Monthly Archives: February 2014

You are browsing the site archives by month.

Ceaiuri d’Oro Tea

Saptamana trecuta am incercat cateva ceaiuri de la d’Oro Tea si m-am gandit sa va scriu despre ele. Am ales si de data aceasta niste sortimente simple, clasice (daca pot sa le spun asa) pentru ca in ultimul timp acestea sunt cele pe care le beau cel mai des. A trecut mult de cand n-am mai luat un ceai aromat sau combinat cu tot felul de plante. Va spun sincer ca, desi inainte imi placeau mult si ma incanta sa gasesc sortimente de tot felul, am devenit ceva mai rezervata si ma bucur mai mult de aromele simple, pe care le cunosc si imi plac. Variez aproape mereu pentru ca optiuni sunt multe chiar si la ceaiurile fara arome si adosuri.

doro

Am avut, de exemplu, cu aceasta ocazie un ceai negru provenit din Nepal. Este un ceai tare, de dimineata, cu un gust puternic si clasic. Nu stiu daca l-as recunoaste intre alte ceaiuri negre dar de placut, imi place. Parca totusi un picut mai bland decat Assam-ul. Daca va uitati cu atentie, se si vede diferenta intre frunzulitele de ceai.

O alta noutate pentru mine a fost ceaiul mate despre care am citit si auzit multe dar nu il incercasem pana acum. Trebuie sa spun ca am avut o surpriza maricica si cu el pentru ca a fost foarte tare si l-am si baut pe la miezul zilei. Dimineata bausem deja o cana de ceai negru ale carui efecte s-au cumulat cu ale acestuia si nu mi-a fost prea bine. Stiam ca este o bautura stimulanta, energizanta, dar am subestimat-o. Asadar, ceaiul mate, desi pare inofensiv cu frunzulitele lui marunte si aroma nu prea puternica, este cu siguranta, tot un ceai pentru dimineata!

La polul opus se aflar rooibos-ul, ceaiul rosu care nu are teina provenit dintr-o planta africana, numai bun de baut seara la culcare pentru ca are efecte linistitoare. Mie-mi place mult si la gust, fiind diferit de majoritatea ceaiurilor prin faptul ca are o oarecare dulceata proprie.

Dintre toate ceaiurile incercate de mine de la d’Oro Tea, singurul care nu mi-a placut a fost ceaiul verde. De fapt, e gresit sa spun ca nu mi-a placut, mai degraba nu am gasit inca starea necesara pentru a-l bea. Am avut o perioada cand consumam numai astfel de ceaiuri verzi cu aroma puternica si dulceaga dar acum sunt intr-o alta “faza” ca sa-i spun asa.  Este oricum un ceai ceva mai pretentios, care este usor de stricat daca nu respecti temperatura si timpul de infuzare.

Per total, ceaiurile de la d’Oro au fost o experienta placuta. Ma bucur ca am avut ocazia sa incerc ceaiul nepalez si mate si daca urmariti linkurile pe care le-am pus in text, veti vedea ca nici preturile nu sunt prea mari pentru acest gen de ceaiuri. Intre 8-11 lei pentru 50gr.

Chec cu dovleac (Pumpkin Bread)

felii cu ceai

Astazi facem un chec delicios cu niste ramasite de dovleac din congelator si cu multa nuca si ciocolata plus ingredientul surpriza – coaja de portocala confiata. Este o prajitura pe care o fac pentru prima oara si m-am mirat si eu cat de buna a iesit. E un chec dens, satios, cu arome multe care se impletesc bine. Ce sa mai…nu ma mai laud singura ca nu-i frumos, dar e bun! 🙂

2 cani pline cu dovleac (placintar) razuit (al meu a fost de la congelator deci a lasat si putina apa)

1 cana de zahar brun (melasa)

2 linguri sirop de agave

jumate de pachet de unt

3 oua

3 cani de faina pline (+una de rezerva)

un plic de praf de copt

1 lingurita de scortisoara

jumate lingurita nucsoara

jumate lingurita sare

jumatate de ciocolata taiata in bucatele maricele

nuca taiata marunt (dupa placere…sa zicem tot o cana)

coaja de portocala confiata facuta dupa reteta Codrutei

 Nu este o reteta greu de facut, se adapteaza usor la orice forme de chec sau briose si are un gust placut de dovleac dar care nu acapareaza. Intentionat i-am pus multe nuci si ciocolata pentru ca nu-mi place sa simt prea mult gustul dovleacului.

Mixam dovleacul cu oul, zaharul brun si untul moale. Eu am folosit zaharul brun de tip melasa despre care v-am mai povestit. Acesta este mai inchis la culoare dar mai ales, are un gust pronuntat de caramel.

Separat amestecam ingredientele uscate. Folosim numai trei cani de faina, in care punem praful de copt, condimentele, sarea.

Amestecam cele doua compozitii. Rezultatul final trebuie sa fie destul de gros incat sa stea lingura de lemn cat de cat dreapta in el dar nu uscat. Daca e nevoie, mai adaugati faina din cea de-a patra cana pe care am pus-o deoparte. La mine au intrat cam 3.5 cani – depinde de faina si de cat de multa apa a lasat dovleacul.

Adaugam ciocolata si nuca. Eu am lasat bucati destul de mari pentru ca imi place mai mult asa. Mi s-a parut ca nu e suficient de dulce asa ca i-am adaugat si niste sirop de agave si apoi coaja de portocala.

Am turnat totul intr-o tava de cozonac in care pusesem hartie de copt. Am dat la cuptor pentru 45 de minute. Verificati cu scobitoarea pana aceasta iese curata din chec. El va fi oricum destul de dens dar nu trebuie sa ramana crud in interior.

Supa crema de ciuperci si alte chestii

Va spun de pe acum ca aceasta supa este fabuloasa! Absolut fabuloasa! Atat de buna incat as fi in stare sa mananc pana ma doare burta. Toata lumea face supa crema de ciuperci dar aceasta a fost influentata in principal de reteta Laurei si de ideile Loredanei asa cum le-a scris ea la Ama pe blog. Dupa ce atatea minti luminate au participat la aceasta supa…era si culmea sa nu iasa grozava. 😀

ciupercute

Asadar, ingrediente:

o caserola de ciuperci (500gr)

jumate de punga de conopida congelata (un bol plin)

un cartof deja fiert

sare, piper alb, fulgi de boia

usturoi copt (5-6 bucati)

smantana 200ml

supa de pui (400 ml)

apa 500ml

2 linguri de faina

ulei de masline

Desfacem usturoiul in catei si il punem in cuptor la copt.

Ciupercile curatate le taiem felii subtiri. Pastram cateva iar restul le punem intr-o oala in care le calim cu putin ulei, sare si fulgii de ardei. Calim ciupercile pana se inmoaie bine si se mai evapora din apa pe care au lasat-o. Adaugam tot acum si conopida congelata si cartoful. Adaugam faina, amestecam bine si mai lasam putin. Adaugam apoi supa de pui si apa. Se poate folosi numai supa de pui (pana la un litru) sau numai apa, in functie de ce aveti disponibil. Lasam sa fiarba pana se inmoaie toate legumele, aproximitv 20 de minute.

Punem smantana intr-un bol mare si ii adaugam treptat supa din oala pentru ca cele doua sa ajunga la aceeasi temperatura. Turnam smantana in oala, amestecam, adaugam piperul si sare(daca mai e nevoie) si usturoiul copt (decojit).

Intr-o tigaie mica incingem o lingura de ulei de masline si calim in ea restul ciupercilor impreuna cu putina sare si piper alb.

Oprim focul la supa si mutam intr-un blender pentru a marunti ingredientele.  Turnam totul inapoi in oala si pastram supa calda pana la servire.

In fiecare bol vom adauga ciuperci calite si vom servi supa cu fulgi de ardei si paine  prajita. Noi am avut geniala paine cu secara si chimen pe care o iubesc nespus.

paine de secara cu maiamica

Este o supa fina si deosebit de gustoasa. M-am indragostit de ea de la prima degustare si cred ca o voi face foarte des.

[Ceai verde chinezesc] Long Jing – Compania ceaiului

Intamplator, anul trecut pe vremea aceasta va povesteam despre acest tip de ceai – Long Jing – un ceai verde chinezesc. Atunci incercam un sortiment de la Kulhar, astazi va povestesc despre cel de la Compania ceaiului.

Este un ceai bland si bun dar mi s-a parut mie putin pretentios. Temperatura apei trebuie sa fie potrivita (65 grade) si sub nici o forma prea fierbinte. Atunci cand oparim frunzele acestea, ceaiul devine amar si neplacut. Asadar, daca nu aveti cum sa masurati temperatura apei trebuie sa o aduceti la punctul de fierbere, opriti, lasati cateva minute sa se racoreasca. Turnati apoi in cana de servire (cu ocazia aceasta incalziti si cana) si mai lasati cateva minute. In fine, turnati in vasul in care ati pus frunzele (un gaiwan in cazul meu), fara sa atingeti frunzele din plin, adica turnati pe  peretii vasului. Vreau sa repet faptul ca acest ceai va iesi rau la gust daca nu respectati temperatura apei…eu insami l-am stricat de doua ori pentru ca uitasem cat este de sensibil. Mi se pare curios ca unele site-uri recomanda infuzarea acestui ceai cu apa fierbinte si o singura data. Eu cand am facut asta am obtinut un ceai mult prea amar.

ceai verde chinezesc

Pregatit cum trebuie insa, ne dezvaluie o licoare dulceaga si fina cu o aroma proaspata si invioratoare. Culoarea este clara, galben verzui, frunzele fiind si ele undeva intre verde aprins si galben auriu. Sunt niste frunze lunguiete si presate, pregatite traditional intr-un wok incins.

Fiind cel mai iubit dintre ceaiurile chinezesti, nu e de mirare ca acest ceai are si o poveste. Lungching inseamna Dragon Well (Izvorul Dragonului) si este numele satului de unde provine aceast ceai. Legenda spune ca in anul 250 d.H. satul suferea in urma unei secete. Preotii taoisti au recomandat satenilor sa se roage dragonului care locuia in raul din apropiere sa le aduca ploaia. Intr-un final, rugaciunile au fost ascultate si ploaia a venit. Astfel, satul, manastirea din sat dar si ceaiul produs de ei au ramas cu denumirea Izvorul dragonului si asa sunt cunoscute si astazi.

La Compania ceaiului gasiti acest ceai verde chinezesc la 15 lei pentru mostra de 10gr. Daca luati de la ei, veti gasi pe ambalaj toate instructiunile de preparare si servire pentru acest ceai. Este un ceai certificat organic care va va bucura simturile si va linisti gandurile. Foarte des il servesc seara, cand vreau sa inchei cu agitatia zilei si sa ma linistesc inainte de culcare.