Monthly Archives: December 2009

You are browsing the site archives by month.

Sare aromata

sare aromata

Am tot vazut pe la fete prin blogosfera sare aromata si demult tot tanjesc la ea dar am lista de bookmarks culinare atat de lunga si timpul e atat de putin incat mai uit din retete.

Reteta e super simpla si rapida. Eu am cumparat de la DM un pachetel de sare de mare bio de la Alnatura. Am pus condimente uscate pentru ca nu aveam decat oregano proaspat si oricum trebuie lasate la uscat pentru ca altfel rancezesc.

oregano salt Condimentele au fost:

  • piper de mai multe culori
  • busuioc
  • oregano
  • leustean
  • salvie
  • cimbru
  • menta (considerabil mai putina decat celelalte ingrediente pentru ca este cea mai aromata dintre toate)

sare

Cantitatile sunt dupa preferinte si gusturi si, desigur, condimentele pot varia. Se pune totul intr-un robot de bucatarie. Se bazaie de cateva ori pana sunt amestecate bine et voila! Sare aromata!

Pentru mine, reteta perfecta pentru aceasta sare este untul aromat.

IMG_4144 copy

Se ia un pachet de unt – cel mai scump pe care vi-l puteti permite, pentru ca in cazul untului, mai scump = mai bun, se lasa sa se inmoaie bine si il amestecam cu niste sare aromata.

IMG_4147 copy

Servim untul pe paine prajita sau pe paine calda, proaspat iesita din cuptor, sau pe diverse legume fierte in apa sau la abur.

Minunat!

Happy Holidays!

IMG_4227 copy

Mi-am dorit tare mult sa va mai prezint cateva retete inainte de sarbatori dar nu am reusit deloc sa-mi fac timp. Am lucrat pana ieri si de-abea aseara m-am apucat de gatit asa ca o sa va arat cu intarziere ce a iesit.

Pana atunci, vreau sa va doresc tuturor sarbatori voioase si senine si sa incepeti cu dreptul anul cel nou!

Va multumesc tuturor pentru urarile pe care mi le-ati lasat pe ici pe colo. Va multumesc pentru ca ma vizitati si pentru ca incercati din cand in cand cate o reteta de aici. Iar gospodinelor le doresc degustatori fara mofturi, oale neafumate si cat mai putine vase de spalat! 🙂

Va imbratisez cu drag,

Ceai alb cu portocale

IMG_4193 copy Desi beau ceai aproape zilnic, nu reusesc niciodata sa-mi fac timp sa-l fotografiez pentru blog. Ceaiul face parte din ritualul meu de linistire drept pentru care al asociez tare bine cu lenea. 🙂 Ar fi pacat insa sa nu pun si pe blog aceasta bautura care face parte din viata mea de zi cu zi si la care nu as putea sa renunt. Voi incerca de acum incolo sa va prezint mai des si ceaiurile pe care le beau.

O sa incep cu un foarte aromat ceai alb cu portocale. Este un sortiment foarte potrivit cu perioada sarbatorilor, mai ales pentru cei care asociaza aceasta perioada cu portocalele. Atunci cand desfaci ceaiul mirosul de portocale se imprastie peste tot, aproape ca-mi vine sa rontai frunzulitele :).
IMG_4195 copy
Pe langa ceai alb si coaja de portocala acest ceai mai contine si petale de floarea soarelui si flori de lumanarica.
Se pregateste simplu, cam ca orice ceai. Aducem apa la fierbere si o lasam sa se raceasca 3 minute. Adaugam o lingurita de ceai pentru fiecare cana si lasam la infuzat 2 minute.
Acest ceai este minunat simplu, fara nici un fel de indulcitori care ii fura aroma. Are o culoare minunata, aurie si este limpede.
Ceaiul alb contine, ca si cel verde, cofeina dar este mai bland, lipsindu-i taria ceaiului verde. Se spune si ca ar avea proprietati antivirale si antibacteriene.
Sincera sa fiu, dupa culoare, frunzele din imagine nu-mi par a fi de ceai alb dar cum nu sunt specialista, ma iau si eu dupa ce scrie pe punga. Oricum, imi place mult.

IMG_4194 copy

Bors cu peste si fasole boabe

Din pestele cu care m-am chinuit acum ceva timp am pastrat, desigur, coada si capul pentru ca vroiam sa fac o ciorba de peste. Nu mananc prea des acest fel de mancare dar imi place si eram nerabdatoare sa incerc si eu o reteta de ciorba. Nu este reteta conventionala dar este foarte buna si destul de usoara si ca preparare si pentru silueta.

Fish sour soup

Ingrediente:

  • capul, coada si 2 bucati de peste (crap am avut eu)
  • 150gr fasole boabe (din conserva pentru ca nu prea are rost sa ne chinuim sa o fierbem noi fiind atat de putina)
  • un morcov, o bucata mica de telina si una de pastarnac
  • o ceapa
  • o crenguta de cimbru sau o lingurita de cimbru uscat
  • 400 ml bors
  • 50ml ulei
  • leustean
  • sare

Dupa cum am zis, am folosit o conserva de fasole, din aceea cu mai multe feluri de la Maxim. Am scurs-o bine si am pus-o la fiert in apa calduta. Legumele le-am curatat, am taiat ceapa marunt iar morcovii si albitura in feliute subtiri. Le-am pus la fiert cu fasolea si cimbrul.

Dupa ce s-au fiert legumele, am pus si pestele pe care l-am lasat exact 10 minute. Atat ii trebuie pestelui sa se faca…mai mult de atat si va iese supa crema! 🙂

Separat am fiert borsul si l-am adaugat apoi la supa. In acelasi timp am pus uleiul si am sarat din abundenta. Desigur, daca nu va place, puneti mai putina sare. Mai lasam 5 minute sa bolboroseasca si gata!

Cand servim, presaram leustean tocat fin. Eu am pus si o lingura de smantana cu usturoi.
A fost foarte buna!

S-aveti pofta!

IMG_4109

Langosi cu branza si smantana

Tin minte ca mancam langosi cu branza si smantana pe vremea cand cu greu aveam voie sa trec strada singura. Asta pentru ca langoseria era peste strada…in piata. Imi amintesc cu drag de piata in aer liber cu tarabe pline de bunatati, de la verdeturi si legume, fructe si pana la hainute aduse de prin tari straine mai fashionable decat noi si abtibilduri colorate si variate cum nu ati mai vazut si de care eram fascinata. Acum piata s-a modernizat, s-a mutat intr-o cladire de termopan, miroase a clor si nu mai gasesti in ea decat chinezisme si fructe de sera si crescute pe bureti. Ce sa-i faci…ne-am modernizat!
Dar sa revenim la grasimile bunatatile noastre…:)

Langosii se fac dintr-un aluat simplu de paine intins cu ulei si prajit in ulei incins. Poate ca-s devina amintirile din copilarie, dar pentru mine langosii sunt gustarea suprema! Cine era cuminte primea bani de langosi! Yum!
Ingrediente:
  • 500gr faina
  • 25gr drojdie proaspata
  • 350ml apa calduta
  • ulei pt prajit
  • sare, zahar
Maiaua: 100ml apa calduta, drojdia, o lingurita de zahar si o lingura de faina se amesteca si se lasa la crescut 15 minute. Se poate inlocui apa calduta cu lapte.
Peste faina adaugam sarea si restul de apa calduta precum si maiaua si framantam bine vreo 10 minute. O lasam la dospit la loc caldut si ferit de curent. (20min).
Se formeaza bile de aluat(4) si se aseaza pe o suprafata unsa cu ulei. Bilele se intind cu mana unsa cu ulei si se pun la prajit in ulei incins. Cateva minute pe fiecare parte.
Se poate servi in nenumarate feluri, atat cu umplutura dulce cat si sarata. Eu le prefer cu telemea, smantana si cascaval.
Yum si dublu Yum!
Cele mai bune sunt daca le mancati cu mana….dar mai sunt si sclifositi care folosesc cutit si furculita.:)

Ce nu face omul, de dragul mujdeiului :)

Nu-mi place pestele! Nu-mi place ca pute, nu-mi place ca aluneca si e acoperit de o pelicula mucilaginoasa, nu-mi ca are oase care se opresc in gat si te fac sa intrii in panica si mai ales nu-mi place prajeala aia ingrozitoare cu malai! Bleah!

DAR…

Refuz sa ma consider bucatareasa pana nu voi incerca absolut tot ce se poate incerca intr-o bucatarie asa ca a trebuit sa o incerc si asta.

Tanti care mi l-a vandut ii zice fitofag…printul consort a zis ca-i crap. Am asistat de multe ori la curatarea pestelui (tatal meu fiind marinar si pasionat de peste) dar niciodata nu m-am gandit ca ar fi cazul sa si retin ceva. Iata-ma asdar cu masa de la bucatarie acoperita de ziare si cu animalul mirositor ce se cerea curatat cat mai curand tronand pe ea. Dupa lupte seculare in care am cotrobait youtube-ul si mintea printului consort (care era la servici si ma consilia prin telefon) am reusit sa-mi fac un plan si sa ma hotarasc sa ma apuc de curatat imputiciunea.

Operatiunea solzi a decurs jalnic, drept pentru care am cedat nervos si cum doamna mama tocmai ma suna, am invitat-o sa ma scape de pacoste. Rusine mie si bravo ei! 😀 I-a scos ce avea de scos, l-a taiat si spalat, si mi l-a lasat gata de pus pe gratar :D. Yupii for mum si alta data il iau gata taiat ca zau nu-i asta treaba de domnisoare :P.

In timp ce ma simteam vinovata ca nu am dus sarcina la capat si usurata ca nu tre sa-mi mai bag mainile prin scarbosenii m-am indeletnicit cu prepararea unui mirobolant mujdei de usturoi. Trebuie sa va spun ca eu sunt mare fana usturoi, atat de tare imi place ca l-as manca zilnic, pe tot ce se poate daca nu ar avea acel neplacut efect secundar de a indeparta ca prin minune lumea din jurul tau :).

Cat despre prepararea animalului, am zis ca fac pe isteata si-l pacalesc ca-i pe gratar:

Dar nu prea mi-a iesit caci betisoarele de aperitive sunt scurte iar tigaia are diametrul prea mare asa ca m-am suparat si l-am pus direct in tigaia teflonata. Fara ulei, doar putin sarat.

Si zau daca n-a fost bun: gustos, aromat, parca si un pic dulceag…si cu usturoiul pe langa…nici poze n-a mai apucat! 🙂

Deci pana la urma, poate ca nu tot pestele e asa rau…dar eu nu il mai cumpar intreg niciodata!

Uita-te dar nu pune mana.

Tot vazand la Ina cum se curata diverse fructe mi-am amintit de un fruct pe care l-am descoperit acum cateva saptamani si care, dupa ce ca mi-a dat batai de cap, nici nu m-a rasplatit cu nimic.

Cactus fruit

Fructul de cactus este ceva ce nici macar nu stiam ca exista. M-am uitat la el curioasa si l-am intors pe toate partile pana m-am hotarat sa-l cumpar. Nu parea deloc mancabil si nici user-friendly nu era. Pentru cei care, la fel ca mine, n-au pus mana niciodata pe un asemenea fruct, aflati ca el este plin de niste tepi minusculi, aproape invizibili si care nu se simt la prima atingere. De-abea dupa ce ai lasat fructul din mana si vrei sa-ti continui treburile iti dai seama ca mainile te ustura si te mananca de numa.

De fapt, de-as fi fost prin alte parti, zau de nu-i dadeam in judecata pe aia de la supermarket, ca m-am chinuit toata ziua dupa aia pentru ca afurisitii de tepi imi instrasera sub piele si nu se duceau la spalat.:))

In ziua urmatoare mi-am facut curaj si l-am luat iar de coarne. Daca nu dadeam 3 lei pe el, l-as fi aruncat fara sa-i mai acord o secunda de atentie. Dar cum l-am platit, l-am adus acasa, am suferit din cauza lui, mi-am zis ca trebuie sa il gust macar. Asa…sa nu mor proasta…

De data asta mi-am pus manusi! 😀

Cactus closeup

L-am curatat de pielita cea uracioasa si plina de tepi, l-am feliat si hai sa gust. Vazandu-i culoarea superba deja ma asteptam la dulceata dulcetilor.

Cactus fruit peeled

Bineinteles ca dezamagirea a fost pe masura. Pe langa faptul ca este absolut insipid (nici macar gust de apa n-are), are si nu stiu ce seminte prin mijloc, care nu-s complet nedigerabile dar nici placute nu sunt. De-acuma, cred ca mai bine mor proasta decat sa mai fac asemenea experimente. 😛

Cactus fruit slices

Si uite asa am gustat si fructul de cactus. 🙂

Briose cu banane si La multi ani :)

Acum un an postam prima reteta pe un blog gol dar plin de sperante. Nu gateam eu prea des si nici nu ma consideram cine stie ce talent, dar imi placea mult sa fac poze…si ajungeam, inevitabil, cu aparatul in bucatarie. Si cum farmecul fotografiilor este sa le imparti cu ceilalti am tot postat pe blogul de lectura cate ceva. Cand am postat o reteta intreaga, prima de acest fel din viata mea virtuala, mi-am dat seama ca nu prea se potrivea. Nu mergeau rulourile cu scortisoara cu  povestile despre carti si autori.

Si asa a aparut Kitchenette Aromas, blog pe care l-am gandit impreuna cu prietena mea Cornelia care intre timp a zburat catre locuri mai frumoase si se indeletniceste cu implinirea gandurilor si viselor proprii, lucru care o cam tine afara din bucatarie :).

Eu insa, am ramas in bucataria mea minuscula si fara aerisire, gatind si fotografiind si impartind cu voi (si cu printul consort) bunatati descoperite pe la altii sau experimente pregatite cu teama si emotie. Uneori am avut succes si de cateva ori nu tocmai (am spart niste pahare, am ars niste blaturi, am sarat prea tare diverse chestii :)). Dar, all in all, eu zic ca am iesit bine. 🙂 Si de-abea astept inca un an de gatit si fotografiat 😀

Va multumesc tare mult pentru vizite si comentarii. Multe dintre voi cele care ma vizitati m-ati si inspirat si motivat. Datorita voua am descoperit multe retete delicioase si cateva gospodine deosebite pe care le urmaresc cu fidelitate. Va multumesc!

Reteta aniversara este una absolut divina:

Briose cu banane

IMG_4007

Ingrediente:

  • 250gr faina
  • 175gr zahar
  • 1 plic praf copt
  • esenta de vanilie
  • 2 banane facute piure cu furculita
  • 100gr ciocolata cu lapte taiata marunt
  • o cana de lapte(200ml)
  • o lingura de unt moale
  • 1 ou

Asa cum v-am povestit si la celelalte briose, se amesteca separat ingredientele uscate si cele umede. De data aceasta, ciocolata am pus-o in robot pentru ca am vrut sa fie mai marunta.

IMG_4004

Am ornat fiecare briosa cu o feliuta de banana. Am incins cuptorul si le-am lasat la foc cuminte vreo 20 minute. S-au umflat ca nebunele si au iesit o minunatie de briose marmorate cu aroma delicioasa de banana!

IMG_4005

 

S-aveti pofta si va mai poftesc pe la mine si in anul ce vine! 🙂

Dezmat duminical :)

Weekend-ul acesta a fost dezmat cum demult n-a mai fost si cum tot ma chinui eu sa nu mai fie…dar uite na..ca lumea creste, trec anii si trebuie sarbatoriti :).

Sarbatorita ne-a tratat cu aperitive delicioase. Nu stiu voi, dar eu ador aperitivele…sunt partea mea preferata la orice petrecere…poate doar tortul le intrece uneori…:)

IMG_6873

IMG_6870

A existat si un delicios pui la cuptor cu niste condimente pe el si niste castraveti murati pe langa! Yumm!

IMG_6892

IMG_6899

Nelipsitele saleuri, pateuri, foietaje sau cum vreti sa le spuneti: aici, cu branza.

IMG_6872

Si briose cu unt de arahide pentru cunoscatori :D!

IMG_6871

Si…la piece de resistance!

IMG_6904

Miroblantul tort cu blat cremos in stil brownie dar fara cacao si crema de frisca cu un dezmat de ciocolata alba si bilute de marzipan drept ornament. Triplu YUM!

IMG_6908

Va spun…a fost o minunatie! La multi ani, Andra! Sa ne traiesti si sa ne mai faci torturi extra-mega dulci cu supradoza de ciocolata alba!

P.S. Scuzati calitatea pozelor…Pe langa bucatele alese am servit si un vin rosu de casa extrem de aromat si imposibil de ignorat! 😀