Monthly Archives: November 2009

You are browsing the site archives by month.

Ciulama de ciuperci cu maruntaie de pui

Printre mancarurile mele preferate se adla atat ciupercile cat si maruntaiele de pui – pipote si inimi. Cele din urma mi se par niste delicatese pe nedrept subestimate si neapreciate indeajuns. Unele popoare le arunca pe cand altele au facut din ele mancaruri scumpe si extrem de apreciate.
La mine in familie s-a mancat intotdeauna o reteta simpla si clasica la romani – pipote cu ceapa. Tin minte si acum cum ne certam pe inimioare, copii fiind, pe inimioare. Tocmai pentru ca acest fel de mancare imi place atat de mult, nu am mai facut altceva cu ele pana acum.

IMG_3883

Ideea mi-a venit pentru ca aveam prea putine ciuperci pentru o ciulama de care mi-era pofta asa ca i-am adaugat un pachet de maruntaie. A iesit delicios.

Ingrediente:

  • 2 cepe mari
  • un pachet de pipote si inimi (400gr)
  • ciuperci (500gr)
  • 200gr smantana
  • 2 linguri faina
  • sare, piper alb
  • oregano

Ciulamaua de ciupreci este printre putinele mancaruri pe care le fac din memorie. E atat de simpla si gustoasa si am facut-o atat de des incat nimic nu-mi pare mai simplu.

In primul rand calim ceapa. Cu cat mai multa cu atat mai bine. Nu o prajim mult, doar un pic, cat sa devina sticloasa, ii adaugam sare si punem maruntaiele inauntru. Le lasam si pe acestea sa se caleasca bine, chiar sa se rumeneasca un pic.

IMG_3873

Intre timp am taiat ciupercile in feliute. Am vazut ca majoritatea gospodinelor prefera ciuperci din conserva la ciulama dar mie imi place mai mult cu ciuperci proaspete si taiate mai mare.

IMG_3874

Le adaugam si pe acestea peste maruntaie impreuna cu o cana de apa calda si le acoperim cu capacul pentru a-si lasa zeama. IMG_3875

Separat, amestecam smantana cu faina, bine de tot sa nu ramana cocoloase. Cand consideram ca sunt fierte ciupercile indepartam capacul si mai lasam 5 minute sa scada zeama. Incepem sa punem din zeama de ciuperci in vasul in care avem pregatita smantana si tot adaugam pana ajunge la aceiasi temperatura. Apoi turnam smantana peste ciuperci si amestecam bine.

O lasam sa mai dea un clocot, adaugam piperul dupa preferinte, si ca o amprenta personala, eu ii adaug si niste oregano proaspat maruntit. Consistenta trebuie sa fie cea din poza, deci inainte de a adauga smantana lasati sa clocoteasca pana ramane cat mai putina zeama.

IMG_3881

S-aveti pofta!

Salata de sfecla rosie

IMG_3753

Imi amintesc si acum cu cata placere imi bagam degetele in borcanele de sfecla rosie ale bunicii sfarsind mereu prin a pata tot ce gaseam in cale intr-un rosu aprins dar delicios. De atunci au trecut ani buni si salata de sfecla nu am mai mancat decat din comert. La fel de rosiatica…dar fara aroma din trecut.

Anul acesta, tot holbandu-ma la diverse pe la piata am vazut un munte de sfecla rosie si parca m-am trezit din somn…de ce sa nu pun eu salata de sfecla rosie pentru iarna? De ce nu oi fi incercat pana acum? Reteta e atat de simpla!

IMG_3747

Si de la asta pana la bucataria plina de pete rosii si borcanele de salata delicioasa, nu a mai fost decat un pas.

IMG_3751

Ingrediente:

  • 1kg sfecla rosie
  • 250 ml otet
  • 150ml ulei de masline
  • 3 bucati hrean
  • sare

Sfecla se spala foarte bine si se fierbe in apa cu sare. Cel mai neplacut pas este fierberea. La fiert, sfecla miroase ingrozitor. Aproape ca am aruncat-o la gunoi de urat ce mirosea. Si mai ales ca dureaza destul. Nu am masurat timpul cu precizie dar as zice ca cel putin jumatate de ora.

Dupa ce s-a racit o curatam de coaja si o taiem in forma in care dorim (feliute, cuburi, fideluta sau orice alt model va place). Intr-un castron mare o amestecam cu sarea si cu hreanul dat pe razatoarea mica.

Separat, amestecam otetul cu 500ml apa si cu uleiul, batem bine cu un tel si turnam solutia peste sfecla. Amestecam bine de tot si o punem in borcane sterilizate pe care le inchidem bine si le punem la racoare.

Nu stiu exact cat dureaza pana este gata pentru mancat dar imi inchipui ca nu mai mult de o luna. De-abea astept! 🙂

Pizza cu pui

V-am promis ieri reteta de pizza si iata-ma-s! 🙂 Incredibil ca am asteptat atat de mult pana sa postez o reteta de pizza avand in vedere ca este mancarea noastra preferata. Adevarul este, ca foarte rar avem rabdare sa fac poze…cand iese din cuptor si umple casa de arome, numai de poze nu-mi mai arde.

Cea de aseara a fost o pizza neplanificata, drept urmare contine leftovers de prin frigider. Asta nu inseamna totusi ca n-a fost delicioasa. 🙂

IMG_3850

Ingrediente aluat:

    • 500 gr faina pt pizza
    • un cub de drojdie
    • cam 300 ml lapte
    • o lingurita miere
    • o lingurita rasa de sare
    • o lingura mare de ulei de masline
    • mozarella

Ingrediente sos rosii:

IMG_3833

    • 2-3 rosii decojite, tocate marunt
    • o lingura de oregano proaspat, tocat marunt (daca nu aveti proaspat puneti uscat dar jumatate din cantitate caci e mai aromat)
    • o lingurita busuioc
    • sare
    • o lingurita ulei de masline

Ingrediente compozitie:

IMG_3830

    • ciupercute proaspete taiate felii
    • bucatele de pulpe de pui (carnea era deja pregatita la cuptor – ramasa de la pranzul de duminica)
    • mozarella
    • masline verzi
    • frunze intregi de oregano

Cred ca toata lumea stie sa prepare aluat de pizza. Nu e mare filosofie. In laptele usor incalzit dizolvam bine drojdia, adaugand si mierea. Atentie la temperatura laptelui…sub nici o forma sa nu fie fierbinte…doar un pic dezmortit.
Faina o amestecam cu sarea si facem o gropita in mijlocul gramezii; in ea punem drojdia dizolvata in lapte si incepem sa amestecam (cu mainile sau o lingura de lemn). Nu puneti tot laptele deodata pentru ca in functie de faina o sa va ceara mai mult sau mai putin. Oricum se poate drege adaugand faina sau lapte in functie de rezultat. Dupa ce s-au omogenizat toate adaugam si uleiul si mai framantam un pic. Operatiunea nu dureaza mai mult de 10 minute, iesind un aluat elastic pe care il modelam sub forma unei bile si il punem la crescut cam 30 minute.

Intre timp putem pregati sosul – rosiile zdrobite bine cu sarea, oregano, busuioc si uleiul amestecate bine. Pregatim si restul ingredientelor ce vor ajunge pe pizza.

Dupa ce a crescut, intindem bine aluatul. Aceasta nu e o operatiune care imi place prea mult…si nici nu prea am forta in maini sa-l intind cum trebuie asa ca de cele mai multe ori blatul imi iese cam pufos. Dar, cu cat il intindeti mai bine cu atat iese mai subtire.

Untitled-2

Am lasat marginile sa atarne peste tava si in aluatul ramas am ascuns niste mozarella. E un mic secret pe care l-am gasit pe un blog acum ceva timp si de-abea asteptam sa incerc.

Untitled3

Cat priveste compozitia, important este sa adaugati intai sosul de rosii. Apoi restul ingredientelor si la sfarsit mozarella sau cascaval cat cuprinde. Noua ne place cu cat mai mult. Deasupra mai presaram si niste frunzulite de oregano si o dam la cuptor 20 minute.

IMG_3845

Marginile aluatului ies delicioase caci sunt pline de mozarella delicioasa care se topeste la copt. Despre umplutura pot sa va zic doar ca gustul predominant este cel de pui. Desi nu este o carne prea aromata, in pizza, gustul de pui acapareaza tot…deci nu va asteptati la gustul clasic. Este insa foarte buna!

S-aveti pofta!

IMG_3843

 

Manic Monday cu aroma de oregano

Lunea am nevoie de lucruri care sa ma faca sa zambesc. De fapt…oare nu avem toti nevoie de asa ceva, in fiecare zi, dar mai ales lunea…cand ne e asa de greu sa ne rupem de intimitatea weekendului. Asadar, dupa o zi de luni sufocanta mi-am facut un mic cadou:

Untitled-1

Cand l-am vazut la raft…ultimul ghiveci…parca ma astepta. 😀 Da…suna cam aiurea, dar trebuie sa ma intelegeti…oregano este condimentul meu preferat. De luni de zile tot imi zic ca plantez si eu niste seminte si tot nu gaseam pe nicaieri. Cand l-am vazut gata infrunzit, verde ca o zi de vara nu l-am mai lasat din brate pana la casa :). Mi-a adus intr-adevar un zambet pe buze intr-o zi atat de mohorata si rece ca cea de azi.

Voua ce va inveseleste zilele de luni?

Si pentru ca trebuia sa fac ceva in onoarea lui…am incropit o pizza ad hoc cu multa mozarella, pui si frunzulite de busuioc. Yumm!

IMG_3853

Urmeaza maine si reteta. Realizez acum…ca nu am postat nici o reteta de pizza. Si cand ma gandesc ca este printre preferatele noastre…mi se face jena. Deci hold on to your forks people. Maine avem pizza for supper. 🙂

Intre timp…daca aveti ceva sfaturi referitoare la cum se ingrijeste dragutul de oregano, sunt foarte binevenite caci eu habar n-am ce sa-i fac, cum sa-l ud, unde sa-l tin si asa mai departe. Pe langa asta….are cineva idee daca este otravitor pentru pisici? Sper ca nu…caci motanosul meu rontaie orice vede verde.

Febra brioselor

Cred ca m-am molipsit cu o febra a brioselor. De vreo doua weekenduri, le fac intr-una de zici ca-mi sunt numarate zilele in care voi mai putea face briose. De fapt…nu zici, chiar asa e…dintr-un anume punct de vedere. Din pacate, formele mele de briose sunt imprumutate si presimt ca odata cu venirea iernii o sa mi le ceara inapoi ceea ce va fi foarte trist caci momentan nu imi pot cumpara unele proprii si personale.
Si totusi, pana le dau inapoi vreau sa profit si sa fac cat mai multe din retetel de briose pe care le-am adunat. Momentan insa m-am cramponat la doua dintre ele: unele cu fulgi de ciocolata si altele cu unt de arahide inspirate de Edith’s Kitchen si respectiv Laura’s Blog. E un fel de for him/for her muffins :D.

Briose vanilate cu fulgi de ciocolata alba (for her – adica eu)

Ingrediente:

  • 250gr faina
  • 175gr zahar
  • 1 plic praf copt
  • o lingura fulgi de cocos
  • esenta de vanilie
  • 100gr ciocolata alba taiata marunt
  • o cana de lapte(200ml)
  • o lingura ulei
  • 1 ou

Retea e foarte simpla…chiar mi se pare ca am mai scris-o odata aici dar nu-i bai. Amestecam ingredientele uscate: faina cu praful de copt si ciocolata. La inceput dadeam ciocolata pe razatoare dar acum imi place sa o las in bucati mari ca sa se simta cand musti din briosa! 😀

In alt vas batem oul cu zahar, vanilia, lapte si ulei si amestecam cu partea uscata.
Compozitia se toarna in forme si se da la cuptor circa 20 minute.

Briose cu unt de arahide (for him – adica printul consort)

Mie nu-mi place untul de arahide. Dar chiar deloc…imi pare dezgustator. Dar dânsul il apreciaza asa ca briosele acestea sunt doar pentru el.

Ingrediente:

  • 200gr faina
  • un plic praf de copt
  • 100 gr ciocolata
  • 1 ou
  • 120gr zahar
  • 2 linguri unt de arahide
  • o lingura ulei
  • 250 ml lapte batut

La fel ca mai sus, ingredientele se amesteca separat. Cele uscate: faina, praful de copt, ciocolata si celelalte: oul batut cu zahar, unt de arahide si laptele batut. Le amestecam pe toate si o sa rezulte o compozitie mai groasa decat v-ati astepta dar nu-i problema. Asa trebuie sa fie!
La cuptor vor sta tot 20 de minute.

Fiecare dintre retete face in jur de 15 briose.

Si mai am o reteta de briose, care a fost dedicata sarbatorii de Halloween pe care am petrecut-o dormind in front :)).

Briose cu piure de dovleac

Ingrediente:

  • 250gr faina
  • un plic praf copt
  • 250ml lapte
  • o lingura de ulei
  • 1 ou
  • un castronel de dovleac mătrăşit în robot piure de dovleac
  • o lingurita scortisoara
  • jumate lingurita ghimbir

Aplicam aceiasi metoda – ingrediente uscate/ingrediente umede. Le amestecam si le turnam in forme. Stau la cuptor tot 20 minute.
Dupa ce le scoatem din cuptor le lasam sa se zvante 10 minute si apoi sa se mai raceasca dupa care le ornam cu ciocolata topita. Nu-s rele deloc! 🙂

Si la pachetel, pentru sister…care-i studenta in Bucuresti! 😀

INVATA DIN GRESELILE MELE:

Toate briosele au prostul obicei de a se lipi de hartiuta lor…ceea ce e chiar neplacut. Pentru a evita acest lucru, ungem cu putin unt hartiutele speciale pentru briose. E un efort in plus dar e mult mai bine decat sa aruncam la gunoi jumatate de briosa pentru ca s-a lipit de hartie.

De asemenea, cantitatea corecta pentru o briosa pufoasa si cu mot este de doua treimi din forma de briosa. Cu mai putin sunt cam turtite iar cu mai mult raman crude la mijloc.

Bruschete cu ardei copti

Pana anul acesta nici nu ma gandeam ca as putea pregati bruschete acasa. De fapt, le asociam cu cele care se gasesc de cumparat, care dupa ce ca-s scaldate in E-uri mai iti si sparg dintii. Nici nu mai stiu pe unde am gasit prima oara retete de bruschete, dar de atunci le prepar cu mare drag.

Desigur, pentru a fi deosebite, ne trebuie si o paine mai deosebita dar in general, le putem pregati cam cu orice.

Reteta aceasta este facuta cu o bagheta neagra cumparata de la Kaufland si folosita proaspata, dar de obicei, folosesc paine prajita.

Ingrediente:

  • 1 bagheta neagra
  • 4 ardei capia
  • 1 lingura ulei de masline
  • 3 linguri otet de mere
  • o legatura patrunjel
  • 2-3 catei usturoi
  • sare

Trebuie sa recunosc ca nu imi place sa coc ardei sau vinete sau orice alte legume care fac fum. Bucataria mea este extrem de mica si nu am geam pentru aerisire, deci orice face fum este un chin. Uneori mai coc ardei in cuptor, direct pe plita de jos a acestuia dar de cele mai multe ori imi coace mama, eu doar ii pun la congelator :D.

In cazul in care nu sunteti asa norocosi, ardeii proaspat copti se pun intr-o farfurie, se presara cu sare si se acopera cu un capac. Dupa vreo 10 minute de stat asa vor fi foarte usor de curatat.

Sosul pentru ardei este o amestecatura delicioasa: ulei, sare, otet si usturoi zdrobit.

In acest sos, scufundam ardeii si ii lasam la frigder vreo jumatate de ora sa se aromeze.
Pe feliile de paine aranjam frumos ardeiul taiat fasiute, saram daca mai este cazul si adaugam niste patrunjel tocat proaspat.

Va garantez ca sunt delicioase!