Monthly Archives: October 2014

You are browsing the site archives by month.

Tocaniţă de iepure cu găluşte

Am descoperit aceasta reţetă într-una din cărţile lui Jamie Oliver şi trebuie să recunosc că sunt, din nou, foarte impresionată. Chiar dacă nu am respectat-o întru totul (fac asta rar, pentru ca mereu încerc să mă adaptez la ce am prin casă), a ieşit absolut fabuloasă. Carnea a fost fragedă şi gustoasă, sosul iese extraordinar şi găluştele din aluat fraged completează totul rezultând un preparat perfect. Şi nici măcar nu e greu de făcut, doar că îţi trebuie totuşi ceva timp şi niscai atenţie. Cu tot cu adaptări, mie tot mi-a ieşit din prima.

Aşadar, să încep cu lista de ingrediente:

un iepure – soţul a adus acasă un iepure întreg, fără cap. Am folosit totul în afară de piept/coaste. L-am împărţit în bucăţi mai mici – picioarele tăiate separat şi spinarea în vreo 3 bucăţi.

ulei de masline, unt

sare, piper, rozmarin

un borcan de ciuperci cu tot cu zeamă

un ardei mic şi un ardei capia tăiate în fâşiuţe

o ceapa mare

o cutie de bere blondă bună

cam un litru de zeamă de oase (supă simplă)

Pentru găluşte:

300gr făină

o lingura de praf de copt

aprox 150gr unt

tarhon uscat – 2,3 linguriţe

sare

lapte

nucşoară

Începem cu găluştele. Este vorba de un aluat fraged simplu. Amestecăm făina cu praful de copt, sarea şi tarhonul. Untul îl tăiem în bucăţele mici şi amestecăm cu făina. Puteţi folosi o furculiţă dar eu prefer să amestec repede cu mâna. Adaugăm apoi laptele, puţin câte puţin, până iese un aluat moale, dar nu lipicios. Nu e nevoie de mult lapte…maxim 100ml cred, depinde şi de făină, de-aia l-am pus la ochi. Modelăm aluatul sub forma unei rulade şi tăiem feliute . Formăm apoi biluţe de aluat, nu foarte mari. Ies în jur de douăzeci. Le punem intr-o taviţă sau pe o farfurie, presărăm nucşoară şi le dăm la frigider.

Acum să ne ocupăm de carne. Intr-o oală mare (care merge şi pe aragaz şi la cuptor), incingem nişte ulei de măsline cu un cubuleţ de unt. Iepurele meu avea şi nişte grăsime aşa ca am pus-o şi pe aceea să se topească în oala. Am călit bucăţile de iepure, fără să le aglomerez în oală. După ce erau rumene toate, le-am pus în oala pe toate, am sărat şi am piperat şi am pus şi ceapa si ardeiul (tăiate julenne). S-au înmuiat puţin şi am pus şi borcanul de ciuperci cu tot cu zeamă. Am pus şi rozmarinul (o linguriţă rasă) şi am mai lăsat să se înmoaie toate legumele. Presărăm deasupra o lingura bună de făină şi amestecăm. Acoperim cu zeama de oase şi berea, dăm focul la mic şi lăsăm să fiarbă pe aragaz vreo 30 minute la foc mic. Punem şi cuptorul la încins.

După jumătate de oră, gustăm sosul de sare. Nu a scăzut de tot. Trebuie să fie cam un deget de lichid deasupra cărnii. Oprim focul. Scoatem găluştele din frigider şi le punem în oală, fără să le împingem în jos. Practic, le aranjăm frumos deasupra, cu oarecare distanţă între ele ca să aibă loc să se umfle. Eu mă aşteptam să se cam scufunde dar nu au făcut-o. Le stropim cu puţin ulei de măsline şi băgăm cu totul în cuptorul încins.

Tocana va sta în cuptor cam 45 de minute. La mine a ieşit perfect aşa, dar urmăriţi să se rumenească găluştele. Ele se vor umfla, se vor lipi una de alta şi astfel carnea de dedesubt rămâne fragedă şi se infuzează cu toate acele arome minunate pe care le-aţi pus acolo.

Şi cam asta e tot. Tocăniţa nu are nevoie de garnitură. Găluştele sunt foarte săţioase, la fel şi sosul care se îngroaşă minunat şi carnea care iese perfectă. Puteţi servi cu murături dar noi ne-am bucurat atât de mult de ea, încât nu am vrut să-i stricăm gustul cu nimic.

Aşadar, iată încă o reţetă minunată de la Jamie. Nu-mi amintesc să fi dat vreodată greş cu una din reţetele lui. Ies mereu extraordinar şi sunt simple chiar şi când sunt complicate. 🙂

S-aveţi poftă!

Croissante cu maia [Sourdough Surprises]

Sourdough Surprises este un proiect pe care l-am descoperit luna trecuta si mi s-a parut ca mi se potriveste. Voi stiti deja cate chestii am tot facut eu cu maia, pe langa painea cea de toate zilele deci poate ca nu va veti mira prea mult de faptul ca m-am alaturat acestei comunitati.

3

Prima mea participare la simpaticul proiect s-a nimerit sa fie cu o reteta nu prea simpla – croissante. Marele meu noroc a este ca am avut ocazia acum jumatate de an sa o vad pe Codruta facandu-le de vreo doua ori asa ca mi-am zis ca nu va fi totusi chiar atat de complicat. Am folosit o reteta gasita pe TFL si pe care nu am avut curaj sa o schimb prea mult asa ca nu o voi reproduce aici. Poate in viitor, cand o sa am o abordare proprie a acestei retete, o voi adauga aici. Am muncit insa ceva la ele si nu puteam pierde ocazia de a face o mica parada.

Sa faci croissante este o arta. Trebuie sa fii deosebit de atent cu aluatul, sa-l impaturesti perfect, sa nu tragi de el prea tare, toate ingredientele sa fie la temperatura potrivita si mai ales sa il asculti. Aluatul de croissante intra si iese din frigider de mai multe ori in timpul pregatirii, mai ales dac ain casa este cald. Avand in compozitie atat de mult unt, in momentul in care untul se topeste prea tare, se strica si aluatul. Am avut deci o gramada de emotii. Pana la urma insa, intreg procesul mi-a facut placere pentru ca intotdeauna aluatul cu maia te rasplateste cu cele mai grozave rezultate.

Nu-i asa ca mi-au iesit frumoase? 🙂

Clatite americane cu maia

M-am apucat de clatitele acestea fara sa ma gandesc ca vor ajunge pe blog. Dar aluatul a iesit atat de frumos, bulbucat si mirosea extraordinar, incat nu am vrut sa pierd ocazia de a le face cateva poze. Nu gatesc prea des pancakes din astea. Ne plac foarte mult dar cum suntem foarte pofticiosi, nu reusim niciodata sa mancam doar doua.

Mai ales cand sunt atat de bune calde, cu o lingura de smantana si una de dulceata acrişoară de vişine!

pancakes

Dupa cum ştiţi deja, sunt pasionată de pâinea cu maia şi poate aţi observat că fac o grămadă de alte preparate cu ea. Si aceste clatite se incadrează în categoria asta. Rostul drojdiei salbatice în clatite nu este de a creşte aluatul ci de a face glutenul din făină mai uşor digerabil. Deşi sunt de părere că înverşunarea aceasta împotriva glutenului este o exagerare şi o modă (vă invit să vă uitaţi la acest video amuzant dar relevant), este totuşi adevărat că datorită drojdiei sălbatice, produsele care conţin gluten sunt mai uşor de digerat şi consumarea lor (în locul celor cu drojdie comercială) poate ameliora unele boli.

Aşadar, avem iată o scuză bună pentru a pregăti aceste delicioase clatite! :))

Ca întotdeauna în cazul alimentelor cu maia, este necesară un pic de planificare. Se pregăteşte un fel de preferment cu o seara înainte (deci 8 – 10 ore înainte de  a face efectiv clătitele).

Amestecăm deci o cana de maia cu o cana de lapte şi o cană de făină integrală de grâu. Am folosit maia din frigider, care îmi rămăsese de la o hrănire anterioară a maielei mamă. Avea cam 2 zile vechime dar nu mirosea a acru încă. Le-am omogenizat, am acoperit cu o folie de plastic şi le-am lăsat la temperatura camerei până dimineaţă.

De dimineaţă mai adăugăm la compoziţie: 2 linguri de miere, jumate de linguriţă de sare, 3-4 linguri de ulei de cocos (sau alt ulei vegetal) şi două ouă. Aluatul nu este unul deosebit de dulce aşa că poate fi servit şi cu ceva sărat – o cremă de brânză, nişte legume crocante, poate chiar nişte bacon. Batem bine ouăle cu sarea, adăugând treptat uleiul şi mierea. Le amestecăm cu prefermentul făcut cu o seară înainte.

La sfârşit punem şi o linguriţă şi jumătate de bicarbonat. Amestecăm cu lingura şi asteptăm puţin. Veţi vedea imediat cum aluatul începe să facă bulbuci de la bicarbonat. Punem tigaia la încins.

În rest, clătitele se pregătesc după cum sunteţi obişnuiţi de la alte reţete. Dăm tigaia la foc mic (o tigaie teflonată, care nu lipeşte) şi turnăm o lingură mare de aluat în centrul acesteia. Nu întindem, aluatul se va întinde singur formând un cerc în mijlocul tigăii. După câteva secunde, vor apărea găurele la suprafaţa clătitei şi marginile se vor schimba la culoare.

O întoarcem cu ajutorul unei palete şi o mai lăsăm 10-15 secunde şi pe partea cealaltă. O scoatem pe farfurie şi continuăm cu restul aluatului. Ies 10 – 12 clătite maricele. Dacă vi se pare că se ard, mutaţi tigaia pe un ochi mai mic.

Clătitele rezultate sunt minunat de pufoase şi gustoase. Cât sunt calde îţi vine să nu te mai opreşti din mâncat. Sunt însă foarte săţioase aşa că probabil vreo două de fiecare ar fi o porţie mai potrivită.

Poftă mare şi să fiţi sănătoşi!  :*

Din cuptor şi pe lângă