fiecare are farmecul ei datorat faptului ca sunt amintiri din copilarie. Autorii ii vedeti in poza de mai sus si fiecare dintre ei a adaugat la sfarsitul textului si cateva dintre retetele din povestile spuse anterior. Unele dintre ele sunt chiar mirobolante (madlene, alivenci, creveti a la Rome, cozonac trandafir, salata japoneza, mousse au chocolat, pui cu portocale) si parca iti vine sa le incerci pe toate. Eu mi-am notat cateva si sper sa vi le arat si voua dar daca as avea cartea la dispozitie, cu siguranta le-as face pe toate. 🙂

M-am gandit ca v-ar prinde bine aceata postare, acum in prag de Craciun, in caz ca nu stiti ce sa faceti cadou unui prieten gurman. Este perfecta si costa doar vreo 40 lei. E chiar o bijuterie!

Exceptional Breads – Dan Lepard

Print Friendly

Cand am dat peste aceasta carte pe Bookdepository m-am tot holbat la ea neintelegand de ce este atat de ieftina. Toate cartile despre paine pe care le ochisem pana atunci erau cam in jur de 20 de euro iar aceasta a fost doar 7. Pe urma, dupa ce am aflat despre Dan Lepard ca e unul dintre cei mai vestiti brutari m-am gandit ca nici cartea lui nu va fi o pierdere de vreme. Si uite asa am intrat in posesia ei si ne intelegem de minune.

Primul indiciu ca ne vom intelege a fost cand am vazut ca toate ingredientele sunt masurate in grame! Am o mare problema cu retetele lui Hamelman pentru ca sunt scrise in primul rand pentru cantitati industriale si in al doilea rand in masuri americane. Pe care, oricat le-as converti eu, oricat as invata toata tarasenia cu procentele brutarului, tot imi raman neclaritati, tot gresesc pe ici pe colo.

Si aceasta carte are o parte initiala de teorie care, acum dupa ce l-am citit deja de mai multe ori pe Hamelman, nu mi-a adus nimic nou. Este insa mult mai scurta, structurata mai pentru incepatori – clar si la obiect. E imposibil sa nu intelegi totul din prima, mai ales ca sunt si o multime de poze ale procedeelor (maia, shaping, framantat) si vezi exact cum trebuie sa fie aluatul.

Si, dupa partea de teorie, inveti sa faci maia si apoi incepi cu painea! Toate retetele sunt interesante si par usoare singurul inconvenient fiind faptul ca Lepard se refera la anumite ingrediente care la noi nu sunt accesibile(tipuri de faina si de sare). Partea buna este ca se pot inlocui cu ce avem noi la indemana, in general recomandate fiind tipurile de faina organica.

Si retete sunt multe si delicioase, inclusiv niste paini dulci, croissante, paine rapida, grisine, foccacia, o paine fabuloasa cu usturoi si desigur painile cu maia.

Prima paine incercate de mine este o paine integrala cu seminte despre care, insa, vom vorbi maine!

Tehnici culinare si ustensile de bucatarie

Print Friendly

S-a scris destul de mult despre aceasta carte in blogosfera dar nu puteam sa nu va zic si eu doua vorbe pentru ca este intradevar o carte minunata, indispensabila pentru un incepator, perfecta de facut cadou unui pasionat de bucatarie care este la inceput de drum. Dar pe langa acest aspect, eu as zice ca e foarte faina pentru oricine pentru ca intotdeauna e util sa ai la indemana retetele si tehnicile de baza pe care de multe ori le consideram prea simple pentru a le acorda prea multa atentie si apoi nu stim de ce nu ne-a iesit vreo mancare sau alta.

Impartita in trei capitole mari si late, fiecare cu mai multe subcapitole, cartea acopera tot de la ustensile si echipament pentru gatit si pana la tehnici si retete.

Totul este intr-o prezentare impecabila – textul e clar si la obiect, fotografiile sunt superbe!

Gasiti in ea orice v-ar putea trece prin minte – aluaturi, tarte, sosuri, cum se curata fructele, cum se prepara cel mai bine pestele sau carnea de vita, biscuitii, zaharul ars si cate si mai cate. Nici nu am cum sa va povestesc mai mult despre ea caci in aceasta carte gasiti TOT.

Ea se gaseste de cumparat la editura All la pretul de 140 lei. Editura are periodic oferte promotionale asa ca merita sa o urmariti ca sa o puteti lua ceva mai ieftin. Campania acutala propune o reducere de 50% pentru cei care se inregistreaza in Clubul de carte All.

Enjoy! 🙂

Ceai.Cafea.Cacao – o carte despre rasfaturi

Print Friendly

V-am amenintat cu cateva recenzii de carti cu subiect culinar si iata ca incep cu aceasta carticica adorabila despre 3 dintre cele mai faimoase rasfaturi. Este o carte pefecta pentru a o face cadou atunci cand sunteti lipsita de inspiratie dar vreti totusi ceva deosebit si in functie de destinatar puteti sa puneti alaturi de ea o cafea sau un ceai de calitate si niste bomboane de ciocolata deosebite.

Cel mai mare farmec al acestei carticele este felul in care arata – e printata pe hartie frumoasa, lucioasa, are coperti cartonate si poze multe si delicioase, de o calitate buna. Carticica este publicata de editura Allfa si o gasiti la ei pe site la pretul de 49.90 lei. Toate cartile pe care urmeaza sa vi le prezint sunt de la ei, majoritatea sunt chiar superbe asa ca va sugerez sa-i urmariti si pe Facebook pentru a afla din timp de perioadele de reducere si cartile noi.

Cartea este impartita in trei capitole, despre fiecare deliciu in parte. Informatiile sunt destul de generale dar foarte interesante pentru cineva care nu a citit pana acum de fiecare dintre aceste subiecte. Toate capitolele includ un mic istoric, tipuri de ceai/cafea/cacao, modalitati de pregatire si pastrare si tot felul de curiozitati.

Partea cea mai faina a cartii este ca fiecare capitol include si cateva retete care pun in valoare respectivul ingredient: cateva modalitati interesante de a pregati ceaiul impreuna cu fructe si alte ingrediente, sugestii de utilizare a cafelei (care m-au atras si pe mine desi nu beau cafea in mod normal) si desigur cateva retete irezistibile cu cacao sau ciocolata. Chiar am incercat deja o negresa simpla zilele trecute.

Va las si voua mai jos reteta desi este in stilul clasic, probabil ca toata lumea o stie. Sper sa imi fac timp sa mai incerc si alte minunatii din cartea aceasta.

Negresa clasica – ingrediente:

10 linguri de zahar

200gr unt

jumate cana de lapte

4 oua

4 linguri de cacao

100gr nuca

10 linguri de faina

1 plic praf de copt, sare

Punem pe foc mic untul, zaharul, laptele si 2 linguri de cacao. Amestecam mereu pana se omogenizeaza si lasam sa se raceasca putin. Din acest sos, scoatem 15 linguri si le punem deoparte intr-un bol. Asteptam pana sosul ramas in oala se raceste complet si incepem sa-i adaugam cele 4 galbenusuri si sa amestecam .

Separat, batem bine albusurile cu putina sare si incorporam in ele faina amestecata cu praful de copt. Amestecam cu o lingura de lemn, cu grija. Incorporam si nucile dupa crema de ciocolata.

Pregatim o tava unsa cu unt si tapetata cu faina. Turnam compozitia inauntru si dam la cuptor la foc mijlociu. Dureaza aproximativ 20 de minute. Puteti face testul cu scobitoarea pentru a vedea cand este gata.

In crema pusa deoparte mai devreme, amestecam cele doua linguri de cacao ramase. Vom turna acest sos peste prajitura scoasa proaspat din cuptor, adica atunci cand ea este inca fierbinte. Daca doriti, puteti portiona prajitura cand iese din cuptor (in patratele de exemplu) si sa turnati apoi sosul peste, pentru a se absorbi mai bine in prajitura.

Urmeaza sa o lasati sa se raceasca (daca puteti) si sa mancati cu lapte sau ceai sau cafea, dupa preferinte. 🙂 Aceasta este o negresa pufoasa, eu una le prefer pe cele mai cremoase, mai dense asa ca o idee buna ar fi sa-i faceti mai mult sos ca sa se insiropeze mai bine.

Hamelman – Scoala painii

Print Friendly

Cred ca unii dintre voi stiu ca de cateva luni bune nu am alta preocupare mai intensa decat facutul painii. Nu ma intrebati ce m-a apucat ca nu stiu sa va spun. Pur si simplu mi-a intrat in cap ca vreau sa stiu sa fac paine, si nu orice fel de paine ci paine cu maia. Si fiind eu cea care sunt, nici nu puteam incepe altfel decat cu o carte pentru ca pana nu vad scris pe hartie nu-mi intra in cap. Drept pentru care, iata-ma scriindu-va despre o carte tare faina, pe care am luat-o la sfatul Codrutei (despre care sper ca stiti cu totii ca un fel de bread Guru in blogosfera romaneasca).

Jeffrey Hamelman este un brutar renumit in America, la o simpla cautare pe Google veti gasi o multime de informatii despre el si brutaria sa din Vermont (unde face si vinde paine dar si invata pe altii sa o faca). Cartea sa despre paine este o adevarata enciclopedie pentru brutari, plina de informatii utile, descrise foarte simplu, astfel incat oricine sa inteleaga. Totusi, cartea este ca un manual, trebuie studiata cu atentie si chiar te obliga sa revii mereu la diverse capitole pe masura ce avansezi.

Incepe cu trei capitole de tehnica – trei capitole doldora de informatii peste care nu puteti trece usor, care trebuie pigulite si studiate cu simt de raspundere (asta daca vreti cu adevarat sa invatati ceva mai mult decat o reteta). Pe mine m-au surprins cele trei capitole, m-au descurajat initial si mi s-au parut nesfarsite cand le-am rasfoit; dar odata ce m-am apucat de citit, timpul a zburat si le-am dat gata intr-o dupa amiaza, fara cine stie ce eforturi. Totusi, revin mereu la ele…de fiecare data cand simt ca am uitat ceva, la fiecare reteta pe care nu o inteleg din prima.

Dupa aceasta lunga introducere, urmeaza cateva capitole cu formule pentru paine. Formulele sunt tot niste retete, doar ca ceva mai generale, in sensul ca odata ce le-ai invatat tehnica, poti sa le aplici la 2 paini sau la 20 de paini fara sa dai gres. Mie mi-a luat ceva sa inteleg…de fapt, nu am reusit sa inteleg calcularea procentelor decat dupa ce mi-a spus Codruta mura-n gura, ca la clasa 1. Mintea mea de om care n-a mai facut matematica din clasa a 8a, pur si simplu nu intelegea. Dar si cand am inteles….ziceai ca am descoperit Graalul, atat am fost de incantata!

Si in caz ca nu v-a fost de ajuns, la sfarsit mai este un capitol in care puteti invata despre maia, despre procentele de brutar si printre altele gasiti si niste tabele de conversie ale sistemului de masurare dar si multe alte informatii foarte interesante. In carte gasiti si cateva poze cu diverse aluaturi si paini dar ce mi-a placut mie cel mai mult au fost ilustratiile. Fiecare capitol are ilustratii minunate care iti arata cum sa framanti aluatul, cum sa dai forma painii cum sa o crestezi si alte lucruri importante care sunt greu de invatat doar din cuvinte scrise.

La cele 400 de pagini ale ei, cartea nu are foarte multe formule de paine – poate doar vreo 30 (? nu-s sigura,nu le-am numarat) dar pe mine m-a invatat ceva mult mai important – m-a invatat ideea principala – faptul ca o paine adevarata este o micuta opera de arta in care trebuie sa pui suflet si talent (atat de putin cat aveti, tot e important), atentie si disciplina.

Eu am luat cartea, in principal pentru a invata sa fac paine cu maia dar am descoperit in ea si un capitol despre paini facute cu drojdie din comert care mi-a schimbat definitiv tehnica de a face paine. Acum toate painile mele cu drojdie ies infinit mai bune chiar daca la cele cu maia mai am inca mult de lucru.

Ce mi-a fost cel mai greu sa accept la cartea lui Hamelman a fost insa modul de formulare al retetelor. Cartea este dedicata in primul rand brutariilor asa ca primele cantitati ale unei retete sunt pentru mai multe paini (de la 7 la 26). Exista si o coloana pentru Home baking cu cantitati pentru 2 paini dar este in livre si uncii (deci trebuie sa va chinuiti sa le transformati in sistemul nostru) si pe langa asta,  unele au mici greseli. O formula are patru coloane, ultima fiind dedicata procentelor de brutar. Cel mai bine este sa invatati calculul acestor procente si sa il aplicati la cantitatile proprii (eu nu fac niciodata mai mult de 2 paini).

Asadar, cred ca v-ati dat seama ca aceasta carte nu este tocmai pentru amatori sau incepatori (si asta v-o spun in calitate de foarte incepator). Nu veti gasi in ea retete simple si gata in 30 minute. Dar daca va place si va doriti sa invatati ceva nou , va atrage subiectul si sunteti dispusi sa-i acordati o cantitate semnificativa de timp, atunci v-o recomand din tot sufletul. Mie nu-mi pare rau ca am luat-o desi mi-am prins urechile in ea la inceput si inca nu am reusit sa fac o paine cu maia perfecta.

Album literar gastronomic

Print Friendly

Mi-am adus aminte de curand ca incepusem sa va povestesc despre cartile mele de bucate sau care au legatura oarecum cu bucataria. V-am povestit deja despre Anthony Bourdain, despre The Flavor Bible si despre Julian Barnes – Pedantul in Bucatarie si Jamie Oliver. Apoi m-am luat cu vorba si am uitat sa va mai povestesc si despre altele. Dar un articol de aici mi-a amintit de aceasta serie de articole pe care vroiam sa o fac dar si de acest album literar gastronomic care-i mai batran decat mine.

Am primit albumul de la tatal prietenului meu si l-am considerat mereu unul dintre cele mai frumoase cadouri primite desi este o carte veche si intr-o stare nu ideala. Ce mult conteaza ca un cadou sa fie facut cu gandul la cel care-l va primi, nu-i asa?

Editia pe care o am eu este publicata in 1982 si stiu de cel putin inca o editie a acestui almanah. Ceea ce-l face deosebit de alte carti de bucate este prezentarea. Fiecare pagina este impartita in doua – o jumatate cu retete si o jumatate cu un text literar cu referinte culinare sau diverse anecdote sau poezii. Imi plac foarte mult si ilustratiile, totul este deosebit la album.

In partea de literatura gasim autori cunoscuti si altii mai putin cunoscuti, texte integrale sau doar fragmente, poezii si vorbe haioase, recomandari de diete si sfaturi de nutritie si proverbe toate cu referire la gastronomie. De partea cealalta, retetele sunt delicioase nu numai in modul evident ci si prin felul in care sunt scrise: se foloseste untdelemn, focul se incinge crancen, laptele se infrateste cu galbenusurile chinuite cu bataia si altele asemenea.
Asadar, daca-l gasiti prin biblioteca parintilor sau a bunicilor nu ezitati sa-l luati la rasfoit. Nu o sa regretati!

The Flavor Bible – dictionarul bucatariei mele

Print Friendly

IMG_8045

Nu am mai apucat sa va povestesc despre minunata carte pe care mi-am cumparat-o si fara de care nu stiu cum am trait pana acum! Este o enciclopedie de arome si gusturi, perfect organizata, numai buna pentru haosul din bucataria mea.

IMG_8047

De multe ori ma trezesc cumparand diverse ingrediente doar pentru ca erau la reducere. erau proaspete sau pentru ca mi-au placut pe raft si cand ajung acasa dau din colt in colt pentru ca nu stiu ce sa fac cu ele. Cartea aceasta ma salveaza de fiecare data.

De exemplu, sa zicem ca am luat o droaie de cirese. Si presupunem prin absurd ca nu le-am rontait compulsiv pe toate. Deschidem la litera C, gasim cherries si o lista pe 2 coloane cu toate aromele care s-ar potrivi cu ciresele. Apoi, dam pagina si inca o lista cu afinitati! De-aici incolo, nimic mai simplu!

IMG_8055

Cartea o gasiti de cumparat pe BookDepository, minunata librarie care ofera transportul gratuit indiferent de cate carti cumperi si la ce pret. Poate ca initial o sa vi se pare cam scumputa dar  e cea mai grozava achizitie pentru bucatarie pe care mi-o pot imagina. De fapt…nici nu mi-as fi imaginat vreodata ca o sa am la indemana toate potrivelile din bucatarie, ca tot ce va trebui sa fac este sa deschid un dictionar et voila! Perfection! 😀

IMG_8048