Jul 152014
 
Print Friendly

Azi nu am cine stie ce reteta, cred ca toata lumea stie sa faca o ciulama, dar mi-a placut combinatia si vreau s-o tin minte. Am luat doua inimi de porc din supermarket. Aratau foarte bine si au fost si ieftine (vreo 5 lei amandoua). Cred ca lumea nu prea cumpara organe ceea ce e mare pacat pentru ca sunt atat de bune, dar in acelasi timp ma bucur, pentru ca daca nu se cauta, sunt mai ieftine.

ciulama

Inimile sunt tari asa ca trebuie fierte mult timp. Ca sa scap, le-am pus in oala cu presiune si le-am fiert acolo vreo jumate de ora. Curatate bine, puse in apa cu o picatura de ulei si o frunza de dafin. Le-am lasat sa se raceasca putin si apoi le-am taiat feliute mici. La gust si la aspect, seamana foarte bine cu limba. Cred ca n-as putea sa fac diferenta intre ele doar dupa gust. Si mai cred ca ar fi mers de minune cu o maioneza cu usturoi. :)

Dar imi trebuia ceva mai consistent si sa mearga cu mamaliga. De fapt, mie mi-era pofta cu mamaliga si nu stiam cu ce s-o asezonez.

Am calit o ceapa mare impreuna cu niste ciupercute scurse bine(de la Sun Food ca ne plac). Am pus si feliutele de inima si putina apa si le-am lasat pe foc mic, cu capacul pus inca vreo 20 min. Am pus sare si piper si niste praf de ceapa.
Apoi am scos cu polonicul zeama si am amestecat-o cu smantana lichida. Nu din aceea la cutie, o smantana normala, dar mai subtire. Am adaugat si o lingurita de amidon. Am tot pus zeama pana cand amestecul era cald si l-am rasturnat in tigaie, peste carne si ciuperci. Am mai lasat cateva minute sa se ingroase putin si apoi am stins focul.

Am servit peste mamaliga. Simplu si delicios a fost!

Ingrediente:

2 inimi de porc

un borcan de ciuperci

o ceapa mare

o cana de smantana subtire

sare, piper

o lingurita de amidon

Voi mancati organe? Cum le pregatiti?

Jul 042014
 
Print Friendly

Brutarii amatori pasionati de painea cu maia stiu ca te cam doare sufletul de toata maiaua pe care trebuie sa o arunci la hranire. Asta ma face si pe mine sa incerc tot felul de retete cu maia si sa o folosesc cat mai mult. Asa am ajuns la clatite, la biscuitii cu unt, la popovers si la briosele englezesti. Iar acestea sunt doar experimentele pe care vi le-am povestit aici caci in “culise” au fost mult mai multe. Azi pot sa adaug la aceasta colectie si o reteta de crackers (biscuiti sarati, crocanti). Inspiratia pentru ei a venit de la unul dintre blogurile mele preferate despre paine cu maia – Bread Experience.

Iata asadar ce simpatici sunt si cum i-am facut.

Ingrediente:

1 cana de maia hranita, la temperatura camerei

1/4 cana de ulei (am incercat reteta cu ulei de floarea soarelui, de masline, unt topit – cand voi avea, voi incerca si cu untura)

1 cana si un sfert de faina spelta (am ales sa folosesc faina spelta pentru ca nu imi place in paine dar iese bine cu orice fel de faina)

jumate de lingurita de sare

ierburi aromate sau seminte de chimen sau susan

Intr-un bol de plastic, amestecam maiaua cu uleiul pana se omogenizeaza cat de cat. Adaugam faina, sare si ierburi aromate (sau chimen). Framantam un aluat moale, elastic, oarecum asemanator cu aluaturile de tarte. Il invelim in folie de plastic si il lasam pe blat, la temperatura camerei, pentru 7 -8  ore (peste noapte). Daca este cazul, se poate tine si la frigider dar inainte de a-l intinde, trebuie lasat sa revina la temperatura camerei. Eu am vrut sa experimentez si am incercat sa-l intind si rece – este foarte dificil si biscuitii ies grosi, desi tot buni la gust.

Intindem aluatul cu un facalet, intr-o foaie cat mai subtire (direct pe hartie de copt). Am preferat sa-l intind tot pe faina si nu pe ulei. Sub aluat, punem o hartie de copt pentru a nu ne mai chinui cu transferul biscuitilor. Dupa ce l-am intins cat se poate de subtire, il taiem in carouri sau patratele cu o rola de pizza.

Presaram deasupra ierburi si putina sare si trasnferam hartia cu tot cu aluat intr-o tava. Preincalzim cuptorul si ii coacem pana la 15 minute in functie de cat de crocanti ii vreti. La 5-7 minute, intoarcem tava in cuptor pentru a se coace uniform. Se pot coace si 2 tavi odata, alternand pozitiile acestora in cuptor.

Cand ii scoatem din cuptor, biscuitii se vor rupe foarte usor pe liniile taiate mai devreme. Cei de mai jos sunt cu boia. Ideea mi s-a parut grozava, dar la copt, boiaua s-a facut amara asa ca ulterior am renuntat la ea.

In orice caz, biscuitii sunt excelenti! Imi fac cate o tava in weekend si rontai toata saptamana la ei. Astfel, nu mai sunt tentata sa-mi cumpar prostii cand sunt la servici. Si daca-i tai cu o forma de patiserie sunt si tare frumosi!

savory crackers

Enjoy! :)

Jun 302014
 
salata ton
Print Friendly

Aceasta salata este un fel de salata orientala reorganizata, facuta dupa inspiratia de moment si probabil deloc inedita. E insa foarte, foarte gustoasa asa ca am vrut sa o consemnez si aici.

Printre cele mai placute arome din bucatarie, pentru mine, este si mirosul de cartofi fierbinti peste ceapa proaspat taiata. E un truc pe care l-am invatat demult de la o bunica si mi s-a intiparit in minte atat de bine incat il fac automat la fiecare salata de genul acesta.

salata ton

In primul rand, curat ceapa, o tai in jumate si o pun intr-un vas cu apa. Intre timp, fierb cartofii in coaja. Cand sunt gata, ii scurg de apa si ii las sa se racoreasca putin. Tai ceapa feliute subtiri si o pun in vasul in care voi face salata. Curat cartofii cat sunt inca destul de calzi, ii tai si pe ei in felii rotunde si ii arunc peste ceapa. Pun un capac sau acopar cu folie si las sa se amestece aromele. Daca nu-s prea infometata, las pana se racesc de tot cartofii. Cel mai greu lucru e sa cureti cartofii cand inca sunt fierbinti dar este doar un mic sacrificiu pentru gustul desavarsit al preparatului final. De data aceasta am pus si masline verzi.

Restul e mai mult decat simplu! Deschid conserva de ton, o scurg de ulei si o pun si pe ea in salata. Pun o picatura de ulei, sare, piper alb, o lingura de zeama de lamaie si o lingura de maioneza. Cand am, asezonez cu busuioc proaspat.

 

Amestec bine (fara sa zdrobesc prea mult cartofii) si servesc. Nimica toata! :)

Ingrediente:

o conserva de ton bucati (scursa de ulei)

3 cartofi mari

o ceapa mica

o mana de masline verzi

sare, piper alb

zeama de lamaie, ulei

o lingura de maioneza

Se poate servi cat sunt cartofii calduti dar si rece. E tare gustoasa si satioasa. Enjoy si pofta mare!

Jun 092014
 
Print Friendly

Stiu ca nu v-am mai scris demult,e o perioada foarte lenesa pentru mine din punct de vedere al bucatariei. Fac si refac aceleasi retete si cand incerc ceva nou se mananca inainte sa apuc eu sa scot aparatul din dulap. :) Cartofii acestia au apucat lumina reflectoarelor si ma grabesc sa vi-i arat. Este o reteta foarte simpla, gasita in cartea lui Radu Anton Roman. I-am gasit cartea la reducere (in varianta publicata de Jurnalul National) si de atunci ma tot delectez cu retetele lui. :)

cartofi cu chimen

Anyway, ingredientele:

5 cartofi fierti

200gr cas proaspat

o ceasca de smantana

seminte de chimen zdrobite

unt

sare, piper alb

2 oua de tara (sau de care aveti dar nu garantez pentru culoare daca sunt oua de la magazin)

Am fiert cartofii in coaja si i-am curatat cand erau calduti. Apoi i-am taiat felii.

Am uns cu unt un vas de jena si am insirat cartofii.

Printre ei am pus bucatele de unt, i-am presarat cu sare si chimenul zdrobit.

Separat, am batut intr-un castronel ouale cu casul. Am gasit un cas extraordinar, moale, cremos si fin. Am lungit amestecul cu niste smantana(daca e mai lichida) si am adaugat sare si piper dupa gust. Le-am turnat peste cartofi.

Am bagat la cuptor vreo 30 minute. In cuptorul electric va fi suficient jumate din timp. Va uitati sa fie rumeni cartfoii si oul sa fie facut.

Servim cu smantana si patrunjel proaspat; eu de data aceasta n-am avut asa ca am facut o salata uriasa cu de toate.

Si asta-i tot. Simplu si foarte, foarte gustos.

May 072014
 
IMG_5151 copy
Print Friendly

Weekend-ul trecut am facut biscuiti dupa reteta Kadiei si au fost tare buni asa ca trebuie inregistrati aici pentru posteritate. :) Ii ochisem demult, aveam si formele perfecte pentru a-i taia dar nu s-au materializat decat acum si bine au facut. Tot de ceva timp imi incoltise si ideea de a pune frunze de ceai in biscuiti asa ca acum a fost o ocazie perfecta pentru a testa si treaba asta.

IMG_5151 copy

Reteta Kadiei cu ce am completat sau scos eu o gasiti mai jos. Ies o gramada de biscuiti – vreo 3 tavi parca am facut eu. Partea buna este insa ca sunt mai buni dupa ce stau cateva zile – se inmoaie si sunt fragezi si deliciosi.

540gr faina

170gr miere

90gr zahar

1 plic de praf de copt

1 ou

110gr unt

frunze de ceai – eu am folosit petale de trandafir de la aceasta minune de ceai de la Tashi. Momentan nu mai este pe stoc dar se gaseste si de la Sonnentor prin plafare. Am mai folosit si frunze de ceai negru dar rezultatul nu m-a impresionat asa ca data viitoare incerc cu verde.

Mi-a placut foarte mult ca in reteta aceasta se pune untul la topit. Mereu m-a cam enervat ideea aluaturilor de biscuiti pentru ca mi se pare greu sa amesteci untul rece cu faina. Aici insa, se pun untul, mierea si zaharul la incalzit pana se topesc si apoi se lasa la racit.

Separat amestecam faina cu praful de copt si apoi cu untul si mierea. Punem si oul si omogenizam aluatul.

Separat am scos petalele de la bobocii de trandafir si le-am maruntit putin cu cutitul. Impartim aluatul in doua si adaugam petalele de trandafir si eventual frunzele de ceai.

Formam bile de aluat, le punem in folie si le lasam in frigider macar 30 minute. Eu am lasat una vreo ora si cealalta o zi. Biscuitii intinsi si copti dupa o ora au fost impecabili, cei de a doua zi s-au intins foarte greu si nu arata asa de frumos dar la gust au fost identici.

Intindem aluatul foarte subtire. Se intinde destul de greu si se crapa dar facem tot posibilul sa fie subtiri (5-6mm zice Kadia) pentru ca altfel se umfla prea tare si nu se mai vede eventualul model pe care l-am facut pe ei. Se coc 10 minute in cuptorul incins tare si dat apoi la foc mediu.

Sunt foarte gustosi si dulci, au o aroma perfecta de miere – deja ma gandesc cum or fi cu diverse tipuri de miere sau diverse tipuri de ceai. In orice caz, sarumana pentru biscuiti, Kadia! :)

Mar 232014
 
pasarica
Print Friendly

Inspiratia pentru aceasta minunata placinta, care s-a dovedit a fi cea mai buna placinta pe care am facut-o pana acum, a venit de la Andreea care a facut-o intr-o noapte si a postat-o pe Fb. Cautam demult reteta pentru placinta asta (simpla pentru altii) la care foile nu sunt uscate si branza este…din plin! Si pentru ca aveam in frigider o legatura de praz mic si una de leurda, am adaptat-o si a iesit minunatia de mai jos.

Sa va povestesc cate ceva despre ingrediente intai.

Prazul mic este un praz cat ceapa verde despre care eu habar n-aveam ca exista dar l-am gasit in piata la o babuta.

Iar leurda…ei bine, dupa nebunia de anul trecut cu leurda, de toate blogurile povesteau despre ea si o foloseau la retete, nu i-am rezistat si am cumparat si eu anul acesta. Nu pot sa zic ca mi-a placut prea tare cruda asa ca era musai sa fac ceva cu ea ca sa nu o arunc. Si al treilea ingredient important – branza: pe aceasta am avut-o adusa de la matusa mea, facuta din lapte de la vacuta ei. Va inchipuiti asadar ca a fost o branza foarte buna si gustoasa.

Bun, acum ca am lamurit problemele acestea, sa revenim la lista de ingrediente:

800gr branza sarata

o legatura de praz mic (folosim doar partea alba)

o legatura de leurda

5 oua

o smantana mica (250gr)

500ml iaurt bun (de capra am avut eu acum)

1 pachet de foi de placinta

ulei pentru uns foile si unt pentru uns tava

Taiem prazul mititel si il calim in putin ulei pana se inmoaie. La fel procedam si cu leurda pe care o maruntim si o punem un minut in tigaie, peste praz. Nu e nevoie sa le caliti prea mult, doar cat sa se inmoaie.

Razuim branza si o amestecam bine cu prazul si leurda, doua oua, smantana si cam un sfert din iaurt.

Pregatim foile de placinta (dezghetate), intinzandu-le pe masa. Le numaram si pentru ca folosim cate doua de fiecare data, vom imparti la 2. Mie mi-au iesit astfel 7 perechi, deci am impartit si compozitia de branza tot in sapte.

Se folosesc tot cate doua foi puse una peste alta. Inainte de a pune compozitia, ungem foaia de deasupra cu un strat subtire de ulei. Punem compozitie pe jumatate din foaie, tragem jumatatea cealalta peste ea si o inghesuim intr-o tava (unsa cu unt in prealabil). E greu de explicat, si eu am inteles mai greu cand mi-a povesti Andreea si nu sunt nici acum sigura ca mi-a iesit cum face mama ei, dar ceva tot a iesit.

Cred ca e la fel de bine si daca le infasurati ca pe rulada dar mie mi-au placut asa, incretite si s-au si potrivit la fix cu tava.

Restul de iaurt il batem cu cele trei oua ramase si il turnam peste foile de placinta, in tava.

Bagam la cuptor pentru 45 de minute sau pana se rumeneste la suprafata.

Rezultatul este o placinta grozav de gustoasa si buna. Foile se hidrateaza de la iaurt si nu ramane nici una uscata. Cand se raceste imi inchipui ca e si mai buna dar la noi nu prea a rezistat.

Prazul se simte destul de bine desi nu am pus prea mult si leurda parca se pierde in peisaj (poate pentru ca branza mea a fost cam sarata).

Ma gandesc ca e o placinta buna pentru micul dejun sau de luat la pachet la servici dar trebuie facute doua tavi ca nu prea ii rezisti cand e calda.

Pe langa placinta, va las sa va bucurati ochii cu aceasta panza superba, cusuta in 1942 si foarte, foarte frumoasa!

Nu stiu prin ce minune culorile s-au pastrat atat de vii si frumoase, nici panza nu este rupta sau ingalbenita. Lucru bun, romanesc, vechi!

Asadar, sa va fie de bine placinta, si sa fiti sanatosi!

Diana

Mar 042014
 
Print Friendly

Ieri v-am oferit pe Facebook un tort virtual pe care l-am pregatit pentru ziua mea. As fi vrut sa postez aici despre el dar am avut o zi plina de emotii si ganduri astfel incat nu am reusit sa ma concentrez la aceata postare. Tortul insa a fost foarte gustos si ma bucur tare mult ca am gasit inspiratia pentru el, chiar cu o saptamana inainte de ziua mea.

Am luat asadar reteta de salam de biscuiti pe care o fac de mult si ne place amandurora si am pus compozitia intr-o forma mica de tort exact cum am vazut la Adi.

Inainte de asta insa, am impartit compozitia in doua si pe mijloc am pus crema de cocos pe care o gasiti tot in linkul de mai sus. Am bagat totul la frigider si le-am lasat acolo pana a doua zi. Am ornat tortul asa cum m-am priceput (nu-i punctul meu forte) dar pana la urma a iesit foarte simpatic.

Asadar, dupa cum vedeti, toate informatiile pentru tort le gasiti deja pe blog. Va multumesc din nou pentru toate urarile minunate pe care mi le-ati transmis si va doresc o primavara minunata.

30th cake mic

Feb 232014
 
doro
Print Friendly

Saptamana trecuta am incercat cateva ceaiuri de la d’Oro Tea si m-am gandit sa va scriu despre ele. Am ales si de data aceasta niste sortimente simple, clasice (daca pot sa le spun asa) pentru ca in ultimul timp acestea sunt cele pe care le beau cel mai des. A trecut mult de cand n-am mai luat un ceai aromat sau combinat cu tot felul de plante. Va spun sincer ca, desi inainte imi placeau mult si ma incanta sa gasesc sortimente de tot felul, am devenit ceva mai rezervata si ma bucur mai mult de aromele simple, pe care le cunosc si imi plac. Variez aproape mereu pentru ca optiuni sunt multe chiar si la ceaiurile fara arome si adosuri.

doro

Am avut, de exemplu, cu aceasta ocazie un ceai negru provenit din Nepal. Este un ceai tare, de dimineata, cu un gust puternic si clasic. Nu stiu daca l-as recunoaste intre alte ceaiuri negre dar de placut, imi place. Parca totusi un picut mai bland decat Assam-ul. Daca va uitati cu atentie, se si vede diferenta intre frunzulitele de ceai.

O alta noutate pentru mine a fost ceaiul mate despre care am citit si auzit multe dar nu il incercasem pana acum. Trebuie sa spun ca am avut o surpriza maricica si cu el pentru ca a fost foarte tare si l-am si baut pe la miezul zilei. Dimineata bausem deja o cana de ceai negru ale carui efecte s-au cumulat cu ale acestuia si nu mi-a fost prea bine. Stiam ca este o bautura stimulanta, energizanta, dar am subestimat-o. Asadar, ceaiul mate, desi pare inofensiv cu frunzulitele lui marunte si aroma nu prea puternica, este cu siguranta, tot un ceai pentru dimineata!

La polul opus se aflar rooibos-ul, ceaiul rosu care nu are teina provenit dintr-o planta africana, numai bun de baut seara la culcare pentru ca are efecte linistitoare. Mie-mi place mult si la gust, fiind diferit de majoritatea ceaiurilor prin faptul ca are o oarecare dulceata proprie.

Dintre toate ceaiurile incercate de mine de la d’Oro Tea, singurul care nu mi-a placut a fost ceaiul verde. De fapt, e gresit sa spun ca nu mi-a placut, mai degraba nu am gasit inca starea necesara pentru a-l bea. Am avut o perioada cand consumam numai astfel de ceaiuri verzi cu aroma puternica si dulceaga dar acum sunt intr-o alta “faza” ca sa-i spun asa.  Este oricum un ceai ceva mai pretentios, care este usor de stricat daca nu respecti temperatura si timpul de infuzare.

Per total, ceaiurile de la d’Oro au fost o experienta placuta. Ma bucur ca am avut ocazia sa incerc ceaiul nepalez si mate si daca urmariti linkurile pe care le-am pus in text, veti vedea ca nici preturile nu sunt prea mari pentru acest gen de ceaiuri. Intre 8-11 lei pentru 50gr.

Feb 172014
 
Print Friendly

felii cu ceai

Astazi facem un chec delicios cu niste ramasite de dovleac din congelator si cu multa nuca si ciocolata plus ingredientul surpriza – coaja de portocala confiata. Este o prajitura pe care o fac pentru prima oara si m-am mirat si eu cat de buna a iesit. E un chec dens, satios, cu arome multe care se impletesc bine. Ce sa mai…nu ma mai laud singura ca nu-i frumos, dar e bun! :)

2 cani pline cu dovleac (placintar) razuit (al meu a fost de la congelator deci a lasat si putina apa)

1 cana de zahar brun (melasa)

2 linguri sirop de agave

jumate de pachet de unt

3 oua

3 cani de faina pline (+una de rezerva)

un plic de praf de copt

1 lingurita de scortisoara

jumate lingurita nucsoara

jumate lingurita sare

jumatate de ciocolata taiata in bucatele maricele

nuca taiata marunt (dupa placere…sa zicem tot o cana)

coaja de portocala confiata facuta dupa reteta Codrutei

 Nu este o reteta greu de facut, se adapteaza usor la orice forme de chec sau briose si are un gust placut de dovleac dar care nu acapareaza. Intentionat i-am pus multe nuci si ciocolata pentru ca nu-mi place sa simt prea mult gustul dovleacului.

Mixam dovleacul cu oul, zaharul brun si untul moale. Eu am folosit zaharul brun de tip melasa despre care v-am mai povestit. Acesta este mai inchis la culoare dar mai ales, are un gust pronuntat de caramel.

Separat amestecam ingredientele uscate. Folosim numai trei cani de faina, in care punem praful de copt, condimentele, sarea.

Amestecam cele doua compozitii. Rezultatul final trebuie sa fie destul de gros incat sa stea lingura de lemn cat de cat dreapta in el dar nu uscat. Daca e nevoie, mai adaugati faina din cea de-a patra cana pe care am pus-o deoparte. La mine au intrat cam 3.5 cani – depinde de faina si de cat de multa apa a lasat dovleacul.

Adaugam ciocolata si nuca. Eu am lasat bucati destul de mari pentru ca imi place mai mult asa. Mi s-a parut ca nu e suficient de dulce asa ca i-am adaugat si niste sirop de agave si apoi coaja de portocala.

Am turnat totul intr-o tava de cozonac in care pusesem hartie de copt. Am dat la cuptor pentru 45 de minute. Verificati cu scobitoarea pana aceasta iese curata din chec. El va fi oricum destul de dens dar nu trebuie sa ramana crud in interior.