Monthly Archives: October 2012

You are browsing the site archives by month.

Repede si bun – paste colorate

Doua lucruri se intampla la mine-n bucatarie foarte des: mi-e lene si mi-e pofta de paste. Drept pentru care m-am hotarat sa va arat ce mananc in aceste cazuri. Nu-i tocmai o reteta caci nu fac decat sa amestec si sa bag in mine, dar e o idee. πŸ™‚

Se foloseste:

  • o conserva de ton in ulei (eu cumpar ton de la Sun Food pentru ca stiu din surse sigure ca nu este in ulei de soia)
  • un bol de paste fierte 8 minute in apa sarata si cu putin ulei de masline (colorate am avut eu, marca Auchan, absolut superbe!)
  • sare
  • zeama de lamaie
  • porumb din conserva (eu n-am avut de data asta)

Se amesteca toate cele de mai sus si apoi se infuleca! Eu nici nu respir pana nu se termina. πŸ˜› Sa va fie de bine!

Tagliatelle cu pesmet

Sunt o mare amatoare de paste dar nu pot spune ca variantele dulci ma dau pe spate. Le prefer pe cele cu branza, rosii sau carne. Totusi, cand am vazut reteta aceasta pe blogul Bucate pe alese, nu i-am putut rezista. Mi-am amintit de galustele cu prune care-s imbracate delicios in pesmet si zahar asa ca m-am pus pe treaba.
De fapt nici nu e cine stie ce treaba. Punem pastele la fiert si in timpul cat le ia sa fiarba noi calim niste pesmet in foarte putin ulei. Eu am pus o lingura de ulei la jumate de cana de pesmet. Apoi luam de pe foc si amestecam cu zahar si cu pastele fierte si scurse.

Foarte, foarte simplu dar cu un rezultat delicios si sunt sigura, de-a dreptul interzis in cazul in care tineti regim. πŸ˜› Mie mi-a placut nespus si deja mi le inchipui cu nuci sau scortisoara! πŸ˜€

Am gasit aceasta reteta datorita proiectului Provocarea secreta, initiat de Ama.

Enjoy!

Blondine

Am facut saptamana asta o prajiturica tare gustoasa. Nu a iesit ea prea aspectuoasa (pentru ca nu am o tava mica de prajituri si a trebuit sa improvizez) dar este taaare buna si era pacat sa nu va scriu despre ea.

Asadar, blondies sunt surorile mai necunoscute ale celebrelor brownies desi pe nedrept ingnorate caci mie-mi plac cel putin la fel de mult. Eu nu prea m-am incumetat sa le pregatesc pe nicicare, din motivul mentionat mai sus, dar cand imi amintesc de ele mi se face pofta instant.

Iata cum le-am facut de data asta:

200gr unt topit

1 cana de zahar brun (ar merge si mai putin)

1 ou mare

un pic de sare

1 lingurita de extract de vanilie

1 cana de faina

2-3 linguri de bucati de ciocolata taiate mai maricele

Luam o tava mica sau un vas de jena (eu folosesc o forma mica de tort de 20cm) si o ungem cu unt.

Topim untul pe foc mic si il amestecam cu zaharul. Luam de pe foc si amestecam pana se dizolva zaharul. Adaugam oul si vanilia si batem bine.

Adaugam un praf de sare si apoi faina, amestecand cu telul pentru a nu face cocoloase.

Acum punem si ciocolata taiata in bucati mari. Aici puteti varia…se pot adauga fructe confiate, cafea instant, banane, lichior, nuci…cam orice va trece prin minte.

Punem la cuptor pentru 25 de minute. Prajitura este densa si lipicioasa. Nu o sa va iasa pufoasa asa ca sa nu va speriati ca nu creste. Asa este felul ei. Dar e chiar foarte faina – are o aroma dulce si gustoasa de la zahar brun si vanilie dar si bucatelele mari de ciocolata topita sunt extraordinare. Mie-mi place mult cand este calda dar nici rece nu-i rea deloc!

Enjoy!

Tehnici culinare si ustensile de bucatarie

S-a scris destul de mult despre aceasta carte in blogosfera dar nu puteam sa nu va zic si eu doua vorbe pentru ca este intradevar o carte minunata, indispensabila pentru un incepator, perfecta de facut cadou unui pasionat de bucatarie care este la inceput de drum. Dar pe langa acest aspect, eu as zice ca e foarte faina pentru oricine pentru ca intotdeauna e util sa ai la indemana retetele si tehnicile de baza pe care de multe ori le consideram prea simple pentru a le acorda prea multa atentie si apoi nu stim de ce nu ne-a iesit vreo mancare sau alta.

Impartita in trei capitole mari si late, fiecare cu mai multe subcapitole, cartea acopera tot de la ustensile si echipament pentru gatit si pana la tehnici si retete.

Totul este intr-o prezentare impecabila – textul e clar si la obiect, fotografiile sunt superbe!

Gasiti in ea orice v-ar putea trece prin minte – aluaturi, tarte, sosuri, cum se curata fructele, cum se prepara cel mai bine pestele sau carnea de vita, biscuitii, zaharul ars si cate si mai cate. Nici nu am cum sa va povestesc mai mult despre ea caci in aceasta carte gasiti TOT.

Ea se gaseste de cumparat la editura All la pretul de 140 lei. Editura are periodic oferte promotionale asa ca merita sa o urmariti ca sa o puteti lua ceva mai ieftin. Campania acutala propune o reducere de 50% pentru cei care se inregistreaza in Clubul de carte All.

Enjoy! πŸ™‚

Paine cu maia dupa Hamelman

Mai ca nu-mi vine sa cred ca in sfarsit va scriu despre painea cu maia! πŸ™‚ Sunt atat de fericita ca mi-a iesit in sfarsit destul de buna incat sa o dau si la altii! Ma straduiesc cu maiaua si painea din martie si nu a fost prea usor. Dar iata ca rabdarea a dat rezultate si mai ales iata ca experienta conteaza! πŸ™‚Β  Inainte de orice, e musai sa-i multumesc Codrutei, care a fost si este in continuare inspiratia mea. Cand ma exaspereaza aluatul si nu-mi iese painea ma gandesc mereu la ea si la sfaturile ei si parca lucrurile se indreapta.

Va veti intreba poate de ce insist cu painea cu maia daca nu-mi iese din prima si ma chinuie atat. Ei bine, e o experienta greu de explicat. Pregatirea si ingrijirea maielei, a aluatului, a painii sunt o experienta foarte interesanta, o terapie aproape, care vindeca multe nelinisti.Β  Ma refugiez in calcule si masuratori, iar mai apoi in framantat si format aluat si urmarit painea-n cuptor si uite-asa uit de probleme si reusesc sa ma relaxez si sa ma bucur de lucrurile mici.

Dar nu mai bat campii, hai sa va arat reteta de pain au levain dupa Jeffrey Hamelman. Reteta nu este exact ca in carte …e asa cum am facut-o eu si a iesit bine dar era musai sa va zic ca de la el am invatat multe. Nu va explic aici despre maia. Eu am facut-o in martie si de atunci o hranesc tot timpul si o folosesc. Mai multe despre acest subiect puteti invata de la Codruta. Mai jos vedeti maiaua mea cea tembela care creste intr-o noapte cat altii-n zece, e destul de puternica incat sa impinga capacul jos de pe borcan si miroase ca o prajiturica :D.

Ingrediente pentru o paine de 1kg:

550gr faina alba

80gr faina de secara

380gr apa

11gr sare

aproximativ 200gr preferment

Ingrediente preferment:

16gr maia hranita si crescuta (se hraneste cu aprox 8 ore inainte de folosire – in functie de cat de cald e in casa)

82gr faina

105gr apa

Eu va spun pasii asa cum i-am facut eu, voi puteti adapta dupa programul vostru.

Vineri seara am scos maiaua de la frigider si am hranit-o.

Sambata dimineata am pregatit prefermentul. L-am pus intr-un vas de plastic cu capac si l-am lasat pe blatul din bucatarie.

Sambata seara pe la ora 19.00, prefermentul era gata si m-am apucat de aluat.

Am amestecat repede toate ingredientele, mai putin sarea. Amestecul o sa fie destul de lipicios dar incercati sa omogenizati bine ingredientele. Acoperiti cu o folie de plastic sau capac (daca ati folosit un bol cu capac) si lasati sa se odihneasca aproximativ 40 minute.

Acum presarati sarea si framantati aluatul vreo 2 minute. Eu framant acum cu mana dar au fost si ocazii cand am framantat cu mixerul. Aluatul este foarte umed si neascultator dar trebuie sa rezistati tentatiei de a mai adauga faina. El asa trebuie sa fie in faza aceasta.Β  Dupa framantare, aluatul este fin si bine legat, dar nu chiar perfect inca.

Luam un nou bol cu capac, il ungem cu ulei (foarte putin, cu un servetel) si punem aluatul inauntru. Acoperim bine cu o folie de plastic si apoi punem capacul. Trebuie avut mereu grija ca aluatul sa nu se usuce.

Aluatul va sta la crescut 2,5 ore, timp in care il vom impaturi de 2 ori la fiecare 50 minute. Ce inseamna impaturire vedeti aici. Exact asa fac si eu iar consistenta acestui aluat este ca acolo! Dupa a doua impaturire, aluatul mai are de stat la crescut 50 minute. La capatul acestor 50 minute, infainam usor blatul si scoatem aluatul pe el.

Cu palma intinsa, apasam usor pe el de 2-3 ori pentru a scoate bulele cele mai mari. Se da intai o forma rotunda, care nu este inca forma finala. Apoi aluatul se odihneste iar 20 minute, dupa care putem sa-i dam forma finala. Imi e greu sa va explic cum se face. Iata metodele pe care le folosesc eu aici si aici. E important de retinut ca blatul nu trebuie sa fie infainat prea tare si nu trebuie sa manuiti prea mult aluatul. Priviti videoclipurile de mai multe ori si veti vedea ca shapingul nu e chiar atat de greu odata ce te prinzi care-i ideea.

Odata ce aluatul are forma rotunda, il pun in baneton cu partea buna in jos. In loc de baneton se poate folosi un tifon curat, infainat bine de tot si pe care l-am pus intr-un bol de forma painii. Am facut asta de multe ori inainte sa-mi iau banetoanele si a iesit ok. Acoperim din nou cu folie (lasandu-i totusi aluatului loc sa creasca). Pudram cu putina faina ca sa nu se lipeasca de folie. Acum deja e foarte tarziu (cred ca vreo 11 noaptea) asa ca punem aluatul cu totul in frigider pana dimineata.

Duminica dimineata ma trezesc de obicei pe la 8. Scot aluatul din frigider si pun cuptorul la incalzit. Am de cateva saptamani o tehnica ce nu da gres cu painile asa ca v-o spun si voua. Folosesc o oala cu diametrul egal cu cel al painii. O ung cu putin ulei (tot usor, cu servetelul). Rastorn cu grija aluatul crescut in ea. Cu foarte mare grija! Il crestez (mai am de invatat la asptectul asta) si ii pun capacul.
O introduc cu totul in cuptor. Pun cronometrul si dupa 15 minute fix scot capacul de la oala. Apoi mai las painea in cuptor inca 30 minute, fara sa mai umblu la ea sau sa deschid usa cuptorului. Fac toate astea pentru ca nu am o piatra de copt potrivita si nici nu reusesc sa fac aburi calumea in cuptor. Iar aburii sunt importanti, am aflat acum cand vad cat de frumoase si bune ies painile facute in oala.

Dupa ce am scos painea din cuptor si din oala, o las la racit pe un gratar si ma straduiesc sa nu ma infig in ea in prima ora. Trebuie sa fie racita complet inainte de a o taia.

Si cam asta e. E ceva de munca, recunosc. Mai ales pentru un incepator e destul de intimidant, dar merita!

Gulas de porc cu cartofi

Am venit din vacanta cu o pofta nebuna pentru gulas. Unii dintre voi stiu ca am fost la o nunta ca-n povesti. ❀ Ceea ce nu stiti insa este ca a fost o nunta organizata si pregatita aproape in intregime acasa, la tara, ceea ce s-a tradus in mancare extraordinar de gustoasa la care a muncit o gramada de lume, o saptamana intreaga.

Pe langa cele 2000 (nu, n-am pus prea multe zerouri) de sarmale, 3000 de chiftele, supa de porc, fripturi si alte minunatii se afla si un prea minunat gulas. Gulasul pregatit desigur intr-un ceaun cat casa, cu tot felul de condimente si minunatii si amestecat cu ditamai linguroaia de lemn. πŸ™‚ Ia uitati-va cum aratau (click pe poze sa le vedeti mai mari):

Si bucatarul:

Si cum la nunta ai de facut tot felul de chestii mult mai importante decat mancatul, am gustat eu gulasul dar nu m-am saturat de el. Asa ca iata-ma cu pofta nesatisfacuta. πŸ˜€

Asa ca azi am purces la pregatirea unui gulas care cu siguranta nu-i la fel de bun ca cel la ceaun dar va trebui sa ne multumim cu el. πŸ™‚

Ingrediente:

jumate kg carne de porc (se gaseste de cumparat gata taiata pt gulas- cred ca-i pulpa)

2 cepe, un morcov

pasta de ardei iute (de cumparat sau facuta in casa)

pasta de ardei capia (adica ardei capia macinati in robot pe care eu ii tin cu sare in frigider)

2 feliute de sunca afumata

10 cartofi taiati in sferturi

sare, piper, boia de ardei

Incepem cu carnea pe care o spalam si o uscam cu servetele. O saram si piperam si o lasam putin deoparte.

Luam la pregatit legumele – curatam cartofii, ceapa, morcovul. Cartofii i-am taiat in patru iar ceapa si morcovul le-am maruntit in robot. Taiem sunca in bucatele mici.

Acum calim bucatile de carne in ulei pana se coloreaza bine pe toate partile. Le scoatem pe o farfurie si le acoperim. Punem la calit sunca – foarte putin, sa nu se arda. Peste ea punem si ceapa si morcovul si le calim amestecand mereu. Cand sunt calite adauga pasta de ardei iute, sare, boia si piper dupa gust. Puteti incepe cu o lingurita din fiecare si mai modificati mai incolo. Punem si carnea.

Punem si cartofii deasupra, amestecam putin cu o lingura de lemn si apoi turnam apa pana le acoperim bine. Lasam sa fiarba si cand incepe sa bolboroseasca, dam focul la minim si punem capac.

Lasam sa fiarba pana sunt fierti cartofii si carnea. Ajustam de condimente daca mai este cazul, et voila! πŸ™‚ A fost chiar mai simplu decat ma asteptam si desi am scapat cam multa iuteala, a iesit delicios. De-abea astept sa-l refac atunci cand mi se mureaza castravetii! πŸ˜€

Concurs Stephen King

Dragii mei,

Daca nu ati observat inca, va invit la concurs. Premiul este ultimul roman al lui Stephen King iar cerintele sunt super-simple. πŸ™‚

Enjoy! πŸ™‚

Paine alba cu ulei de susan

Painea aceasta nu este cine stie ce mare filozofie dar mi-am dat seama ca nu v-am mai scris demult despre paine desi o fac atat de des acum. Cu maia sau cu drojdie, cu faina alba sau integrala sa secara, cu seminte, cu masline si cu orice altceva imi mai trece prin minte. Uneori imi iese minunat, alteor nu tocmai dar nu conteaza pentru ca insasi experienta painii facute in casa este minunata, terapeutica uneori.

Dar hai sa va zic despre painea cu ulei de susan. Ingredientele sunt cele clasice pentru o paine alba dar am adaugat si doua linguri de ulei de susan precum si o lingura de seminte de susan (care nu stiu cum se face ca s-au evaporat in paine pentru ca nu se mai vad deloc). Painea rezultata nu are deloc gust de susan ci doar o aroma si un miros intens de paineΒ  facuta in casa – mirosul acela minunat care te invaluie cand treci pe langa o brutarie veche sau printr-o bucatarie de tara in care painea-i coapta pe vatra. Va spun sincer ca habar n-aveam ca o sa iasa asa. A fost asa…un experiment.Mi-am zis ca daca pun seminte de susan, e ce n-as pune si ulei. Dar iata cat de minunata a iesit (de fapt,nu puteti sa va dati seama pentru ca nu am cum sa va transmit mirosul)!

Asadar am folosit:

500gr faina alba

300ml apa

un plic drojdie uscata

2 linguri rase de sare mare

2 linguri de ulei de susan

o lingura seminte de susan alb

Am dizolvat drojdia in jumate de cana de apa cu jumate de lingura de zahar. Dupa ce s-a umflat am amestecat-o cu restul ingredientelor cu o lingura de lemn. Am pus o folie deasupra si am lasat sa se odihneasca 30 minute.

Am framantat apoi aluatul pana a devenit fin si s-a legat bine. L-am lasat la crescut aproximativ 2 ore intr-un vas de plastic acoperit cu folie.

Apoi i-am dat o forma si l-am pus intr-un baneton pentru ca vroiam o forma frumoasa. Pasul acesta este optional, puteti coace painea dupa primele doua ore cand a crescut deja dublu fata de volumul initial cu conditia sa ii dat forma dupa framantare si sa o fi pus la crescut in vasul in care o veti coace.

Eu o mai las o ora la crescut in baneton. Pregatesc o oala cu capac pe marimea aluagului. O ung cu un servetel imbibat cu ulei. Pun si cuptorul la incins. Rastorn aluatul inauntru incercand sa nu-i stric forma.

Bag painea la cuptor cu capacul pus pentru primele 15 minute. Apoi inlatur capacul si o las sa se mai coaca aproximativ 30 minute, pana prinde o frumoasa culoare aurie.

Mi-a placut enorm de mult painea aceasta. Mi se pare una dintre cele mai reusite paini ale mele. Are miezul moale dar nu prea pufos, coaja nu e prea crocanta si nu face firmituri prea multe. S-a potrivit bine la sandiviciuri si s-a pastrat vreo 5 zile. Needless to say ca are gustul, textura, aroma si mirosul acela minunat de paine de casa. Sunt nerabdatoare sa o incerc din nou.

M-as bucura tare mult sa o pregatiti si sa-mi spuneti daca v-a placut, eventual sa-mi aratati si niste poze. πŸ™‚