Flori de ceai (blooming tea)

Print Friendly

Acum cateva luni, Cristina mi-a facut cadou cutia aceasta mirobolanta de ceaiuri. De atunci tot ma straduiesc sa va arat cateva poze pentru ca florile de ceai sunt atat de spectaculoase incat e pacat sa nu le admire toata lumea.

Produsul este acesta si contine 12 tipuri de flori de ceai (blooming tea), care mai de care mai interesanta si mai frumoasa. Acestea sunt formate din frunze de ceai verde si flori de iasomie, crizantema, garoafa, amaranth si alte flori aromate si colorate. Desi ceaiul in sine nu este deosebit ca gust, prezentarea este foarte de efect si chiar spectaculoasa uneori. Florile sunt inconjurate de frunze de ceai si legate in forma de biluta. Acestea se pun in apa calda si se transforma in tot felul de minunatii. E un cadou foarte de efect, pentru cine se indura sa se desparta de ele. Eu mai am doar cateva si stiu ca le voi duce dorul. Multumesc Cristina! :)

blooming1

 

Pui cu sos de gorgonzola

Print Friendly

In ultima vreme nu am mai facut paste dar saptamana asta parca numai la ele mi-a fost gandul asa ca mi-am facut curaj si am pregatit o reteta la care ma gandeam demult. Pastele cu sos alb si branzeturi sunt preferatele noastre iar aceasta varianta este la fel de gustoasa ca si cea de mac and cheese pe care o faceam pana acum, dar parca mai usurica si  mai sofisticata. E drept ca trebuie sa si stai nitel pe langa ea pana e gata dar merita din plin.

paste gorgonzola

Ingrediente (pentru 4 portii):

un piept de pui taiat in fasii

500gr ciuperci taiate feliute

jumatate de pachet de paste (farfalle)

5 catei de usturoi taiati in felii subtiri

o felie de gorgonzola

o mana de branza sarata (am folosit-o in loc de sare, se poate si fara dar atunci nu uitati sa puneti sare)

un borcan mic de smantana (350-400ml)

lapte (250ml)

ulei de masline, piper, sare

optional: o mana de nuci prajite

Intr-o tigaie, incingem putin uleiul de masline si frigem carnea pana se rumeneste bine. Adaugam ciupercile si usuturoiul si lasam sa se inmoaie.

Dupa ce a scazut volumul ciupercilor si carnea este facuta, le scoatem pe o farfurie.

Punem apa la fiert pentru paste. Le fierbem conform instructiunilor de pe ambalaj.

In aceeasi tigaie, turnam smantana si laptele si le lasam sa fiarba incet la foc mic. Sosul trebuie sa scada si se ingroasa putin. Adaugam gorgonzola si branza sarata si amestecam mereu pana devine cremos.

Adaugam carnea si ciupercile inapoi peste sos, la fel si nucile (daca folositi) si eu prefer sa pun si pastele tot in sos. E drept ca arata mai frumos pe farfurie daca le servim separat dar sunt mult mai gustoase daca le amestecam si pe ele in sos.


Servim calde cu un pahar de vin. Gorgonzola este o branza cremoasa, moale, putin iute, o minunatie! Pastele sunt deosebit de gustoase, iti vine sa mananci pana pleznesti. :))
Pofta mare dragii mei!

Paine cu masline si rozmarin (fara gluten)

4
Print Friendly

Revin azi cu painea fara gluten pe care v-am promis-o. Acest expe4riment a fost posibil datorita Ruxandrei care m-a implicat in campania de testare a fainii fara gluten de la Schar. In perioada urmatoare (pana pe 30 martie) puteti participa la un concurs sponsorizat de aceasta firma. Concursul consta in pregatirea unei paini cu faina fara gluten dintre retetele oferite de noi. Gasiti lista cu retete be blogul Gourmandelle.com. Premiul cel mare consta intr-o masina de paine Tefal Nutribread.

Va spuneam zilele trecute ca mi-a cam dat de furca aceasta paine fara gluten dar pana la urma am invins-o. :) Va las mai jos reteta castigatoare care noua ni s-a parut gustoasa dar si usor de pregatit (fata de alte variante incercate de mine). Reteta poate fi pregatita si in masina de paine, inversand ordinea ingredientelor si folosind un program scurt. Intotdeauna, in masina de paine se adauga la inceput ingredientele umede, continuand cu amestecul de faina si doar la sfarsit drojdia uscata. Masina de paine care este premiul acestui concurs are si un program special pentru paine fara gluten.

Eu am masurat aceasta reteta tot in cani. Folosesc niste masuri americane din plastic dar aceasta cana corespunde unei cani normale. In cazul retetelor experimentale imi e mai usor sa masor asa decat pe cantar.

Ingrediente:

2 cani de faina fara gluten (Schar mix B)

1.5 cana amidon de porumb

2 lingurite rase de sare

o lingurita de zahar

un plic de drojdie uscata fara gluten

1 lingura de ulei

3 albusuri (90grame) + inca putin pentru uns

1 lingurita de otet

1 cana de apa calda

jumade de lingurita rozmarin

3 linguri de masline verzi, fara samburi, tocate

* mixul de faina de la Schar contine faina de orez, amidon din porumb, sare, fibre vegetale dextroza dar si alte adaosuri (pe care nu le vad pentru ca am rupt eticheta inainte sa va scriu)

Amestecam ingredientele in ordinea in care sunt scrise in lista de mai sus. Intai cele uscate si apoi, adaugam treptat si ingredientele umede. Am folosit initial o furculita si apoi mixerul cu paletele pentru aluat. Nu a durat foarte mult, doar pana s-a omogenizat bine. Aluatul este foarte umed, nu se poate forma ca o paine clasica. Arata mai degraba precum aluatul pentru un chec.

Am copt painea intr-o tava de chec tapetata cu hartie de copt. Turnam aluatul in tava de chec – aceasta se va umple cam pe jumatate. Nivelam cu o lingura uda. Ungem cu albus. Volumul aluatului se va dubla in cuptor.

Introducem tava in cuptor si il pornim. Nu este necesar ca acesta sa fie preincalzit. Lasam painea la cuptor 30 -40 de minute (in functie de cat de rumena va place). Rezultatul este o paine foarte aromata, usor umeda si foarte gustoasa. Este perfecta pentru servit pe un platou cu aperitive, dimineata la micul dejun sau chiar si la pachetelul pentru servici.

Lipii din faina fara gluten

3
Print Friendly

3Cred ca deja ma stiti, sunt pasionata de paine, aluaturi, faina asa ca nu va veti mira poate cand veti vedea ca am participat cu drag la provocarea Ruxandrei care, impreuna cu echipa Schar, a avut tot felul de campanii in online pentru promovarea produselor fara gluten. Am primit spre testare cateva tipuri de faina fara gluten Schar cu care sa ma joc in experimentele mele cu painea.

Dieta fara gluten este foarte la moda in ultimii ani, a devenit un adevarat curent (ceea ce nu e intotdeauna bine) dar adevarul este ca, in spatele acestei publicitati excesive se afla o boala deloc amuzanta si destul de serioasa. Atunci cand ai o astfel de boala, nu iti permiti sa-ti fie pofta de paine asa ca gasirea unui produs cat mai asemanator este probabil o bucurie. Saptamana trecuta m-am tot jucat cu faina aceasta si am realizat ca nu e simplu deloc sa traiesti fara gluten. Am incercat mai multe variante de paine cu faina fara gluten si recunosc ca nu mi-a fost usor. Am cautat in zadar aluaturile pe care le framant cu drag…faina fara gluten este cu totul altfel. Intr-un final insa, i-am dat de cap si pot sa va arat si voua doua retete – lipiile de azi si o reteta de paine pe care o voi publica in zilele urmatoare.

Reteta de baza pentru lipii este cam aceeasi in majoritatea culturilor in care se gaseste – pita, chapati, tortilla, naan – difera denumirile si tipurile de faina folosite dar toate sunt variatii ale acestei paini simple care se coace pe gratar sau in tigai nonaderente. Asadar, atunci cand esti nevoit sa mananci fara gluten cred ca o astfel de lipie este cea mai usoara optiune. Iata cum le-am facut eu (este o reteta masurata in cani pentru ca le-am facut cam la ochi – puteti folosi orice cana):

Ingrediente pentru 6-8 lipii:

1 cana de apa calduta

un plic de drojdie

2,5 cani faina fara gluten

2 lingurite de sare

o lingura de ulei de masline

Amestecam ingredientele cu o furculita sau intr-un robot. Iese un aluat destul de compact, nelipicios. Formam o biluta pe care o punem intr-un vas acoperit cu o panza curata. Lasam sa creasca. Eu l-am lasat pe calorifer vreo doua ore. Nu stiu exact de ce a durat asa mult, posibil sa fi fost mai rece la mine in casa. Ideea este sa se dubleze volumul bilei de aluat.

Impartim aluatul in 6 bile mai mici pe care le tinem pastram acoperite in timp ce le intindem pe rand. Incingem bine o tigaie non aderenta. Punem o lingurita de ulei pe care il stergem apoi cu un servetel.

Bilele de aluat se intind cu facaletul pana ajung foarte subtiri – cu cat mai subtiri, cu atat mai bine. Aluatul seamana mai degraba cu un aluat de biscuiti, el neintinzandu-se cum sunteti obisnuite poate de la aluaturile cu gluten. Folosim faina pentru a nu-i permite sa se lipeasca de blat.

Cand tigaia este bine incinsa, coacem lipiile pe rand, cate 2-3 minute pe fiecare parte. Lipia ar trebui sa se umfle din loc in loc, formand o bula de aer in interior.

Rezultatul final va fi o lipie numai buna de umplut cu ce va place voua. Noi am mancat-o simpla cu masline si a doua zi la pachet cu niste iaurt.

Daca vreti sa incercati faina, stati cu ochii pe aceasta campanie. Saptamana viitoare urmeaza un concurs pentru cititori care are ca premiu o masina de paine de la Tefal Nutribread.

Follow my blog with Bloglovin

Tort de banane cu crema de ciocolata

4
Print Friendly

Anul acesta am intarziat cu tortul dar m-am straduit sa nu lipsesc totusi. Fac torturi foarte rar, cam de 2-3 ori pe an si pot spune ca nu sunt punctul meu forte. Nu-mi face deosebita placere sa le prepar, cu atat mai putin sa le ornez (nu am nici un pic de talent la ornat) dar imi doresc mereu un tort de casa atunci cand ne sarbatorim si cum nu am pe nimeni sa mi-l faca, ma chinui mereu cu cate o reteta. E drept ca un pic de placere tot imi face sa incerc mereu cate ceva nou.

Am ajuns la formula aceasta din intamplare. Bananele sunt printre fructele noastre preferate si ciocolata e…ei bine, ciocolata e ciocolata. Totul merge cu ciocolata. :))

Pana la urma, e o reteta relativ simpla care se face mai repede decat altele pe care le-am incercat. Este un tort foarte dulce asa ca puteti sa experimentati in ceea ce priveste cantitatea de zahar. Noua ne-a placut foarte mult, chiar daca nu arata impecabil.

Asadar, blatul:

300gr de faina

praf de copt – 1.5 lingurite

jumate de lingurita sare

un sfert de lingurita bicarbonat

3 banane coapte

180gr iaurt lichid

jumate de pachet de unt la temperatura camerei

200gr zahar

1 lingura extract de vanilie

4 oua la temperatura camerei

Am copt blatul in doua forme circulare cu diametrul de 21cm. Daca aveam, as fi folosit 3. Compozitia merge impartita in trei si astfel aveti un tort cu 3 straturi. Am uns cele doua forme cu unt si pe fundul lor am pus hartie de copt. In acelasi timp am pus si cuptorul la incalzit.

Am amestecat intr-un bol ingredientele uscate: faina, praful de copt, bicarbonatul, sarea. Banana zdrobita cu furculita am amestecat-o cu iaurtul. (Imi place sa folosesc lapte covasit de la Covalact, consistenta lui se potriveste cel mai bine cu acest tip de prajitura.)

Separat, am batut bine untul cu zaharul si vanilia. Dureaza cam 5 minute pana crema devine pufoasa. Adaugam si ouale, pe rand. Amestecand mereu (cu mixerul sau o furculita), adaugam treptat amestecul de faina si bananele. Omogenizam compozita si o impartim in parti egale (doua sau trei in functie de cate straturi vreti sa faceti). Bagam cele trei blaturi in cuptor (eu avand doar 2, mi-au incaput in cuptor deodata) si le coacem cam 30 minute pana trece testul cu scobitoarea. Le lasam apoi pana se racesc complet.

Ne ocupam acum si de crema de ciocolata:

250gr unt la temperatura camerei

90gr cacao

zahar pudra 300 gr (mai mult sau mai putin, dupa gust)

125gr lapte

2 lingurite extract de vanilie

Batem cu mixerul untul impreuna cu cacaua. Adaugam alternativ zahar si laptele (cate o lingura o data). Continuam sa batem cu mixerul pana obtinem o crema fina, spumoasa. Mie nu mi-a iesit perfecta pentru ca nu am avut rabdare sa trec prin sita zaharul si cacaua. A fost insa foarte gustoasa.

Blaturile de tort vor fi usor bombate asa ca le nivelam cu un cutit. Eu l-am lasat pe cel de deasupra asa bombat. Am impartit crema si am pus o parte in mijloc, intre straturi si cu restul am imbracat tortul.

M-am straduit cat am putut dar v-am zis deja ca nu-s prea priceputa. :) Asa ca am presarat inimioare din zahar pe deasupra si asta a fost.

Tortul este chiar delicios. Blatul de banane nu e prea dens ci doar usor pufos, dulce, aromat si un pic umed. Mi-a placut la nebunie. Si se si potriveste foarte bune cu crema de ciocolata.
Sper ca il veti incerca pentru ca sigur o sa va placa!

Pofta mare, va imbratisez cu drag!

Diana

In Search of the Perfect Loaf – Samuel Fromartz

perfect loaf
Print Friendly

 Dupa mai bine de doi ani de pasiune pentru maia si paine, nu cred ca mai mira pe nimeni faptul ca citesc tot felul de carti cu si despre paine sau maia. Asadar, atunci cand am vazut-o pe aceasta pe blogurile si site-urile culinare, mi-am dorit-o foarte tare si a ajuns direct pe lista de to buy. Mi-am dat seama ca va fi exact genul meu de carte cu subiect culinar: cu o multime de impresii personale si povesti, nu foarte tehnica, emotionanta pe alocuri si care sa-mi aduca totusi si ceva informatii si cunostinte noi. Desigur, in ochii mei, nici o alta carte despre paine nu o va egala pe a lui Hamelman, pe care o ador si acum, dupa atata timp, si pe care nu ma indur sa o imprumut vreodata de teama ca voi avea nevoie de ea exact atunci. Ba chiar, am lasat-o intr-o zi la servici si am dormit prost de grija ei, fiindca nu era acasa, in biblioteca. :)) Cam asa sunt eu cu cartile.

perfect loaf

In imagine: Roggenweizenbrot (paine de secara cu integrala) si o micuta Pain de Campagne – ambele dupa retetele domnului Fromartz.

Samuel Fromartz scrie insa aceasta carte in cu totul alt registru. In Search of the Perfect Loaf nu este un manual despre cum sa faci paine ci unul despre cum sa iubesti painea si aluatul, in toate formele lor. Pasiunea lui pentru burtarit este omniprezenta si contagioasa, intratat incat iti vine sa te arunci intr-un aluat dupa fiecare capitol terminat.

Aventura lui incepe cu dorinta de a face niste baghete perfecte (pentru care calatoreste in Franta unde invata de la profesionisti) si cartea este foarte frumos structurata in functie de etapele prin care a trecut in aceasta aventura a painii. Scrie pe rand despre paine in context istoric (cum s-a ajuns la painile fara gust din zilele noastre, despre paine ca imagine a unei societati), despre multiplele feluri in care poti porni o cultura de drojdie naturala si ce poti face cu ea, despre interesul pe care i l-au starnit painile integrale si cele de secara (atat de diferite de painile din grau), despre cerealele folosite de-a lungul timpului pentru paine, despre paine ca liant intre oameni, painea care aduce oamenii la masa si ii imprieteneste. Aceasta din urma este exact ideea care mi-a placut cel mai mult, sunt sentimente pe care le am si eu de cand fac paine cu maia si o impart cu altii. Este vorba despre un fel de dragoste cu totul si cu totul altfel, despre bucuria de a gasi oameni pe care painea ii face fericiti si de a imparti cu ei ceea ce stii si ceea ce faci.

fromartz

Pentru toate aceste subiecte, Fromartz calatoreste nu numai in America lui ci si in Franta si Germania unde cunoaste o multime de burtari faimosi sau pur si simplu talentati si pasionati dar si o multime de oameni care-i impartasesc dragostea pentru paine si de care se simte legat emotional. De formare jurnalist, Samuel Fromartz stie sa-si exprime ideile si sa le integreze perfect intr-un context care sa fie atragator pentru cititorul pasionat de brutarit (unele parti din carte sunt cred interesante si pentru cei cu un interes mediu fata de paine).

Desi nu este o carte de retete, Fromartz ne scrie totusi si noua dintre retetele folosite de el impreuna cu tehnica si explicatiile necesare pentru a le pregati. Fiecare reteta este integrata perfect in contextul capitolului alaturi de care se afla si toate sunt foarte tentante. Preferata mea, de departe este cea pentru lipii, pe care le-am facut deja de mai multe ori.

Ce pot sa mai spun decat ca a fost un cadou perfect, m-am bucurat enorm de ea si am citit-o in doua zile? Apoi m-am apucat sa o rasfoiesc din nou in caz ca mi-a scapat ceva. Si iar si iar de fiecare data cand treceam pe langa bibioteca. :D

Pe final, va las doua citate pe care mi le-am notat, stiu ca unele dintre voi le vor aprecia. :)

“You have to be engaged and interested in what you are doing and learn the way dough ferments. … That takes ten years. Those who say they can teach baking in six months, it’s a big lie.”  – Frederic Pichard – brutarul despre care se spune ca face cele mai bune baghete din Paris (printre alte cele mai bune delicii) in brutaria sa La Maison Prichard.

“Children love levain bread because it has lactic acid and if it’s done right it smells like milk – like mother’s milk.” Roland Feuillas (morar si brutar francez).

O puteti cumpara de pe Books Express sau de pe Bookdepository (link mai sus in text).

Painile anului 2014

Print Friendly

Inspirata de acest articol plin de paini fabuloase am vrut sa fac si eu ceva asmanator pentru a sarbatori inca un an de copt cu drojdie naturala (maia) asa ca am strans intr-un colaj (click pe poza ca sa o vedeti mai mare) cateva dintre painile si produsele cu maia de anul acesta si va las dedesubt si cateva linkuri si explicatii. Poate anul viitor, daca totul decurge conform planului, voi putea sa va arat cate ceva nou pentru fiecare luna.

collage

Paine integrala cu nuca

Batoane de cereale cu fructe uscate

Vermont

Biscuiti sarati

Croissante

Chicago sourdough

Focaccia

Paine de secara

Paine cu apa fermentata din mere

Paine cu ciocolata

Chifle cu seminte

Briose extra large

Paine alba & paine de secara

Daca va intereseaza, gasiti mai multe idei de preparate cu maia aici.

La multi ani dragii mei! Sa aveti un 2015 bun ca painea calda! :*

Biscuiti turta dulce

4
Print Friendly

Nici nu m-am gandit ca mai apuc sa va scriu inca o reteta de sarbatoare, cu atat mai mult pe asta care nu prea m-a convins initial dar dupa cateva incercari pot spune ca sunt, in sfarsit, multumita. Asadar, daca nu v-a ajuns painea cu ciocolata si stollenul, va poftesc si la turta dulce! :)

4

Mi-am dorit foarte mult niste turta dulce care sa nu se intareasca dupa o zi, astfel incat sa fac mai multa si sa o pot darui in caz de nevoie. Si aceasta pare foarte potrivita pentru acest lucru pentru ca, nu numai ca nu se intaresc, ba chiar par ca se inmoaie in timp.  Si nici nu sunt greu de facut asa ca iata reteta cu inspiratie de aici.

Ingrediente:

3 cani de faina

jumate de lingurita bicarbonat

un sfert de lingurita praf de copt

115gr unt

jumate de cana de zahar brun

2 lingurite de spekuloos sau, daca nu aveti, se poate inlocui cu 1 lingurita de scortisoara +un sfert de lingurita ghimbir + jumate de lingurita cuisoare macinate)

un varf de cutit de sare

un ou

3 linguri de miere

Amestecam faina cu praful de copt si bicarbonatul. Separat, batem untul cu zaharul pana se topeste zaharul. Adaugam condimentele, sarea, oul si mierea. Adaugam usor faina si amestecam pana cand se incorporeaza complet. Formam o bila din aluat, o impachetam in folie si o lasam la frigider pentru o ora. O scoatem din frigider si o lasam sa se incalzeasca putin la temperatura camerei (15-30 min). Presaram faina pe masa si peste aluat si il intindem cu sucitorul pana cand ajunge la o grosime de aproximativ 8-9 mm. Decupam forme din aluat.

Punem cuptorul la incalzit.

Le insiram pe o tava, pe o hartie de copt si le bagam in frigider pentru 15 minute. Tava mea nu incape in frigider asa ca pun hartia de copt pe un tocator de lemn, biscuitii deasupra si le bag asa in frigider. Dupa 15 minute, transfer hartia de copt cu tot cu biscuiti in tava si ii bag in cuptor.

Se coc 12 minute sau pana cand marginile incep sa se inchida la culoare. Se lasa putin la racit si apoi se transfera pe un gratar pana se racesc complet. Se pastreaza intr-o punga de hartie, un borcan inchis sau un cosulet acoperit.

Craciunul a trecut dar nu se supara nimeni daca ii incercati pentru revelion. :) Un sfarsit de an minunat si petrecere frumoasa va doresc!

Paine cu ciocolata

10
Print Friendly

Am vrut neaparat sa va scriu si aceasta reteta inainte de Craciun. Este o paine cu ciocolata pe care am facut-o si anul trecut dar tot nu am apucat sa va povestesc despre ea si nici pozele nu prea le prinde din cauza ca e grozava cand e proaspat scoasa din cuptor. Este tot o reteta cu maia, deci apucati-va s-o hraniti sa fie numai buna de folosit. :)

Preferment:

225gr faina

280gr apa

25gr maia

Pregatim prefermentul cu 12 ore inainte de folosire. Cel mai bine e seara pentru a face painea a doua zi. Scoateti si untul de la frigider ca sa fie moale de dimineata. Punem si merisoarele la inmuiat in lichior.

Ingrediente pentru aluat:

320gr faina

32gr cacao

30gr apa

530gr preferment

1 ou mare la temperatura camerei

20gr lapte

15gr unt la temperatura camerei

2 gr drojdie uscata (se poate face si fara dar trebuie urmarit aluatul cu atentie si lasat la crescut mai mult)

6gr sare

70gr zahar

o ciocolata

50gr merisoare uscate (inmuiate in lichior)

 Amestecam faina, cacaua, apa, prefermentul, oul, laptele, untul, drojdia, sarea. Am folosit mixerul dar merge si cu mana. Iese un aluat destul de lipicios. Adaugam treptat si zaharul si mixam pana se incorporeaza.

Adaugam ciocolata taiata in bucati (nu razuita) si merisoarele scurse putin de lichior. Amestecam cu mana, acoperim cu folie si lasam sa se odihneasca o ora.

Impaturim aluatul direct in vas. Mai lasam o ora.

Impartim aluatul in doua bucati. In cazul meu, a fost o bucata mare si 4 mai mici pentru a le face briose.

Ungem formele cu unt – o tava de chec si patru vase ramekin. Bucata mai mare de aluat va lua forma unui chec, ruland aluatul ca pe o rulada. Punem aluatul in tava de chec. Celelalte le vom forma ca pe chifle si le vom pune direct in vasele ramekin.  Le acoperim pe toate si lasam sa mai dospeasca o ora. Pentru aluatul doar cu maia, fara drojdie, va fi nevoie de vreo 2 ore.

Inainte de a intra la cuptor, le ungem cu ou batut cu putina apa. Le coacem impreuna, in cuptorul incins cam 40 minute.

Atentie la formele mai mici, vor fi gata mai repede.

Sunt fabuloase cu o cana de lapte in dimineata de Craciun. Pofta buna dragii mei si sarbatori cu veselie si idei delicioase! :)

Inspiratia pentru aceasta paine vine de pe blogul Bread Experience.

Stollen cu maia

11
Print Friendly

Stollen este un tip de cozonac traditional din Germania care contine o multime de fructe confiate si uneori martipan. Eu nu am mancat niciodata varianta originala dar cand a aparut provocarea pe Sourdough Surprises, de a face unul cu maia, mi-am zis ca trebuie sa-l incerc. Mai ales ca a trecut ceva timp de cand maiaua mea a facut ultima oara ceva dulce. M-am invartit ce m-am invartit printre retete si, pana la urma, a iesit minunatia de mai jos.

11

Ingrediente pentru 1 bucata:

250gr fructe uscate: stafide, merisoare, smochine, curmale

coniac sau lichior in care sa imbatam fructele de mai sus

150gr maia

300gr faina

100gr unt moale

25gr zahar brun

2 lingurite pline de speculoos (e un condiment care contine piper, scortisoara, ghimbir, cuisoare, cardamom si nucsoara – se poate face un amestec din ce aveti prin casa)

1 ou batut

100-125ml lapte

coaja de lamaie si/sau portocala

fulgi de migdale

Pentru umplutura si glazura:

1 baton de martipan

50gr unt topit

Cu o seara inainte, pregatim maiaua si punem fructele la inmuiat in alcool.

Amestecam aluatul: maiaua, fructele stoarse putin de alcool, faina, zaharul, condimentele, untul, oul, coaja de lamaie si laptele (adaugat cate putin). Framantam un aluat moale, pana devine omogen. Lasam intr-un bol acoperit cu folie pentru o ora. Facem o impaturire si mai lasam inca 2 ore.

Il intindem usor cu palma si facem un sant in mijloc, cu ajutorul unui facalet. Punem acolo martipanul si impaturim aluatul peste bucata de martipan. Stollen-ul are mai mult sau mai putin forma unui bebelus in scutece. Am citit undeva ca este simbolul bebelusului Isus, dar nu mai gasesc acum sa va las linkul.

Eu am pus aluatul intr-o hartie de copt, pe tocator si am bagat cu totul intr-o punga pe care am legat-o la gura. Astfel l-am lasat la crescut inca vreo doua ore.

Se coace in cuptorul incins pentr 50 de minute sau pana este rumenit.

Cand il scoatem din cuptor si este inca fierbinte, se unge cu unt topit pe toata suprafata si se pune la racit in hartie de copt.

A doua zi, se presara zahar pudra peste el, din belsug.

Nu stiu daca a iesit asa cum ar trebui, nu am termen de comparatie, dar de bun a fost bun. A fost divin cald dar si dupa ce s-a racit a avut succes la pofticiosi. Martipanul ala din mijloc face toti banii, ba chiar am sa pun mai mult data viitoare.

Este un desert deosebit care cu siguranta va impresiona la masa de Craciun. In mod traditional se face cu drojdie asa ca daca va place ideea, dar nu aveti maia, puteti incerca varianta cu drojdie.

Nu stiu daca mai apuc sa va scriu inainte de sarbatori. Sa aveti veselie si dragoste in casa si anul acesta si sa va bucurati de zilele libere si de familie. :)

Inspiratia aici.