Oct 272014
 
1
Print Friendly

Am descoperit aceasta reţetă într-una din cărţile lui Jamie Oliver şi trebuie să recunosc că sunt, din nou, foarte impresionată. Chiar dacă nu am respectat-o întru totul (fac asta rar, pentru ca mereu încerc să mă adaptez la ce am prin casă), a ieşit absolut fabuloasă. Carnea a fost fragedă şi gustoasă, sosul iese extraordinar şi găluştele din aluat fraged completează totul rezultând un preparat perfect. Şi nici măcar nu e greu de făcut, doar că îţi trebuie totuşi ceva timp şi niscai atenţie. Cu tot cu adaptări, mie tot mi-a ieşit din prima.

Aşadar, să încep cu lista de ingrediente:

un iepure – soţul a adus acasă un iepure întreg, fără cap. Am folosit totul în afară de piept/coaste. L-am împărţit în bucăţi mai mici – picioarele tăiate separat şi spinarea în vreo 3 bucăţi.

ulei de masline, unt

sare, piper, rozmarin

un borcan de ciuperci cu tot cu zeamă

un ardei mic şi un ardei capia tăiate în fâşiuţe

o ceapa mare

o cutie de bere blondă bună

cam un litru de zeamă de oase (supă simplă)

Pentru găluşte:

300gr făină

o lingura de praf de copt

aprox 150gr unt

tarhon uscat – 2,3 linguriţe

sare

lapte

nucşoară

Începem cu găluştele. Este vorba de un aluat fraged simplu. Amestecăm făina cu praful de copt, sarea şi tarhonul. Untul îl tăiem în bucăţele mici şi amestecăm cu făina. Puteţi folosi o furculiţă dar eu prefer să amestec repede cu mâna. Adaugăm apoi laptele, puţin câte puţin, până iese un aluat moale, dar nu lipicios. Nu e nevoie de mult lapte…maxim 100ml cred, depinde şi de făină, de-aia l-am pus la ochi. Modelăm aluatul sub forma unei rulade şi tăiem feliute . Formăm apoi biluţe de aluat, nu foarte mari. Ies în jur de douăzeci. Le punem intr-o taviţă sau pe o farfurie, presărăm nucşoară şi le dăm la frigider.

Acum să ne ocupăm de carne. Intr-o oală mare (care merge şi pe aragaz şi la cuptor), incingem nişte ulei de măsline cu un cubuleţ de unt. Iepurele meu avea şi nişte grăsime aşa ca am pus-o şi pe aceea să se topească în oala. Am călit bucăţile de iepure, fără să le aglomerez în oală. După ce erau rumene toate, le-am pus în oala pe toate, am sărat şi am piperat şi am pus şi ceapa si ardeiul (tăiate julenne). S-au înmuiat puţin şi am pus şi borcanul de ciuperci cu tot cu zeamă. Am pus şi rozmarinul (o linguriţă rasă) şi am mai lăsat să se înmoaie toate legumele. Presărăm deasupra o lingura bună de făină şi amestecăm. Acoperim cu zeama de oase şi berea, dăm focul la mic şi lăsăm să fiarbă pe aragaz vreo 30 minute la foc mic. Punem şi cuptorul la încins.

După jumătate de oră, gustăm sosul de sare. Nu a scăzut de tot. Trebuie să fie cam un deget de lichid deasupra cărnii. Oprim focul. Scoatem găluştele din frigider şi le punem în oală, fără să le împingem în jos. Practic, le aranjăm frumos deasupra, cu oarecare distanţă între ele ca să aibă loc să se umfle. Eu mă aşteptam să se cam scufunde dar nu au făcut-o. Le stropim cu puţin ulei de măsline şi băgăm cu totul în cuptorul încins.

Tocana va sta în cuptor cam 45 de minute. La mine a ieşit perfect aşa, dar urmăriţi să se rumenească găluştele. Ele se vor umfla, se vor lipi una de alta şi astfel carnea de dedesubt rămâne fragedă şi se infuzează cu toate acele arome minunate pe care le-aţi pus acolo.

Şi cam asta e tot. Tocăniţa nu are nevoie de garnitură. Găluştele sunt foarte săţioase, la fel şi sosul care se îngroaşă minunat şi carnea care iese perfectă. Puteţi servi cu murături dar noi ne-am bucurat atât de mult de ea, încât nu am vrut să-i stricăm gustul cu nimic.

Aşadar, iată încă o reţetă minunată de la Jamie. Nu-mi amintesc să fi dat vreodată greş cu una din reţetele lui. Ies mereu extraordinar şi sunt simple chiar şi când sunt complicate. :)

S-aveţi poftă!

Oct 202014
 
3
Print Friendly

Sourdough Surprises este un proiect pe care l-am descoperit luna trecuta si mi s-a parut ca mi se potriveste. Voi stiti deja cate chestii am tot facut eu cu maia, pe langa painea cea de toate zilele deci poate ca nu va veti mira prea mult de faptul ca m-am alaturat acestei comunitati.

3

Prima mea participare la simpaticul proiect s-a nimerit sa fie cu o reteta nu prea simpla – croissante. Marele meu noroc a este ca am avut ocazia acum jumatate de an sa o vad pe Codruta facandu-le de vreo doua ori asa ca mi-am zis ca nu va fi totusi chiar atat de complicat. Am folosit o reteta gasita pe TFL si pe care nu am avut curaj sa o schimb prea mult asa ca nu o voi reproduce aici. Poate in viitor, cand o sa am o abordare proprie a acestei retete, o voi adauga aici. Am muncit insa ceva la ele si nu puteam pierde ocazia de a face o mica parada.

Sa faci croissante este o arta. Trebuie sa fii deosebit de atent cu aluatul, sa-l impaturesti perfect, sa nu tragi de el prea tare, toate ingredientele sa fie la temperatura potrivita si mai ales sa il asculti. Aluatul de croissante intra si iese din frigider de mai multe ori in timpul pregatirii, mai ales dac ain casa este cald. Avand in compozitie atat de mult unt, in momentul in care untul se topeste prea tare, se strica si aluatul. Am avut deci o gramada de emotii. Pana la urma insa, intreg procesul mi-a facut placere pentru ca intotdeauna aluatul cu maia te rasplateste cu cele mai grozave rezultate.

Nu-i asa ca mi-au iesit frumoase? :)

Oct 042014
 
pancakes
Print Friendly

M-am apucat de clatitele acestea fara sa ma gandesc ca vor ajunge pe blog. Dar aluatul a iesit atat de frumos, bulbucat si mirosea extraordinar, incat nu am vrut sa pierd ocazia de a le face cateva poze. Nu gatesc prea des pancakes din astea. Ne plac foarte mult dar cum suntem foarte pofticiosi, nu reusim niciodata sa mancam doar doua.

Mai ales cand sunt atat de bune calde, cu o lingura de smantana si una de dulceata acrişoară de vişine!

pancakes

Dupa cum ştiţi deja, sunt pasionată de pâinea cu maia şi poate aţi observat că fac o grămadă de alte preparate cu ea. Si aceste clatite se incadrează în categoria asta. Rostul drojdiei salbatice în clatite nu este de a creşte aluatul ci de a face glutenul din făină mai uşor digerabil. Deşi sunt de părere că înverşunarea aceasta împotriva glutenului este o exagerare şi o modă (vă invit să vă uitaţi la acest video amuzant dar relevant), este totuşi adevărat că datorită drojdiei sălbatice, produsele care conţin gluten sunt mai uşor de digerat şi consumarea lor (în locul celor cu drojdie comercială) poate ameliora unele boli.

Aşadar, avem iată o scuză bună pentru a pregăti aceste delicioase clatite! :) )

Ca întotdeauna în cazul alimentelor cu maia, este necesară un pic de planificare. Se pregăteşte un fel de preferment cu o seara înainte (deci 8 – 10 ore înainte de  a face efectiv clătitele).

Amestecăm deci o cana de maia cu o cana de lapte şi o cană de făină integrală de grâu. Am folosit maia din frigider, care îmi rămăsese de la o hrănire anterioară a maielei mamă. Avea cam 2 zile vechime dar nu mirosea a acru încă. Le-am omogenizat, am acoperit cu o folie de plastic şi le-am lăsat la temperatura camerei până dimineaţă.

De dimineaţă mai adăugăm la compoziţie: 2 linguri de miere, jumate de linguriţă de sare, 3-4 linguri de ulei de cocos (sau alt ulei vegetal) şi două ouă. Aluatul nu este unul deosebit de dulce aşa că poate fi servit şi cu ceva sărat – o cremă de brânză, nişte legume crocante, poate chiar nişte bacon. Batem bine ouăle cu sarea, adăugând treptat uleiul şi mierea. Le amestecăm cu prefermentul făcut cu o seară înainte.

La sfârşit punem şi o linguriţă şi jumătate de bicarbonat. Amestecăm cu lingura şi asteptăm puţin. Veţi vedea imediat cum aluatul începe să facă bulbuci de la bicarbonat. Punem tigaia la încins.

În rest, clătitele se pregătesc după cum sunteţi obişnuiţi de la alte reţete. Dăm tigaia la foc mic (o tigaie teflonată, care nu lipeşte) şi turnăm o lingură mare de aluat în centrul acesteia. Nu întindem, aluatul se va întinde singur formând un cerc în mijlocul tigăii. După câteva secunde, vor apărea găurele la suprafaţa clătitei şi marginile se vor schimba la culoare.

O întoarcem cu ajutorul unei palete şi o mai lăsăm 10-15 secunde şi pe partea cealaltă. O scoatem pe farfurie şi continuăm cu restul aluatului. Ies 10 – 12 clătite maricele. Dacă vi se pare că se ard, mutaţi tigaia pe un ochi mai mic.

Clătitele rezultate sunt minunat de pufoase şi gustoase. Cât sunt calde îţi vine să nu te mai opreşti din mâncat. Sunt însă foarte săţioase aşa că probabil vreo două de fiecare ar fi o porţie mai potrivită.

Poftă mare şi să fiţi sănătoşi!  :*

Sep 242014
 
castraveti
Print Friendly

A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai citit dragii mei. Imi cam lipseste aceasta parte a blogului si desi ma gandesc in permanenta sa mai aduc ceva nou si aici, ma aflu cumva intr-o rutina in bucatarie si nu am nimic relevant de prezentat. Cu toate astea, iata ca a venit toamna si e vremea muraturilor si conservelor – cred ca este perioada mea preferata din an. Toamna aceasta nu fac nimic nou, ci am revenit la retetele de incredere pe care le-am tot folosit in ultimii ani. Sunt muraturi simple, fara fandoseli dar minunat de gustoase. Deja imi imaginez cum voi iesi pe balcon in mijlocul iernii si voi umbla infrigurata la dulap dupa niste conopida roz sau niste castraveciori deliciosi. :D

Asadar, iata ce am pregatit pana acum:

- varza fermentata cu seminte de chimenvarza

- conopida cu sfecla rosie

muraturi

- castraveti clasici in saramura

castraveti

- vinete, ardei capia si fasole pastai la congelator

- suc de rosii la congelator – adica rosii oparite, curatate, blenduite si puse in caserole la congelatorrosii

sos

- cate doua borcanele de dulceata de prune, piersici, visine si urmeaza si doua de gutui

E mult, e putin…nu stiu. Pentru noi e suficient. As vrea sa pun mai multa dulceata, imi place enorm, dar daca pun o mananc…asa ca mai bine raman asa cu borcanele de pofta. :)

Mai pune cineva muraturi sau am ramas eu ultima cu apucaturi din astea? :) )

O toamna imbelsugata si mult spor in toate cele va doresc! :*

Jul 152014
 
ciulama
Print Friendly

Azi nu am cine stie ce reteta, cred ca toata lumea stie sa faca o ciulama, dar mi-a placut combinatia si vreau s-o tin minte. Am luat doua inimi de porc din supermarket. Aratau foarte bine si au fost si ieftine (vreo 5 lei amandoua). Cred ca lumea nu prea cumpara organe ceea ce e mare pacat pentru ca sunt atat de bune, dar in acelasi timp ma bucur, pentru ca daca nu se cauta, sunt mai ieftine.

ciulama

Inimile sunt tari asa ca trebuie fierte mult timp. Ca sa scap, le-am pus in oala cu presiune si le-am fiert acolo vreo jumate de ora. Curatate bine, puse in apa cu o picatura de ulei si o frunza de dafin. Le-am lasat sa se raceasca putin si apoi le-am taiat feliute mici. La gust si la aspect, seamana foarte bine cu limba. Cred ca n-as putea sa fac diferenta intre ele doar dupa gust. Si mai cred ca ar fi mers de minune cu o maioneza cu usturoi. :)

Dar imi trebuia ceva mai consistent si sa mearga cu mamaliga. De fapt, mie mi-era pofta cu mamaliga si nu stiam cu ce s-o asezonez.

Am calit o ceapa mare impreuna cu niste ciupercute scurse bine(de la Sun Food ca ne plac). Am pus si feliutele de inima si putina apa si le-am lasat pe foc mic, cu capacul pus inca vreo 20 min. Am pus sare si piper si niste praf de ceapa.
Apoi am scos cu polonicul zeama si am amestecat-o cu smantana lichida. Nu din aceea la cutie, o smantana normala, dar mai subtire. Am adaugat si o lingurita de amidon. Am tot pus zeama pana cand amestecul era cald si l-am rasturnat in tigaie, peste carne si ciuperci. Am mai lasat cateva minute sa se ingroase putin si apoi am stins focul.

Am servit peste mamaliga. Simplu si delicios a fost!

Ingrediente:

2 inimi de porc

un borcan de ciuperci

o ceapa mare

o cana de smantana subtire

sare, piper

o lingurita de amidon

Voi mancati organe? Cum le pregatiti?

Jul 042014
 
Print Friendly

Brutarii amatori pasionati de painea cu maia stiu ca te cam doare sufletul de toata maiaua pe care trebuie sa o arunci la hranire. Asta ma face si pe mine sa incerc tot felul de retete cu maia si sa o folosesc cat mai mult. Asa am ajuns la clatite, la biscuitii cu unt, la popovers si la briosele englezesti. Iar acestea sunt doar experimentele pe care vi le-am povestit aici caci in “culise” au fost mult mai multe. Azi pot sa adaug la aceasta colectie si o reteta de crackers (biscuiti sarati, crocanti). Inspiratia pentru ei a venit de la unul dintre blogurile mele preferate despre paine cu maia – Bread Experience.

Iata asadar ce simpatici sunt si cum i-am facut.

Ingrediente:

1 cana de maia hranita, la temperatura camerei

1/4 cana de ulei (am incercat reteta cu ulei de floarea soarelui, de masline, unt topit – cand voi avea, voi incerca si cu untura)

1 cana si un sfert de faina spelta (am ales sa folosesc faina spelta pentru ca nu imi place in paine dar iese bine cu orice fel de faina)

jumate de lingurita de sare

ierburi aromate sau seminte de chimen sau susan

Intr-un bol de plastic, amestecam maiaua cu uleiul pana se omogenizeaza cat de cat. Adaugam faina, sare si ierburi aromate (sau chimen). Framantam un aluat moale, elastic, oarecum asemanator cu aluaturile de tarte. Il invelim in folie de plastic si il lasam pe blat, la temperatura camerei, pentru 7 -8  ore (peste noapte). Daca este cazul, se poate tine si la frigider dar inainte de a-l intinde, trebuie lasat sa revina la temperatura camerei. Eu am vrut sa experimentez si am incercat sa-l intind si rece – este foarte dificil si biscuitii ies grosi, desi tot buni la gust.

Intindem aluatul cu un facalet, intr-o foaie cat mai subtire (direct pe hartie de copt). Am preferat sa-l intind tot pe faina si nu pe ulei. Sub aluat, punem o hartie de copt pentru a nu ne mai chinui cu transferul biscuitilor. Dupa ce l-am intins cat se poate de subtire, il taiem in carouri sau patratele cu o rola de pizza.

Presaram deasupra ierburi si putina sare si trasnferam hartia cu tot cu aluat intr-o tava. Preincalzim cuptorul si ii coacem pana la 15 minute in functie de cat de crocanti ii vreti. La 5-7 minute, intoarcem tava in cuptor pentru a se coace uniform. Se pot coace si 2 tavi odata, alternand pozitiile acestora in cuptor.

Cand ii scoatem din cuptor, biscuitii se vor rupe foarte usor pe liniile taiate mai devreme. Cei de mai jos sunt cu boia. Ideea mi s-a parut grozava, dar la copt, boiaua s-a facut amara asa ca ulterior am renuntat la ea.

In orice caz, biscuitii sunt excelenti! Imi fac cate o tava in weekend si rontai toata saptamana la ei. Astfel, nu mai sunt tentata sa-mi cumpar prostii cand sunt la servici. Si daca-i tai cu o forma de patiserie sunt si tare frumosi!

savory crackers

Enjoy! :)

Jun 302014
 
salata ton
Print Friendly

Aceasta salata este un fel de salata orientala reorganizata, facuta dupa inspiratia de moment si probabil deloc inedita. E insa foarte, foarte gustoasa asa ca am vrut sa o consemnez si aici.

Printre cele mai placute arome din bucatarie, pentru mine, este si mirosul de cartofi fierbinti peste ceapa proaspat taiata. E un truc pe care l-am invatat demult de la o bunica si mi s-a intiparit in minte atat de bine incat il fac automat la fiecare salata de genul acesta.

salata ton

In primul rand, curat ceapa, o tai in jumate si o pun intr-un vas cu apa. Intre timp, fierb cartofii in coaja. Cand sunt gata, ii scurg de apa si ii las sa se racoreasca putin. Tai ceapa feliute subtiri si o pun in vasul in care voi face salata. Curat cartofii cat sunt inca destul de calzi, ii tai si pe ei in felii rotunde si ii arunc peste ceapa. Pun un capac sau acopar cu folie si las sa se amestece aromele. Daca nu-s prea infometata, las pana se racesc de tot cartofii. Cel mai greu lucru e sa cureti cartofii cand inca sunt fierbinti dar este doar un mic sacrificiu pentru gustul desavarsit al preparatului final. De data aceasta am pus si masline verzi.

Restul e mai mult decat simplu! Deschid conserva de ton, o scurg de ulei si o pun si pe ea in salata. Pun o picatura de ulei, sare, piper alb, o lingura de zeama de lamaie si o lingura de maioneza. Cand am, asezonez cu busuioc proaspat.

 

Amestec bine (fara sa zdrobesc prea mult cartofii) si servesc. Nimica toata! :)

Ingrediente:

o conserva de ton bucati (scursa de ulei)

3 cartofi mari

o ceapa mica

o mana de masline verzi

sare, piper alb

zeama de lamaie, ulei

o lingura de maioneza

Se poate servi cat sunt cartofii calduti dar si rece. E tare gustoasa si satioasa. Enjoy si pofta mare!

Jun 092014
 
Print Friendly

Stiu ca nu v-am mai scris demult,e o perioada foarte lenesa pentru mine din punct de vedere al bucatariei. Fac si refac aceleasi retete si cand incerc ceva nou se mananca inainte sa apuc eu sa scot aparatul din dulap. :) Cartofii acestia au apucat lumina reflectoarelor si ma grabesc sa vi-i arat. Este o reteta foarte simpla, gasita in cartea lui Radu Anton Roman. I-am gasit cartea la reducere (in varianta publicata de Jurnalul National) si de atunci ma tot delectez cu retetele lui. :)

cartofi cu chimen

Anyway, ingredientele:

5 cartofi fierti

200gr cas proaspat

o ceasca de smantana

seminte de chimen zdrobite

unt

sare, piper alb

2 oua de tara (sau de care aveti dar nu garantez pentru culoare daca sunt oua de la magazin)

Am fiert cartofii in coaja si i-am curatat cand erau calduti. Apoi i-am taiat felii.

Am uns cu unt un vas de jena si am insirat cartofii.

Printre ei am pus bucatele de unt, i-am presarat cu sare si chimenul zdrobit.

Separat, am batut intr-un castronel ouale cu casul. Am gasit un cas extraordinar, moale, cremos si fin. Am lungit amestecul cu niste smantana(daca e mai lichida) si am adaugat sare si piper dupa gust. Le-am turnat peste cartofi.

Am bagat la cuptor vreo 30 minute. In cuptorul electric va fi suficient jumate din timp. Va uitati sa fie rumeni cartfoii si oul sa fie facut.

Servim cu smantana si patrunjel proaspat; eu de data aceasta n-am avut asa ca am facut o salata uriasa cu de toate.

Si asta-i tot. Simplu si foarte, foarte gustos.