Monthly Archives: January 2012

You are browsing the site archives by month.

Paine cu morcov si seminte de floarea soarelui

Aceasta painica este o variatie dupa Irish Soda Bread care, pana la urma, mi-a placut mai mult decat originalul. Ideea am gasit-o aici. Este foarte gustoasa, putin dulce, cu coaja crocanta si miezul usor umed. Se face foarte usor si este foarte densa si satioasa.

Ingrediente:

500gr faina alba

1 lingurita rasa bicarbonat + 1 lingurita praf de copt

2 lingurite sare de mare

o mana seminte de floarea soarelui

300ml iaurt simplu

aprox 100 ml lapte

2 morcovi de marime potrivita razuiti marunt (150 gr)

Incalzim cuptorul impreuna cu tava in care vom pune painea (pentru ca mai apoi, caldura sa se transfere in partea de jos a painii). Intr-un bol mare amestecam faina cu sarea, praful de copt si bicarbonatul. Mie mi-e cam teama de bicarbonat pentru ca uneori nu potrivesc bine cantitatile si asta rezulta intr-un gust neplacut al painii. De aceea am pus aici si praf de copt de care nu ma tem deloc. πŸ™‚

Amestecam si morcovul si semintele de floarea soarelui. Apoi facem o adancitura in centru si turnam iaurtul si laptele putin cate putin. Eu am amestecat cu o furculita pana a iesit un aluat lipicios. Nu trebuie framantat prea mult, doar pana se omogenizeaza. Cu ajutorul fainii, rasturnam compozitia pe o suprafata si ii dam o forma cat de cat rotunda.

Facem pe mijloc o taietura in cruce si apoi o transferam pe hartia de copt. Le luam cu grija si le asezam in cuptor, pe tava incinsa in prealabil. Se coace aproximativ 40 minute sau pana are o culoare brun aurie. O lasam sa se raceasca putin inainte de a servi.

A fost chiar minunata aceasta paine, atat in sandvisuri sarate dar si cu dulceata. O sa va placa sigur!

In vizita la Brandusa – rulouri cu scortisoara

Dupa o saptamana lunga si friguroasa, am avut ieri parte de o experienta tare frumoasa – am fost in vizita la Brandusa pe care o cunosc de putin timp dar am indragit-o din prima clipa. Gusturile noastre culinare se potrivesc in mare masura si ma regasesc in inclinatiile ei de a adauga retetelor obisnuite un ceva deosebit. Brandusa a inceput, acum ceva timp, un proiect tare frumos – Duminica alaturi de prieteni, proiect la care am participat acum si eu, cu mare drag.

Si cum nu-i frumos sa te duci in vizita cu mana goala, i-am dus niste mirobolante rulouri cu scortisoara care sunt sigura ca or sa va placa asa ca dati fuga fuguta pana la ea si luati-va reteta. πŸ™‚

Supa fake chinese style

Nu stiu altii cum sunt dar mie-mi plac mult supele de inspiratie asiatica. Dau mereu peste cate o reteta interesanta si raman gura casca si balind in fata monitorului. De cele mai multe ori nu am ingredientele necesare pentru a o pregati asa ca improvizez. Nu-i mare lucru, mai ales pentru ca ele sunt oricum foarte simple, cu ingrediente putine dar bune!

Asa si cu aceasta, in care am pus toate minunatiile dar a iesit destul de buna.Iata ce am folosit eu:

  • o mana de ciuperci
  • taieteii dintr-o supa instant la plic (din aceea chinezeasca sau taiwaneza sau ce natie o fi, cu taieteii astia carliontati)
  • un ou
  • o ceapa verde
  • 2 linguri sos de soia
  • cateva picaturi sos de ardei picant
  • 500 ml supa de pui

Am fiert supa de pui cu sosul de soia si sosul picant. Separat am prajit ciupercile in tigaia de teflon, fara ulei si am fiert oul.

Am asezat intr-un bol taieteii carliontati, am turnat peste ei supa fierbinte si am presarat deasupra ceapa verde taiata marunt (doar cozile) si oul fiert. Foarte bun!

Am vazut si la Edith ceva asemanator, chiar mi-a placut mai mult reteta ei. M-am bucurat sa aflu ca nu-s singura care face experimente din astea. πŸ™‚

Gogosi, ineluse si alte forme nedefinite

Cam asta faceam eu in seara lui 2 ianuarie…cand altii se refac dupa mese copioase si se pregatesc de munca. Mie mi-era pofta de gogosi si nu m-am lasat pana nu i-am executat (in toata splendoarea lor calorica).

Facute dupa instructiunile lui Bucatar Maniac caci pe dansul mi l-a aratat Google primul, si bine a facut caci au iesit bune si pufoase, moi si delicioase. πŸ˜› N-am spart capul nimanui cu ele, s-au facut repejor si s-au mancat si mai repede. πŸ™‚

  • 500gr faina
  • 1 ou
  • jumate plic drojdie uscata
  • 2 linguri zahar
  • 1 lgt sare
  • apa calduta

Astea-s ingredientele folosite desi as zice ca data viitoare ar fi mai bine sa folosesc drojdie proaspata. Aluatul a stat la caldurica vreo 40 de minute pana s-a dublat. Este un aluat moale, elastic care se va intinde pe ulei. Taiem formele dupa preferinte iar ramasitele le prajim asa cum sunt caci daca le luam iar la framantat o sa fie prea tari. Aluatul intins nu trebuie sa fie prea subtire pt ca altfel nu mai creste (2cm).

Eu l-am facut in masina de paine, ce sa mai incoace incolo…nu-mi place sa intind aluaturi asa ca asta e. πŸ˜› Daca va intereseaza, am pus ingredientele in aceasta ordine: 300 ml apa calduta(dar nu fierbinte), oul, zaharul, sarea, faina drojdia. Am dat drumul la programul de aluat (o ora jumate) et voila. πŸ™‚

Din cele de mai sus ies in jur de 20 de bucati care se prajesc in mult ulei (eu am folosit wok-ul pentru ca nu am ceaun), pe foc mic. Se fac mult mai repede decat ati crede asa ca stati pe langa ei.

Si de parca n-ar fi fost de ajuns de buni si dulci, i-am servit cu lapte condensat! πŸ˜€ <3 O minunatie! πŸ™‚

P.S. Nu, nu i-am mancat pe toti odata! πŸ˜›

Tea party cu un chec deosebit

Acum vreo saptamana cand lui Emily i-a venit ideea unui tea party aproape ca am sarit in sus de bucurie. De cand eramΒ  mititica imi doream sa particip la tea party (dorinta inspirata de Alice in tara minunilor, cea care a fost si va fi mereu povestea mea preferata). Din pacate insa aceasta mica dorinta nu s-a materializat niciodata pentru ca la noi nu exista acest obicei al petrecerilor la o canuta de ceai. Suplinesc insa virtual aceasta nevoie de socializare intr-un fel atat de deosebit. De ceva timp imi fac de cap cu niste fete dragi pe Tea Mug iar acum cu ceea ce va fi (sper) un lung sir de tea parties la Emily pe blog. Visez la o zi in care ne vom intalni cu adevarat in sufrageria uneia dintre noi…ah ce frumos va fi atunci! πŸ™‚

Pentru prima petrecere la Emily am ales o reteta simpla de chec din albusuri dar cu un mic ceva deosebit – bombonele After Eight. Langa acesta am servit un ceai sencha japonez – simplu, clasic, ceva mai tare ca sa fie in contrast cu dulceata checului.

Iata ce ne trebuie pentru chec:

  • 7 albusuri (250gr)
  • 150gr faina
  • 50gr lapte praf
  • 200 gr zahar
  • 5 bombonele After Eight(acestea se gasesc acum sub diverse forme, le puteti folosi pe oricare dintre ele)
  • un praf de copt
  • 100gr unt
  • esenta de vanilie

Se bat albusurile cu un praf de sare pana sunt atat de tepene pe cat puteti voi sa le bateti. Separat se bate untul(la temperatura camerei) cu zaharul si esenta de vanilie si apoi se adauga faina amestecata cu laptele praf si praful de copt. Pentru a evita cocoloasele ideal este sa cerneti faina si laptele praf.

Amestecam cele doua componente cu o lingura de lemn sau o spatula, usor, fara sa le agitam prea tare. Ciocolata o taiem inbucatele mici si o adaugam la restul compozitiei. Folosim o tava de chec tapetata cu hartie de copt.

O dam la cuptor pentru 40 minute la foc mijlociu. Dupa ce o scoatem din cuptor o lasam sa se racoreasca vreo 5 minute si apoi turnam deasupra niste lapte condensat. Lasam sa se raceasca complet si apoi servim – cu masura, ca-i extra dulce :).

Merge de minune cu un ceai serios cum e sencha, il imblanzeste si ii scoate in evidenta gustul si aroma.

Cam asta a fost pentru editia aceasta a petrecerii cu ceai. Va astept cu drag si alta data si-s curioasa tare ce veti pregati si voi! πŸ™‚

Daca vreti sa mai cititi despre ceaiuri de tot felul, am pus o rubrica speciala pe blog dedicata acestei mici pasiuni (care creste mare in ultimul timp) dar ma gasiti si pe Tea Mug unde scriu cu la fel de mare drag.

http://tea.mug.ro/

Sarmalele mele geniale :)

Stiu ca toata lumea face sarmale si evident ca fiecaruia ii plac cel mai mult acelea cu care a crescut. Reteta de baza e cam aceeasi dar nu stiu cum se face ca nu iese taman la fel la toata lumea. Iarna acesta am facut cele mai cele sarmale ever asa ca m-am hotarat sa scriu reteta aici ca sa nu uit de ea si poate am noroc si-mi mai iese si alta data la fel.

In primul rand, vreau sa va spun ca daca sunteti obisnuiti cu genul de sarmale care se fac in Ardeal, nici o alta reteta nu o sa va mai satisfaca pofta. Asa a fost intotdeauna in cazul meu. Da, mananc tot felul de sarmale pe la rude si cunostinte, am mai si incercat retete de sarmale fara carne sau chiar crude, fara preparare termica. Si desi sunt bune toate, nu-i nici una mai buna ca reteta pe care o stiu eu de la bunicile mele (amandoua ardelence). Iar reteta asta include carne de porc (musai) si afumatura de porc (tot musai). Asadar, cui nu-i plac sau din diferite motive nu agreeaza aceste doua ingrediente, probabil ca nu va agreea nici reteta de mai jos. πŸ™‚

Daca vreti sa va iasa niste sarmale care sa se topeasca in gura nu aveti alta solutie decat sa folositi niste carne ceva mai grasa. Altfel, orice ati face, varza nu o sa se inmoaie si o sa taiati sarmaua cu cutitul. La mine asta e testul suprem…daca pot taia sarmaua cu furculita inseamna ca a iesit bine. Dar asta nu se intampla decat daca procentul de grasime este ceva mai ridicat. Stiu ca e important sa mancam sanatos si tocmai de aceea nu pregatesc aceasta reteta decat o data pe an si atunci mananc din ea cumpatat, nu infulec 30 de sarmale odata. πŸ™‚

Acestea fiind spuse, iata ingredientele pentru 45 de sarmale. De obicei nu le numar dar anul asta am fost curioasa cam cate ies dintr-un kg de carne.

  • 1kg carne – amestec vita, porc in cantitati egale
  • o bucata de scarita afumata (costita afumata cred ca-i mai zice) – musai mai grasa
  • 2 capatani mici de varza murata
  • o legatura de marar proaspat
  • o cescuta de orez
  • o lingurita de cimbru uscat
  • 3 cepe
  • 2 lingurite de boia
  • ulei pentru pus pe fundul oalei
  • rosii din conserva sau bulion de casa
  • putin piper
  • sare

Sper ca n-am uitat nimic…e singura reteta pe care n-o am scrisa pe nicaieri, o fac mereu din memorie si variez in functie de amintiri. πŸ™‚

Asadar, calesc ceapa pana se inmoaie si adaug apoi orezul. Amestec bine si pun si sarea si o lingurita de boia. Amestec in continuare cu lingura si las doar cateva minute pana se imbraca boabele de orez intr-o hainuta de ulei. Eu cumpar mereu un orez ceva mai scump pentru ca nu-mi place sa-l aleg. Daca e nevoie, voi sa-l alegeti inainte de a-l pune la calit.

Separat pregatesc frunzele de varza – spal capatanile, desfac frunzele si le aleg pe cele bune, tai nervurile groase si incerc sa pregatesc foi cat mai egale intre ele. Toc mararul dar pastrez coditele pentru a le pune pe fundul oalei. Ramasitele de varza le tai marunt.

Intr-un bol mare amestec carnea cu orezul si ceapa calite, mararul tocat marunt, cimbrul, piperul, o lingurita de boia si sare. De obicei gust compozitia, chiar daca e cruda carnea, pentru ca vreau sa fiu sigura ca e destul de sarata si condimentata.

Pe fundul oalei pun o lingura de ulei si cozile de la marar. Deasupra vine un covor de varza murata tocata. Apoi incep sa aranjez sarmalele, punand printre ele bucati de costita. Deasupra pun un nou strat de varza tocata si acopar cu apa – nu foarte multa…doar cat sa ajunga la nivelul sarmalelor. Le pun la foc mic, pe aragaz, cu capacul – cam o ora.

Iau cateva rosii din conserva, le zdrobesc cu lingurita si impreuna cu sosul lor deasupra sarmalelor. Uneori bun bulion, chiar daca nu am de casa. Iese bun oricum. Pun dinΒ  nou capacul si le bag in cuptor pentru inca vreo ora. La sfarsit, apa trebuie sa fie scazuta, sarmalele sa se taie usor, costita sa se topeasca in gura si orezul sa fie fiert.

Un deliciu, mai precis! Sa va fie de bine! πŸ™‚

2005 Xing Hai Puerh – Compania ceaiului

Nu v-am mai scris demult despre un ceai din simplul motiv ca toate recenziile de ceai se duc pe Tea.Mug.ro – un proiect foarte drag mie si de care v-am mai povestit. S-au strans deja o multime de pareri acolo si sunt tare mandra ca fac parte din acel colectiv.

Astazi vreau sa va povestesc despre un ceai cu care marea majoritate a romanilor nu sunt familiarizati. Eu una nici nu stiam ca exista, de ce sa nu recunosc. Puerh este un ceai post-fermentat produs in (unde altundeva) provincia Yunnan din China. Acest tip de ceai este disponibil in forma aceasta rasfirata dar si sub forma de niste turtite foarte faine (cum vedeti aici).

Acesta pe care il incerc eu are trecuta in denumire si data pregatirii, asta pentru ca multe puerhuri sunt in continua modificare, gustul dezvoltandu-se pe parcursul a mai multi ani.

Acest sortiment arata cu totul diferit fata de turtele de puerh incercate de mine acum ceva timp. Aici vedem frunze si codite uscate dar intregi (la celalalt pareau macinate) care si hidrateaza frumos si cresc in volum. Au o culoare maro inchis cu nuante rosiatice.

Mirosul este cel care ne atrage atentia primul pentru ca miroase foarte pregnant a afumat. Nu pot spune ca ma da pe spate treaba asta…chiar din contra.

Culoarea initiala este un maro palid atunci cand il torni, apoi devine rosiatic iar pe masura ce se raceste se mai inchide. E chiar interesanta culoarea, parca ar fi un rooibos. Schimbarea culorilor este evidenta imediat…iti atrage atentia si te face sa te concetrezi pe pregatirea ceaiului fie doar si pentru placerea de a vedea culorile schimbandu-se.

Gustul este moale, pacut – incep sa simt acel ceva care il face puerh desi nu sunt in stare sa explic. Mi-a placut mai mult decat turtita incercata data trecuta, poate pentru ca este mai pentru publicul larg, nu are nimic socant. Sau poate pentru ca l-am pregatit diferit – mai precis in gaiwan, despre care va voi povesti la un moment dat. πŸ™‚

Imi place mult after taste-ul – lung, destul de asemanator cu cel al unui oolong. Per total, este un ceai numai bun de prezentat oamenilor care habar n-au ce e un puerh si cum ar trebui sa fie la gust (in nici un caz cum sunt cele la plic din comert). Daca va intereseaza subiectul, gasiti mai pe larg informatii aici.

Ceaiul se gaseste de cumparat la Compania Ceaiului iar mostra de 10 gr este doar 7 lei.Β  Nu uitati de codul de reducere: “tarameainventata” pe care il puteti folosi pentru a primi 10% reducere din comanda voastra.

2011 in retete

Toata lumea face bilanturi de tot felul zilele acestea si m-am gandit sa fac si eu ceva asemanator care sper sa va placa. Este mai degraba o retrospectiva a anului 2011 cu pozele celor mai faine retete din fiecare luna. Mie mi-au placut toate, evident, ca doar de-aia le-am pus aici dar am ales cate una pentru fiecare luna.

Ianuarie: chicken pot pie

Februarie: paine cu masline

Martie: chiftelute cu spaghete

Aprilie: Coaste de porc la cuptor

Mai: drob de miel in foietaj

Iunie: pulpe de rata pe pat de legume – coapte in vasul roman

Iulie: paine delicioasa si pufoasa coapta in vasul roman

August: Clafoutis cu caise

Septembrie: supa de ardei umplut a fost o surpriza faina

Octombrie: ciorba de pui cu ardei am facut-o deja de zeci de ori. E minunat de simpla si gustoasa!

Noiembrie: fulgii de ardei iute au fost o idee tare buna! Ii folosesc mereu.

Decembrie: deep-dish pizza a fost cea mai gustoasa! Sti ca v-ati fi asteptat la ceva festiv dar mie asta mi-a placut cel mai mult!