Category Archives: Aluaturi

Ce-am mai gatit

Print Friendly

A fost o vara mai mult decat lenesa pentru mine, fara “gateli” extraordinare sau retete inedite dar pe alocuri gustoasa si plina de savoare. Am zis ca daca la carti fac rubrici de genul “Ce-am mai citit”, merge si aici ceva asemanator, mai ales ca nu ne-am mai auzit demult. Asadar, ce-am mai mancat bun:

  • Preadelicioasele supe: de pui cu galuste si supa de gaturi de curcan cu taietei lati, patrunjel, piper

  • Cuscus fiert, asezonat cu ulei de masline, sare si cimbru uscat (de anul acesta) – pus in salate sau la micul dejun

  • Pateu de pui cu ardei si turmeric

pateu cu ardei

  • Cartofi prajiti cu branza (ca nu suntem sfinti :P)

  • Rulada din omleta cu ardei kapia, patrunjel si turmeric

  • Pulpe de rata facute in vasul roman pe varza + mamaliga

  • Rosii bune bune cu cascaval si alte branzeturi

  • Niste oua ochiuri in sos de rosii (saksuka le zice) – nu mi-au placut, cad prea greu la stomac.

  • Vinete FABULOASE: coapte in cuptor, stropite cu ulei de masline si sare, apoi tocate si amestecate cu ceapa rosie, usturoi razuit, zeama de lamie si ardei capia taiat marunt. Delicioase, fantastice si absolut mirobolante!

Nu ne-a lipsit nici painea cu maia (ritualul saptamanal): simpla, integrala cu in, cu ovaz, cu seminte sau secara.

  • Cel mai slabut am stat cu deserturile, care nu prea m-au atras anul acesta. Am facut rar brownie cu nuca, clafoutis cu visine, tarta cu prune, gris cu lapte.

Si or mai fi fost dar au ramas nepozate, neconspectate si uitate. Aproape ca a trecut vara ceea ce nu poate sa ma bucure. Vine draga de toamna cu toate bunatatile ei si cu planuri si proiecte pentru mine. 🙂 Sper sa ne citim curand! Va imbratisez cu drag!

 

Paine cu masline si rozmarin (fara gluten)

Print Friendly

Revin azi cu painea fara gluten pe care v-am promis-o. Acest expe4riment a fost posibil datorita Ruxandrei care m-a implicat in campania de testare a fainii fara gluten de la Schar. In perioada urmatoare (pana pe 30 martie) puteti participa la un concurs sponsorizat de aceasta firma. Concursul consta in pregatirea unei paini cu faina fara gluten dintre retetele oferite de noi. Gasiti lista cu retete be blogul Gourmandelle.com. Premiul cel mare consta intr-o masina de paine Tefal Nutribread.

Va spuneam zilele trecute ca mi-a cam dat de furca aceasta paine fara gluten dar pana la urma am invins-o. 🙂 Va las mai jos reteta castigatoare care noua ni s-a parut gustoasa dar si usor de pregatit (fata de alte variante incercate de mine). Reteta poate fi pregatita si in masina de paine, inversand ordinea ingredientelor si folosind un program scurt. Intotdeauna, in masina de paine se adauga la inceput ingredientele umede, continuand cu amestecul de faina si doar la sfarsit drojdia uscata. Masina de paine care este premiul acestui concurs are si un program special pentru paine fara gluten.

Eu am masurat aceasta reteta tot in cani. Folosesc niste masuri americane din plastic dar aceasta cana corespunde unei cani normale. In cazul retetelor experimentale imi e mai usor sa masor asa decat pe cantar.

Ingrediente:

2 cani de faina fara gluten (Schar mix B)

1.5 cana amidon de porumb

2 lingurite rase de sare

o lingurita de zahar

un plic de drojdie uscata fara gluten

1 lingura de ulei

3 albusuri (90grame) + inca putin pentru uns

1 lingurita de otet

1 cana de apa calda

jumade de lingurita rozmarin

3 linguri de masline verzi, fara samburi, tocate

* mixul de faina de la Schar contine faina de orez, amidon din porumb, sare, fibre vegetale dextroza dar si alte adaosuri (pe care nu le vad pentru ca am rupt eticheta inainte sa va scriu)

Amestecam ingredientele in ordinea in care sunt scrise in lista de mai sus. Intai cele uscate si apoi, adaugam treptat si ingredientele umede. Am folosit initial o furculita si apoi mixerul cu paletele pentru aluat. Nu a durat foarte mult, doar pana s-a omogenizat bine. Aluatul este foarte umed, nu se poate forma ca o paine clasica. Arata mai degraba precum aluatul pentru un chec.

Am copt painea intr-o tava de chec tapetata cu hartie de copt. Turnam aluatul in tava de chec – aceasta se va umple cam pe jumatate. Nivelam cu o lingura uda. Ungem cu albus. Volumul aluatului se va dubla in cuptor.

Introducem tava in cuptor si il pornim. Nu este necesar ca acesta sa fie preincalzit. Lasam painea la cuptor 30 -40 de minute (in functie de cat de rumena va place). Rezultatul este o paine foarte aromata, usor umeda si foarte gustoasa. Este perfecta pentru servit pe un platou cu aperitive, dimineata la micul dejun sau chiar si la pachetelul pentru servici.

Lipii din faina fara gluten

Print Friendly

3Cred ca deja ma stiti, sunt pasionata de paine, aluaturi, faina asa ca nu va veti mira poate cand veti vedea ca am participat cu drag la provocarea Ruxandrei care, impreuna cu echipa Schar, a avut tot felul de campanii in online pentru promovarea produselor fara gluten. Am primit spre testare cateva tipuri de faina fara gluten Schar cu care sa ma joc in experimentele mele cu painea.

Dieta fara gluten este foarte la moda in ultimii ani, a devenit un adevarat curent (ceea ce nu e intotdeauna bine) dar adevarul este ca, in spatele acestei publicitati excesive se afla o boala deloc amuzanta si destul de serioasa. Atunci cand ai o astfel de boala, nu iti permiti sa-ti fie pofta de paine asa ca gasirea unui produs cat mai asemanator este probabil o bucurie. Saptamana trecuta m-am tot jucat cu faina aceasta si am realizat ca nu e simplu deloc sa traiesti fara gluten. Am incercat mai multe variante de paine cu faina fara gluten si recunosc ca nu mi-a fost usor. Am cautat in zadar aluaturile pe care le framant cu drag…faina fara gluten este cu totul altfel. Intr-un final insa, i-am dat de cap si pot sa va arat si voua doua retete – lipiile de azi si o reteta de paine pe care o voi publica in zilele urmatoare.

Reteta de baza pentru lipii este cam aceeasi in majoritatea culturilor in care se gaseste – pita, chapati, tortilla, naan – difera denumirile si tipurile de faina folosite dar toate sunt variatii ale acestei paini simple care se coace pe gratar sau in tigai nonaderente. Asadar, atunci cand esti nevoit sa mananci fara gluten cred ca o astfel de lipie este cea mai usoara optiune. Iata cum le-am facut eu (este o reteta masurata in cani pentru ca le-am facut cam la ochi – puteti folosi orice cana):

Ingrediente pentru 6-8 lipii:

1 cana de apa calduta

un plic de drojdie

2,5 cani faina fara gluten

2 lingurite de sare

o lingura de ulei de masline

Amestecam ingredientele cu o furculita sau intr-un robot. Iese un aluat destul de compact, nelipicios. Formam o biluta pe care o punem intr-un vas acoperit cu o panza curata. Lasam sa creasca. Eu l-am lasat pe calorifer vreo doua ore. Nu stiu exact de ce a durat asa mult, posibil sa fi fost mai rece la mine in casa. Ideea este sa se dubleze volumul bilei de aluat.

Impartim aluatul in 6 bile mai mici pe care le tinem pastram acoperite in timp ce le intindem pe rand. Incingem bine o tigaie non aderenta. Punem o lingurita de ulei pe care il stergem apoi cu un servetel.

Bilele de aluat se intind cu facaletul pana ajung foarte subtiri – cu cat mai subtiri, cu atat mai bine. Aluatul seamana mai degraba cu un aluat de biscuiti, el neintinzandu-se cum sunteti obisnuite poate de la aluaturile cu gluten. Folosim faina pentru a nu-i permite sa se lipeasca de blat.

Cand tigaia este bine incinsa, coacem lipiile pe rand, cate 2-3 minute pe fiecare parte. Lipia ar trebui sa se umfle din loc in loc, formand o bula de aer in interior.

Rezultatul final va fi o lipie numai buna de umplut cu ce va place voua. Noi am mancat-o simpla cu masline si a doua zi la pachet cu niste iaurt.

Daca vreti sa incercati faina, stati cu ochii pe aceasta campanie. Saptamana viitoare urmeaza un concurs pentru cititori care are ca premiu o masina de paine de la Tefal Nutribread.

Follow my blog with Bloglovin

In Search of the Perfect Loaf – Samuel Fromartz

Print Friendly

 Dupa mai bine de doi ani de pasiune pentru maia si paine, nu cred ca mai mira pe nimeni faptul ca citesc tot felul de carti cu si despre paine sau maia. Asadar, atunci cand am vazut-o pe aceasta pe blogurile si site-urile culinare, mi-am dorit-o foarte tare si a ajuns direct pe lista de to buy. Mi-am dat seama ca va fi exact genul meu de carte cu subiect culinar: cu o multime de impresii personale si povesti, nu foarte tehnica, emotionanta pe alocuri si care sa-mi aduca totusi si ceva informatii si cunostinte noi. Desigur, in ochii mei, nici o alta carte despre paine nu o va egala pe a lui Hamelman, pe care o ador si acum, dupa atata timp, si pe care nu ma indur sa o imprumut vreodata de teama ca voi avea nevoie de ea exact atunci. Ba chiar, am lasat-o intr-o zi la servici si am dormit prost de grija ei, fiindca nu era acasa, in biblioteca. :)) Cam asa sunt eu cu cartile.

perfect loaf

In imagine: Roggenweizenbrot (paine de secara cu integrala) si o micuta Pain de Campagne – ambele dupa retetele domnului Fromartz.

Samuel Fromartz scrie insa aceasta carte in cu totul alt registru. In Search of the Perfect Loaf nu este un manual despre cum sa faci paine ci unul despre cum sa iubesti painea si aluatul, in toate formele lor. Pasiunea lui pentru burtarit este omniprezenta si contagioasa, intratat incat iti vine sa te arunci intr-un aluat dupa fiecare capitol terminat.

Aventura lui incepe cu dorinta de a face niste baghete perfecte (pentru care calatoreste in Franta unde invata de la profesionisti) si cartea este foarte frumos structurata in functie de etapele prin care a trecut in aceasta aventura a painii. Scrie pe rand despre paine in context istoric (cum s-a ajuns la painile fara gust din zilele noastre, despre paine ca imagine a unei societati), despre multiplele feluri in care poti porni o cultura de drojdie naturala si ce poti face cu ea, despre interesul pe care i l-au starnit painile integrale si cele de secara (atat de diferite de painile din grau), despre cerealele folosite de-a lungul timpului pentru paine, despre paine ca liant intre oameni, painea care aduce oamenii la masa si ii imprieteneste. Aceasta din urma este exact ideea care mi-a placut cel mai mult, sunt sentimente pe care le am si eu de cand fac paine cu maia si o impart cu altii. Este vorba despre un fel de dragoste cu totul si cu totul altfel, despre bucuria de a gasi oameni pe care painea ii face fericiti si de a imparti cu ei ceea ce stii si ceea ce faci.

fromartz

Pentru toate aceste subiecte, Fromartz calatoreste nu numai in America lui ci si in Franta si Germania unde cunoaste o multime de burtari faimosi sau pur si simplu talentati si pasionati dar si o multime de oameni care-i impartasesc dragostea pentru paine si de care se simte legat emotional. De formare jurnalist, Samuel Fromartz stie sa-si exprime ideile si sa le integreze perfect intr-un context care sa fie atragator pentru cititorul pasionat de brutarit (unele parti din carte sunt cred interesante si pentru cei cu un interes mediu fata de paine).

Desi nu este o carte de retete, Fromartz ne scrie totusi si noua dintre retetele folosite de el impreuna cu tehnica si explicatiile necesare pentru a le pregati. Fiecare reteta este integrata perfect in contextul capitolului alaturi de care se afla si toate sunt foarte tentante. Preferata mea, de departe este cea pentru lipii, pe care le-am facut deja de mai multe ori.

Ce pot sa mai spun decat ca a fost un cadou perfect, m-am bucurat enorm de ea si am citit-o in doua zile? Apoi m-am apucat sa o rasfoiesc din nou in caz ca mi-a scapat ceva. Si iar si iar de fiecare data cand treceam pe langa bibioteca. 😀

Pe final, va las doua citate pe care mi le-am notat, stiu ca unele dintre voi le vor aprecia. 🙂

“You have to be engaged and interested in what you are doing and learn the way dough ferments. … That takes ten years. Those who say they can teach baking in six months, it’s a big lie.”  – Frederic Pichard – brutarul despre care se spune ca face cele mai bune baghete din Paris (printre alte cele mai bune delicii) in brutaria sa La Maison Prichard.

“Children love levain bread because it has lactic acid and if it’s done right it smells like milk – like mother’s milk.” Roland Feuillas (morar si brutar francez).

O puteti cumpara de pe Books Express sau de pe Bookdepository (link mai sus in text).

Painile anului 2014

Print Friendly

Inspirata de acest articol plin de paini fabuloase am vrut sa fac si eu ceva asmanator pentru a sarbatori inca un an de copt cu drojdie naturala (maia) asa ca am strans intr-un colaj (click pe poza ca sa o vedeti mai mare) cateva dintre painile si produsele cu maia de anul acesta si va las dedesubt si cateva linkuri si explicatii. Poate anul viitor, daca totul decurge conform planului, voi putea sa va arat cate ceva nou pentru fiecare luna.

collage

Paine integrala cu nuca

Batoane de cereale cu fructe uscate

Vermont

Biscuiti sarati

Croissante

Chicago sourdough

Focaccia

Paine de secara

Paine cu apa fermentata din mere

Paine cu ciocolata

Chifle cu seminte

Briose extra large

Paine alba & paine de secara

Daca va intereseaza, gasiti mai multe idei de preparate cu maia aici.

La multi ani dragii mei! Sa aveti un 2015 bun ca painea calda! :*

Paine cu ciocolata

Print Friendly

Am vrut neaparat sa va scriu si aceasta reteta inainte de Craciun. Este o paine cu ciocolata pe care am facut-o si anul trecut dar tot nu am apucat sa va povestesc despre ea si nici pozele nu prea le prinde din cauza ca e grozava cand e proaspat scoasa din cuptor. Este tot o reteta cu maia, deci apucati-va s-o hraniti sa fie numai buna de folosit. 🙂

Preferment:

225gr faina

280gr apa

25gr maia

Pregatim prefermentul cu 12 ore inainte de folosire. Cel mai bine e seara pentru a face painea a doua zi. Scoateti si untul de la frigider ca sa fie moale de dimineata. Punem si merisoarele la inmuiat in lichior.

Ingrediente pentru aluat:

320gr faina

32gr cacao

30gr apa

530gr preferment

1 ou mare la temperatura camerei

20gr lapte

15gr unt la temperatura camerei

2 gr drojdie uscata (se poate face si fara dar trebuie urmarit aluatul cu atentie si lasat la crescut mai mult)

6gr sare

70gr zahar

o ciocolata

50gr merisoare uscate (inmuiate in lichior)

 Amestecam faina, cacaua, apa, prefermentul, oul, laptele, untul, drojdia, sarea. Am folosit mixerul dar merge si cu mana. Iese un aluat destul de lipicios. Adaugam treptat si zaharul si mixam pana se incorporeaza.

Adaugam ciocolata taiata in bucati (nu razuita) si merisoarele scurse putin de lichior. Amestecam cu mana, acoperim cu folie si lasam sa se odihneasca o ora.

Impaturim aluatul direct in vas. Mai lasam o ora.

Impartim aluatul in doua bucati. In cazul meu, a fost o bucata mare si 4 mai mici pentru a le face briose.

Ungem formele cu unt – o tava de chec si patru vase ramekin. Bucata mai mare de aluat va lua forma unui chec, ruland aluatul ca pe o rulada. Punem aluatul in tava de chec. Celelalte le vom forma ca pe chifle si le vom pune direct in vasele ramekin.  Le acoperim pe toate si lasam sa mai dospeasca o ora. Pentru aluatul doar cu maia, fara drojdie, va fi nevoie de vreo 2 ore.

Inainte de a intra la cuptor, le ungem cu ou batut cu putina apa. Le coacem impreuna, in cuptorul incins cam 40 minute.

Atentie la formele mai mici, vor fi gata mai repede.

Sunt fabuloase cu o cana de lapte in dimineata de Craciun. Pofta buna dragii mei si sarbatori cu veselie si idei delicioase! 🙂

Inspiratia pentru aceasta paine vine de pe blogul Bread Experience.

Stollen cu maia

Print Friendly

Stollen este un tip de cozonac traditional din Germania care contine o multime de fructe confiate si uneori martipan. Eu nu am mancat niciodata varianta originala dar cand a aparut provocarea pe Sourdough Surprises, de a face unul cu maia, mi-am zis ca trebuie sa-l incerc. Mai ales ca a trecut ceva timp de cand maiaua mea a facut ultima oara ceva dulce. M-am invartit ce m-am invartit printre retete si, pana la urma, a iesit minunatia de mai jos.

11

Ingrediente pentru 1 bucata:

250gr fructe uscate: stafide, merisoare, smochine, curmale

coniac sau lichior in care sa imbatam fructele de mai sus

150gr maia

300gr faina

100gr unt moale

25gr zahar brun

2 lingurite pline de speculoos (e un condiment care contine piper, scortisoara, ghimbir, cuisoare, cardamom si nucsoara – se poate face un amestec din ce aveti prin casa)

1 ou batut

100-125ml lapte

coaja de lamaie si/sau portocala

fulgi de migdale

Pentru umplutura si glazura:

1 baton de martipan

50gr unt topit

Cu o seara inainte, pregatim maiaua si punem fructele la inmuiat in alcool.

Amestecam aluatul: maiaua, fructele stoarse putin de alcool, faina, zaharul, condimentele, untul, oul, coaja de lamaie si laptele (adaugat cate putin). Framantam un aluat moale, pana devine omogen. Lasam intr-un bol acoperit cu folie pentru o ora. Facem o impaturire si mai lasam inca 2 ore.

Il intindem usor cu palma si facem un sant in mijloc, cu ajutorul unui facalet. Punem acolo martipanul si impaturim aluatul peste bucata de martipan. Stollen-ul are mai mult sau mai putin forma unui bebelus in scutece. Am citit undeva ca este simbolul bebelusului Isus, dar nu mai gasesc acum sa va las linkul.

Eu am pus aluatul intr-o hartie de copt, pe tocator si am bagat cu totul intr-o punga pe care am legat-o la gura. Astfel l-am lasat la crescut inca vreo doua ore.

Se coace in cuptorul incins pentr 50 de minute sau pana este rumenit.

Cand il scoatem din cuptor si este inca fierbinte, se unge cu unt topit pe toata suprafata si se pune la racit in hartie de copt.

A doua zi, se presara zahar pudra peste el, din belsug.

Nu stiu daca a iesit asa cum ar trebui, nu am termen de comparatie, dar de bun a fost bun. A fost divin cald dar si dupa ce s-a racit a avut succes la pofticiosi. Martipanul ala din mijloc face toti banii, ba chiar am sa pun mai mult data viitoare.

Este un desert deosebit care cu siguranta va impresiona la masa de Craciun. In mod traditional se face cu drojdie asa ca daca va place ideea, dar nu aveti maia, puteti incerca varianta cu drojdie.

Nu stiu daca mai apuc sa va scriu inainte de sarbatori. Sa aveti veselie si dragoste in casa si anul acesta si sa va bucurati de zilele libere si de familie. 🙂

Inspiratia aici.

Batoane din cereale cu maia

Print Friendly

Astazi va intampin cu o noua reteta in care folosesc maia, una pe care am facut-o deja de cateva ori, atat de reusita mi se pare. De-a lungul timpului am mai incercat cateva retete pentru batoanele din cereale dar mi-au iesit mereu prea uscate. Cu acest adaos de maia mi se par perfecte: sunt moi, dar se tin bine la un loc si pot fi ambalate individual fara sa se lipeasca de ambalaj asa ca le putem lua la pachet.

Mi-am propus sa incerc mai multe variante cu fructe si cereale diverse dar iata versiunea “de baza”.

In primul rand punem cuptorul la incalzit.

Ingrediente:

100gr maia de secara (eu am un borcan de maia de secara pe care o hranesc separat dar daca aveti doar maia alba, luati putin din ea si o hraniti cu secara si ar trebui sa mearga)

30 gr miere necristalizata (poliflora am avut eu)

o lingura mare de ulei/unt de cocos

50gr fulgi de ovaz moi

2 cuburi de ciocolata neagra maruntita

seminte de dovleac si floarea soarelui (cred ca au fost 100gr in total) – am pus cu lingura (vreo 3 linguri pline)

stafide (tot cu lingura – 2 linguri pline)

curmale – 6 bucati maruntite

Ultimele 3 ingrediente pot sa varieze foarte mult in functie de ce aveti prin casa. Data trecuta am facut fara curmale dar am pus putin mai multa miere.

Amestecam totul cu o lingura.

Compozitia este potrivita pentru o tava mica de chec. Eu am pus hartie de copt in ea si am intins compozitia cu lingura pe fundul tavii. Va avea cam 1.5 cm grosime. Incercati sa nivelati compozitia cu o lingura, sa iasa cat mai drepte (pentru frumusete desigur). Daca le puneti intr-o tava mai intinsa si ies mai subtiri, vor fi mai crocante.

Le bagam in cuptorul preincalzit si le lasam acolo vreo 20 minute. Cand le scoateti, trebuie sa fie vizibil inchegata compozitia si cu marginile rumene.

Dupa ce se scot din cuptor, le lasam 10 minute sa se racoreasca. Scoatem cu tot cu hartia de copt si le mutam pe un fund de lemn. Taiem in bucatele egale (7 mi-au iesit mie) si lasam sa se raceasca fara sa le acoperim. Daca sunteti curiosi, puteti gusta si calde dar sunt mai bune dupa ce se racesc putin. Dupa ce s-au racit complet, le putem ambala individual in folie alimentara si le pastram in camara.

Nu-i asa ca sunt grozave? Mi le imaginez si cu banane,cocos si poate niste anason sau cu mere uscate, scortisoara si nuca! <3 Daca le puneti pe platou la o petrecere, vor fi cu siguranta foarte apreciate. Mie mi-e grozav de dor de un Tea Party asa ca m-am destrabalat cu pozele pentru ca se potriveau de minune cu aceasta idee. 🙂 Si poate se vede ca imi si miroase nitel a Craciun, nu?

Croissante cu maia [Sourdough Surprises]

Print Friendly

Sourdough Surprises este un proiect pe care l-am descoperit luna trecuta si mi s-a parut ca mi se potriveste. Voi stiti deja cate chestii am tot facut eu cu maia, pe langa painea cea de toate zilele deci poate ca nu va veti mira prea mult de faptul ca m-am alaturat acestei comunitati.

3

Prima mea participare la simpaticul proiect s-a nimerit sa fie cu o reteta nu prea simpla – croissante. Marele meu noroc a este ca am avut ocazia acum jumatate de an sa o vad pe Codruta facandu-le de vreo doua ori asa ca mi-am zis ca nu va fi totusi chiar atat de complicat. Am folosit o reteta gasita pe TFL si pe care nu am avut curaj sa o schimb prea mult asa ca nu o voi reproduce aici. Poate in viitor, cand o sa am o abordare proprie a acestei retete, o voi adauga aici. Am muncit insa ceva la ele si nu puteam pierde ocazia de a face o mica parada.

Sa faci croissante este o arta. Trebuie sa fii deosebit de atent cu aluatul, sa-l impaturesti perfect, sa nu tragi de el prea tare, toate ingredientele sa fie la temperatura potrivita si mai ales sa il asculti. Aluatul de croissante intra si iese din frigider de mai multe ori in timpul pregatirii, mai ales dac ain casa este cald. Avand in compozitie atat de mult unt, in momentul in care untul se topeste prea tare, se strica si aluatul. Am avut deci o gramada de emotii. Pana la urma insa, intreg procesul mi-a facut placere pentru ca intotdeauna aluatul cu maia te rasplateste cu cele mai grozave rezultate.

Nu-i asa ca mi-au iesit frumoase? 🙂

Clatite americane cu maia

Print Friendly

M-am apucat de clatitele acestea fara sa ma gandesc ca vor ajunge pe blog. Dar aluatul a iesit atat de frumos, bulbucat si mirosea extraordinar, incat nu am vrut sa pierd ocazia de a le face cateva poze. Nu gatesc prea des pancakes din astea. Ne plac foarte mult dar cum suntem foarte pofticiosi, nu reusim niciodata sa mancam doar doua.

Mai ales cand sunt atat de bune calde, cu o lingura de smantana si una de dulceata acrişoară de vişine!

pancakes

Dupa cum ştiţi deja, sunt pasionată de pâinea cu maia şi poate aţi observat că fac o grămadă de alte preparate cu ea. Si aceste clatite se incadrează în categoria asta. Rostul drojdiei salbatice în clatite nu este de a creşte aluatul ci de a face glutenul din făină mai uşor digerabil. Deşi sunt de părere că înverşunarea aceasta împotriva glutenului este o exagerare şi o modă (vă invit să vă uitaţi la acest video amuzant dar relevant), este totuşi adevărat că datorită drojdiei sălbatice, produsele care conţin gluten sunt mai uşor de digerat şi consumarea lor (în locul celor cu drojdie comercială) poate ameliora unele boli.

Aşadar, avem iată o scuză bună pentru a pregăti aceste delicioase clatite! :))

Ca întotdeauna în cazul alimentelor cu maia, este necesară un pic de planificare. Se pregăteşte un fel de preferment cu o seara înainte (deci 8 – 10 ore înainte de  a face efectiv clătitele).

Amestecăm deci o cana de maia cu o cana de lapte şi o cană de făină integrală de grâu. Am folosit maia din frigider, care îmi rămăsese de la o hrănire anterioară a maielei mamă. Avea cam 2 zile vechime dar nu mirosea a acru încă. Le-am omogenizat, am acoperit cu o folie de plastic şi le-am lăsat la temperatura camerei până dimineaţă.

De dimineaţă mai adăugăm la compoziţie: 2 linguri de miere, jumate de linguriţă de sare, 3-4 linguri de ulei de cocos (sau alt ulei vegetal) şi două ouă. Aluatul nu este unul deosebit de dulce aşa că poate fi servit şi cu ceva sărat – o cremă de brânză, nişte legume crocante, poate chiar nişte bacon. Batem bine ouăle cu sarea, adăugând treptat uleiul şi mierea. Le amestecăm cu prefermentul făcut cu o seară înainte.

La sfârşit punem şi o linguriţă şi jumătate de bicarbonat. Amestecăm cu lingura şi asteptăm puţin. Veţi vedea imediat cum aluatul începe să facă bulbuci de la bicarbonat. Punem tigaia la încins.

În rest, clătitele se pregătesc după cum sunteţi obişnuiţi de la alte reţete. Dăm tigaia la foc mic (o tigaie teflonată, care nu lipeşte) şi turnăm o lingură mare de aluat în centrul acesteia. Nu întindem, aluatul se va întinde singur formând un cerc în mijlocul tigăii. După câteva secunde, vor apărea găurele la suprafaţa clătitei şi marginile se vor schimba la culoare.

O întoarcem cu ajutorul unei palete şi o mai lăsăm 10-15 secunde şi pe partea cealaltă. O scoatem pe farfurie şi continuăm cu restul aluatului. Ies 10 – 12 clătite maricele. Dacă vi se pare că se ard, mutaţi tigaia pe un ochi mai mic.

Clătitele rezultate sunt minunat de pufoase şi gustoase. Cât sunt calde îţi vine să nu te mai opreşti din mâncat. Sunt însă foarte săţioase aşa că probabil vreo două de fiecare ar fi o porţie mai potrivită.

Poftă mare şi să fiţi sănătoşi!  :*