Category Archives: Saratele

Tartelete cu masline

Print Friendly

tarteleta cu masline Aveam chef de ceva sarat si un pic mai fancy…asa, ca sa-mi sature pofta de gatit ceva din placere si mi-am amintit de checurile sarate care se fac la fel de simplu ca si briosele. Asa am ajuns la reteta aceasta, foarte usor de executat cam cu orice ai prin frigider si destul de frumusica incat sa mearga si la o petrecere.

Avem nevoie de:

3 oua

250gr iaurt

100 ml ulei

2 lg germeni de grau (cei care arata ca niste fulgi)

280gr faina

un plic praf de copt

jumatate lgt bicarbonat

2lg porumb din conserva

5-6 masline verzi taiate mici (sau mai multe, dupa pofta)

sare

condiment ierburi de provence

Se amesteca ingredientele in ordinea in care le-am scris mai sus. Eu fac totul in acelasi bol pentru a nu mai spala atatea vase.

Se ung formele cu unt si se tapeteaza cu faina. Eu am avut aceste forme de tarte mici dar merg si in forme de briose. Se toarna compozitia in ele si sa dau la cuptor pentru 30 minute sau pana au o culoare frumoasa, aurie.

Se scot din cuptor si se lasa putin la racit. Se pot servi cu crema de branza sau pur si simplu ca snack intre mese sau la servici.

tartelete-cu-masline

Enjoy!

Scones rapizi cu branza si ceapa verde

Print Friendly

Despre scones v-am mai povestit si cu alta ocazie (aici sau aici). Sunt niste biscuiti englezesti cu praf de copt, foarte gustosi fie ca-s sarati sau dulci si numai buni de pregatit intr-o dimineata in care va treziti fara paine la micul dejun. Astazi va arat tot o reteta de scones sarati, pentru ca ii preferam celor dulci si pentru ca merg cu absolut orice: unt, sunculita, oua, salate, guacamole, somon afumat si lista poate continua.

scones4

Asadar, ingredientele pentru 6 biscuiti mari:

200gr faina integrala

1 lingura praf de copt

1 lingurita rasa de zahar (sau mai putin)

1 lingurita sare

50gr unt la temperatura camerei

150ml lapte

100gr branza razuita

coditele de ceapa verde

Amestecam ingredientele uscate cu untul si adaugam laptele. Framantam usor cu mana pana se omogenizeaza. Adaugam si branza si coditele de ceapa taiate marunt. Formam o bila de aluat si o lasam sa se odihneasca 15 min. Este un aluat sfaramicios, nu-l manevrati prea mult, doar cat sa-i dati o forma compacta. Punem cuptorul la incalzit.

Transferam aluatul pe o bucata de cartie de copt, presaram faina si il intindem usor cu facaletul pana este gros cam de 2,5cm. Impartim cercul de aluat obtinut in 6 bucati.

Transferam cu tot cu hartie de copt pe o tava iar tava o bagam in cuptor pentru 10 -12 minute, pana se rumenesc frumos la suprafata.

Scoatem pe un grilaj, lasam sa se aeriseasca pana punem masa si gata. Micul dejun este servit! Nu uitati sa seriviti cu ele si o cana delicioasa de ceai!

Enjoy!

Biscuiti cu maia – sarati si crocanti

Print Friendly

Brutarii amatori pasionati de painea cu maia stiu ca te cam doare sufletul de toata maiaua pe care trebuie sa o arunci la hranire. Asta ma face si pe mine sa incerc tot felul de retete cu maia si sa o folosesc cat mai mult. Asa am ajuns la clatite, la biscuitii cu unt, la popovers si la briosele englezesti. Iar acestea sunt doar experimentele pe care vi le-am povestit aici caci in “culise” au fost mult mai multe. Azi pot sa adaug la aceasta colectie si o reteta de crackers (biscuiti sarati, crocanti). Inspiratia pentru ei a venit de la unul dintre blogurile mele preferate despre paine cu maia – Bread Experience.

Iata asadar ce simpatici sunt si cum i-am facut.

Ingrediente:

1 cana de maia hranita, la temperatura camerei

1/4 cana de ulei (am incercat reteta cu ulei de floarea soarelui, de masline, unt topit – cand voi avea, voi incerca si cu untura)

1 cana si un sfert de faina spelta (am ales sa folosesc faina spelta pentru ca nu imi place in paine dar iese bine cu orice fel de faina)

jumate de lingurita de sare

ierburi aromate sau seminte de chimen sau susan

Intr-un bol de plastic, amestecam maiaua cu uleiul pana se omogenizeaza cat de cat. Adaugam faina, sare si ierburi aromate (sau chimen). Framantam un aluat moale, elastic, oarecum asemanator cu aluaturile de tarte. Il invelim in folie de plastic si il lasam pe blat, la temperatura camerei, pentru 7 -8  ore (peste noapte). Daca este cazul, se poate tine si la frigider dar inainte de a-l intinde, trebuie lasat sa revina la temperatura camerei. Eu am vrut sa experimentez si am incercat sa-l intind si rece – este foarte dificil si biscuitii ies grosi, desi tot buni la gust.

Intindem aluatul cu un facalet, intr-o foaie cat mai subtire (direct pe hartie de copt). Am preferat sa-l intind tot pe faina si nu pe ulei. Sub aluat, punem o hartie de copt pentru a nu ne mai chinui cu transferul biscuitilor. Dupa ce l-am intins cat se poate de subtire, il taiem in carouri sau patratele cu o rola de pizza.

Presaram deasupra ierburi si putina sare si trasnferam hartia cu tot cu aluat intr-o tava. Preincalzim cuptorul si ii coacem pana la 15 minute in functie de cat de crocanti ii vreti. La 5-7 minute, intoarcem tava in cuptor pentru a se coace uniform. Se pot coace si 2 tavi odata, alternand pozitiile acestora in cuptor.

Cand ii scoatem din cuptor, biscuitii se vor rupe foarte usor pe liniile taiate mai devreme. Cei de mai jos sunt cu boia. Ideea mi s-a parut grozava, dar la copt, boiaua s-a facut amara asa ca ulterior am renuntat la ea.

In orice caz, biscuitii sunt excelenti! Imi fac cate o tava in weekend si rontai toata saptamana la ei. Astfel, nu mai sunt tentata sa-mi cumpar prostii cand sunt la servici. Si daca-i tai cu o forma de patiserie sunt si tare frumosi!

savory crackers

Enjoy! 🙂

Cea mai buna placinta cu branza

Print Friendly

Inspiratia pentru aceasta minunata placinta, care s-a dovedit a fi cea mai buna placinta pe care am facut-o pana acum, a venit de la Andreea care a facut-o intr-o noapte si a postat-o pe Fb. Cautam demult reteta pentru placinta asta (simpla pentru altii) la care foile nu sunt uscate si branza este…din plin! Si pentru ca aveam in frigider o legatura de praz mic si una de leurda, am adaptat-o si a iesit minunatia de mai jos.

Sa va povestesc cate ceva despre ingrediente intai.

Prazul mic este un praz cat ceapa verde despre care eu habar n-aveam ca exista dar l-am gasit in piata la o babuta.

Iar leurda…ei bine, dupa nebunia de anul trecut cu leurda, de toate blogurile povesteau despre ea si o foloseau la retete, nu i-am rezistat si am cumparat si eu anul acesta. Nu pot sa zic ca mi-a placut prea tare cruda asa ca era musai sa fac ceva cu ea ca sa nu o arunc. Si al treilea ingredient important – branza: pe aceasta am avut-o adusa de la matusa mea, facuta din lapte de la vacuta ei. Va inchipuiti asadar ca a fost o branza foarte buna si gustoasa.

Bun, acum ca am lamurit problemele acestea, sa revenim la lista de ingrediente:

800gr branza sarata

o legatura de praz mic (folosim doar partea alba)

o legatura de leurda

5 oua

o smantana mica (250gr)

500ml iaurt bun (de capra am avut eu acum)

1 pachet de foi de placinta

ulei pentru uns foile si unt pentru uns tava

Taiem prazul mititel si il calim in putin ulei pana se inmoaie. La fel procedam si cu leurda pe care o maruntim si o punem un minut in tigaie, peste praz. Nu e nevoie sa le caliti prea mult, doar cat sa se inmoaie.

Razuim branza si o amestecam bine cu prazul si leurda, doua oua, smantana si cam un sfert din iaurt.

Pregatim foile de placinta (dezghetate), intinzandu-le pe masa. Le numaram si pentru ca folosim cate doua de fiecare data, vom imparti la 2. Mie mi-au iesit astfel 7 perechi, deci am impartit si compozitia de branza tot in sapte.

Se folosesc tot cate doua foi puse una peste alta. Inainte de a pune compozitia, ungem foaia de deasupra cu un strat subtire de ulei. Punem compozitie pe jumatate din foaie, tragem jumatatea cealalta peste ea si o inghesuim intr-o tava (unsa cu unt in prealabil). E greu de explicat, si eu am inteles mai greu cand mi-a povesti Andreea si nu sunt nici acum sigura ca mi-a iesit cum face mama ei, dar ceva tot a iesit.

Cred ca e la fel de bine si daca le infasurati ca pe rulada dar mie mi-au placut asa, incretite si s-au si potrivit la fix cu tava.

Restul de iaurt il batem cu cele trei oua ramase si il turnam peste foile de placinta, in tava.

Bagam la cuptor pentru 45 de minute sau pana se rumeneste la suprafata.

Rezultatul este o placinta grozav de gustoasa si buna. Foile se hidrateaza de la iaurt si nu ramane nici una uscata. Cand se raceste imi inchipui ca e si mai buna dar la noi nu prea a rezistat.

Prazul se simte destul de bine desi nu am pus prea mult si leurda parca se pierde in peisaj (poate pentru ca branza mea a fost cam sarata).

Ma gandesc ca e o placinta buna pentru micul dejun sau de luat la pachet la servici dar trebuie facute doua tavi ca nu prea ii rezisti cand e calda.

Pe langa placinta, va las sa va bucurati ochii cu aceasta panza superba, cusuta in 1942 si foarte, foarte frumoasa!

Nu stiu prin ce minune culorile s-au pastrat atat de vii si frumoase, nici panza nu este rupta sau ingalbenita. Lucru bun, romanesc, vechi!

Asadar, sa va fie de bine placinta, si sa fiti sanatosi!

Diana

Biscuiti sarati cu branza (scones)

Print Friendly

 Acesti scones sunt, dupa cum stiti, niste biscuiti tipici englezesti care se pot face atat dulci cat si sarati. Eu am incercat deja cateva retete dar cele sarate sunt cu siguranta preferatele mele iar aceasta le intrece pe toate. Sunt foarte usor de facut si de mare efect la petreceri.

biscuiti sarati cu branza

Ingrediente

400gr faina

1 lingura de zahar

2.5 lingurite praf de copt

jumate lingurita bicarbonat

jumate lingurita de sare

un sfert lingurita piper

170gr unt

1 ou

3 linguri apa rece

220gr smantana (merge si cu iaurt)

aproximativ o cana de branza feta sfaramata cu mana

o lingura de patrunjel tocat

boia de ardei dulce, sare mare, un ou pentru glazurat

Primul lucru de facut este sa punem cuptorul la incalzit. De cand fac paine am realizat cat de important este de fapt acest pas si cat de mult mai bine imi ies toate atunci cand cuptorul este incalzit corespunzator.

Pregatim faina amestecand-o cu zaharul, praful de copt si bicarbonatul, sarea si piperul. Taiem untul in bucatele mici si il amestecam cu faina pana obtinem o compozitie nisipoasa.
Separat, batem oul cu smantana si apa, usor cu o furculita. Adaugam peste faina, punem si patrunjelul si branza si incepem sa framantam un aluat gros. Nu trebuie manevrat prea mult, doar cat sa se omogenizeze ingredientele – mai putin de 2 minute.

Rulam pe masa intr-o foaie groasa  de un deget. Taiem cu un pahar, cercuri mari. Le asezam in tava pe o foaie de copt. Batem un ou si ungem cu o pensula suprafata biscuitilor. Presaram sare, piper si boia.

Se pun in cuptorul incins si se lasa 12-15 minute, pana prind o frumoasa culoare aurie si se umfla usor.

Se servesc cu ceai (in stilul englezesc) sau…sa va spun sincer, merg de minune cu bere!

Grisine cu maia

Print Friendly

Mi-am facut maia. Pe la sfarsitul lunii trecute cand se apropia cu repeziciune ziua in care am implinit 21 de ani a…7-a oara :P, mi s-a nazarit (iar) ca-mi trebuie maia. Si cum problema nu suferea amanare (caci in capul meu 21 de ani a 7-a oara e prea mult) m-am pus pe treaba. Mai precis, m-am pus pe sacait Codruta care a avut bunavointa sa ma suporte pana cand a inviat maiaua si a iesit painea din cuptor – asa plina de greseli cum era dansa – prima mea paine cu maia. Las aici, pentru posteritate, o poza cu painea nr 1.

En fin, am facut eu maiaua cu pricina si acum o cresc si o hranesc cu mai mult zel decat am crescut si ingrijit motanul din dotare. :)) Si cand hranesti maiaua, o bucata din ea trebuie aruncata. Numai ca atunci cand vine vremea sa excut aruncarea, mi se pune un nod in gat si nu prea-mi iese. Cum adica sa arunc eu bunatate de maia pentru care m-am ingrijorat atatea zile in sir?! Si asa ajungem la povestea zilei: adica grisinele cu maia, sau cu resturi de maia, cele pe care ar fi trebuit sa le arunc. Am strans cateva retete cu maia din care sa iasa si altceva decat paine (ale carei secrete inca nu le-am deslusit), drept pentru care sa va mai asteptati la postari ca aceasta. 🙂

Si iata cum se fac grisinele cu maia. Reteta de aici.

Ingrediente:

340gr faina

200gr apa

9gr sare(o lingurita si jumate)

23gr ulei de masline + inca ceva pt uns

228gr maia naturala (daca nu stiti ce-i aia, poftiti de invatati 🙂 )

Combinam toate ingredientele de mai sus si amestecam usor cu mana. Compozitia este lipicioasa, fainoasa, umeda acum. Nu va impacientati. It will get better. 🙂 Rasturnam toate cele pe blatul foarte bine infainat si incepem sa framantam usurel aluatul. Dureaza cam 5 minute pana obtinem un aluat compact, legat frumos si nelipicios. Am incercat sa va fac niste poze in acest punct dar mi-a fost teama ca ma da consortul afara din casa daca pun faina pe Canonul din dotare asa ca…am renuntat. 🙂

Aluatul rezultat il transferam intr-un bol mai maricel pe care l-am uns in prealabil cu ulei. Nu trebuie foarte mult, doar inmuiati un servetel in ulei si stergeti bolul cu el. Acoperim bolul cu un servet curat si lasam sa creasca 2 ore. La 40 si la 80 de minute impaturam aluatul asa. Cred ca merge si fara…habar n-am, dar asa zicea reteta, asa am facut.

Dupa ce au trecut cele 2 ore, impartim aluatul in 3 bucati si fiecare bucata o taiem in 6 bucatele mai mici. Tot pe blatul plin de faina, rulam fasii lungi de aluat (atat de lungi cat este si tava pt cuptor). Incalzim si cuptorul si le asezam in tava, pe hartie de copt, sa se odihneasca putin.

Cu o pensula de bucatarie, le ungem cu ulei de masline si apoi presaram sare aromata sau chimen (sau orice va inspira). Eu le-am facut mai neregulate, pentru ca nu-mi plac grisinele de la magazin, cele care-s toate la fel dar si pentru ca nu stiam cat de tari vor iesi.

In final,nu au fost tari deloc, doar crocante si gustoase. Data viitoare le voi face mai subtiri pe toate.

La cuptor stau cam 25 de minute si apoi se lasa sa se raceasca intr-un prosop curat. Simplu de tot. 🙂

Au fost bune, un gust simplu dar addictive, nici nu am apucat sa mai fac vreun sos sau ceva care sa le acompanieze. Am rontait la ele tot weekendul si ne-au placut. N-au nici o treaba cu grisinele de la magazin…sunt mult mai gustoase!

Saratele simple si bune

Print Friendly

Saratelele acestea isi asteapta cuminti randul de un an de zile…adica tocmai de anul trecut. Nu mi s-a parut potrivit sa le postez nicicand asa ca am tot amanat. Imi plac nespus saratelele. Parfumul lor subtil de chimen imi aminteste de sarbatorile de cand eram copil. Tin minte si acum cum facea bunica mea ligheane pline cu astfel de saratele care sa tina toata perioada sarbatorilor. Mi-e drag si acum de o frantura de amintire in care bunica ascunsese ligheanul cu saratele in masina de spalat (modelul ala vechi ce se deschidea pe sus) si eu si cu sormea l-am gasit fericite si tot mergeam la baie pe intuneric sa furam de acolo saratele. Nu mai stiu daca saratelele erau ascunse de noi sau de tata care le manca la bere. Anul trecut a fost prima oara cand am incercat sa le si fac. Am mai multe retete si vreau sa le incerc pe toate pana o gasesc pe cea perfecta. In orice caz, acestea au iesit chiar delicioase si fragede, merita sa le incercati.

Ingrediente pentru…imi pare rau, nu mai stiu cate au iesit, parca 2 tavi:

500gr faina

250gr margarina la temperatura camerei(puteti folosi o combinatie de margarina si untura daca aveti)

25gr drojdie dizolvata in lapte caldut cu putin zahar(jumate de lingurita)

smantana cat cuprinde (adica pana aluatul se leaga frumos dar nu-i nici lipicios)

sare (dupa gust)

Facem o gramajoara de faina si punem in mijloc drojdia dizolvata in laptele cu zahar. Amestecam cu restul ingredientelor si framantam bine bine. Aluatul trebuie sa fie bine inchegat si destul de gras. Eu il gust mereu pentru ca vreau sa fiu sigura ca e destul de sarat. Il lasam sa se odihneasca macar 30 minute.

Intindem o foaie cam de un cm pe care o ungem cu ou batut. Taiem fasiute subtiri iar apoi in bastonase. Eu am taiat unele cu o forma, altele cu cutitul. Ies bune oricum.

Presaram deasupra chimen si le dam la cuptorul preincalzit.

Nu ar trebui sa stea mult, doar pana se coloreaza frumos si se umfla putin. Sunt asa de bune ca mananci pana nu mai poti! 🙂

Pogacele cu jumari si cascaval

Print Friendly

Nu am facut niciodata pogacele dar de cand am vazut anul trecut la Bucatar maniac, mi-au ramas in minte. Nu pareau greu de facut dar cum nu am avut de unde sa iau untura, am abandonat ideea. Am fost insa de sarbatori la bunici, de unde am sterpelit niste untura asa ca m-am hotarat sa le incerc.

Al doilea hop a fost insa faptul ca imi trebuiau jumari…din care iar nu am facut niciodata asa ca am cumparat niste slanina si le-am facut. Nu pot spune ca m-a incantat experienta…am umplut casa de fum…ma indoiesc ca voi mai gati asa ceva vreodata. O fi bune ele dar nu chiar atat.

In fine, cam asta a fost cu pregatirea ingredientelor. Sa va zic ce am mai folosit:

  • jumari (nu stiu exact cate…cam 2 cani cred ca am avut) – macinate in robotel
  • cascaval razuit
  • 500gr faina
  • 250ml lapte caldut
  • 1 lg rasa de zahar
  • 1 plic de drojdie uscata
  • 2 oua
  • 100gr untura
  • sare, piper, chimen

Amestecam drojdia cu 2 linguri de lapte caldut (nu fierbinte) si cu zaharul. Lasam sa bolboroseasca. Faina o amestecam cu untura si niste sare – rezulta o compozitie nisipoasa in care putem adauga drojdia, ouale, piper si sare (daca mai e nevoie). Amestecam cu o furculita, adaugand treptat si laptele. Framantam apoi cu mana si lasam 30 la crescut.

Asternem niste faina pe masa si intindem aluatul la o grosime de un cm jumate.

Punem deasupra cascavalul razuit si impaturim foaia in 2 si apoi inca o data.

Punem la frigider pentru un sfert de ora si apoi o intindem din nou. De data aceasta ungem foaia cu pasta de jumari. Impaturim din nou si dam iar la frigider.

Urmeaza sa o intindem pentru decupat. Eu am folosit niste cerculete dar merge si cu paharul, in lipsa de altceva.

Le ungem cu ou batut si presaram chimen. Dupa parerea mea, chimenul face toata treaba. Ador aroma de chimen…il pun la toate saratelele! 😀

Le-am copt pe hartie de copt, vreo 20 minute.  Au iesit cam asa:

Imi place la nebunie faptul ca se desfac in straturi – cel cu cascaval si cel cu jumari. Sunt foarte, foarte gustoase, desi nu atat de pufoase pe cat m-as fi asteptat.

Minunate oricum, multumesc BM pentru reteta! 🙂