Category Archives: Recomandari

Plenty – Yotam Ottolenghi

Print Friendly

Desi nu sunt mare cunoscatoare in ceea ce priveste marii bucatari ai lumii, din cand in cand mai fac o pasiune pentru cate unul, in functie de ce-mi iese in cale si ce interese am la momentul respectiv. Pe Ottolenghi l-am descoperit odata cu o emisiune culinara despre Ierusalim. Ulterior am aflat ca si cartea scrisa de aceata impreuna cu un alt chef este foarte apreciata. O scurta cautare pe google va poate convinge ca volumul “Ierusalim” nu este doar o carte de retete si o incursiune fascinanta in amestecul culinar din acest oras. Ottolenghi nu s-a limitat la acest volum insa, poate cartea sa cea mai cunoscuta este chiar cea despre care va scriu eu azi.

image

Ce m-a atras in primul rand la acest bucatar este naturaletea cu care gateste dar si ineditul retetelor. Plenty este o carte cu retete vegetariene (desi autorul este omnivor) care iti iau ochii si iti lasa gura apa mai ceva decat orice am mai vazut eu pana acum intr-o carte pentru vegetarieni. De fapt, pun pariu ca, daca ar fi sa o daruiesc unui gurmand non-vegetarian, nici nu si-ar da seama ca lipseste carnea. 🙂 Da, atat este de variata si interesanta oferta de retete din ea!

Asadar, trebuie sa recunosc, m-am simtit mai mult decat norocoasa atunci cand am primit cartea in dar, chiar inainte de Craciun si a fost studiata cu interes major vreo cateva zile. Din pacate pentru ea, in viata noastra a aparut Printul Mostenitor si a trecut, iata, atata timp si eu nu v-am povestit nimic.image

Ei bine azi imi iau revansa si vreau sa va fac pofta de acest minunat volum publicat si in limba romana la editura Litera. Pe langa fotografiile exceptionale si retetele inedite, cartea reda parca si o picatura din caracterul autorului. Ottolenghi imi lasa impresia unui bucatar onest, retetele lui sunt usor de realizat, ingredientele sunt accesibile si combinatiile suficient de neobisnuite pentru a fi ceva diferit dar nu intratat incat sa le consideri snoabe. Iar varietatea ingredientelor este atat de mare incat nimeni nu si-ar permite vreodata sa mai zica despre vegetarieni ca mananca doar salata. 🙂 Iata deci ca, printre chiftele de praz sau de cartofi dulci, tarta cu usturoi caramelizat, supa de rosii, gris si coriandru, vinete cu sos de iaurt sau fasole prajita cu feta, m-am trezit acaparata de cartea aceasta din care, acum ca am revenit in bucatarie, ma apuc sa gatesc cat de curand.

Cartea se afla, probabil, putin in afara bugetului pe care multi dintre noi il alocam cartilor de bucate, dar merita urmarita (poate intra la vreo reducere) sau pusa pe lista de cadouri dorite. 😉

Ceaiuri Tashi – o noua imagine, aceeasi calitate

Print Friendly

Magazinul de ceaiuri Tashi a fost mentionat pe aici destul de des in ultimii ani. Este unul dintre cele mai de incredere din Romania, cu o oferta mare de ceaiuri pentru toate gusturile inclusiv specialitati si instrumente deosebite pentru cunoscatori aflate sub sigla Compania ceaiului.

Daca in anii trecuti v-am vorbit destul de mult despre ceaiuri mai deosebite cum sunt oolong sau puerh, anul acesta selectia mea este mai user – friendly si mai accesibila oricaror papile gustative. Mai jos vedeti colectia mea de rooibos de anul acesta. Rooibosul este o planta foarte placuta si blanda, care nu prezinta cine stie ce dificultati la infuzare. Ceaiul rezultat, mai bine cunoscut ca “ceai rosu” este accesibil oricui, chiar si copiilor si femeilor insarcinate, el neavand teina in compozitie.

ceaiuri-tashi

 O alta categorie nu foarte prezenta la mine pe blog este cea a infuziilor de plante. Anul acesta am incercat cateva, printre care si cele de mai jos. Infuziile de mar sunt preferatele mele, merg foarte bine ca desert.

Si tot de acum, doar cateva sortimente de ceai verde aromat. Dintre cele de mai jos, preferatul meu este Earl Grey Sencha, o varianta de care nu mai auzisem pana acum – este aromatizat cu bergamota amintind de mai vestitul si clasicul Earl Grey negru.

Asadar, in cazul in care inca nu ati terminat de ales cadourile pentru Craciun, merita sa aruncati un ochi si prin noul magazin de ceaiuri online Tashi care are si o gramada de reduceri in perioada aceasta.

Dintre preferatele mele mai vechi si mai noi:

Ceai negru Placere in doi – pret redus 11.5le/ 50gr

Earl Grey Sencha – pret redus 10 lei/50gr

Ceai verde Iasomie – 12.5lei/50gr

Infuzie de fructe Marul Evei – 13lei/50gr

Rooibos La gura sobei – 7.5lei/50gr

Mate citric – pret redus 6 lei/50gr

si specialitatile:

Perle de iasomie – 16lei/10gr

Oolong Li Shan – 36 lei/10gr

Ceai verde Pouchong – 23lei/10gr

 Foarte faine mi se par si selectiile de mostre din diverse categorii dar si accesoriile de ceai (unele dintre ele absolut fabuloase!) – numai bune pentru pasionatii de ceai care nu au incercat inca si sortimentele mai deosebite.

Asadar, spor la cumparaturi si la ales cadouri. 😉

 

Ceaiurile toamnei

Print Friendly

In ultima vreme am fost mai lenesa cu ceaiurile, fie pentru ca am avut o vara grea (in sensul ca am suportat cu greu caldura) sau pentru ca pur si simplu mi se terminase stocul de ceaiuri bune si m-am complacut cu ceaiurile la plic pe care le beau la servici. Noroc cu interventia salvatoare a Dorotheei care mi-a trimis spre desgustare aceste sortimente minunate din colectia d’Oro Tea.

Mi-am ales gusturi cunoscute, de care mi-era dor si pe care stiam ca le voi iubi. Uneori gusturile stiute sunt cele care-ti ofera cea mai mare bucurie. Imi era nespus de dor de aroma de iasomie de care m-am bucurat pe deplin datorita sortimentului acestuia de ceai verde. Este o varianta mai accesibila a celebrelor perle de iasomie.

iasomie

Lung Ching este un ceai despre care v-am mai povestit pe aici. L-am avut in mai multe variante de la diverse magazine online. Si cel de la d’Oro mi se pare tare bun, cu nimic mai prejos fata de cele incercate de mine in trecut.

Si nu in ultimul rand, cele doua rooibosuri mi-au indulcit serile care deja au inceput sa fie destul de racoroase. Unul este un rooibos verde, bland dar aromat discret – Soarele Africii. Are in compozitie doua dintre ingredientele mele preferate intr-o infuzie: anason si fenicul. Celalalt este rooibos-ul 5 Condimente, cu o aroma clasica, condimentata, puternica ce aminteste de sarbatori, zapada, luminite. Sotului meu nu-i plac aromele atat de puternice dar eu ma scufund in ele cu atata pasiune si drag incat cu greu imi mai vine sa aleg alt ceai.

Asadar, e un moment bun sa va improspatati colectia de ceaiuri pana nu va prinde iarna cu dulapul gol. 😉 V-am mai spus si cu alte ocazii, experienta unui ceai bun, de calitate, nu se compara cu ceaiurile la plic cu care sunteti obisnuiti asa ca inainte sa strambati din nas ca ridic in slavi ceaiurile, gustati! Eu ma duc sa-mi fac lista de dorinte pana nu vine Craciunul. 😉

 

In Search of the Perfect Loaf – Samuel Fromartz

Print Friendly

 Dupa mai bine de doi ani de pasiune pentru maia si paine, nu cred ca mai mira pe nimeni faptul ca citesc tot felul de carti cu si despre paine sau maia. Asadar, atunci cand am vazut-o pe aceasta pe blogurile si site-urile culinare, mi-am dorit-o foarte tare si a ajuns direct pe lista de to buy. Mi-am dat seama ca va fi exact genul meu de carte cu subiect culinar: cu o multime de impresii personale si povesti, nu foarte tehnica, emotionanta pe alocuri si care sa-mi aduca totusi si ceva informatii si cunostinte noi. Desigur, in ochii mei, nici o alta carte despre paine nu o va egala pe a lui Hamelman, pe care o ador si acum, dupa atata timp, si pe care nu ma indur sa o imprumut vreodata de teama ca voi avea nevoie de ea exact atunci. Ba chiar, am lasat-o intr-o zi la servici si am dormit prost de grija ei, fiindca nu era acasa, in biblioteca. :)) Cam asa sunt eu cu cartile.

perfect loaf

In imagine: Roggenweizenbrot (paine de secara cu integrala) si o micuta Pain de Campagne – ambele dupa retetele domnului Fromartz.

Samuel Fromartz scrie insa aceasta carte in cu totul alt registru. In Search of the Perfect Loaf nu este un manual despre cum sa faci paine ci unul despre cum sa iubesti painea si aluatul, in toate formele lor. Pasiunea lui pentru burtarit este omniprezenta si contagioasa, intratat incat iti vine sa te arunci intr-un aluat dupa fiecare capitol terminat.

Aventura lui incepe cu dorinta de a face niste baghete perfecte (pentru care calatoreste in Franta unde invata de la profesionisti) si cartea este foarte frumos structurata in functie de etapele prin care a trecut in aceasta aventura a painii. Scrie pe rand despre paine in context istoric (cum s-a ajuns la painile fara gust din zilele noastre, despre paine ca imagine a unei societati), despre multiplele feluri in care poti porni o cultura de drojdie naturala si ce poti face cu ea, despre interesul pe care i l-au starnit painile integrale si cele de secara (atat de diferite de painile din grau), despre cerealele folosite de-a lungul timpului pentru paine, despre paine ca liant intre oameni, painea care aduce oamenii la masa si ii imprieteneste. Aceasta din urma este exact ideea care mi-a placut cel mai mult, sunt sentimente pe care le am si eu de cand fac paine cu maia si o impart cu altii. Este vorba despre un fel de dragoste cu totul si cu totul altfel, despre bucuria de a gasi oameni pe care painea ii face fericiti si de a imparti cu ei ceea ce stii si ceea ce faci.

fromartz

Pentru toate aceste subiecte, Fromartz calatoreste nu numai in America lui ci si in Franta si Germania unde cunoaste o multime de burtari faimosi sau pur si simplu talentati si pasionati dar si o multime de oameni care-i impartasesc dragostea pentru paine si de care se simte legat emotional. De formare jurnalist, Samuel Fromartz stie sa-si exprime ideile si sa le integreze perfect intr-un context care sa fie atragator pentru cititorul pasionat de brutarit (unele parti din carte sunt cred interesante si pentru cei cu un interes mediu fata de paine).

Desi nu este o carte de retete, Fromartz ne scrie totusi si noua dintre retetele folosite de el impreuna cu tehnica si explicatiile necesare pentru a le pregati. Fiecare reteta este integrata perfect in contextul capitolului alaturi de care se afla si toate sunt foarte tentante. Preferata mea, de departe este cea pentru lipii, pe care le-am facut deja de mai multe ori.

Ce pot sa mai spun decat ca a fost un cadou perfect, m-am bucurat enorm de ea si am citit-o in doua zile? Apoi m-am apucat sa o rasfoiesc din nou in caz ca mi-a scapat ceva. Si iar si iar de fiecare data cand treceam pe langa bibioteca. 😀

Pe final, va las doua citate pe care mi le-am notat, stiu ca unele dintre voi le vor aprecia. 🙂

“You have to be engaged and interested in what you are doing and learn the way dough ferments. … That takes ten years. Those who say they can teach baking in six months, it’s a big lie.”  – Frederic Pichard – brutarul despre care se spune ca face cele mai bune baghete din Paris (printre alte cele mai bune delicii) in brutaria sa La Maison Prichard.

“Children love levain bread because it has lactic acid and if it’s done right it smells like milk – like mother’s milk.” Roland Feuillas (morar si brutar francez).

O puteti cumpara de pe Books Express sau de pe Bookdepository (link mai sus in text).

Food Bloggers Conference 2014

Print Friendly

Daca mă urmăriţi şi pe Facebook, probabil ştiţi că am participat ieri la prima conferinţă a bloggerilor culinari din Romania. Dacă nu, aflaţi acum ca a fost o mare minunăţie, sala arhiplină, oameni superbi pe scenă şi la mese, voie bună, veselie şi drag de blogging.

Am descoperit ideea cu mare încântare şi am aşteptat ziua de ieri cu niţel mai mult entuziasm decât ar fi fost poate înţelept. Mi-am dorit mult şă merg şi printr-o fericită întâmplare, stelele s-au aşezat în aşa fel încât am şi reuşit. A fost o excursie de o zi, obositoare, cu plecat dimineaţa şi întors seara târziu dar mă bucur mult că am făcut acest efort.

Am întâlnit sau văzut o mulţime de fete pe care le cunoşteam doar din online, toate bucătăresele talentate care îmi încânta serile cu postările lor pline de inspiraţie şi fotografiile lor minunate. M-am bucurat să le salut, să schimbăm două vorbe (a fost atât de multă lume încât a fost practic imposibil să vorbim mai mult de atât). Oriunde priveam erau feţe cunoscute şi dragi dar în acelaşi timp, necunoscute. A fost o senzaţie foarte ciudată şi o uşoară stinghereală din partea mea, care nu-s cine ştie ce priceputa la socializare şi mă intimidez până la blocarea completă a gândurilor şi vorbelor :)). Dar fetele sunt minunate, m-au întâmpinat cu zâmbete şi îmbrăţişări şi, deşi nu eram convinsă că se va întâmpla asta, m-am simţit în largul meu cu ele.

Ce să vă mai zic, decât că a fost prezentă toaaaată lumea bună: Laura, Emily, Edith, Codruţa, Isabela, Ioana, Elena, Cătălina, Brînduşa, Margot , Vasilica până şi minunatele Veronica, Tea şi Bogdana. Şi asta nu este tot, mi-e imposibil să vă înşir toţi cei peste 200 de bloggeri prezenţi la conferinţă şi poate că am mai şi uitat pe cine am pupat şi îmbrăţişat, vă rog să mă iertaţi. Am simţit totuşi lipsa unor prieteni dragi de prin ţară şi de afară, care meritau să fie acolo şi pe care m-aş fi bucurat să-i văd în egală măsură. Poate în viitor, evenimentul va fi anunţat mai din timp, astfel încât să poată participa şi ceilalţi bloggeri culinari care nu locuiesc în Bucureşti. Ceea ce pot să vă povestesc însă este că a fost o atmosferă minunată, că ne-am simţit bine, am făcut schimburi de informaţie şi zâmbete şi a fost destul de evident că cei din zona bloggingului culinar s-au bucurat să fie împreuna.

Discursurile ţinute de Codruţa Popa, Adi Hadean, Cristina Mazilu şi Anca Feodor au fost interesante şi mai ales inspiring! Eu una ştiu că m-am emoţionat ascultând-o pe Codruţa, deşi sunt sigură că asta nu e o mirare pentru nimeni pentru că cei ce mă urmăresc ştiu deja că sunt head over heels in love with her. 🙂 Dar fiecare dintre cei menţionaţi mai sus au adus pe scenă şi au împărţit cu noi pasiunea şi bucuria lor şi îi admir pe toţi mai mult decât pot spune pentru faptul că la un moment dat în viaţă au luat-o pe drumul acesta minunat de a face ceea ce îşi doresc şi le place. Am rămas cu acel sentiment grozav al lucrului făcut cu drag, s-a pus accentul pe autenticitate, pe pasiune şi pe bucuria de a scrie/găti/fotografia.

collage2

Desigur, şi discuţiile din prima parte a programului au fost interesante şi antrenante şi m-am bucurat să descopăr nişte persoane frumoase în toate sensurile cuvântului, în spatele unor “personaje” pe care le ştiam din online. Cred că nu toţi cei prezenţi în sală au înţeles acest lucru dar  mie mi s-a confirmat o idee pe care o aveam deja, şi anume că marea majoritate a bloggerilor culinari care au succes pe termen lung fac acest lucru de drag şi cu pasiune şi acestea sunt cele mai importante ingrediente pentru a reuşi

.collage

Organizatorii şi sponsorii au făcut tot posibilul ca toată lumea să se simtă bine, am apreciat mult că s-a respectat programul (pentru că aveam un tren de prins pentru a mă întoarce acasă), m-am bucurat că s-au gândit să ne şi hrănească (pe la 2-3 bâzâiam de foame pentru că nu mai mâncasem de la 7 dimineaţa când am plecat de acasă) şi aud că after-party-ul a fost de pomină.

Fără îndoială că veţi auzi tot felul de cârcoteli referitor la unii dintre participanţi, la unele dintre întrebări şi discuţiile care s-au stârnit şi vreau să vă spun că nu vor fi în întregime neadevărate. Totuşi, aleg să iau cu mine o amintire frumoasă despre acest eveniment şi să împărtăşesc cu voi numai această impresie bună, pentru că m-am simţit bine şi nu regret că m-am dus. Îmi închipui că un eveniment de o asemena amploare este destul de greu de organizat şi nu pot decât să sper că acesta a fost doar un prim pas din care s-a învăţat foarte mult, un pas care să conducă spre o şi mai bună organizare data viitoare.

 Aşadar, felicitari my darlings! Vorbitori şi participanţi, I am proud of you. We made history! 🙂

Din cuptor şi pe lângă

Ceaiuri d’Oro Tea

Print Friendly

Saptamana trecuta am incercat cateva ceaiuri de la d’Oro Tea si m-am gandit sa va scriu despre ele. Am ales si de data aceasta niste sortimente simple, clasice (daca pot sa le spun asa) pentru ca in ultimul timp acestea sunt cele pe care le beau cel mai des. A trecut mult de cand n-am mai luat un ceai aromat sau combinat cu tot felul de plante. Va spun sincer ca, desi inainte imi placeau mult si ma incanta sa gasesc sortimente de tot felul, am devenit ceva mai rezervata si ma bucur mai mult de aromele simple, pe care le cunosc si imi plac. Variez aproape mereu pentru ca optiuni sunt multe chiar si la ceaiurile fara arome si adosuri.

doro

Am avut, de exemplu, cu aceasta ocazie un ceai negru provenit din Nepal. Este un ceai tare, de dimineata, cu un gust puternic si clasic. Nu stiu daca l-as recunoaste intre alte ceaiuri negre dar de placut, imi place. Parca totusi un picut mai bland decat Assam-ul. Daca va uitati cu atentie, se si vede diferenta intre frunzulitele de ceai.

O alta noutate pentru mine a fost ceaiul mate despre care am citit si auzit multe dar nu il incercasem pana acum. Trebuie sa spun ca am avut o surpriza maricica si cu el pentru ca a fost foarte tare si l-am si baut pe la miezul zilei. Dimineata bausem deja o cana de ceai negru ale carui efecte s-au cumulat cu ale acestuia si nu mi-a fost prea bine. Stiam ca este o bautura stimulanta, energizanta, dar am subestimat-o. Asadar, ceaiul mate, desi pare inofensiv cu frunzulitele lui marunte si aroma nu prea puternica, este cu siguranta, tot un ceai pentru dimineata!

La polul opus se aflar rooibos-ul, ceaiul rosu care nu are teina provenit dintr-o planta africana, numai bun de baut seara la culcare pentru ca are efecte linistitoare. Mie-mi place mult si la gust, fiind diferit de majoritatea ceaiurilor prin faptul ca are o oarecare dulceata proprie.

Dintre toate ceaiurile incercate de mine de la d’Oro Tea, singurul care nu mi-a placut a fost ceaiul verde. De fapt, e gresit sa spun ca nu mi-a placut, mai degraba nu am gasit inca starea necesara pentru a-l bea. Am avut o perioada cand consumam numai astfel de ceaiuri verzi cu aroma puternica si dulceaga dar acum sunt intr-o alta “faza” ca sa-i spun asa.  Este oricum un ceai ceva mai pretentios, care este usor de stricat daca nu respecti temperatura si timpul de infuzare.

Per total, ceaiurile de la d’Oro au fost o experienta placuta. Ma bucur ca am avut ocazia sa incerc ceaiul nepalez si mate si daca urmariti linkurile pe care le-am pus in text, veti vedea ca nici preturile nu sunt prea mari pentru acest gen de ceaiuri. Intre 8-11 lei pentru 50gr.

[Ceai verde chinezesc] Long Jing – Compania ceaiului

Print Friendly

Intamplator, anul trecut pe vremea aceasta va povesteam despre acest tip de ceai – Long Jing – un ceai verde chinezesc. Atunci incercam un sortiment de la Kulhar, astazi va povestesc despre cel de la Compania ceaiului.

Este un ceai bland si bun dar mi s-a parut mie putin pretentios. Temperatura apei trebuie sa fie potrivita (65 grade) si sub nici o forma prea fierbinte. Atunci cand oparim frunzele acestea, ceaiul devine amar si neplacut. Asadar, daca nu aveti cum sa masurati temperatura apei trebuie sa o aduceti la punctul de fierbere, opriti, lasati cateva minute sa se racoreasca. Turnati apoi in cana de servire (cu ocazia aceasta incalziti si cana) si mai lasati cateva minute. In fine, turnati in vasul in care ati pus frunzele (un gaiwan in cazul meu), fara sa atingeti frunzele din plin, adica turnati pe  peretii vasului. Vreau sa repet faptul ca acest ceai va iesi rau la gust daca nu respectati temperatura apei…eu insami l-am stricat de doua ori pentru ca uitasem cat este de sensibil. Mi se pare curios ca unele site-uri recomanda infuzarea acestui ceai cu apa fierbinte si o singura data. Eu cand am facut asta am obtinut un ceai mult prea amar.

ceai verde chinezesc

Pregatit cum trebuie insa, ne dezvaluie o licoare dulceaga si fina cu o aroma proaspata si invioratoare. Culoarea este clara, galben verzui, frunzele fiind si ele undeva intre verde aprins si galben auriu. Sunt niste frunze lunguiete si presate, pregatite traditional intr-un wok incins.

Fiind cel mai iubit dintre ceaiurile chinezesti, nu e de mirare ca acest ceai are si o poveste. Lungching inseamna Dragon Well (Izvorul Dragonului) si este numele satului de unde provine aceast ceai. Legenda spune ca in anul 250 d.H. satul suferea in urma unei secete. Preotii taoisti au recomandat satenilor sa se roage dragonului care locuia in raul din apropiere sa le aduca ploaia. Intr-un final, rugaciunile au fost ascultate si ploaia a venit. Astfel, satul, manastirea din sat dar si ceaiul produs de ei au ramas cu denumirea Izvorul dragonului si asa sunt cunoscute si astazi.

La Compania ceaiului gasiti acest ceai verde chinezesc la 15 lei pentru mostra de 10gr. Daca luati de la ei, veti gasi pe ambalaj toate instructiunile de preparare si servire pentru acest ceai. Este un ceai certificat organic care va va bucura simturile si va linisti gandurile. Foarte des il servesc seara, cand vreau sa inchei cu agitatia zilei si sa ma linistesc inainte de culcare.

Ceaiurile Numi – recomandarea de vineri

Print Friendly

La sfarsit de saptamana merge un articol mai usurel in care nu fac decat sa va laud niste ceaiuri recent descoperite. In ultimii ani, foarte rar am recomandat ceaiuri la plic dar acestea merita un pic de atentie.

Colectia de ceaiuri de la Numi Tea a fost o surpriza tare placuta de care nu ma mai satur. Am cumparat-o de pe iHerb cu 6 dolari, contine 18 plicuri de ceai diferite si variate. Practic, daca nu stii nimic despre ceaiuri, cu aceasta cutie poti sa incerci aproape tot ce este: alb, negru, verde, puerh, de plante, rosu. Firma se lauda ca ceaiurile lor ar fi organice si fara arome.

Eu ma uit la ele insirate pe masa si nu stiu ce sa incerc mai intai. Sunt denumiri interesante, cateva noi si pentru mine.

Fiecare pliculet are instructiuni de infuzare si imi plac mult si pozele de pe plicuri…ma simt ca si cum as descoperi mereu ceva nou si interesant.

Asadar, daca vreti sa incercati ceva nou sau sa faceti un cadou potrivit unui amator de ceaiuri, cutiuta aceasta e numai buna. Cand am desfacut-o, deja mi-au trecut prin minte toate prietenele dragi carora as putea sa le-o fac cadou. 🙂

Frantuzoaicele nu se ingrasa – Mireille Guiliano

Print Friendly

20130804-124848.jpg  A trecut ceva timp de cand nu v-am mai povestit despre o carte aici. Voi stiti ca eu citesc mereu si evident ca aceste carti cu subiect culinar se numara printre preferatele mele. Acest roman simpatic il am de mult pe lista de dorinte si iata ca am reusit in sfarsit sa-l citesc.

 Trebuie sa spun in primul rand ca s-a potrivit perfect acestei perioade din viata mea cand ma straduiesc sa-mi formez altfel de obiceiuri culinare – mai sanatoase. Alimentatia devine un subiect din ce in ce mai delicat in blogosfera dar si in lumea reala. Din ce in ce mai multi “cunoscatori” se auto intituleaza nutritionisti cu studii facute pe bloguri si site-uri ale altori nutritionisti la fel de bine documentati. Parca ti-e si teama sa mai deschizi gura ca-ti sare in cap cate unul sa-ti povesteasca moartea caprioarei. In fine…stiti voi cum e.

Cartea aceasta nu e nimic de acest gen. Mireiile Guiliano ofera niste sfaturi de bun simt care au ajutat-o pe ea sa slabeasca si sa se mentina la o greutate sanatoasa fara sa sufere de foame, pofte sau sa se priveze de micile bucurii culinare ale vietii. Mi-a placut foarte mult stilul in care este scrisa cartea – alert, vesel, plin de voie buna si optimism. Pana si recomandarile despre miscare si sport sunt usor de urmat. Chiar daca nu esti de acord cu tot ce scrie autoarea, atmosfera din carte tot te inspira si te motiveaza. Printre povestile despre viata ei si greutatile pe care le-a avut cu imaginea de sine, M.G. strecoara si cateva retete de bunatati. Toate sunt accesibile si usor de facut – explicate simplu si fara pretentii. Mi-am copiat si eu cateva si sper sa le incerc.

Ca sa nu le uit si ca sa va fac pofta, iata cateva: gratin de conopida, coaste de miel la gratar, budinca de ciocolata, supa de linte, tartine cu cacao. Nu-i asa ca nu suna deloc  a regim? De fapt, ea nici nu promoveaza un regim de slabit ci o dieta echilibrata pe care sa o adoptam toata viata.

Daca e sa ne luam dupa scriitoare- nu este interzis mai nimic – ba chiar ne incurajeaza sa ne satisfacem poftele din cand in cand cu produse de calitate. Sustine mereu de-a lungul cartii ca este important sa te bucuri de viata, sa nu suferi dupa x aliment, sa nu-ti fie foame in peramnenta. Si in cazul meu chiar e adevarat….eu sunt nefericita cand mi-e foame si nu inteleg cum o fi sa nu te pasioneze mancarea. Poate de-aia mi-a si placut atat de mult aceasta carticica – autoarea este o gurmanda – ii place sampania, untul, ciocolata; ii place sa gateasca lucruri savuroase, sa le imparta cu toata lumea, sa se bucure de tot ce ii poate oferi lumea culinara – ceea ce, de ce sa nu recunosc, imi doresc si mie.

Cartea este tradusa si in limba romana si costa 34 de lei in libraria online Libris. Daca va intereseaza, inca mai aveti timp sa o comandati cu transport gratuit pana la sfarsitul lunii august. E o lectura lejera, amuzanta si din care sa si retii cate ceva.