In Search of the Perfect Loaf – Samuel Fromartz

perfect loaf
Print Friendly

 Dupa mai bine de doi ani de pasiune pentru maia si paine, nu cred ca mai mira pe nimeni faptul ca citesc tot felul de carti cu si despre paine sau maia. Asadar, atunci cand am vazut-o pe aceasta pe blogurile si site-urile culinare, mi-am dorit-o foarte tare si a ajuns direct pe lista de to buy. Mi-am dat seama ca va fi exact genul meu de carte cu subiect culinar: cu o multime de impresii personale si povesti, nu foarte tehnica, emotionanta pe alocuri si care sa-mi aduca totusi si ceva informatii si cunostinte noi. Desigur, in ochii mei, nici o alta carte despre paine nu o va egala pe a lui Hamelman, pe care o ador si acum, dupa atata timp, si pe care nu ma indur sa o imprumut vreodata de teama ca voi avea nevoie de ea exact atunci. Ba chiar, am lasat-o intr-o zi la servici si am dormit prost de grija ei, fiindca nu era acasa, in biblioteca. :)) Cam asa sunt eu cu cartile.

perfect loaf

In imagine: Roggenweizenbrot (paine de secara cu integrala) si o micuta Pain de Campagne – ambele dupa retetele domnului Fromartz.

Samuel Fromartz scrie insa aceasta carte in cu totul alt registru. In Search of the Perfect Loaf nu este un manual despre cum sa faci paine ci unul despre cum sa iubesti painea si aluatul, in toate formele lor. Pasiunea lui pentru burtarit este omniprezenta si contagioasa, intratat incat iti vine sa te arunci intr-un aluat dupa fiecare capitol terminat.

Aventura lui incepe cu dorinta de a face niste baghete perfecte (pentru care calatoreste in Franta unde invata de la profesionisti) si cartea este foarte frumos structurata in functie de etapele prin care a trecut in aceasta aventura a painii. Scrie pe rand despre paine in context istoric (cum s-a ajuns la painile fara gust din zilele noastre, despre paine ca imagine a unei societati), despre multiplele feluri in care poti porni o cultura de drojdie naturala si ce poti face cu ea, despre interesul pe care i l-au starnit painile integrale si cele de secara (atat de diferite de painile din grau), despre cerealele folosite de-a lungul timpului pentru paine, despre paine ca liant intre oameni, painea care aduce oamenii la masa si ii imprieteneste. Aceasta din urma este exact ideea care mi-a placut cel mai mult, sunt sentimente pe care le am si eu de cand fac paine cu maia si o impart cu altii. Este vorba despre un fel de dragoste cu totul si cu totul altfel, despre bucuria de a gasi oameni pe care painea ii face fericiti si de a imparti cu ei ceea ce stii si ceea ce faci.

fromartz

Pentru toate aceste subiecte, Fromartz calatoreste nu numai in America lui ci si in Franta si Germania unde cunoaste o multime de burtari faimosi sau pur si simplu talentati si pasionati dar si o multime de oameni care-i impartasesc dragostea pentru paine si de care se simte legat emotional. De formare jurnalist, Samuel Fromartz stie sa-si exprime ideile si sa le integreze perfect intr-un context care sa fie atragator pentru cititorul pasionat de brutarit (unele parti din carte sunt cred interesante si pentru cei cu un interes mediu fata de paine).

Desi nu este o carte de retete, Fromartz ne scrie totusi si noua dintre retetele folosite de el impreuna cu tehnica si explicatiile necesare pentru a le pregati. Fiecare reteta este integrata perfect in contextul capitolului alaturi de care se afla si toate sunt foarte tentante. Preferata mea, de departe este cea pentru lipii, pe care le-am facut deja de mai multe ori.

Ce pot sa mai spun decat ca a fost un cadou perfect, m-am bucurat enorm de ea si am citit-o in doua zile? Apoi m-am apucat sa o rasfoiesc din nou in caz ca mi-a scapat ceva. Si iar si iar de fiecare data cand treceam pe langa bibioteca. :D

Pe final, va las doua citate pe care mi le-am notat, stiu ca unele dintre voi le vor aprecia. :)

“You have to be engaged and interested in what you are doing and learn the way dough ferments. … That takes ten years. Those who say they can teach baking in six months, it’s a big lie.”  – Frederic Pichard – brutarul despre care se spune ca face cele mai bune baghete din Paris (printre alte cele mai bune delicii) in brutaria sa La Maison Prichard.

“Children love levain bread because it has lactic acid and if it’s done right it smells like milk – like mother’s milk.” Roland Feuillas (morar si brutar francez).

O puteti cumpara de pe Books Express sau de pe Bookdepository (link mai sus in text).

Painile anului 2014

Print Friendly

Inspirata de acest articol plin de paini fabuloase am vrut sa fac si eu ceva asmanator pentru a sarbatori inca un an de copt cu drojdie naturala (maia) asa ca am strans intr-un colaj (click pe poza ca sa o vedeti mai mare) cateva dintre painile si produsele cu maia de anul acesta si va las dedesubt si cateva linkuri si explicatii. Poate anul viitor, daca totul decurge conform planului, voi putea sa va arat cate ceva nou pentru fiecare luna.

collage

Paine integrala cu nuca

Batoane de cereale cu fructe uscate

Vermont

Biscuiti sarati

Croissante

Chicago sourdough

Focaccia

Paine de secara

Paine cu apa fermentata din mere

Paine cu ciocolata

Chifle cu seminte

Briose extra large

Paine alba & paine de secara

Daca va intereseaza, gasiti mai multe idei de preparate cu maia aici.

La multi ani dragii mei! Sa aveti un 2015 bun ca painea calda! :*

Biscuiti turta dulce

4
Print Friendly

Nici nu m-am gandit ca mai apuc sa va scriu inca o reteta de sarbatoare, cu atat mai mult pe asta care nu prea m-a convins initial dar dupa cateva incercari pot spune ca sunt, in sfarsit, multumita. Asadar, daca nu v-a ajuns painea cu ciocolata si stollenul, va poftesc si la turta dulce! :)

4

Mi-am dorit foarte mult niste turta dulce care sa nu se intareasca dupa o zi, astfel incat sa fac mai multa si sa o pot darui in caz de nevoie. Si aceasta pare foarte potrivita pentru acest lucru pentru ca, nu numai ca nu se intaresc, ba chiar par ca se inmoaie in timp.  Si nici nu sunt greu de facut asa ca iata reteta cu inspiratie de aici.

Ingrediente:

3 cani de faina

jumate de lingurita bicarbonat

un sfert de lingurita praf de copt

115gr unt

jumate de cana de zahar brun

2 lingurite de spekuloos sau, daca nu aveti, se poate inlocui cu 1 lingurita de scortisoara +un sfert de lingurita ghimbir + jumate de lingurita cuisoare macinate)

un varf de cutit de sare

un ou

3 linguri de miere

Amestecam faina cu praful de copt si bicarbonatul. Separat, batem untul cu zaharul pana se topeste zaharul. Adaugam condimentele, sarea, oul si mierea. Adaugam usor faina si amestecam pana cand se incorporeaza complet. Formam o bila din aluat, o impachetam in folie si o lasam la frigider pentru o ora. O scoatem din frigider si o lasam sa se incalzeasca putin la temperatura camerei (15-30 min). Presaram faina pe masa si peste aluat si il intindem cu sucitorul pana cand ajunge la o grosime de aproximativ 8-9 mm. Decupam forme din aluat.

Punem cuptorul la incalzit.

Le insiram pe o tava, pe o hartie de copt si le bagam in frigider pentru 15 minute. Tava mea nu incape in frigider asa ca pun hartia de copt pe un tocator de lemn, biscuitii deasupra si le bag asa in frigider. Dupa 15 minute, transfer hartia de copt cu tot cu biscuiti in tava si ii bag in cuptor.

Se coc 12 minute sau pana cand marginile incep sa se inchida la culoare. Se lasa putin la racit si apoi se transfera pe un gratar pana se racesc complet. Se pastreaza intr-o punga de hartie, un borcan inchis sau un cosulet acoperit.

Craciunul a trecut dar nu se supara nimeni daca ii incercati pentru revelion. :) Un sfarsit de an minunat si petrecere frumoasa va doresc!

Paine cu ciocolata

10
Print Friendly

Am vrut neaparat sa va scriu si aceasta reteta inainte de Craciun. Este o paine cu ciocolata pe care am facut-o si anul trecut dar tot nu am apucat sa va povestesc despre ea si nici pozele nu prea le prinde din cauza ca e grozava cand e proaspat scoasa din cuptor. Este tot o reteta cu maia, deci apucati-va s-o hraniti sa fie numai buna de folosit. :)

Preferment:

225gr faina

280gr apa

25gr maia

Pregatim prefermentul cu 12 ore inainte de folosire. Cel mai bine e seara pentru a face painea a doua zi. Scoateti si untul de la frigider ca sa fie moale de dimineata. Punem si merisoarele la inmuiat in lichior.

Ingrediente pentru aluat:

320gr faina

32gr cacao

30gr apa

530gr preferment

1 ou mare la temperatura camerei

20gr lapte

15gr unt la temperatura camerei

2 gr drojdie uscata (se poate face si fara dar trebuie urmarit aluatul cu atentie si lasat la crescut mai mult)

6gr sare

70gr zahar

o ciocolata

50gr merisoare uscate (inmuiate in lichior)

 Amestecam faina, cacaua, apa, prefermentul, oul, laptele, untul, drojdia, sarea. Am folosit mixerul dar merge si cu mana. Iese un aluat destul de lipicios. Adaugam treptat si zaharul si mixam pana se incorporeaza.

Adaugam ciocolata taiata in bucati (nu razuita) si merisoarele scurse putin de lichior. Amestecam cu mana, acoperim cu folie si lasam sa se odihneasca o ora.

Impaturim aluatul direct in vas. Mai lasam o ora.

Impartim aluatul in doua bucati. In cazul meu, a fost o bucata mare si 4 mai mici pentru a le face briose.

Ungem formele cu unt – o tava de chec si patru vase ramekin. Bucata mai mare de aluat va lua forma unui chec, ruland aluatul ca pe o rulada. Punem aluatul in tava de chec. Celelalte le vom forma ca pe chifle si le vom pune direct in vasele ramekin.  Le acoperim pe toate si lasam sa mai dospeasca o ora. Pentru aluatul doar cu maia, fara drojdie, va fi nevoie de vreo 2 ore.

Inainte de a intra la cuptor, le ungem cu ou batut cu putina apa. Le coacem impreuna, in cuptorul incins cam 40 minute.

Atentie la formele mai mici, vor fi gata mai repede.

Sunt fabuloase cu o cana de lapte in dimineata de Craciun. Pofta buna dragii mei si sarbatori cu veselie si idei delicioase! :)

Inspiratia pentru aceasta paine vine de pe blogul Bread Experience.

Stollen cu maia

11
Print Friendly

Stollen este un tip de cozonac traditional din Germania care contine o multime de fructe confiate si uneori martipan. Eu nu am mancat niciodata varianta originala dar cand a aparut provocarea pe Sourdough Surprises, de a face unul cu maia, mi-am zis ca trebuie sa-l incerc. Mai ales ca a trecut ceva timp de cand maiaua mea a facut ultima oara ceva dulce. M-am invartit ce m-am invartit printre retete si, pana la urma, a iesit minunatia de mai jos.

11

Ingrediente pentru 1 bucata:

250gr fructe uscate: stafide, merisoare, smochine, curmale

coniac sau lichior in care sa imbatam fructele de mai sus

150gr maia

300gr faina

100gr unt moale

25gr zahar brun

2 lingurite pline de speculoos (e un condiment care contine piper, scortisoara, ghimbir, cuisoare, cardamom si nucsoara – se poate face un amestec din ce aveti prin casa)

1 ou batut

100-125ml lapte

coaja de lamaie si/sau portocala

fulgi de migdale

Pentru umplutura si glazura:

1 baton de martipan

50gr unt topit

Cu o seara inainte, pregatim maiaua si punem fructele la inmuiat in alcool.

Amestecam aluatul: maiaua, fructele stoarse putin de alcool, faina, zaharul, condimentele, untul, oul, coaja de lamaie si laptele (adaugat cate putin). Framantam un aluat moale, pana devine omogen. Lasam intr-un bol acoperit cu folie pentru o ora. Facem o impaturire si mai lasam inca 2 ore.

Il intindem usor cu palma si facem un sant in mijloc, cu ajutorul unui facalet. Punem acolo martipanul si impaturim aluatul peste bucata de martipan. Stollen-ul are mai mult sau mai putin forma unui bebelus in scutece. Am citit undeva ca este simbolul bebelusului Isus, dar nu mai gasesc acum sa va las linkul.

Eu am pus aluatul intr-o hartie de copt, pe tocator si am bagat cu totul intr-o punga pe care am legat-o la gura. Astfel l-am lasat la crescut inca vreo doua ore.

Se coace in cuptorul incins pentr 50 de minute sau pana este rumenit.

Cand il scoatem din cuptor si este inca fierbinte, se unge cu unt topit pe toata suprafata si se pune la racit in hartie de copt.

A doua zi, se presara zahar pudra peste el, din belsug.

Nu stiu daca a iesit asa cum ar trebui, nu am termen de comparatie, dar de bun a fost bun. A fost divin cald dar si dupa ce s-a racit a avut succes la pofticiosi. Martipanul ala din mijloc face toti banii, ba chiar am sa pun mai mult data viitoare.

Este un desert deosebit care cu siguranta va impresiona la masa de Craciun. In mod traditional se face cu drojdie asa ca daca va place ideea, dar nu aveti maia, puteti incerca varianta cu drojdie.

Nu stiu daca mai apuc sa va scriu inainte de sarbatori. Sa aveti veselie si dragoste in casa si anul acesta si sa va bucurati de zilele libere si de familie. :)

Inspiratia aici.

Ceai – Cooked Loose Puerh

Print Friendly

Nu v-am mai scris de ceva timp despre ceai desi in ultima vreme am redescoperit placerea unui ceai pe indelete, servit in stil chinezesc. Tot de curand am inceput sa beau si acest tip de ceai chinezesc – puerh. De vina pentru acest lucru este Ionela, care m-a primit in prea-minunatul magazin de ceai si m-a servit cu bunatati. Asa am ajuns sa vreau sa-i mai dau o sansa ceaiului puerh care in trecut imi trezise numai sentimente negative. Asa cum banuiam insa, eram de vina tot eu, caci nu-l pregateam corespunzator.

Asadar, ceaiul de azi este unul pentru “avansati”. Pentru preparare va trebuie un gaiwan sau un ceainic chinezesc si un minim de cunostinte in ceea ce priveste servirea ceaiului in stil gong fu.

Puerh-ul incercat de mine aici are o aroma blanda dar specifica acestui ceai. Numele lui intreg este White Dragon Gong Ting Cooked Loose. Puerh este numele unui oras si acest ceai este exact din acel oras. Frunzele de ceai sunt fermentate pentru a produce o aroma deosebita, distincta. Acest tip de puerh este si usor dulce, foarte placut.

collage puerh

Ceaiul se gaseste de cumparat la Compania ceaiului. Pretul este pe masura calitatii acestui ceai. Cea mai ieftina optiune este mostra de 10 grame (18 lei)  din care puteti pregati ceai de doua ori. Ceaiul poate fi infuzat de mai multe ori. De fiecare data cand l-am baut, am facut cel putin 5 infuzii. Este foarte interesant sa urmaresti schimbarile de culoare, gust si aroma ale acestui ceai pe masura ce apa se raceste si infuziile devin din ce in ce mai slabe.

INFORMATII UTILE:

V-am mai povestit cu alte ocazii despre puerh – aici si aici.

V-am aratat ceainicele mele chinezesti aici.

Puteti urmari un exemplu de ceremonia ceaiului in stil chinezesc aici.

Food Bloggers Conference 2014

ecuson
Print Friendly

Daca mă urmăriţi şi pe Facebook, probabil ştiţi că am participat ieri la prima conferinţă a bloggerilor culinari din Romania. Dacă nu, aflaţi acum ca a fost o mare minunăţie, sala arhiplină, oameni superbi pe scenă şi la mese, voie bună, veselie şi drag de blogging.

Am descoperit ideea cu mare încântare şi am aşteptat ziua de ieri cu niţel mai mult entuziasm decât ar fi fost poate înţelept. Mi-am dorit mult şă merg şi printr-o fericită întâmplare, stelele s-au aşezat în aşa fel încât am şi reuşit. A fost o excursie de o zi, obositoare, cu plecat dimineaţa şi întors seara târziu dar mă bucur mult că am făcut acest efort.

Am întâlnit sau văzut o mulţime de fete pe care le cunoşteam doar din online, toate bucătăresele talentate care îmi încânta serile cu postările lor pline de inspiraţie şi fotografiile lor minunate. M-am bucurat să le salut, să schimbăm două vorbe (a fost atât de multă lume încât a fost practic imposibil să vorbim mai mult de atât). Oriunde priveam erau feţe cunoscute şi dragi dar în acelaşi timp, necunoscute. A fost o senzaţie foarte ciudată şi o uşoară stinghereală din partea mea, care nu-s cine ştie ce priceputa la socializare şi mă intimidez până la blocarea completă a gândurilor şi vorbelor :)). Dar fetele sunt minunate, m-au întâmpinat cu zâmbete şi îmbrăţişări şi, deşi nu eram convinsă că se va întâmpla asta, m-am simţit în largul meu cu ele.

Ce să vă mai zic, decât că a fost prezentă toaaaată lumea bună: Laura, Emily, Edith, Codruţa, Isabela, Ioana, Elena, Cătălina, Brînduşa, Margot , Vasilica până şi minunatele Veronica, Tea şi Bogdana. Şi asta nu este tot, mi-e imposibil să vă înşir toţi cei peste 200 de bloggeri prezenţi la conferinţă şi poate că am mai şi uitat pe cine am pupat şi îmbrăţişat, vă rog să mă iertaţi. Am simţit totuşi lipsa unor prieteni dragi de prin ţară şi de afară, care meritau să fie acolo şi pe care m-aş fi bucurat să-i văd în egală măsură. Poate în viitor, evenimentul va fi anunţat mai din timp, astfel încât să poată participa şi ceilalţi bloggeri culinari care nu locuiesc în Bucureşti. Ceea ce pot să vă povestesc însă este că a fost o atmosferă minunată, că ne-am simţit bine, am făcut schimburi de informaţie şi zâmbete şi a fost destul de evident că cei din zona bloggingului culinar s-au bucurat să fie împreuna.

Discursurile ţinute de Codruţa Popa, Adi Hadean, Cristina Mazilu şi Anca Feodor au fost interesante şi mai ales inspiring! Eu una ştiu că m-am emoţionat ascultând-o pe Codruţa, deşi sunt sigură că asta nu e o mirare pentru nimeni pentru că cei ce mă urmăresc ştiu deja că sunt head over heels in love with her. :) Dar fiecare dintre cei menţionaţi mai sus au adus pe scenă şi au împărţit cu noi pasiunea şi bucuria lor şi îi admir pe toţi mai mult decât pot spune pentru faptul că la un moment dat în viaţă au luat-o pe drumul acesta minunat de a face ceea ce îşi doresc şi le place. Am rămas cu acel sentiment grozav al lucrului făcut cu drag, s-a pus accentul pe autenticitate, pe pasiune şi pe bucuria de a scrie/găti/fotografia.

collage2

Desigur, şi discuţiile din prima parte a programului au fost interesante şi antrenante şi m-am bucurat să descopăr nişte persoane frumoase în toate sensurile cuvântului, în spatele unor “personaje” pe care le ştiam din online. Cred că nu toţi cei prezenţi în sală au înţeles acest lucru dar  mie mi s-a confirmat o idee pe care o aveam deja, şi anume că marea majoritate a bloggerilor culinari care au succes pe termen lung fac acest lucru de drag şi cu pasiune şi acestea sunt cele mai importante ingrediente pentru a reuşi

.collage

Organizatorii şi sponsorii au făcut tot posibilul ca toată lumea să se simtă bine, am apreciat mult că s-a respectat programul (pentru că aveam un tren de prins pentru a mă întoarce acasă), m-am bucurat că s-au gândit să ne şi hrănească (pe la 2-3 bâzâiam de foame pentru că nu mai mâncasem de la 7 dimineaţa când am plecat de acasă) şi aud că after-party-ul a fost de pomină.

Fără îndoială că veţi auzi tot felul de cârcoteli referitor la unii dintre participanţi, la unele dintre întrebări şi discuţiile care s-au stârnit şi vreau să vă spun că nu vor fi în întregime neadevărate. Totuşi, aleg să iau cu mine o amintire frumoasă despre acest eveniment şi să împărtăşesc cu voi numai această impresie bună, pentru că m-am simţit bine şi nu regret că m-am dus. Îmi închipui că un eveniment de o asemena amploare este destul de greu de organizat şi nu pot decât să sper că acesta a fost doar un prim pas din care s-a învăţat foarte mult, un pas care să conducă spre o şi mai bună organizare data viitoare.

 Aşadar, felicitari my darlings! Vorbitori şi participanţi, I am proud of you. We made history! :)

Batoane din cereale cu maia

bars1
Print Friendly

Astazi va intampin cu o noua reteta in care folosesc maia, una pe care am facut-o deja de cateva ori, atat de reusita mi se pare. De-a lungul timpului am mai incercat cateva retete pentru batoanele din cereale dar mi-au iesit mereu prea uscate. Cu acest adaos de maia mi se par perfecte: sunt moi, dar se tin bine la un loc si pot fi ambalate individual fara sa se lipeasca de ambalaj asa ca le putem lua la pachet.

Mi-am propus sa incerc mai multe variante cu fructe si cereale diverse dar iata versiunea “de baza”.

In primul rand punem cuptorul la incalzit.

Ingrediente:

100gr maia de secara (eu am un borcan de maia de secara pe care o hranesc separat dar daca aveti doar maia alba, luati putin din ea si o hraniti cu secara si ar trebui sa mearga)

30 gr miere necristalizata (poliflora am avut eu)

o lingura mare de ulei/unt de cocos

50gr fulgi de ovaz moi

2 cuburi de ciocolata neagra maruntita

seminte de dovleac si floarea soarelui (cred ca au fost 100gr in total) – am pus cu lingura (vreo 3 linguri pline)

stafide (tot cu lingura – 2 linguri pline)

curmale – 6 bucati maruntite

Ultimele 3 ingrediente pot sa varieze foarte mult in functie de ce aveti prin casa. Data trecuta am facut fara curmale dar am pus putin mai multa miere.

Amestecam totul cu o lingura.

Compozitia este potrivita pentru o tava mica de chec. Eu am pus hartie de copt in ea si am intins compozitia cu lingura pe fundul tavii. Va avea cam 1.5 cm grosime. Incercati sa nivelati compozitia cu o lingura, sa iasa cat mai drepte (pentru frumusete desigur). Daca le puneti intr-o tava mai intinsa si ies mai subtiri, vor fi mai crocante.

Le bagam in cuptorul preincalzit si le lasam acolo vreo 20 minute. Cand le scoateti, trebuie sa fie vizibil inchegata compozitia si cu marginile rumene.

Dupa ce se scot din cuptor, le lasam 10 minute sa se racoreasca. Scoatem cu tot cu hartia de copt si le mutam pe un fund de lemn. Taiem in bucatele egale (7 mi-au iesit mie) si lasam sa se raceasca fara sa le acoperim. Daca sunteti curiosi, puteti gusta si calde dar sunt mai bune dupa ce se racesc putin. Dupa ce s-au racit complet, le putem ambala individual in folie alimentara si le pastram in camara.

Nu-i asa ca sunt grozave? Mi le imaginez si cu banane,cocos si poate niste anason sau cu mere uscate, scortisoara si nuca! <3 Daca le puneti pe platou la o petrecere, vor fi cu siguranta foarte apreciate. Mie mi-e grozav de dor de un Tea Party asa ca m-am destrabalat cu pozele pentru ca se potriveau de minune cu aceasta idee. :) Si poate se vede ca imi si miroase nitel a Craciun, nu?

Ceaiuri de toamna

Print Friendly

Adica ceaiuri la pliculet, fara pretentii, fara fasoane. Voi stiti ca mie-mi plac ceaiurile fistichii, dar nu ma dau in laturi nici de la o infuzie de fructe sau un rooibos simpatic, atunci cand mi se par interesante aromele. Iata colectia de toamna din Tara mea inventata, numai bune de aruncat in geanta si baut la servici, printre picaturi. :)

Numi – Chocolate Rooibos - un ceai organic cu arome perfecte pentru rasfatat: rooibos si honeybush organice, vanilie si pudra de cacao, tot organice. Este un ceai fara cafeina sau teina, cu un gust interesant de ciocolata si o dulceata subtila (se bea simplu, fara zahar). L-am luat de pe iHerb, este cam 24 lei cutia cu 12 pliculete. E un sortiment deosebit cu ingrediente de calitate, imi place la nebunie! Toate ceaiurile Numi Tea sunt organice si o alternativa extraordinara la ce gasiti prin comert. E ceva mai scump dar face toti banii. In colectia Indugent Tea mai gasiti Chocolate Mint, Chocolate Earl Grey si Chocolate Spice. De-abia astept sa le incerc pe toate.

photo

Un alt ceai cu ingrediente organice si despre care m-ati mai auzit vorbind este Yogi Tea. Caramel Apple Spice este ultimul incercat de mine, un sortiment foarte gustos cu aroma de placinta cu mere. E ca si cum ai manca un desert…dar fara caloriile de rigoare. Este cam 16 lei cutia cu 16 pliculete si ingredientele si aromele sunt organice. Sortimentul acesta contine si nitel ceai negru asa ca are si niste cofeina. Imi place, o sa-l mai iau.

ceaiuri

Celelalte 3 sortimente pe care le vedeti in poza sunt luate de la Lidl. Le-am vazut si nu am putut sa rezist. Pear&caramel are un gust minunat, la fel si Rooibos caramel flavor. Nu stiu sa va zic mare lucru despre ele, evident contin arome artificiale, dar sunt 5 lei/cutia si un astfel de ceai poate sa te indulceasca in mijlocul unei zile grele la servici. Sotului ii place ceaiul verde cu iasomie asa ca acela este pentru el, eu nici nu am apucat sa-l gust inca. In orice caz, ceaiurile de la Lidl sunt destul de interesante fata de restul ofertei din supermarketuri.

Cat despre celelalte, luate de pe iHerb, in caz ca nu stiti, iHerb este un magazin de tip Plafar din America. Coletele cumparate de la ei vin la posta locala deci se pot achizitiona diverse de acolo, fara teama ca veti plati taxe vamale. Sunt multe produse interesante – ceaiuri, condimente, produse cosmetice, suplimente si altele. Si transportul este foarte avantajos, doar 4 dolari pentru coletele pana in 1800gr.

Enjoy! :) Feel free sa va intoarceti pe aici si sa-mi spuneti ce ati descoperit.

Tocaniţă de iepure cu găluşte

1
Print Friendly

Am descoperit aceasta reţetă într-una din cărţile lui Jamie Oliver şi trebuie să recunosc că sunt, din nou, foarte impresionată. Chiar dacă nu am respectat-o întru totul (fac asta rar, pentru ca mereu încerc să mă adaptez la ce am prin casă), a ieşit absolut fabuloasă. Carnea a fost fragedă şi gustoasă, sosul iese extraordinar şi găluştele din aluat fraged completează totul rezultând un preparat perfect. Şi nici măcar nu e greu de făcut, doar că îţi trebuie totuşi ceva timp şi niscai atenţie. Cu tot cu adaptări, mie tot mi-a ieşit din prima.

Aşadar, să încep cu lista de ingrediente:

un iepure – soţul a adus acasă un iepure întreg, fără cap. Am folosit totul în afară de piept/coaste. L-am împărţit în bucăţi mai mici – picioarele tăiate separat şi spinarea în vreo 3 bucăţi.

ulei de masline, unt

sare, piper, rozmarin

un borcan de ciuperci cu tot cu zeamă

un ardei mic şi un ardei capia tăiate în fâşiuţe

o ceapa mare

o cutie de bere blondă bună

cam un litru de zeamă de oase (supă simplă)

Pentru găluşte:

300gr făină

o lingura de praf de copt

aprox 150gr unt

tarhon uscat – 2,3 linguriţe

sare

lapte

nucşoară

Începem cu găluştele. Este vorba de un aluat fraged simplu. Amestecăm făina cu praful de copt, sarea şi tarhonul. Untul îl tăiem în bucăţele mici şi amestecăm cu făina. Puteţi folosi o furculiţă dar eu prefer să amestec repede cu mâna. Adaugăm apoi laptele, puţin câte puţin, până iese un aluat moale, dar nu lipicios. Nu e nevoie de mult lapte…maxim 100ml cred, depinde şi de făină, de-aia l-am pus la ochi. Modelăm aluatul sub forma unei rulade şi tăiem feliute . Formăm apoi biluţe de aluat, nu foarte mari. Ies în jur de douăzeci. Le punem intr-o taviţă sau pe o farfurie, presărăm nucşoară şi le dăm la frigider.

Acum să ne ocupăm de carne. Intr-o oală mare (care merge şi pe aragaz şi la cuptor), incingem nişte ulei de măsline cu un cubuleţ de unt. Iepurele meu avea şi nişte grăsime aşa ca am pus-o şi pe aceea să se topească în oala. Am călit bucăţile de iepure, fără să le aglomerez în oală. După ce erau rumene toate, le-am pus în oala pe toate, am sărat şi am piperat şi am pus şi ceapa si ardeiul (tăiate julenne). S-au înmuiat puţin şi am pus şi borcanul de ciuperci cu tot cu zeamă. Am pus şi rozmarinul (o linguriţă rasă) şi am mai lăsat să se înmoaie toate legumele. Presărăm deasupra o lingura bună de făină şi amestecăm. Acoperim cu zeama de oase şi berea, dăm focul la mic şi lăsăm să fiarbă pe aragaz vreo 30 minute la foc mic. Punem şi cuptorul la încins.

După jumătate de oră, gustăm sosul de sare. Nu a scăzut de tot. Trebuie să fie cam un deget de lichid deasupra cărnii. Oprim focul. Scoatem găluştele din frigider şi le punem în oală, fără să le împingem în jos. Practic, le aranjăm frumos deasupra, cu oarecare distanţă între ele ca să aibă loc să se umfle. Eu mă aşteptam să se cam scufunde dar nu au făcut-o. Le stropim cu puţin ulei de măsline şi băgăm cu totul în cuptorul încins.

Tocana va sta în cuptor cam 45 de minute. La mine a ieşit perfect aşa, dar urmăriţi să se rumenească găluştele. Ele se vor umfla, se vor lipi una de alta şi astfel carnea de dedesubt rămâne fragedă şi se infuzează cu toate acele arome minunate pe care le-aţi pus acolo.

Şi cam asta e tot. Tocăniţa nu are nevoie de garnitură. Găluştele sunt foarte săţioase, la fel şi sosul care se îngroaşă minunat şi carnea care iese perfectă. Puteţi servi cu murături dar noi ne-am bucurat atât de mult de ea, încât nu am vrut să-i stricăm gustul cu nimic.

Aşadar, iată încă o reţetă minunată de la Jamie. Nu-mi amintesc să fi dat vreodată greş cu una din reţetele lui. Ies mereu extraordinar şi sunt simple chiar şi când sunt complicate. :)

S-aveţi poftă!