Mar 232014
 
pasarica
Print Friendly

Inspiratia pentru aceasta minunata placinta, care s-a dovedit a fi cea mai buna placinta pe care am facut-o pana acum, a venit de la Andreea care a facut-o intr-o noapte si a postat-o pe Fb. Cautam demult reteta pentru placinta asta (simpla pentru altii) la care foile nu sunt uscate si branza este…din plin! Si pentru ca aveam in frigider o legatura de praz mic si una de leurda, am adaptat-o si a iesit minunatia de mai jos.

Sa va povestesc cate ceva despre ingrediente intai.

Prazul mic este un praz cat ceapa verde despre care eu habar n-aveam ca exista dar l-am gasit in piata la o babuta.

Iar leurda…ei bine, dupa nebunia de anul trecut cu leurda, de toate blogurile povesteau despre ea si o foloseau la retete, nu i-am rezistat si am cumparat si eu anul acesta. Nu pot sa zic ca mi-a placut prea tare cruda asa ca era musai sa fac ceva cu ea ca sa nu o arunc. Si al treilea ingredient important – branza: pe aceasta am avut-o adusa de la matusa mea, facuta din lapte de la vacuta ei. Va inchipuiti asadar ca a fost o branza foarte buna si gustoasa.

Bun, acum ca am lamurit problemele acestea, sa revenim la lista de ingrediente:

800gr branza sarata

o legatura de praz mic (folosim doar partea alba)

o legatura de leurda

5 oua

o smantana mica (250gr)

500ml iaurt bun (de capra am avut eu acum)

1 pachet de foi de placinta

ulei pentru uns foile si unt pentru uns tava

Taiem prazul mititel si il calim in putin ulei pana se inmoaie. La fel procedam si cu leurda pe care o maruntim si o punem un minut in tigaie, peste praz. Nu e nevoie sa le caliti prea mult, doar cat sa se inmoaie.

Razuim branza si o amestecam bine cu prazul si leurda, doua oua, smantana si cam un sfert din iaurt.

Pregatim foile de placinta (dezghetate), intinzandu-le pe masa. Le numaram si pentru ca folosim cate doua de fiecare data, vom imparti la 2. Mie mi-au iesit astfel 7 perechi, deci am impartit si compozitia de branza tot in sapte.

Se folosesc tot cate doua foi puse una peste alta. Inainte de a pune compozitia, ungem foaia de deasupra cu un strat subtire de ulei. Punem compozitie pe jumatate din foaie, tragem jumatatea cealalta peste ea si o inghesuim intr-o tava (unsa cu unt in prealabil). E greu de explicat, si eu am inteles mai greu cand mi-a povesti Andreea si nu sunt nici acum sigura ca mi-a iesit cum face mama ei, dar ceva tot a iesit.

Cred ca e la fel de bine si daca le infasurati ca pe rulada dar mie mi-au placut asa, incretite si s-au si potrivit la fix cu tava.

Restul de iaurt il batem cu cele trei oua ramase si il turnam peste foile de placinta, in tava.

Bagam la cuptor pentru 45 de minute sau pana se rumeneste la suprafata.

Rezultatul este o placinta grozav de gustoasa si buna. Foile se hidrateaza de la iaurt si nu ramane nici una uscata. Cand se raceste imi inchipui ca e si mai buna dar la noi nu prea a rezistat.

Prazul se simte destul de bine desi nu am pus prea mult si leurda parca se pierde in peisaj (poate pentru ca branza mea a fost cam sarata).

Ma gandesc ca e o placinta buna pentru micul dejun sau de luat la pachet la servici dar trebuie facute doua tavi ca nu prea ii rezisti cand e calda.

Pe langa placinta, va las sa va bucurati ochii cu aceasta panza superba, cusuta in 1942 si foarte, foarte frumoasa!

Nu stiu prin ce minune culorile s-au pastrat atat de vii si frumoase, nici panza nu este rupta sau ingalbenita. Lucru bun, romanesc, vechi!

Asadar, sa va fie de bine placinta, si sa fiti sanatosi!

Diana

Mar 042014
 
Print Friendly

Ieri v-am oferit pe Facebook un tort virtual pe care l-am pregatit pentru ziua mea. As fi vrut sa postez aici despre el dar am avut o zi plina de emotii si ganduri astfel incat nu am reusit sa ma concentrez la aceata postare. Tortul insa a fost foarte gustos si ma bucur tare mult ca am gasit inspiratia pentru el, chiar cu o saptamana inainte de ziua mea.

Am luat asadar reteta de salam de biscuiti pe care o fac de mult si ne place amandurora si am pus compozitia intr-o forma mica de tort exact cum am vazut la Adi.

Inainte de asta insa, am impartit compozitia in doua si pe mijloc am pus crema de cocos pe care o gasiti tot in linkul de mai sus. Am bagat totul la frigider si le-am lasat acolo pana a doua zi. Am ornat tortul asa cum m-am priceput (nu-i punctul meu forte) dar pana la urma a iesit foarte simpatic.

Asadar, dupa cum vedeti, toate informatiile pentru tort le gasiti deja pe blog. Va multumesc din nou pentru toate urarile minunate pe care mi le-ati transmis si va doresc o primavara minunata.

30th cake mic

Feb 232014
 
doro
Print Friendly

Saptamana trecuta am incercat cateva ceaiuri de la d’Oro Tea si m-am gandit sa va scriu despre ele. Am ales si de data aceasta niste sortimente simple, clasice (daca pot sa le spun asa) pentru ca in ultimul timp acestea sunt cele pe care le beau cel mai des. A trecut mult de cand n-am mai luat un ceai aromat sau combinat cu tot felul de plante. Va spun sincer ca, desi inainte imi placeau mult si ma incanta sa gasesc sortimente de tot felul, am devenit ceva mai rezervata si ma bucur mai mult de aromele simple, pe care le cunosc si imi plac. Variez aproape mereu pentru ca optiuni sunt multe chiar si la ceaiurile fara arome si adosuri.

doro

Am avut, de exemplu, cu aceasta ocazie un ceai negru provenit din Nepal. Este un ceai tare, de dimineata, cu un gust puternic si clasic. Nu stiu daca l-as recunoaste intre alte ceaiuri negre dar de placut, imi place. Parca totusi un picut mai bland decat Assam-ul. Daca va uitati cu atentie, se si vede diferenta intre frunzulitele de ceai.

O alta noutate pentru mine a fost ceaiul mate despre care am citit si auzit multe dar nu il incercasem pana acum. Trebuie sa spun ca am avut o surpriza maricica si cu el pentru ca a fost foarte tare si l-am si baut pe la miezul zilei. Dimineata bausem deja o cana de ceai negru ale carui efecte s-au cumulat cu ale acestuia si nu mi-a fost prea bine. Stiam ca este o bautura stimulanta, energizanta, dar am subestimat-o. Asadar, ceaiul mate, desi pare inofensiv cu frunzulitele lui marunte si aroma nu prea puternica, este cu siguranta, tot un ceai pentru dimineata!

La polul opus se aflar rooibos-ul, ceaiul rosu care nu are teina provenit dintr-o planta africana, numai bun de baut seara la culcare pentru ca are efecte linistitoare. Mie-mi place mult si la gust, fiind diferit de majoritatea ceaiurilor prin faptul ca are o oarecare dulceata proprie.

Dintre toate ceaiurile incercate de mine de la d’Oro Tea, singurul care nu mi-a placut a fost ceaiul verde. De fapt, e gresit sa spun ca nu mi-a placut, mai degraba nu am gasit inca starea necesara pentru a-l bea. Am avut o perioada cand consumam numai astfel de ceaiuri verzi cu aroma puternica si dulceaga dar acum sunt intr-o alta “faza” ca sa-i spun asa.  Este oricum un ceai ceva mai pretentios, care este usor de stricat daca nu respecti temperatura si timpul de infuzare.

Per total, ceaiurile de la d’Oro au fost o experienta placuta. Ma bucur ca am avut ocazia sa incerc ceaiul nepalez si mate si daca urmariti linkurile pe care le-am pus in text, veti vedea ca nici preturile nu sunt prea mari pentru acest gen de ceaiuri. Intre 8-11 lei pentru 50gr.

Feb 172014
 
Print Friendly

felii cu ceai

Astazi facem un chec delicios cu niste ramasite de dovleac din congelator si cu multa nuca si ciocolata plus ingredientul surpriza – coaja de portocala confiata. Este o prajitura pe care o fac pentru prima oara si m-am mirat si eu cat de buna a iesit. E un chec dens, satios, cu arome multe care se impletesc bine. Ce sa mai…nu ma mai laud singura ca nu-i frumos, dar e bun! :)

2 cani pline cu dovleac (placintar) razuit (al meu a fost de la congelator deci a lasat si putina apa)

1 cana de zahar brun (melasa)

2 linguri sirop de agave

jumate de pachet de unt

3 oua

3 cani de faina pline (+una de rezerva)

un plic de praf de copt

1 lingurita de scortisoara

jumate lingurita nucsoara

jumate lingurita sare

jumatate de ciocolata taiata in bucatele maricele

nuca taiata marunt (dupa placere…sa zicem tot o cana)

coaja de portocala confiata facuta dupa reteta Codrutei

 Nu este o reteta greu de facut, se adapteaza usor la orice forme de chec sau briose si are un gust placut de dovleac dar care nu acapareaza. Intentionat i-am pus multe nuci si ciocolata pentru ca nu-mi place sa simt prea mult gustul dovleacului.

Mixam dovleacul cu oul, zaharul brun si untul moale. Eu am folosit zaharul brun de tip melasa despre care v-am mai povestit. Acesta este mai inchis la culoare dar mai ales, are un gust pronuntat de caramel.

Separat amestecam ingredientele uscate. Folosim numai trei cani de faina, in care punem praful de copt, condimentele, sarea.

Amestecam cele doua compozitii. Rezultatul final trebuie sa fie destul de gros incat sa stea lingura de lemn cat de cat dreapta in el dar nu uscat. Daca e nevoie, mai adaugati faina din cea de-a patra cana pe care am pus-o deoparte. La mine au intrat cam 3.5 cani – depinde de faina si de cat de multa apa a lasat dovleacul.

Adaugam ciocolata si nuca. Eu am lasat bucati destul de mari pentru ca imi place mai mult asa. Mi s-a parut ca nu e suficient de dulce asa ca i-am adaugat si niste sirop de agave si apoi coaja de portocala.

Am turnat totul intr-o tava de cozonac in care pusesem hartie de copt. Am dat la cuptor pentru 45 de minute. Verificati cu scobitoarea pana aceasta iese curata din chec. El va fi oricum destul de dens dar nu trebuie sa ramana crud in interior.

Feb 122014
 
ciupercute
Print Friendly

Va spun de pe acum ca aceasta supa este fabuloasa! Absolut fabuloasa! Atat de buna incat as fi in stare sa mananc pana ma doare burta. Toata lumea face supa crema de ciuperci dar aceasta a fost influentata in principal de reteta Laurei si de ideile Loredanei asa cum le-a scris ea la Ama pe blog. Dupa ce atatea minti luminate au participat la aceasta supa…era si culmea sa nu iasa grozava. :D

ciupercute

Asadar, ingrediente:

o caserola de ciuperci (500gr)

jumate de punga de conopida congelata (un bol plin)

un cartof deja fiert

sare, piper alb, fulgi de boia

usturoi copt (5-6 bucati)

smantana 200ml

supa de pui (400 ml)

apa 500ml

2 linguri de faina

ulei de masline

Desfacem usturoiul in catei si il punem in cuptor la copt.

Ciupercile curatate le taiem felii subtiri. Pastram cateva iar restul le punem intr-o oala in care le calim cu putin ulei, sare si fulgii de ardei. Calim ciupercile pana se inmoaie bine si se mai evapora din apa pe care au lasat-o. Adaugam tot acum si conopida congelata si cartoful. Adaugam faina, amestecam bine si mai lasam putin. Adaugam apoi supa de pui si apa. Se poate folosi numai supa de pui (pana la un litru) sau numai apa, in functie de ce aveti disponibil. Lasam sa fiarba pana se inmoaie toate legumele, aproximitv 20 de minute.

Punem smantana intr-un bol mare si ii adaugam treptat supa din oala pentru ca cele doua sa ajunga la aceeasi temperatura. Turnam smantana in oala, amestecam, adaugam piperul si sare(daca mai e nevoie) si usturoiul copt (decojit).

Intr-o tigaie mica incingem o lingura de ulei de masline si calim in ea restul ciupercilor impreuna cu putina sare si piper alb.

Oprim focul la supa si mutam intr-un blender pentru a marunti ingredientele.  Turnam totul inapoi in oala si pastram supa calda pana la servire.

In fiecare bol vom adauga ciuperci calite si vom servi supa cu fulgi de ardei si paine  prajita. Noi am avut geniala paine cu secara si chimen pe care o iubesc nespus.

paine de secara cu maiamica

Este o supa fina si deosebit de gustoasa. M-am indragostit de ea de la prima degustare si cred ca o voi face foarte des.

Feb 042014
 
ceai verde chinezesc
Print Friendly

Intamplator, anul trecut pe vremea aceasta va povesteam despre acest tip de ceai – Long Jing – un ceai verde chinezesc. Atunci incercam un sortiment de la Kulhar, astazi va povestesc despre cel de la Compania ceaiului.

Este un ceai bland si bun dar mi s-a parut mie putin pretentios. Temperatura apei trebuie sa fie potrivita (65 grade) si sub nici o forma prea fierbinte. Atunci cand oparim frunzele acestea, ceaiul devine amar si neplacut. Asadar, daca nu aveti cum sa masurati temperatura apei trebuie sa o aduceti la punctul de fierbere, opriti, lasati cateva minute sa se racoreasca. Turnati apoi in cana de servire (cu ocazia aceasta incalziti si cana) si mai lasati cateva minute. In fine, turnati in vasul in care ati pus frunzele (un gaiwan in cazul meu), fara sa atingeti frunzele din plin, adica turnati pe  peretii vasului. Vreau sa repet faptul ca acest ceai va iesi rau la gust daca nu respectati temperatura apei…eu insami l-am stricat de doua ori pentru ca uitasem cat este de sensibil. Mi se pare curios ca unele site-uri recomanda infuzarea acestui ceai cu apa fierbinte si o singura data. Eu cand am facut asta am obtinut un ceai mult prea amar.

ceai verde chinezesc

Pregatit cum trebuie insa, ne dezvaluie o licoare dulceaga si fina cu o aroma proaspata si invioratoare. Culoarea este clara, galben verzui, frunzele fiind si ele undeva intre verde aprins si galben auriu. Sunt niste frunze lunguiete si presate, pregatite traditional intr-un wok incins.

Fiind cel mai iubit dintre ceaiurile chinezesti, nu e de mirare ca acest ceai are si o poveste. Lungching inseamna Dragon Well (Izvorul Dragonului) si este numele satului de unde provine aceast ceai. Legenda spune ca in anul 250 d.H. satul suferea in urma unei secete. Preotii taoisti au recomandat satenilor sa se roage dragonului care locuia in raul din apropiere sa le aduca ploaia. Intr-un final, rugaciunile au fost ascultate si ploaia a venit. Astfel, satul, manastirea din sat dar si ceaiul produs de ei au ramas cu denumirea Izvorul dragonului si asa sunt cunoscute si astazi.

La Compania ceaiului gasiti acest ceai verde chinezesc la 15 lei pentru mostra de 10gr. Daca luati de la ei, veti gasi pe ambalaj toate instructiunile de preparare si servire pentru acest ceai. Este un ceai certificat organic care va va bucura simturile si va linisti gandurile. Foarte des il servesc seara, cand vreau sa inchei cu agitatia zilei si sa ma linistesc inainte de culcare.

Jan 292014
 
briose cu rosii mici mici
Print Friendly

…vin de la Emily, cea mai cupcake dintre bloggeritele din domeniul nostru, e talentata si are o predilectie pentru frumos si dragalasenie, ceea ce se vede in retetele si pozele ei minunate. :) Noua ne plac mult briosele sarate de orice fel dar acestea au fost cele mai bune de pana acum pentru ca au crescut frumos si nu au ramas deloc umede in interior cum se intampla in general cu checurile aperitiv sau briosele cu multe ingrediente.

Tocmai de aceea am decis sa vi le si arat, cu multumirile de rigoare care merg catre prietena mea Emily. :)

Ingrediente:

2 oua

125gr iaurt cremos

100gr branza sarata rasa

120ml de ulei

140gr faina

2 lingurite rase de praf de copt

1/4 lingurita bicarbonat

sare, busuioc uscat, fulgi de ardei

12 rosii cherry (eu am avut unele adorabile, mici, mici de tot)

Cand am pozat eu reteta aceasta era sfarsit de vara si aveam rosii proaspete din gradina, din acelea gustoase si dulci, doar foarte putin acrisoare. Era pentru prima oara cand gustam rosiile astea minuscule, cat o unghie de mici, crescute in gradina unei colege. Si desigur ca m-am indragostit, le-am pus pe un platou si ma uitam toata ziua la ele…mai ciuguleam cate una de ziceai ca mananc alune si ma tot gandeam cum sa profit de ele intr-o reteta care sa le puna in valoare. Si iata ca a venit Emily cu inspiratia, aceste briose fantastice cu gust subtil de branza si busuioc (pe atunci aveam si busuioc proaspat).

Metoda de preparare este aceeasi ca la toate retetele de briose – se amesteca separat ingredientele uscate si apoi cele umede. Asadar, faina, praful de copt, bicarbonatul si condimentele intr-o parte iar in partea cealalta se bat ouale cu sare si iaurtul. Punem si uleiul si apoi branza rasa si le combinam cu ingredientele uscate amestecan cu o spatula.

Le punem in forme de briose cu cate o rosie cherry mot si le dam la cuptor pentru 20 minute. Vedeti ca am fost cuminte si am respectat reteta originala, nu? :) Pacat, pacat, pacat…ca ies doar 12. Mai facem o portie? :)

briose cu rosii mici mici

Jan 272014
 
Print Friendly

Am mancat branza topita de cand ma stiu si doar recent am renuntat la ea pt ca…well, pentru ca nu vreau sa mai mananc branza topita din comert. Asta si pentru ca am descoperit la matusa mea o reteta de branza topita de casa si de atunci ma tot chinui sa o fac. Acum e insa prima oara cand imi si iese si asta pentru ca e prima oara cand folosesc branza facuta de mine. Asadar, reteta aceasta necesita o branza de casa buna, adevarata – nu cumparata. Cred ca am incercat-o de cel putin cinci ori cu branza de cumparat si nu a iesit niciodata.

Si dupa excursia de anul asta la tara, m-am convins ca nu-i asa de greu de facut branza in casa si mi-am facut curaj. Dar asta e o poveste pentru alta data, cert e ca branza mi-a iesit din prima, o branza gustoasa si dulce, pe care o vedeti mai jos.

branza proaspata

Si de aici pana la branza topita nu a mai fost decat un pas. Ce va trebuie:

1 kg de branza

1 lingurita de bicarbonat

1 lingurita de sare

Presaram sarea si bicarbonatul peste branza, acoperim si lasam o ora si jumatate.

Apoi adaugam 100gr unt, 4 linguri cu smantana si (optional) un galbenus de ou.


Se pun toate intr-o olicica si se fierb pe aburi amestecand mereu. La un moment dat o sa se topeasca toata branza intr-o crema delicioasa. Cand toate ingredientele s-au omogenizat si nu mai avem cocoloase, luam de pe foc si turnam intr-o forma.

O punem la frigider si e buna de mancat aproape imediat.

Desigur, ii putem adauga tot felul de arome – sunca, fulgi de boia, chimen, verdeturi si orice altceva va mai trece prin minte.

Enjoy! Ce ziceti? V-am convins sa incercati? :)

Jan 242014
 
IMG_4021 copy
Print Friendly

La sfarsit de saptamana merge un articol mai usurel in care nu fac decat sa va laud niste ceaiuri recent descoperite. In ultimii ani, foarte rar am recomandat ceaiuri la plic dar acestea merita un pic de atentie.

Colectia de ceaiuri de la Numi Tea a fost o surpriza tare placuta de care nu ma mai satur. Am cumparat-o de pe iHerb cu 6 dolari, contine 18 plicuri de ceai diferite si variate. Practic, daca nu stii nimic despre ceaiuri, cu aceasta cutie poti sa incerci aproape tot ce este: alb, negru, verde, puerh, de plante, rosu. Firma se lauda ca ceaiurile lor ar fi organice si fara arome.

Eu ma uit la ele insirate pe masa si nu stiu ce sa incerc mai intai. Sunt denumiri interesante, cateva noi si pentru mine.

Fiecare pliculet are instructiuni de infuzare si imi plac mult si pozele de pe plicuri…ma simt ca si cum as descoperi mereu ceva nou si interesant.

Asadar, daca vreti sa incercati ceva nou sau sa faceti un cadou potrivit unui amator de ceaiuri, cutiuta aceasta e numai buna. Cand am desfacut-o, deja mi-au trecut prin minte toate prietenele dragi carora as putea sa le-o fac cadou. :)

Jan 222014
 
Print Friendly

Popovers este denumirea unor briose interesante cu ingrediente putine. Atat de putine de fapt, incat e o mirare ca ele cresc asa de frumoase si ies atat de impresionante. Daca va spun ca nici macar un agent de crestere nu au, ma credeti? :)

popover2

Partea haioasa cu aceste popovers este ca arata asa (vezi poza de mai sus) doar vreo 2 secunde dupa ce le-ai scos din cuptor. Dupa aia incep sa se dezumfle si ajung chiar si la un sfert din marimea initiala. Asta nu inseamna insa ca-s mai putin bune.

Prima varianta pe care am incercat-o a fost o reteta simpla dar cu maia. Daca nu aveti maia, nu disperati…popovers se fac fara nici o problema si fara aceasta drojdie naturala care aici este folosita doar pentru aroma si nu pentru crestere.

Asadar, ingredientele de baza ar fi:

jumate de cana de maia (nu conteaza daca e proaspat hranita sau nu – o folosim doar pentru gust)

3 oua mari

jumate de lingurita de sare

1 cana de lapte caldut

1 cana de faina

Se bat toate acestea cu telul, destul de superficial, fara sa insistati prea mult. Compozitia va fi lichida, mai lichida decat la clatite.

Inainte de a amesteca ingredientele, punem cuptorul la incins cu tot cu tava de briose.  Dupa ce este gata compozitia, scoatem tava de briose si ungem cu grija 6 din cele 12 spatii, cu ulei sau unt. Nu fiti zgarciti cu grasimea ca altfel se vor lipi si nu va fi chip sa le mai scoateti din forme. Cam asa au ajuns de turtite cele pe care le-am facut in tura a doua. :) )

Oricum, eu nu pot sa inteleg cum au fost pozate cele pe care le gasim pe net cand cautam popovers. Cred ca-s de plastic pentru ca altfel nu-mi explic de ce nu s-au dezumflat in timp ce le pozau.

Anyway, punem compozitia in forme, lasand spatiu intre ele. Adica o forma o umplem, cealalta o lasam goala si tot asa. Umplem pana la buza formei. Coacem 15 minute in cuptorul incins, apoi scadem temperatura si mai lasam 15 minute sau pana se rumenesc. Le servim imediat ce le-am scos din cuptor. Merg de minune cu smantana si branzeturi sau cu dulceata.

Si acum, a doua reteta cea in care am fost mai curajoasa si am schimbat ingredientele:

1 cana de zer incalzit usor (zer ramas de la branza…I’ll tell you about that some other time)

3 oua mari

jumate de lingurita de sare

1 cana de faina spelta alba

si jumatatea de cana de maia

Rezultatul a fost la fel de delicios desi nu asa de impresionant la aspect. Au iesit ceva mai palide si nu asa de umflate.

Aici deja se dezumflasera putin. In orice caz, s-au mancat la fel de repede ca si celelalte.

Sunt grozave pentru micul dejun de duminica si atat de usor de facut incat poti sa te duci in bucatarie, sa le pregatesti repede si apoi sa te mai bagi in pat juma de ora pana sunt gata. :)

Daca va intrebati ce sunt totusi aceste popovers si de ce se numesc asa (desi este destul de evident), ei bine, aflati ca popovers sunt o imitatie americana dupa Yorkshire puddings. De fapt…daca studiem putin problema, sunt exact acelasi lucru…doar ca-s redenumite, ca na, asa stiu americanii sa “imprumute”.  Si acum ca am aflat asta, duminica viitoare execut niste Yorkshire puddings…aceleasi ingrediente de mai sus, dar cu alte gramaje.

Pam pam! :)