Ostropel jamaican cu pulpe de pui
Demult nu v-am mai prezentat o reteta mai exotica desi fac destul de des chestii noi pentru ca-mi place diversitatea, ma ajuta sa nu ma plictisesc de bucatareala. Din pacate insa, sau din fericire poate 
suntem tare pofticiosi si nu mai apuc sa fac poze.
Reteta aceasta am gasit-o pe un blog care imi este o foarte buna sursa de inspiratie. Majoritatea retetelor de pe Skinny Taste sunt minunate – gustoase si deosebite desi usor de facut si cu ingrediente usor de gasit, la preturi accesibile. Multe retete sunt variante ale unor retete clasice, adaptate astfel incat sa fie mai interesante. In fine, gusturile noastre se potrivesc atat de bine cu cele ale autoarei blogului incat foarte rar se intampla sa publice o reteta care sa nu ma tenteze si mai mereu imi trece prin minte expresia “Uf, de ce nu m-am gandit eu la asta!”
Este vorba asadar de o reteta ca un ostropel dar mult mai gustoasa, facuta cu un ingredient surpriza – laptele de cocos – cel care-i da si numele de ostropel jamaican.
Ne trebuie:
pulpe de pui inferioare (eu am avut o caserola, cred ca sunt 8 in ea)
zeama de la o lamaie
1 ardei taiat cuburi
o cana de sos de rosii de casa sau o rosie mare taiata cubulete sau cam 3 sferturi dintr-o conserva de rosii cuburi
3 fire de ceapa verde
1 morcov razuit
2 catei de usturoi
2 lingurite de cimbru uscat
2 linguri de sos de soia
o lingurita rasa de sare
o conserva lapte de cocos neindulcit
2 lingurite amidon
Prima oara ne ocupam de pui. Il curatam si spalam si apoi stoarcem deasupra zeama de la lamaie. Il “masam” bine si apoi adaugam si restul de ingrediente pentru marinata: rosia, ceapa, usturoiul (taiate marunt), ardeiul, cimbrul si sosul de soia. Le acoperim cu folie si lasam in frigider pentru cel putin o ora.
Folosim o oala mare si de preferat cu fundul mai gros. Eu nu am, din pacate, asa ca am stat cu ochii pe ea sa nu se prinda si am folosit foc mic. Incingem uleiul asadar si calim pulpele de pui. Inainte de a le cali, indepartam de pe ele toate legumele in care au stat la marinat. Il prepelim in ulei pe toate partile, pana se coloreaza si apoi adaugam deasupra si marinata si morcovul. Amestecam si mai lasam asa pe foc inca 10 minute.
Separat, amestecam laptele de cocos cu amidonul si apoi adaugam in oala, putin cate putin, amestecand mereu. Daca pana acum ati fost pe foc mare, e timpul sa-l dati cat mai mic posibil si sa puneti capacul. Se mai lasa cel putin 20 minute pana cand carnea se desprinde de pe os si legumele sunt facute. Se adauga, dupa gust, si sarea.
Este o varianta minunata pentru clasicul ostropel. Eu am fost atat de incantata de ea incat cred ca as fi in stare sa o fac in fiecare saptamana si nu m-as satura. Merge bine cu mamaliga, orez sau piure dar noi am mancat-o si asa simpla, doar cu paine.
Pui la cuptor in vasul roman
Eu cumpar foaaaarte rar un pui intreg. Urasc sa-l ciopartesc si urasc toata pielea aia bleah de pe el. Drept pentru care, cumpar bucatile care-mi trebuie si cu asta basta. Dar am zis ca hai sa o fac si pe asta…ca nu se cade sa n-am si eu acolo o reteta de pui la cuptor.
Drept pentru care… am luat puiul si niste legume congelate. Legumele le-am tavalit cu niste sare aromata. Alaturi, am pregatit niste unsoare de accelerare a bronzului – miere, ulei de masline aromat cu usturoi, boia, sare, piper.
Am introdus legumele in pui, l-am dat cu maglavais pe toate partile si l-am legat de picioare. Acuma ma scuzati…dar nu stiu cum s-o zic sa para mai putin obscen. 
.
Vasul roman a stat la inmuiat dupa cum se cade, vreo 15 minute. Cu un servetel, am uns putin vasul cu niste ulei. I-am pus capacul si l-am bagat la cuptor. A stat acolo vreo ora si jumate (poate mai mult). I-am scos capacul si am dat drumul si la gril ca sa se rumeneasca. Numai ca…s-a cam parlit, cred ca adormise si a uitat sa se mai suceasca si pe alte parti.
Nu conteaza, ca oricum am aruncat pielea dupa ce i-am facut poze. Voi daca va place si va tine colesterolul, puteti s-o mancati.
Nu va mai zic ca si legumele au fost foaaaaarte bune si gustoase. Iar puiul moale si zemos. Daca vreti, puteti sa puneti si-o lamaie intreaga in domnul pui…cica iese tare fain. In orice caz…al meu a fost cam fraged…data viitoare las si mai mult, poate chiar 2 ore.
Si uite na! Ca sa nu ziceti ca nu v-am spus cum se face!
French Toast din paine cu maia
Poate ca stiti ca de vreo 2 luni tot studiez problema painii cu maia. Ma ajuta mult Codruta, care este o maestra (cred ca singura din blogosfera cu astfel de talente). Procesul n-a fost simplu deloc pentru mine dar rezultatele sunt din ce in ce mai bune. Inca nu indeajuns incat sa vi le impartasesc dar sper ca sunt pe drumul cel bun si ca in curand ma voi putea lauda cu o paine perfecta.
De fapt, mi-a iesit aproape perfecta reteta ei de paine pentru sandwich pe care o ador pur si simplu! A fost o placere sa lucrez cu acel aluat si rezultatul a fost pe masura!
Inca ma chinui sa ma perfectionez si in elaborarea painii clasice cea fara alte ingrediente decat apa, faina, sare si maia.
Dintr-o astfel de paine am pregatit si aceste French Toast, cele mai bune din viata mea! Aroma painii este incredibila, gustul e minunat, scos foarte bine in evidenta de oul si extractul de vanilie folosite. Asadar, daca se iveste ocazia, si aveti o paine cu maia in casa, taiati cateva felii, tavaliti-le prin ou batut cu vanilie si zahar si prajiti-le in niste unt! Nu veti regreta!
Chiftele de naut
M-am tot straduit sa va scriu despre chiftelele acestea inainte sa treaca primavara pentru ca mi s-au parut asa de bune si potrivite cu acest anotimp. Daca nu v-am spus pana acum, ei bine aflati ca tare ma dau in vant dupa naut si imi place tare mult cam in orice combinatie. Asa ca, dupa tocanita de naut, hummusul si nautul crocant la cuptor incercate si reincercate in anul ce-a trecut, m-am hotarat sa-i mai gasesc si alte aplicatii. Chiftelele au fost urmatoarea reteta la indemana intrucat sunt destul de cunoscute (falafel) printre vegetarieni si iubitorii de mancaruri orientale.
Ce am folosit:
300gr de naut uscat pe care l-am pus la inmuiat de dimineata pana seara
cozile de la 2 cepe verzi
ulei de masline si ulei de floarea soarelui
o ceapa calita
o mana de patrunjel
sare, piper, nucsoara, fulgi de ardei iute
A fost pentru prima oara cand am folosit naut uscat (de obicei cumpar la conserva) si desi l-am lasat la inmuiat cam 12 ore, nu a fost de ajuns asa ca l-am si fiert mai bine de 30 de minute inainte de a-l folosi. Am fost putin dezamagita caci citisem ca nu are nevoie sa fie fiert daca este bine inmuiat astfel mi-am planificat timpul in functie de asta.
Pana a bolborosit el acolo in oala, m-am hotarat sa calesc ceapa, desi in reteta era folosita cruda. Am taiat-o marunt si am pus-o in putin ulei pana s-a inmuiat. Patrunjelul si coditele de ceapa verde le-am taiat marunte cu cutitul. Dupa ce s-a racorit putin nautul fiert, le-am pus pe toate in robot si le-am amestecat pana au devenit ca o pasta. De fapt, pasta nu iese din prima caci compozitia nu se leaga asa usor, mai are nevoie de ulei. Eu va sugerez sa alternati uleiul de masline cu cel de floarea soarelui caci aroma de ulei de masline este uneori atat de puternica incat acopera gustul resului ingredientelor. Cand am considerat ca pasta este de consistenta potrivita am inceput sa fac chiftelutele in palme.
Intentionasem sa le bag in cuptor dar pentru ca am pierdut destul de mult timp cu fiertul nautului, le-am pus la prajit in ulei incins. Inainte de asta, le-am tavalit foarte putin prin pesmet. Le-am prajit pe foc mic, cateva minute doar. Au fost foarte bune alaturi de o salata de primavara cu ridichi si ceapa verde! A doua zi le-am luat la servici si le-am mancat cu iaurt…la fel de foarte bune!
Gustos, satios si vegetarian pe de-asupra!
Biscuiti cu ciocolata si sare
Sau mai precis – cei mai buni biscuiti care-au iesit vreodata din cuptorul meu! 
Nu prea sunt eu “biscuitareasa” dar astia sunt asa de buni ca i-as face iar si iar si iar pana ma satur de ei. De fapt, reteta nici nu-i mare lucru dar are 2 ingrediente care o fac deosebita: zaharul brun si sarea. Adica au o aroma interesanta de caramel dar si o idee de sare care te surprinde mereu! ce sa mai…sunt deliciosi, sunt sigura ca o sa va placa!
Ingrediente pentru aproximativ 3 tavi mari (90 de buc)
2 cani de faina 000
1 cana si jumate de faina 650
o lingurita cu varf de bicarbonat
o lingurita si jumate de sare mare (de preferat sare de mare, neiodata)
120gr unt la temperatura camerei (daca ii faceti cu margarina se vor aplatiza mai putin)
1 cana de zahar alb
1 cana de zahar brun
2 oua mari
2 lingurite esenta de vanilie
1 cana de ciocolata taiata in bucatele marunte – eu prefer sa folosesc ciocolata cu un procent mai mare de cacao sau chiar ciocolata de menaj (exista la Kaufland una, marca proprie, foarte buna) pentru ca ramane mai crocanta si se simte cand musti din biscuite
Amestecam faina cu sarea si bicarbonatul si separat, intr-un alt bol, batem untul cu zaharul. Adaugam treptat si ouale si apoi esenta de vanilie. Adaugam si faina si amestecam bine pana se combina toate ingredientele. Adaugam si ciocolata taiata in bucatele mici. Eu pornesc cu mixerul dar la sfarsit framant repede cu mana caci iese un aluat mai gros care poate fi usor manevrat. Nu insistati insa caci incepe sa se topeasca untul si atunci se va lipi de maini. 5-10 secunde de framantat e de ajuns.
Il rulam intr-o bila mare, infasuram apoi intr-o folie alimentara si il lasam la frigider minim 4 ore. Cel mai bine este cand il pregatiti cu o zi inainte si sta la frigider 24 de ore.
A doua zi, deci, dam drumul la cuptor sa se incalzeasca in timp ce facem biscuitii. Din bila de aluat, luati cu o lingurita cam cat o nuca mai mare si rulati usor in palme. Din nou, miscati-va repede pentru a nu se incalzi prea tare aluatul. Bilutele nu trebuie sa fie perfecte, din contra, e mai bine sa nu manevrati prea mult aluatul.
Puneti bilutele in tava si dati-le la cuptor la foc mediu pentru 15 minute. Stati pe langa cuptor pentru ca se ard destul de repede pe fund si e pacat. In functie de oua si de zaharul folosit pot fi mai deschisi la culoare sau mai maronii.
Sunt niste biscuiti minunati! Merg extraordinar cu ceai sau cu lapte sau pur si simplu asa cum sunt…fara nimici pe langa.
Supa de chimen cu ou
Supa aceasta am pregatit-o acum ceva timp dar pentru ca am inscris-o la un moment dat la un concurs pe Facebook, am uitat sa v-o mai arat si voua. Este una dintre retetele minunate care-mi aduc aminte de copilarie. Bunica mea o pregatea pentru bunicul (desi fara ou) si de-atunci de fiecare data cand simt miros de chimen ma gandesc la ei.
M-am straduit un pic pana sa gasesc reteta…desi ea este pe net, mi se parea ca nu-i exact ca-n amintirile mele. Ulterior mi-a spus bunica despre faptul ca ea nu pune oua asa ca pe viitor o voi incerca si fara. Dar mi-a placut mult varianta asta, de-abea astept sa o refac.
Ingrediente:
o ceapa mijlocie
o lingurita rasa de chimen
o lingurita de legume uscate (vegeta naturala)
o lingura de faina
sare
3-4 oua
Taiem ceapa cat mai marunt posibil si o punem la calit pe foc mic. Cand s-a inmuiat, adaugam o lingurita rasa de chimen si o lingurita de legume uscate (vegeta naturala). Se lasa cateva secunde, se adauga faina si se amesteca repede de cateva ori. Se adauga (deodata) cam 1.5 l apa si se fierbe la foc mic pana se leaga putin si se lipezeste spuma de la faina. La sfarsit, in timp ce fierbe, se adauga sare si 3 sau 4 oua, pe rand, cu ajutorul unui polonic, astfel incat sa ramana intregi si albusul sa se coaguleze in jurul galbenusului. Ouale se pot pune si batute, astfel incat sa formeze zdrente, caz in care 2 sunt de ajuns.
Este foarte buna cu crutoane. Imi place ca este foarte satioasa si are gustul acela inconfundabil de chimen.
Briose englezesti cu maia
Stiti deja ca de ceva timp ma tot joc cu o maia pe care am pregatit-o acum mai bine de o luna. Si daca painile nu-mi ies cine stie ce, toate celelalte bunatati pregatite cu maia au iesit foarte bine. Includ aici si aceste briose minunate. Le zic briose dar de fapt nu sunt chiar ceea ce v-ati astepta. Sunt ca niste painici nici prea dulci, nici prea sarate, inca una dintre specialitatile englezesti.
Ingrediente pentru 12 bucati:
1/2 cana maia
1 cana lapte
350gr faina
1 lingura de faina
o lingurita rasa de sare
1 lingurita bicarbonat
Intr-un bol mare amestecam maiaua cu 280gr faina si laptele. Omogenizam si acoperim cu folie de plastic. O lasam sa se odihneasca peste noapte.
Dimineata, adaugam si restul de faina, zaharul, sarea si bicarbonatul. Amestecam bine si rasturnam aluatul pe o suprafata infainata. Framantam inca vreo 5 minute. Aluatul ar trebui sa fie fin si nelipicios. Intindem o foaie groasa e aproximativ 1,5 cm si taiem forme rotunde cu un pahar.
Asezan cerculetele de aluat intr-o tava, pe hartie de copt, deasupra presaram putina faina sau gris si le lasam sa se odihneasca 45 de minute.
Eu le-am pregatit intr-o tigaie neaderenta pe care am stropit-o foarte putin cu ulei. Am incalzit-o bine si apoi am copt briosele aproximativ 6 minute pe fiecare parte. In functie de tigaie se vor face mai repede sau mai incet – urmariti sa aiba culoarea maro deschis pe ambele parti. Briosele nu trebuie sa fie grase asa ca nu adaugati ulei.
Se pot servi in multe feluri – fie dulci sau sarate – cu unt si gem, cu miere, cu sare, branza, sunca sau orice va mai trece prin cap. Au un gust neutru dar o textura foarte placuta – pufoase si fine.
Cina rapida – crema de avocado
Desi nu e prima oara cand pregatesc ceva in genul acesta, de data asta inspiratia a venit de la Cristi Roman care a publicat zilele trecute o reteta asemanatoare. Luasem si eu un avocado inainte de sarbatori si cum era cam tare l-am lasat sa se mai coaca un pic. Ieri mi s-a parut (in sfarsit!) ca e destul de moale astfel ca azi l-am si pregatit dupa cum urmeaza:
Ingrediente:
- 2 fire de ceapa verde
- 1 avocado moale, bine copt
- o jumatate de rosie uscata (la ulei in borcan)
- castravete cam 6 cm dintr-un Fabio
- 5-6 cepe mici mici, adica arpagic
- jumate de lingurita ulei de masline aromat cu usturoi
- zeama de lamaie (cam o lingura)
- sare aromata dupa gust
Am amestecat bine toate ingredientele, le-am pus in robot de fapt desi nu le-am facut chiar pasta caci imi place sa mai simt si bucatele intregi in el. Zeama de lamaie se pune pe avocado imediat ce l-ati curatat pentru a nu se oxida. Am asezonat cu sare aromata. Imi pare rau ca n-am pus si o idee de piper, sa puneti voi!
Am prajit doua felii de paine si am infulecat cu pofta! Imi place nespus pasta asta de avocado! Daca ar fi ceva mai ieftin cred ca mi-as face in fiecare dimineata la micul dejun! De data aceasta a fost cina insa. Foarte satioasa si gustoasa!
Ce mancam bun de Paste
Am fost crescuta, ca majoritatea romanilor, sa mananc 3 feluri la masa si chiar mai multe daca e sarbatoare. Acum insa m-am dezobisnuit de mesele mari, de sarbatoare, cu o mie de feluri asa ca la mine nu prea se simte febra aceea a sarbatorilor. Cred ca ati observat ca blogul nu e cine stie ce aglomerat in perioada asta. De obicei fac una sau doua retete noi sau cu specific si nu prea apuc sa le public inainte de sarbatoarea respectiva. Totusi, anul asta v-am facut o listuta cu ce puteti sa faceti bun pentru masa de Paste daca vreti sa va inspirati de la mine. Desigur, nu recomand sa le faceti pe toate ). Sunt doar niste idei care sa va ofere o alternativa la ce faceti de obicei.
Aperitiv/mic dejun:
- Drob de miel in foietaj – am fost foarte incantata de aceasta reteta. Mi-a iesit chiar minunat si as fi vrut sa o refac anul acesta dar nu voi avea timp. O recomand insa cu mare incredere. Daca ar fi sa aleg un singur fel cu care sa ma rasfat in acest an, ar fi acest drob.
- Chec aperitiv
Pranz:
- Pulpa de miel cu piper
- Marinata pentru miel
- Coaste de porc la cuptor (daca nu va place mielul)
- Sau alternativa cea mai usoara – pieptul de pui cu salsa de mandarine – care are mai putin de 300 de calorii si este o combinatie extrem de gustoasa!
Desert:
- Hot Cross Buns – chifle dulci cu ciocolata care merg si la micul dejun cu lapte
- Bomboane cu cocos si smochine
- Chec din albusuri cu ciocolata After Eight
- Prajitura secuiasca
- Sau de ce nu, inghetata de banane – simpla si blanda cu silueta
Hai sa fiti sanatosi si sa nu va imbuibati prea tare anul asta!
Hot cross buns – traditie englezeasca
Daca pentru petrecerea de luna trecuta am facut biscuiti englezesti, vreau sa pastrez traditia si sa aduc si luna aceasta tot o reteta specifica englezilor. Si cum se aproprie sarbatoarea Pastelui nici ca se putea altceva decat aceste chifle dulci care fac parte din traditia tarii care mi-e atat de draga.
Desi au originile intr-o traditie pagana, aceste chifle dulci se mananca acum in Vinerea mare, ca simbol al rastignirii. Si pe langa simbolul pascal, aceste chifle sunt inconjurate desigur si de o gramada de superstii. Se spune ca daca le pregatiti si le serviti in Vinerea mare acestea se vor pastra proaspete tot anul (desi la cat sunt de gustoase nu stiu cum ar putea rezista atat). Se mai spune ca au puteri tamaduitoare si ca se impart prietenilor, pentru a pastra relatia in termeni buni. (“Half for you and half for me, Between us two shall goodwill be“). Daca pastrati o chifla in bucatarie, toata painea pe care o veti coace in acel an va iesi perfect si se mai zice ca fiecare chifla trebuie sarutata inainte de a o manca.
Desigur, toate-s doar superstitii dar sunt haioase nu?
Dar sa trecem la treaba caci avem ceva de munca! Ingrediente pentru 30 de bucati (puteti sa o faceti pe jumate sau sa le coaceti asa si sa puneti la congelator o parte). Am facut reteta folosind masurile americane (cups) dar se poate folosi o cana normala de 250ml. Eu m-am inspirat de aici dar reteta este clasica, se face cam la fel peste tot.
2 cani de lapte (grasime 3.5%)
1/2 cana ulei de floarea soarelui
1/2 cana zahar
1 plic de drojdie uscata
4 cani de faina
inca 1/2 cana de faina
jumate de lingurita praf de copt
jumate de lingurita bicarbonat
2 lingurite de sare
inca un sfert de cana de zahar
1 lingurita scortisoara
1 lingurita rasa pudra de anason (asta am folosit eu dar se poate pune cardamom, nucsoara, putin piper)
1/2 cana ciocolata taiata bucatele (reteta originala este cu stafide sau alte fructe zaharisite dar cum Consortul nu le agreeaza am inlocuit cu ciocolata)
1 galbenus + putin lapte pentru glazurat
Punem pe foc laptele, uleiul si jumatate de cana de zahar si amestecam pe foc mic pana se incalzeste. Nu il lasati sa fiarba si nici nu-l incalziti prea tare…trebuie doar sa se dizolve zaharul. Lasati apoi sa se racoreasca pana este la temperatura camerei. Trebuie sa fim foarte atenti la temperatura laptelui acum pentru ca urmeaza sa punem in el drojdia si daca e prea cald, drojdia moare si aluatul nu o sa creasca.
Adaugam asadar granulele de drojdie si amestecam bine. Punem cele 4 cani de faina si amestecam pana se omogenizeaza. O sa iasa un aluat foarte hidratat, moale, nici nu pare un aluat inca. Rezistati tentatiei de a mai pune faina! Acoperiti vasul cu o folie de plastic si lasati-l sa se odihneasca o ora. Este o etapa foarte importanta in care se dezvolta glutenul si aluatul se transforma. Dupa acest timp, adaugam si restul de faina (jumate de cana), praful de copt si bicarbonatul si sarea. Amestecam bine (eu am folosit mixerul cu paletele pentru aluat).
Intr-o canita, amestecati restul de zahar cu scortisoara si anasonul sau orice alte condimente mai puneti voi acolo. Impartim amestecul in 3 parti egale, la fel si ciocolata.
Presarati faina pe blatul de bucatarie si rasturnati aluatul. Apasati usor cu palmele pentru a-l intinde. Presarati deasupra o parte din amestecul de zahar si o parte din ciocolata. Impachetam apoi aluatul (ca si cum am inchide o carte) si intindem din nou cu mainile. Presaram din nou zahar si ciocolata si iar impachetam. Mai repetam o data ca sa terminam zaharul si ciocolata. Nu intra chiar tot zaharul…o sa vedeti…presarati doar cat sa acopere suprafata.
Incepem apoi sa formam bilute din aluatul rezultat. Puteti sa le faceti mai mici (de marimea unei mingiute de pingpong asa cum le-am facut eu) sau ceva mai maricele. Nu le rulati prea mult in maini… doar luati o bucata de aluat si dati-i repede o forma sferica. Le asezam frumos intr-o tava, pe hartie de copt. Cand am terminat, le acoperim cu un prosop curat si le lasam la crescut inca putin (minim 30 de minute dar e bine mai mult, pana se dubleaza).
Dupa ce au crescut, le ungem cu un amestec de galbenus si lapte. Intre timp, punem si cuptorul la incalzit. Le coacem aproximativ 20 de minute pana-s aurii si stralucitoare! Spre sfarsit, intoarceti tava in cuptor, ca sa se rumeneasca toate la fel. Vedeti in poza de mai jos ca ale mele au iesit unele mai rumene si altele mai putin rumene.
Dupa ce s-au racorit putin aveti voie sa le gustati…si acum e momentul cand intelegeti de ce ati facut 30 de bucati! Sunt absolut divine cand sunt calde! Aluatul este pufos si aroma de scortisoara si anason e minunata!
Trebuie insa sa le puneti si crucea caci altfel nu se cheama Hot Cross Buns. Exista multe metode si glazuri pt a face o cruce pe ele dar eu am ales-o pe cea mai simpla. Am amestecat 2 lingurite de zeama de lamaie cu zahar pudra cat sa se faca o crema moale. Am pus-o intr-un sprit si am trasat crucile foarte simplu. Nu e cea mai estetica metoda dar chiar nu ma pricep la glazuri si nu aveam chef sa fac altceva. Oricum, glazura se pune de-abea dupa ce chiflele s-au racit de tot pentru ca altfel se imprasite peste tot. Pana a doua zi, glazura s-a intarit asa ca au ramas frumusele si au putut fi transportate fara daune majore.
Si iata-le pregatite pentru Tea Party dar si pentru masa de Pasti. Se pastreaza bine cateva zile si cand incep sa se intareasca le puteti scufunda intr-un castron cu lapte si aroma lor o sa va invaluie din nou!
Si nu uitati, inainte sa muscati dintr-o chifla…sa-i daruiti o sarutare!
