Monthly Archives: July 2011

You are browsing the site archives by month.

Paine prajita ca la tara

Daca as fi casnica, fiecare mic dejun ar fi o mica minunatie…imi plac la nebunie toate chestiile care merg bine la micul dejun si intotdeauna imi pare rau ca nu am timp sa ma bucur de aceasta masa. In acest sens, iata o idee simpla, care-mi aminteste de copilarie si care este mai delicioasa decat orice mancare complicata.

Ideea este una pe care nu mai stiu de unde am furat-o…oricum de la cineva din familie. Tin minte doar mirosul de paine prajita si pe cineva frecand painea cu usturoi. Apoi intindea putina untura care se topea instant, adauga sare si boia si gata delicatesa. Nici nu va inchipuiti cat de gustoasa este si cat de addictive. Pacat ca untura nu-i taman din cele mai sanatoase mancaruri…

Paella cu pui

Cred ca multi dintre cititorii mei nu stiu ca acest blog a pornit de fapt, ca un retetar pentru mine. Aveam nevoie de o metoda care sa ma ajute sa tin minte retetele care mi-au iesit bine si care mi-au placut. Principiul a ramas acelaasi asa ca acum vreo saptamana am vrut sa pregatesc aceasta paella si n-am gasit-o aici pe blog, nu-mi venea sa cred. Este una dintre retetele mele preferate si nu pot sa cred ca nu am postat-o. Am cautat prin arhive si am gasit pozele (stiam eu ca sunt pe undeva). Am uitat complet de ele si au mai mult de un an dar reteta-i atat de minunataΒ  incat ca am sa v-o scriu oricum.

Ingrediente:

  • 2 pulpe de pui, 2 aripi
  • 1 cana de orez
  • 2 frunze de dafin
  • sare
  • 1 ceapa
  • 1 lingurita de boia
  • 1 mana de mazare congelata
  • 4 cani supa de pui
  • 1/2 ceasca ulei de masline
  • cateva fire de sofran

Saram puiul si il rumenim repede in ulei, la foc puternic. Adaugam pe rand ceapa tocata si mazarea si amestecam.

Punem si boiaua si calim tot amestecul pentru jumatate de minut. Reducem temperatura si aranjam putin carnea in tigaie, astfel incat sa fie repartizata cat de cat egal. Turnam supa si apoi frunzele de dafin si firele de sofran.

Cand lichidul incepe sa fiarba, se adauga si orezul distribuindu-se in mod egal peste restul ingredientelor. Dupa cateva minute potrivim de sare si lasam sa fiarba la foc mic pentru 7-10 minute. Cand mai ramane doar putin lichid oprim focul si punem capacul. Ideal este sa lasam tigaia intr-un cuptor incalzit (dar nu pornit).

Servim cu patrunjel tocat. Imi pare rau ca nu mai stiu de unde am reteta. Mi-am copiat-o in caietul cu retete, habar n-am de unde si imi pare rau pentru ca este o reteta absolut grozava si foaaarte gustoasa.

Desert cu fructe si iaurt

Nu prea mai am chef de baking in ultimul timp si desi imi cam pare rau, pot spune ca nici vremea nu tine cu mine. Locuiesc intr-o garsoniera mica, bucataria e cam cat o debara si se incinge ingrozitor cand aprind cuptorul. Asa ca…ma descurc cum pot cand mi-e pofta de dulciuri. De data aceasta am vrut sa profit de niste mango ramas de la limonada cu mango de acum cateva zile.

Am folosit:

  • o cutie de iaurt de oaie si bivolita de la Napolact (cred ca v-am mai spus ca e the best thing ever!!!)
  • jumate de mango bine copt
  • 5-6 curmale
  • zahar brun pt decor

Am taiat fructele in bucatele mici si le-am amestecat cu iaurt, cu grija ca sa nu se strice prea tare mango. Le pune intr-un bol si le dam la frigider jumatate de ora. Servim presarat cu putin zahar brun.

Bautura racoritoare cu mango

Nu stiu cum e la voi dar la mine-i caldura mare. Si, pentru prima oara in multi ani, nu ma plang aproape deloc. Si asta nu are nimic de-a face cu faptul ca-mi petrec toata ziulica in aerul conditionat de la servici πŸ˜€ ci cu gandul frumos ca in curand, foaaarte curand…ma voi racori cu vant de Vama si voi dormi linitita langa mare. πŸ˜€

Intre timp insa, in putinul timp pe care-l mai petrec acasa trebuie sa ma racoresc in permanenta si pentru ca ma straduiesc sa renunt la Cola, iaca ce idei imi vin. πŸ˜€

Am luat 2 plicuri de ceai Dilmah, unul cu mango si unul cu brandy sau asa ceva (doar arome, no alcohol). Le-am pus la infuzat in apa la temperatura camerei. Eu folosesc apa filtrata, dar merge cu orice apa beti voi – plata sau acidulata. Infuzarea in apa rece dureaza ceva mai mult decat in apa calda. Imi pare rau ca nu mai tin minte exact cat dar as spune aproximativ 10 minute.

Am taiat cateva felii bune de mango bine copt si le-am pus in ceai. Am pus totul la frigider cateva ore (sau peste noapte). Am servit cu multe cuburi de gheata! Delicios! πŸ˜€

Paine coapta in vasul roman

Cand am vazut la Ama painea coapta in vasul roman, I knew we were meant to be. Caut painea perfecta de mult timp si aceasta s-a apropiat cel mai mult de idealul meu chiar daca mi s-a terminat butelia in mijlocul prepararii si a trebuit sa pun aluatul la frigider peste noapte.

Mi-a placut la nebunie cum a iesit…inclusiv crapaturile de pe coaja si faptul ca s-a rumenit fara sa ii dau cu nimic pe deasupra. In orice caz, ideea e geniala! Cine s-a gandit la ea a facut mare lucru!

Deci, reteta e cea de baza: 300 ml apa, 1 lingurita de sare si una de zahar, 2 linguri de ulei, jumate de kg de faina, un plic de drojdie uscata. Se pun toate in masina de paine si o lasam sa framante la programul de aluaturi iar apoi sa creasca.

Intre timp, punem vasul roman la inmuiat. Uscam cu un servetel partea interioara si pudram cu multa faina. Scoatem aluatul din masina de paine, ii dam forma pe care o dorim si il punem in vasul roman. Cu o foarfeca, facem cateva taieturi in partea de sus a painii. Apoi o lasam din nou sa creasca in jur de 30 minute.

Preincalzim cuptorul si punem inauntru vasul cu painea, acoperit. Se lasa la cuptor o ora si apoi inca in jur de 15 minute, fara capac pana prinde o culoare frumoasa.

Cand scoatem vasul din cuptor, coaja o sa se crape – un spectacol care mie mi-a placut la nebunie – se vede si se aude tare haios. πŸ™‚

Rezultatul e o pufosenie incredibila, cu coaja crocanta si aurie. Sunt foarte incantata de rezultat.

Este imaginea perfecta a painii perfecte. Desigur, si gustul si mirosul sunt pe masura.

I will love this forever and ever and ever! πŸ™‚

Pui cu curry

Cand am gustat prima oara curry nu mi-a placut deloc dar intre timp am realizat ca era doar vorba de un sortiment dubios si gustul real al condimentului este chiar foarte fain. Astfel, nu ezit sa-l pun mai mereu la orez sau chiar pui dar nu am facut prea des vreun fel de mancare avandu-l ca personaj principal. In orice caz, este un condiment care scoate puiul din anonimat, daca pot sa ma expirm asa, mai precis pieptul de pui.

Ingrediente:

  • 3 linguri de ulei
  • o ceapa mica
  • 2 catei de usturoi
  • 3 linguri de praf de curry
  • 1 lingurita de scortisoara
  • 1 lingurita de boia
  • 1 foaie de dafin
  • jumate de lingurita ghimbir proaspat razuit
  • jumate de lingurita de piper
  • jumate de lingurita de zahar
  • sare
  • 1 piept de pui dezosat si fara piele, taiat cubulete
  • 1 lingura pasta de tomate
  • 1 cana de iaurt
  • zeama de la jumatate de lamaie

Calim ceapa in uleiul incins pana se inmoaie si se coloreaza si apoi adaugam usturoiul pisat, praful de curry, scortisoara, foaia de dafin, ghimbirul, sarea si zaharul. Amestecam 2 minute si apoi adaugam si bucatile de pui, iaurtul si pasta de tomate. Punem si jumate de pahar de apa si lasam sa fiarba incet, la foc mic.

Apoi scoatem frunza de dafin si adaugam zeama de lamaie si piperul. Mai lasam 5 minute dupa care oprim focul si punem capacul. Servim cu orez fiert simplu, fara condimente sau cu paste de orez.

Sa va fie de bine! πŸ™‚

Ceainicul Piao I

Am dat peste acest tip de ceainic acum aproximativ jumatate de an si am vrut imediat sa mi-l cumpar. Am gasit cateva variante ieftine pe site-uri chinezesti, unul dintre ele chiar livra in Romania dar am avut ceva probleme cu metodele lor de plata astfel incat am renuntat. Apoi m-am gandit si la riscul de a-l primi spart, crapat sau defect si mi-am luat gandul. Mi-am zis ca oricum am un numar ridicol de ceainice, infuzoare, cani, cescute, s.a. pe care trebuie sa le sterg de praf. Totusi, cand l-am vazut la Compania Ceaiului nu m-am putut abtine. Cred ca intr-o zi nu o sa mai am loc in casa de atata kitchenware dar macar voi putea sa dau vina pe my compulsiveness in ceea ce priveste chestiile pentru gatit sau pregatit ceai. :))

Am comandat si primit ceainicul foarte repede si am fost incantata de el inca dinainte de a-l folosi. Ma asteptam sa fie mult mai sensibil si mai delicat dar de fapt este dintr-un policarbonat (scrie pe cutie:P) destul de teapan, astfel incat nu stau mereu cu teama ca l-as putea sparge.

Este compus din 3 bucati – cana care poate fi folosita ca atare dar si ca ceainic pentru servire, infuzorul cel smecher (va spun eu mai incolo de ce) si capacelul care serveste la acoperirea ceaiului pe parcursul infuzarii dar si ca farfuriuta pentru infuzor atunci cand e nevoie.

Anyway, am avut cateva ezitari pentru ca nu eram foarte sigura ce marime as dori. Sunt obisnuita sa fac mult ceai deodata asa ca gandul mi-a sarit imediat la un ceainic mare, de 500 ml. Mi s-a parut ca ar fi tocmai bun pentru 2 persoane. Totusi, avand in vedere ca in ultima perioada beau mai mult ceaiuri care se prepara in injuzii scurte am ales pana la urma varianta mai mica – de 300 ml.

Folosindu-l apoi, mi-am dat seama ca e numai bun pentru ca pregatesc cu el exact doua canite de ceai (mici, de cate 150 ml). Ceaiurile de la Compania Ceaiului, cu care ma delectez eu in prezent, se pot infuza de mai multe ori, astfel incat nu are nici un rost sa faci o cantitate mare dintr-o data. De fapt, majoritatea ceaiurilor de buna calitate se pot infuza de mai multe ori asa ca nu sunteti limitati doar la ceaiurile lor.

Ceainicul este extrem de usor de folosit. Se pun frunzele de ceai in infuzor, se toarna apa si se lasa la infuzat dupa instructiunile pentru fiecare ceai in parte si apoi se apasa pe un butonas din partea de sus iar lichidul se scurge in cana. Frunzele raman sus si se pot infuza din nou fara a intra in contact cu ceaiul de jos. Sita este foarte, foarte fina asa ca no more problems cu frunze care ajung in ceai sau praful acela de frunze sau alte prostii. Nu trece prin ea decat lichidul.

Este genial pentru a fi luat la servici. Pana la urma, pentru mine, si acesta a fost un motiv pentru care am luat varianta mai mica a ceainicului. Il pot lua la servici si pot sa-mi fac mereu ceai proaspat si gustos fara sa mai fac compromisuri la calitate. Si in afara de asta, e mult mai util sa fac in cantitati mici (150ml) pentru ca oricum nu aveam timp sa beau cana mare intreaga si dupa ce se racea il aruncam. Asa, cum am putin timp, mai infuzez unul si am ceai cald la dispozitie. πŸ˜€

Este un instrument perfect pentru cei dintre voi carora le place sa se relaxeze cu o cana de ceai dar nu vor sa petreaca prea mult timp la bucatarie pregatindu-l. De asemenea, poate fi un cadou perfect pentru un amator intr-ale ceaiului. Se stie doar ca nu conteaza cate ceainicuri ai…intotdeauna trebuie sa le ai pe toate. :))

Din punctul de vedere al pasionatilor de ceai, acest ceainic este minunat pentru ca se poate folosi si pentru ceaiuri cu frunze mari (oolonguri si altele), permitand frunzelor sa se deschida si sa se infuzeze asa cum trebuie. Atentie insa, timpii de infuzare sunt diferiti pentru aceasta metoda de pregatire a ceaiului asa ca documentati-va inainte de a-l folosi pentru ceaiuri mai deosebite. πŸ™‚

Ceainicul se poate achizitiona de la Compania Ceaiului. Pretul acestuia este difera in functie de marime dar porneste de la 80 lei. Stiu ca la prima vedere pare un pret destul de mare dar trebuie avut in vedere faptul ca este un ceainic foarte usor de folosit, extrem de util, bun de luat chiar si in concediu. De asemenea, este teapan si nu se va sparge cand da motanul cu el pe jos… πŸ˜› :).

Aveti mai jos un mic tutorial foto pentru folosirea ceainicului cu tot cu instructiuni scrise. Nu-i mare lucru dar a fost amuzant de facut. πŸ™‚