Monthly Archives: May 2010

You are browsing the site archives by month.

Piftie de cocoș

    IMG_6602

 

A doua minunatie pe care am comis-o cu mirobolantul cocos de casa este aceasta piftie delicioasa. Nu am mai facut pana acum racitura de pui asa ca a fost un mic experiment la care poftesc demult.

IMG_6483

Am pus la fiert cateva bucati din cocosul de care va ziceam: ghearele, pulpele, jumate de piept cu gatul cu exact atata apa cat sa le acopere. Le-am pazit bine, ca si pe supa, si am spumat mereu si cu atentie. Cand a incetat sa mai faca spume i-am pus piper si am lasat-o sa mai fiarba pana s-a desprins carnea de pe oase.

IMG_6556

Am scos carnea si am lasat-o sa se racoreasca. Supa am sarat-o si i-am adaugat usturoi zdrobit. Am lasat-o cateva minute dupa care am strecurat-o printr-un tifon curat.

Carnea am taiat-o bucatele mici si am feliat si niste morcov din supa tot pentru piftie.

IMG_6558

Am turnat supa deasupra si am lasat-o sa se racoreasca de tot. Inainte de servire trebuie sa fii stat la frigider macar 2 ore. Nu pot spune ca a fost cea mai teapana racitura pe care am facut-o vreodata dar a fost tare gustoasa!

IMG_6563

Supa de cocoș

Ei da, bineinteles ca toata lumea stie sa faca supa. Dar, pana acum, drama bucatarioarei mele a fost ca supa mea nu este niciodata destul de aromata, galbena si clara…stiti voi – ca a bunicii! 🙂

Ei bine, pentru prima oara in chiceneta mea….I give you:
CRISTAL CLEAR SOUP 😀
supa de cocos
In mod evident, exista o serie de nimicuri pe care nimeni nu ti le spune atunci cand vrei sa faci o supa. Adica…fierbi carnea, spumezi, pui legumele et voila! Cam astea sunt instructiunile de obicei. Asta daca vrei sa-ti iasa o zeama tulbure cu aroma de pui si culoare nedefinita. De multe ori mi-am zis ca poate amintirile mint…poate ca nici supa bunicii nu era chiar asa de grozava. Si iata ca mi-am dovedit contrariul! 🙂
Principalul ingredient pentru o asemenea supa este rabdarea. Trebuie respectate instructiunile si fiecare pas facut pe indelete. Veti zice ca nu-i tocmai fizica nucleara…ce atata mare lucru –  dar va spun ca toata atentia merita!    IMG_6496
Dar s-o luam cu inceputul. M-am trezit intr-o seara cu un cocos proaspat taiat. In toata frumusetea lui, fara pene dar plin de mate and all that jazz. De felul meu sunt curajoasa si nu prea refuz provocari (mai ales culinare) asa ca m-am apucat sa-l curat. Daca ati facut asta vreodata, poate ma veti intelege ca este o munca absolut scarboasa, imputita si dezgustatoare. Nu-s eu prea sclifosita, dar seriously….intr-o bucatarie de marimea alei mele, mirosul de mate de cocos este…insuportabil.
L-am dovedit intr-un final si desi ma bucur ca am avut ocazia sa fac si acest lucru ma indoiesc ca o voi mai face vreodata. Indiferent de cat de buna e supa…as prefera sa curat o mie de pesti numai sa nu mai imi bag mainile in matele vreunui cocos vreodata. :))
In fine, cocosul curatat si transat l-am pus in apa rece, am schimbat-o de mai multe ori, pana nu mai iesea colorata. Am impartit carnea in 2 – pieptul, si pulpele superioare pentru supa iar restul de oase (inclusiv ghearele) pentru piftie(despre care va povestesc data viitoare).
Am pus carnea la fiert in apa rece neeaparat cu boabe de piper. Pe ochiul mijlociu, dat la intensitate minima. Am aflat ca acest lucru este extrem de important daca imi doresc o supa curata si clara. Timpul de fierbere depinde de cat de batran e cocosul. Am citit pe la altii ca se fierbe si cate 4-5 ore. Eu am fost norocoasa si cam intr-o ora, s-a oprit din scos spume. Desigur, am curatat cu grija de fiecare data cand se forma spuma.
IMG_6505
In acest moment am adaugat legumele (telina, morcovi, radacina de patrunjel si pastarnac si o ceapa) si sarea. Sunt unii care pun si ulei tot acum dar cocosul meu avea destula grasime care deja incepuse sa se galbejeasca frumos :). A mai fiert cam jumatate de ora pana legumele au fost gata si puiul se desprindea de pe os.
Am scos toata carnea si legumele intr-un vas. Cocosul e cam tare si nu prea poti face mare lucru cu el asa ca, in afara de carnea pe IMG_6586care am pus-o la piftie, s-au bucurat de el pisicile de la bloc. 🙂
Odata oprit focul si carnea scoasa, aruncam in oala 2-3 cuburi de gheata si le lasam 3 minute. Astfel, toate bucatelele mici, mici de carne si legume se lasa la fund si putem muta supa intr-un alt recipient. Ceea ce ramane este o supa curata, clara ca lacrima. Desigur, fierbem in ea niste taietei et voila!
Supa perfecta! 🙂

Chicken fried dumplings with Vietnamese dipping sauce

IMG_6474

N-am stiut cum sa le zic in romana si in plus, imi place atat de mult cuvantul acesta – dumplings – incat nici nu m-am chinuit prea tare sa-i gasesc un echivalent. De fapt, sunt niste gogosele geniale umplute cu carne, inspirate de bucataria chinezeasca. De mult tot imi doresc sa le incerc si doar din pura lene nu am facut-o. Nu stiu de ce mi s-a parut ca e o chestie tare complicata dar de fapt se fac foarte usor.
Ingrediente pentru aluat:
  • 160ml apa
  • 1/2 lingurita sare
  • 1 lingurita zahar
  • 1 lingura ulei
  • 300 gr faina
  • 3/4 lingurita drojdie uscata
Am pus totul in masina de paine in ordinea de mai sus si am pornit programul de framantare. Este un aluat simplu de paine care se poate face cu usurinta si la mana.
Intre timp am pregatit umplutura:
  • 300gr carne tocata de pui
  • o ceapa verde
  • 1 lingurita ghimbir razuit (proaspat)
  • 1/4 lingurita sare
  • 1 lingura sos de soia
  • 1 lingura pesmet
  • un pic de piper
  • 2 lingurite de ulei de susan
IMG_6450
Amestecam totul foarte bine si lasam deoparte.
Cand aluatul este gata il scoatem pe o suprafata infainata si il impartim in 8 – 10  bucatele. Cu mainile infainate, facem cerculete din fiecare bucata de aluat. In mijlocul fiecarui cerculet punem umplutura de carne.
IMG_6453
Multa umplutura de carne! 😀 Apoi, incepem sa incretim marginile, strangandu-le, formand un saculet din aluat. (Vedeti pozele, cred ca-s mai clare decat explicatiile).
Untitled-1
Le mai putem lasa putin la crescut inainte de a le pregati.
Intre timp, putem pregati sosul cu care le vom servi.
IMG_6459
In original se numeste Nuoc Cham si este un dipping sauce vietnamez:
  • 3-4 chilli (eu am avut uscati dar e,desigur, mai gustos cu proaspeti)
  • 4 catei usturoi – eu i-am taiat felii dar cel mai bine e sa-i zdrobiti
  • 4 linguri fish sauce
  • 4 linguri zahar
  • 2 linguri apa
  • zeama de la jumatate de lamaie
Amestecam pana se dizolva zaharul et voila! Sos Nuoc Cham – dulceag dar si iute.
Acum putem sa ne apucam de pregatit the dumplings. 🙂
Incingem o tigaie si o ungem cu ulei (cam o lingurita). Dam focul la mediu si punem cu grija gogoselele in tigaie. Vor sta 1-2 minute pana prind o culoare aurie pe fund.

IMG_6471IMG_6465

Pregatim un capac si stropim tigaia cu 2-3 lingurite de apa. Punem repede capacul si lasam sa se faca la abur – cam 6 minute. Verificam sa nu se arda pe fund – asta inseamna ca este focul prea tare. Cand s-a evaporat toata apa iar partea de jos a gogoselor este maro-aurie le intoarcem pe partea cealalata. Vor mai sta asa inca un minut.
IMG_6473
Ar trebui sa fie gata, dar desfaceti una si daca este cruda inauntru le mai punem la cuptor 10-15 minute. Reteta nu specifica acest lucru dar cred ca am dat eu focul prea tare sau poate tigaia mea nu a fost potrivita.
IMG_6481
In final, au fost insa delicioase. Aluatul prajit nu e tocmai o fericire pentru silueta dar e un rasfat nemaipomenit. Carnea este condimentata si aromata iar aluatul o completeaza perfect.
IMG_6479S-aveti pofta!

La piata sau la supermarket

IMG_2067 copy 

Succesul nefericit al supermarketurilor se datoreaza unor factori numerosi, insa eliminarea unui schimb social potential stanjenitor este fara indoiala unul dintre cei mai importanti. Daca va uitati la supermarketuri, veti vedea ca, desi imbracati ca niste macelari, sunt total diferiti de acestia si au atitudinea politicoasa, neamenintatoare, a unor functionari corporativi instruiti sa eufemizeze faptul ca halcile de carne provin din animale moarte.

Citatul acesta din Barnes mi-a atras atentia asupra faptului ca si eu gandesc la fel. Desi toata lumea recomanda cumparaturile facute in piata, de multe ori aleg supermarketul din simplul motiv ca nu am chef de conversatie. In supermarket nu esti o identitate…esti un client si atat. Te fatai printre rafturi, alegi ce vrei, stai un pic la rand eventual cascand gura la clientul din fata, in cosul lui de cumparaturi intotdeauna mai mare decat al tau si mai plin decat al tau. Fara discutii inutile, fara recomandari. Un zambet scurt la casa si ai scapat.

La taraba de legume, domnul de acolo imi zice vecinica si ma intreaba cum mai merge munca. Este amuzant si politicos dar tot imi mai scapa cate o rosie flescaita sau un cartof incoltit. Doamna de la macelarie imi spune puiut si de cand a aflat unde lucrez tot vine sa-mi ceara diverse favoruri. Poate ca sunt unii carora astfel de familiarisme le plac dar pe mine ma incomodeaza si de cele mai multe ori ma deranjeaza. Nu sunt o persoana extrem de sociabila, nu-mi plac discutiile pe strada cu necunoscuti si nici nu apreciez sfaturile primite stand la coada. Nu le suport decat atunci cand stiu ca voi cumpara produse pe care supermarketul nu mi le va oferi niciodata (oua proaspete de tara, rosii de gradina sau altele de genul acesta).

Tin minte si acum cum tatal meu discuta si glumea cu fiecare vanzator din piata astfel incat aveam mereu impresia ca sunt cunostinte vechi. Pentru el era doar un tertip spre a putea face mofturi la produse cu zambetul pe buze. Si atunci functiona. Dar nu toti suntem asa. Eu una nu vreau decat sa cumpar tot ce am pe lista, cat mai repede si daca e posibil la un raport calitate-pret cat mai bun. Pentru mine, partea frumoasa incepe in bucatarie…. piata e doar un preludiu necesar dar cam enervant.

La voi cum e? Preferati piata sau supermarketul?

Focaccia

IMG_51946     

Inca ma mai intreb de ce nu am facut niciodata pana acum aceasta paine geniala! M-am indragostit de ea instant, de cum am vazut-o iesind din cuptor aurie si aromata. Si cel mai bun lucru este ca se poate face si in masina de paine. Eu am pregatit-o in ambele feluri si nu este nici o diferenta, sunt la fel de bune.

f3

Ingrediente:

  • 450gr faina alba
  • 1 lingurita de sare
  • 3 gr drojdie uscata
  • 3 linguri ulei de masline
  • 240ml apa calduta
  • 1.5 lingurite zahar
  • arome: rozmarin, oregano, praf de usturoi

Punem ingredientele in masina de paine in aceasta ordine: apa, uleiul, sarea, zaharul, faina si drojdia si pornim masina pe programul de framantat si dospit. La mine dureaza 1 ora si 25 de minute.

Alternativ (fara masina de paine):

Intr-un bol amestecam jumate din faina cu drojdia, facem o gropita si adaugam in mijloc, apa, mierea si jumatate din ulei. Amestecam pana se omogenizeaza (eventual cu paletele speciale de la mixer) si lasam la crescut 20-30 minute.

Adaugam restul de faina si sarea si framantam vreo 5 minute. Totul se face intr-o camera (bucatarie) ferita de curent cu temperatura constanta. Se pune din nou la crescut minim o ora, de preferat mai mult, pana isi dubleaza volumul.

Cand este gata scoatem aluatul pe o suprafata pudrata bine cu faina si il intindem. Eu prefer sa fac asta cu mainile pentru ca nu-mi place deloc sa lucrez cu sucitorul.

De obicei intind aluatul in tava de pizza pentru ca marimea ei este potrivita cu cantitatea de aluat astfel incat painea creste la inaltimea si pufosenia perfecta. Nu uitati ca aluatul trebuie tratat cu blandete, fara sa-l bruscati sau sa-l apasati prea tare!

9

Daca nu aveti tava de pizza puteti adapta la orice tava aveti voi, inclusiv una de prajituri. Important este sa nu intindeti aluatul mai subtire de 2 cm. Inainte de asta, ungeti tava cu ulei si tapetati cu faina. Acoperim cu un prosop curat si mai lasam la crescut inca 45 de minute.O sa vedeti ce frumos creste.

IMG_51861

Inainte de a o da la cuptor, pregatim o solutie din restul de ulei, jumatate de cana de apa si o lingurita de sare. Cu degetele, facem mici gropite in aluat pe intreaga suprafata. Cu o pensula, ungem bine aluatul cu apa sarata. Deasupra, presaram ierburile aromate.

IMG_51882

Coacem intr-un cuptor preincalzit pentru 20-30 de minute pana devine aurie si un pic crocanta. Daca o ciocanim pe fund trebuie sa sune a gol. Inainte de a o servi, se lasa putin la racorit pe un grilaj.

8 

Este minunata si se pastreaza foarte bine daca o invelim intr-un prosop curat. Cand e calda are coaja putin crocanta si aromata iar cand se raceste devine foarte frageda si pufoasa.

IMG_51934

Lecturi culinare: Julian Barnes – Pedantul in bucatarie

V-am mai povestit cat de mare placere imi face sa impletesc pasiunea pentru lectura cu cea pentru gatit si am revenit cu o carte despre bucatareala care mi-a placut la nebunie.

Pedantul in bucatarie este una dintre acele carti pe care nu le poti lasa din mana pana nu ai ajuns la capat, moment in care iti vine sa o iei de la inceput. 
Poate ca, la fel ca mine, multe dintre voi va veti regasi in paginile acestei carti care povesteste despre inceputuri culinare, experiente si experimente, esecuri si succese neasteptate. Daca va intereseaza sa cititi mai mute despre carte puteti merge dincolo, la mine-n biblioteca.  🙂
M-am gandit sa va scriu si aici cateva din chestiile interesante pe care le-am gasit in micul roman si pe care le consider utile. Voi incepe cu cateva reguli pentru alegerea cartilor de bucate care, desi sunt amuzante, ne pot si inspira. Ulterior am sa mai revin si cu alte chestii care sper sa va placa.
Sfaturi referitoare la cartile de bucate:
1. Nu cumpara niciodata o carte datorita ilustratiilor. Niciodata, dar nici macar o data, nu te uita la o fotografie dintr-o carte de bucate, spunand: “Vreau sa fac si eu asta.” Nu vei putea! Am cunoscut un fotograf specializat in domeniul alimentar si, credeti-ma, munca de postproductie care a creat recent silueta filiforma a lui Kate Winslet nu e nimic in comparatie cu nerusinarea practicata in gastronomie. (Ne-ar fi utila si noua niste nerusinare din asta…la cat ne chinuim sa ne iasa pozele calumea :))
2. Nu cumpara niciodata carti cu prezentare ciudata: de exemplu, cu pagini taiate in trei pe orizontala pentru ca, teoretic, sa poti face o masa de trei feluri, fara sa fii nevoit sa dai paginile incoace si incolo.
3. Evita cartile prea generale – gen “Feluri de mancare din toata lumea” – dar si pe cele prea specializate – “Algele Sargassum” si “Miracolul gaufre-lor”.
4. Nu cumpara niciodata cartea de retete a bucatarului expusa la iesirea dintr-un restaurant. Nu uita: in primul rand te-ai dus la restaurant ca sa mananci mancarea de acolo si nu propria-ti versiune (palida) a acesteia.
5. Nu cumpara niciodata o carte de facut sucuri daca nu ai si storcator.
6. Rezista, daca e posibil, antologiilor atractive de retete regionale pe care esti tentat sa le cumperi ca suvenir in vacantele petrecute in strainatate.
7. Evita cartile cu retete faimoase din trecut, in special facsimil, cu xilogravuri de epoca.
8. Nu inlocui niciodata vechiul si jumulitul exemplar dintr-o carte clasica de bucate cu unul nou, avand exact acelasi text, dar, eventual, cu poze (vezi 1). Nu-l vei folosi niciodata si vei reveni mereu la terfeloaga, gratie notelor marginale si pentru ca te simti in siguranta.
9. Nu cumpara niciodata o colectie de retete adunate in scopuri caritabile, si mai ales nu pe cele ale unor vedete de televiziune care dezvaluie secretul mancarii lor preferate. 
10. Nu uita ca autorii de carti de bucate nu se deosebesc prea mult de ceilalti scriitori: majoritatea nu pot da din ei mai mult de o carte (si poate c-ar fi fost preferabil sa n-o dea nici pe aceea). Gandeste-te bine atunci cand o noua “productie” e prea elogiata.
Si spre sfarsit, un sfat:
Nu lipi nici o reteta (in caietul de retete) decat dupa ce ai incercat-o cel putin de doua ori si crezi ca va fi de durata.
Citatele in Italic sunt din Pedantul in bucatarie de Julian Barnes – editura Nemira,2006

Supa pe coada de vita

Aceasta minunatie face parte dintre deliciile copilariei mele. Supa de coada vita a bunicii mele nu are rival. Este mai limpede si mai gustoasa decat orice alta supa pe care am incercat-o eu vreodata. Cea de mai jos nu este intocmai reteta ei pentru ca eu nu reusesc niciodata sa fac supa limpede.Nu prea am rabdare sa o strecor de o mie de ori asa ca am adaptat-o putin.

Sour soup
Ingrediente:

  • coada de vita vitel taiata in bucatele (rugati pe cineva la macelarie sa v-o taie cand o cumparati ca nu-i prea usor de taiat acasa)
  • un morcov mare si niste albitura
  • un pic de ulei, sare, piper
  • 3 linguri de smantana si un ou
  • zeama de la o lamaie (optional)
  • patrujel

soup 1

In primul rand trebuie sa fierbem bine coada in apa sarata, spumand cu atentie si curatand mereu oala.Se fierbe in cel putin 3 litri de apa pana se desprinde usor carnea de pe oase, la foc mic. Apoi scoatem oasele si strecuram zeama. Separat calime morcovul si albitura in putin ulei. soup 2Eu le bag mereu la robot astfel incat sa manance si cei mai mofturosi legumele. Saram si adaugam zeama de la coada. Daca doriti puteti sa puneti la loc si oasele, daca nu, se vor bucura de ele niste catelusi.soup 3 Gustam de sare si piper si mai lasam sa fiarba pana se inmoaie si legumele. Spre sfarsit o dregem cu smantana amestecata cu un ou. Daca doriti o puteti acri cu zeama de la o lamaie. soup 4
Se serveste cu ardei iuti murati si panie de casa. Pofta mare!