Food Bloggers Conference 2014

Print Friendly

Daca mă urmăriţi şi pe Facebook, probabil ştiţi că am participat ieri la prima conferinţă a bloggerilor culinari din Romania. Dacă nu, aflaţi acum ca a fost o mare minunăţie, sala arhiplină, oameni superbi pe scenă şi la mese, voie bună, veselie şi drag de blogging.

Am descoperit ideea cu mare încântare şi am aşteptat ziua de ieri cu niţel mai mult entuziasm decât ar fi fost poate înţelept. Mi-am dorit mult şă merg şi printr-o fericită întâmplare, stelele s-au aşezat în aşa fel încât am şi reuşit. A fost o excursie de o zi, obositoare, cu plecat dimineaţa şi întors seara târziu dar mă bucur mult că am făcut acest efort.

Am întâlnit sau văzut o mulţime de fete pe care le cunoşteam doar din online, toate bucătăresele talentate care îmi încânta serile cu postările lor pline de inspiraţie şi fotografiile lor minunate. M-am bucurat să le salut, să schimbăm două vorbe (a fost atât de multă lume încât a fost practic imposibil să vorbim mai mult de atât). Oriunde priveam erau feţe cunoscute şi dragi dar în acelaşi timp, necunoscute. A fost o senzaţie foarte ciudată şi o uşoară stinghereală din partea mea, care nu-s cine ştie ce priceputa la socializare şi mă intimidez până la blocarea completă a gândurilor şi vorbelor :)). Dar fetele sunt minunate, m-au întâmpinat cu zâmbete şi îmbrăţişări şi, deşi nu eram convinsă că se va întâmpla asta, m-am simţit în largul meu cu ele.

Ce să vă mai zic, decât că a fost prezentă toaaaată lumea bună: Laura, Emily, Edith, Codruţa, Isabela, Ioana, Elena, Cătălina, Brînduşa, Margot , Vasilica până şi minunatele Veronica, Tea şi Bogdana. Şi asta nu este tot, mi-e imposibil să vă înşir toţi cei peste 200 de bloggeri prezenţi la conferinţă şi poate că am mai şi uitat pe cine am pupat şi îmbrăţişat, vă rog să mă iertaţi. Am simţit totuşi lipsa unor prieteni dragi de prin ţară şi de afară, care meritau să fie acolo şi pe care m-aş fi bucurat să-i văd în egală măsură. Poate în viitor, evenimentul va fi anunţat mai din timp, astfel încât să poată participa şi ceilalţi bloggeri culinari care nu locuiesc în Bucureşti. Ceea ce pot să vă povestesc însă este că a fost o atmosferă minunată, că ne-am simţit bine, am făcut schimburi de informaţie şi zâmbete şi a fost destul de evident că cei din zona bloggingului culinar s-au bucurat să fie împreuna.

Discursurile ţinute de Codruţa Popa, Adi Hadean, Cristina Mazilu şi Anca Feodor au fost interesante şi mai ales inspiring! Eu una ştiu că m-am emoţionat ascultând-o pe Codruţa, deşi sunt sigură că asta nu e o mirare pentru nimeni pentru că cei ce mă urmăresc ştiu deja că sunt head over heels in love with her. 🙂 Dar fiecare dintre cei menţionaţi mai sus au adus pe scenă şi au împărţit cu noi pasiunea şi bucuria lor şi îi admir pe toţi mai mult decât pot spune pentru faptul că la un moment dat în viaţă au luat-o pe drumul acesta minunat de a face ceea ce îşi doresc şi le place. Am rămas cu acel sentiment grozav al lucrului făcut cu drag, s-a pus accentul pe autenticitate, pe pasiune şi pe bucuria de a scrie/găti/fotografia.

collage2

Desigur, şi discuţiile din prima parte a programului au fost interesante şi antrenante şi m-am bucurat să descopăr nişte persoane frumoase în toate sensurile cuvântului, în spatele unor “personaje” pe care le ştiam din online. Cred că nu toţi cei prezenţi în sală au înţeles acest lucru dar  mie mi s-a confirmat o idee pe care o aveam deja, şi anume că marea majoritate a bloggerilor culinari care au succes pe termen lung fac acest lucru de drag şi cu pasiune şi acestea sunt cele mai importante ingrediente pentru a reuşi

.collage

Organizatorii şi sponsorii au făcut tot posibilul ca toată lumea să se simtă bine, am apreciat mult că s-a respectat programul (pentru că aveam un tren de prins pentru a mă întoarce acasă), m-am bucurat că s-au gândit să ne şi hrănească (pe la 2-3 bâzâiam de foame pentru că nu mai mâncasem de la 7 dimineaţa când am plecat de acasă) şi aud că after-party-ul a fost de pomină.

Fără îndoială că veţi auzi tot felul de cârcoteli referitor la unii dintre participanţi, la unele dintre întrebări şi discuţiile care s-au stârnit şi vreau să vă spun că nu vor fi în întregime neadevărate. Totuşi, aleg să iau cu mine o amintire frumoasă despre acest eveniment şi să împărtăşesc cu voi numai această impresie bună, pentru că m-am simţit bine şi nu regret că m-am dus. Îmi închipui că un eveniment de o asemena amploare este destul de greu de organizat şi nu pot decât să sper că acesta a fost doar un prim pas din care s-a învăţat foarte mult, un pas care să conducă spre o şi mai bună organizare data viitoare.

 Aşadar, felicitari my darlings! Vorbitori şi participanţi, I am proud of you. We made history! 🙂

Related posts:

7 Thoughts on “Food Bloggers Conference 2014

  1. Poate data viitoare ajung si eu, am fost foarte curioasa si recunosc un pic invidioasa cand am vazut veselia imprastiata pe FB. Mi-ar fi placut sa cunosc foarte multe dintre voi, desi nici eu nu sunt prea buna la socializare, dar cand discuti 2-3 ani de zile cu un om, se mai cheama necunoscut?!

    • Diana Borca on 27/11/2014 at 20:50 said:

      Kadia, sa stii ca e un sentiment tare ciudat. E un necunoscut dar totusi nu e si ai emotii daca vei avea ce vorbi cu respectivul sau nu…din fericire fetele noastre sunt tare dragute si veselia lor m-a ajutat sa-mi depasesc retinerile. 🙂

  2. Si eu ma bucur tare ca ne-am vazut si imbratisat pentru prima data si face to face! Sper ca data viitoare cand vei ajunge prin Bucuresti sa avem ocazia sa stam mai pe indelete la povesti si sa petrecem mai mult timp impreuna! <3

    • Diana Borca on 27/11/2014 at 20:48 said:

      Margot, a fost asa de multa lume, facem poate o intalnire mai mica, sa avem cum sa vorbim cu toata lumea. 🙂 Eu as ma veni cu drag chiar si doar pt cateva ore.

  3. Ma bucur tare mult ca te-am cunoscut. Credeam ca o sa vorbim mai mult la after – party. Habar n-am avut ca o sa pleci asa repede. Nici la revedere n-am avut timp sa ne luam 🙂 Te pup.

    • Diana Borca on 27/11/2014 at 20:46 said:

      Imi pare rau ca nu v-am salutat la plecare. O rugasem pe Emily sa ma duca cu masina si aveam emotii ca nu stiam cat de departe suntem de gara. Dar sper sa mai fie asa ocazii faine unde sa stam de vorba mai pe indelete cum zice Margot. 🙂

  4. Pingback: Pagini de jurnal (5) |

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation