Monthly Archives: September 2013

You are browsing the site archives by month.

Sauerkraut – varza fermentata cu seminte de chimen

Saptamana trecuta am testat o reteta de varza murata putin diferita de ceea ce faceam eu pana acum si pentru ca a iesit foarte buna, vreau sa v-o arat si voua. Varza fermentata lactic are aceasta denumire pentru ca fermentarea se realizeaza datorita lactobacililor prezenti in mod natural pe frunzele de varza. (Tot lactobacili avem si-n painea cu maia, si in iaurt sau kefir.) Acestia transforma zaharul din varza in acid lactic, care este un conservant natural ce nu permite dezvoltarea unor bacterii nesanatoase.

Alimentele fermentate natural sunt foarte importante in alimentatia noastra. Nu degeaba ele exista in cultura atator popoare. Pe scurt – imbunatatesc imunitatea si digestia, ajuta la asimilarea vitaminelor si nutrientilor. Dar acesta nu este un blog de teorie asa ca va invit sa cititi aici despre beneficiile muraturilor.

Mie personal imi plac muraturile mai ceva decat dulciurile. As alege oricand un borcan de conopida sau un castron de castraveti murati in detrimentul unei felii de tort asa ca va inchipuiti cu cata placere ma apuc in fiecare toamna sa pregatesc aceste legume delicioase.

Reteta de azi este chiar “la mintea cocosului” si ma astept ca multe dintre voi sa o fi incercat deja. Pentru mine insa este o noutate delicioasa asa ca ma mandresc cu ea.

sauerkrautc

E important sa va apucati de aceasta sauerkraut cand deja e mai frig afara pentru ca ea tine bine doar la rece si daca nu aveti loc in frigider, e bine ca in balcon sa fie cat mai racoare (maxim 12 grade C).

Ce ne trebuie:

o varza

sare neiodata (1,5 lg)

o lingurita de seminte de chimen

un borcan incapator in care sa incapa mana caci vom presa varza inauntru

Ce avem de facut:

Spalam si curatam cu grija toate ustensilele pe care le vom folosi si apoi procedam la fel si cu varza. E important sa scapam de orice brontozauri care ar putea afecta calitatea verzei.

Taiem varza marunt si presaram sarea deasupra. Pastram o foaie mare de varza netaiata.

O framantam cu mana cateva minute pana incepe sa lase zeama. Punem si chimenul.

Incepem sa punem varza in borcan, presand mereu cu mana. EΒ  bine ca borcanul sa fie mai mare decat ar fi nevoie – adica varza sa nu incapa la fix ci sa mai ramana loc. Dupa ce am pus toata varza inauntru, luam foaia de varza pastrata anterior si acoperim varza. Turnam deasupra si restul de zeama ramasa de la framantarea de mai devreme.

Varza trebuie sa fie mereu acoperita de lichid.

Nu punem capacul ci acoperim borcanul cu un servetel sau o panza curata pe care o legam cu un elastic.

In urmatoarele zile, presam din cand in cand varza cu mana astfel incat sa ramana acoperita de lichid. Se pastreaza intr-un mediu racoros, ferita de razele soarelui.Dureaza 3-4 zile pana cand varza se acreste. De aici incolo, se mai lasa la acrit dupa gust pana la 10 zile. Eu am lasat-o vreo 5.

In timpul fermentarii veti observa mici bule la suprafata sau o spuma alba. Acestea sunt semne ca procesul de fermentare decurge normal.

Dupa ce considerati ca e destul de acra, ii puneti capacul si o pastrati in frigider. Bacteriile benefice pentru noi se pastreaza, ele nemaifiind omorate de apa fierbinte cu care muram de obicei legumele. Nu tine foarte mult (decat daca o tineti la rece) dar este atat de gustoasa incat o sa o mancati in doi timpi si trei miscari. Eu deja ma gandesc sa mai fac o tura saptamana aceasta ca-mi ploua in gura numai gandindu-ma la ea. πŸ˜€

Briose cu pere, ciocolata si nuca [Bucatar curajos]

Cu mare intarziere reusesc sa pregatesc si eu reteta dulce a provocarii de luna aceasta de la Bucatar curajos. Ama ne-a propus o prajitura cu pere si ciocolata la care m-am tot gandit de la inceputul lunii. Imi propusesem insa sa schimb putin stilul, sa iau reteta propusa si sa ii fac altceva astfel incat sa ma apropii mai mult de ceea ce am crezut la inceput ca va fi aceasta provocare. Si cum prajitura Amei este destul de simpla dar prea buna in simplitatea ei, nu prea am stiut ce sa-i adaug sau cum sa o transform.

Mi-a venit apoi ideea de a o transforma in briose – care sunt my go to comfort food – desi imi place mai mult sa le fac decat sa le mananc. Si iata cum mi-au iesit.

Reteta am respectat-o in linii mari, am mai scos si adaugat cate ceva pe ici pe colo asa ca v-o scriu mai jos.

Ingrediente:

1 para data pe razatoare(folosim si pulpa si zeama)

jumate de ciocolata razuita fin

210gr faina

2 lingurite praf de copt

100gr zahar

2 linguri ulei de cocos

2 oua

1 lingurita extract de vanilie

nuca maruntita

Am batut bine ouale cu uleiul de cocos si apoi cu zaharul. I-am adaugat para si sucul rezultat si apoi vanilia.

Am amestecat separat faina cu praful de copt si ciocolata si le-am incorporat in aluatul de mai sus. Am pus si nucile si am omogenizat.

Am pus apoi cate o lingura cu varf in fiecare forma de briosa.

Am dat la cuptor pentru aproximativ 25 minute. Cand s-au umflat, le-am testat cu scobitoarea si apoi le-am scos. Au fost absolut delicioase si s-au mancat fara comentarii chiar si de catre mofturosul care se plangea ca lui nu-i plac perele. πŸ™‚

Pentru mine, a mers la perfectie cu un oolong cu flori de portocal de la Tashi. Un ceai delicat si fin cu o aroma dulce si placuta.

Sper ca v-a placut acest rasfat rapid de duminica. Enjoy! πŸ™‚

Kwai Flower – ceai oolong

Uit uneori cat sunt de norocoasa si ce oameni frumosi cunosc – oameni care-mi impartasesc pasiunile si-mi fac surprize minunate care ma lasa uneori fara cuvinte. Am descoperit in ultimii ani ca oamenii pasionati de ceai sunt printre cei mai grozavi pe care-i stiu. Oameni linistiti dar veseli si darnici, oameni care-ti fac viata mai frumoasa. Am primit de-a lungul timpului o multime de sortimente de ceai de la astfel de oameni si am incercat sa dau mai departe din ce am avut si eu si intotdeauna aceste interactiuni au format intre noi punti de amicitie si bucurie. Ce altceva sa-ti mai doresti? πŸ™‚ De-asta tot insist sa va arat ceaiuri, sa va invat despre ele ca nu sunt pur si simplu lichidele calde pe care le beti cand sunteti raciti; ca nu trebuie sa fie amare sau gretoase, ca aroma lor te poate purta intr-o lume de liniste si pace chiar si atunci cand in jurul tau e razboi.

Dar sa nu mai bat campii πŸ™‚ azi va povestesc despre un sortiment de la Tashi – un oolong aromat cu flori de osmanthus. Este un ceai bland si bun, cu o aroma dulceaga de fructe de vara.

IMG_3270 copy

Frunzele sunt rulate strans si florile galbene de osmanthus le aduc un plus de culoare.

Ceaiul se infuzeaza doar 2-3 minute in apa fiarta si racita la 85 de grade.

Licoarea obtinuta este de un galben pal cu un miros foarte discret (aproape imperceptibil) de oolong.

Eu am folosit pentru infuzare un piao-i dar puteti folosi cu succes si o sita simpla dar mai deasa pentru ca florile de osmanthus sunt maruntele si daca le lasati prea mult in apa se amarasc.

Ati vazut ca ceaiul este de la Tashi, il gasiti in Bucuresti ca magazin fizic (mirobolant de frumos) dar si online. Pachetelul de 50gr este 22.5 lei. Nu uitati ca oolongul se poate reinfuza de mai multe ori deci puteti face mai multe ture de ceai dintr-o singura portie.

Enjoy! O saptamana buna sa aveti!

 

Salata rece de mei cu macrou

Azi am avut chef de ceva interesant si nou dar in acelasi timp sigur, nu foarte experimental pentru ca mi-era foame si mi-as fi pierdut repede rabdarea in fata unui experiment ratat. Asa ca mi-am zis sa incerc meiul pe care l-am cumparat acum ceva timp si nu l-am desfacut pe motiv ca nu-s papagal. :))

Zilele trecute am citit insa ca meiul ajuta la preventia migrenelor si cum acestea-s prietenele mele vechi am zis ca hai sa ii dau o sansa totusi. Si sa stiti ca mi-a placut foarte, dar foarte mult. Mult mai mult decat quinoa pe care am inghitit-o doar cu o tona de miere. :)) Meiul are gust de paste…din faina alba! Yummy! πŸ˜€

salata cu mei

Dar sa va spun ce-am facut cu el. L-am pus la fiert in apa cu sare, la foc mic vreo 15 minute. Pe punga scria 30 minute dar apa mea se absorbise mult mai repede de atat asa ca l-am oprit si l-am lasat cu capacul pus dar focul inchis – restul de 15 minute. La inceput cand a inceput sa fiarba a trebuit sa aleg de deasupra spuma care se formase – arata cam ca la pui si nu mi-a placut deloc asa ca am zis ca mai bine la gunoi cu ea. πŸ™‚

Dupa ce s-a racit putin l-am amestecat cu:

rosiute cherry de gradina (bune, extraordinare, super mega delicioase – pacat ca mai aveam doar cateva, ar fi mers mai multe)

macrou marinat taiat in feliute mici

masline kalamata tot in feliute, fara sambure

ulei de masline

busuioc si sare (daca mai e nevoie)

zeama de lamaie

Am amestecat cu furculita et voila! Bun de tot si foarte simplu! πŸ™‚
Enjoy!

Β 

Oriental beauty – Compania ceaiului

20130902-074304.jpg

Vara asta an fost obsedata de acest ceai de care nu reuseam sa ma despart nici macar atat cat este necesar ca sa-i fac doua poze mai calumea si sa va povestesc despre el. Nu stiu daca e ceaiul in sine (varianta asta de la Companie) sau totul se datoreaza noii mele bijuterii – ceainicul Yixing despre care am scris mai multe detalii aici.

Despre Oriental Beauty de la Compania ceaiului v-am povestit deja anul acesta pe Tea Mug(va invit sa cititi daca va pasioneaza subiectul) dar pentru ca-mi place atat de mult am vrut sa va amintesc de el si aici. Este un oolong bland si bun dar cu o personalitate distincta. Ma bucur de el dimineata cand ma invioreaza si imi da o stare de bine. Intr-un fel, este remediul meu pentru dimineti morocanoase.

10 gr de Oriental Beauty de la companie costa 24 de lei dar isi merita fiecare banut. E o placere nemaipomenita sa savurezi un ceai curat care iti poate oferi clipe de liniste si claritate. Va indemn sa incercat macar o data un asemena ceai deosebit.

Conopida cu turmeric si smantana

De ceva timp am descoperit turmericul. Stiam desigur despre existenta lui dar nu ma atragea foarte tare. Dar, datorita Loredanei care-i tare pasionata de el si care mi-a povestit ca are proprietati antiseptice si e un fel de antibiotic natural, am inceput sa-l folosesc mai des.

Sambata dimineata pe cand eram la piata mi-a sarit in ochi o conopida mare si ieftina si am realizat ca a venit toamna si cu ea…in sfarsit, s-a ieftinit si conopida mult indragita de mine. Nu am putut sa plec de la taraba fara ea si ajunsa acasa ma tot intrebam cum s-o prepar. Si apoi mi-am amintit de reteta aceasta si atat i-a fost. πŸ™‚

Ingrediente

1 ceapa mare

1 conopida mare

5 linguri smantana

1 lingurita seminte chimen

1 lingurita turmeric

1 lingurita boia dulce

1 lingurita piper negru macinat

sare dupa gust

fulgi de ardei iute

patrunjel tocat

Incingem uleiul si aruncam in el chimenul. Punem repede capacul sa nu sara peste tot si dupa 5 secunde punem ceapa tocata inauntru si dam focul la mic. Lasam la calit pana se inmoaie.

Conopida se spala, se curata si se rupe in bucatele mici. Se pune in oala peste ceapa calita, se adauga sare si turmericul si se amesteca cu o lingura de lemn. Punem capacul si lasam sa fiarba in propria zeama si in abur vreo 10 minute.Β  Din cand in cand ne uitam la ea si amestecam sa nu se prinda sau sa se inmoaie prea tare. Adaugam o mana de patrunjel tocat, boiaua si piperul. Mai lasam putin pe foc si apoi punem smantana cu lingura. Punem din nou capacul si mai lasam 2-3 minute.

Iese o minunatie de mancare! Turmericul si chimenul se completeaza excelent iar gustul conopidei se potriveste la perfectie cu cele doua condimente. Initial o gandisem ca garnitura la niste pui dar a fost atat de buna incat nu am mai dat doi bani pe pulpitele alea. :)) Sunt foarte incantata de ce a iesit si presimt ca reteta va ramane printre preferate mult timp de acum incolo! πŸ™‚

Se serveste cu patrunjel tocat si fulgi de ardei iute.

Daca sunteti si voi fani conopida va recomand si supa de conopida (tot cu smantanta, absolut delicioasa) si un soufle simplu dar foarte gustos.