Ceai – Cooked Loose Puerh

Print Friendly

Nu v-am mai scris de ceva timp despre ceai desi in ultima vreme am redescoperit placerea unui ceai pe indelete, servit in stil chinezesc. Tot de curand am inceput sa beau si acest tip de ceai chinezesc – puerh. De vina pentru acest lucru este Ionela, care m-a primit in prea-minunatul magazin de ceai si m-a servit cu bunatati. Asa am ajuns sa vreau sa-i mai dau o sansa ceaiului puerh care in trecut imi trezise numai sentimente negative. Asa cum banuiam insa, eram de vina tot eu, caci nu-l pregateam corespunzator.

Asadar, ceaiul de azi este unul pentru “avansati”. Pentru preparare va trebuie un gaiwan sau un ceainic chinezesc si un minim de cunostinte in ceea ce priveste servirea ceaiului in stil gong fu.

Puerh-ul incercat de mine aici are o aroma blanda dar specifica acestui ceai. Numele lui intreg este White Dragon Gong Ting Cooked Loose. Puerh este numele unui oras si acest ceai este exact din acel oras. Frunzele de ceai sunt fermentate pentru a produce o aroma deosebita, distincta. Acest tip de puerh este si usor dulce, foarte placut.

collage puerh

Ceaiul se gaseste de cumparat la Compania ceaiului. Pretul este pe masura calitatii acestui ceai. Cea mai ieftina optiune este mostra de 10 grame (18 lei)  din care puteti pregati ceai de doua ori. Ceaiul poate fi infuzat de mai multe ori. De fiecare data cand l-am baut, am facut cel putin 5 infuzii. Este foarte interesant sa urmaresti schimbarile de culoare, gust si aroma ale acestui ceai pe masura ce apa se raceste si infuziile devin din ce in ce mai slabe.

INFORMATII UTILE:

V-am mai povestit cu alte ocazii despre puerh – aici si aici.

V-am aratat ceainicele mele chinezesti aici.

Puteti urmari un exemplu de ceremonia ceaiului in stil chinezesc aici.

Food Bloggers Conference 2014

ecuson
Print Friendly

Daca mă urmăriţi şi pe Facebook, probabil ştiţi că am participat ieri la prima conferinţă a bloggerilor culinari din Romania. Dacă nu, aflaţi acum ca a fost o mare minunăţie, sala arhiplină, oameni superbi pe scenă şi la mese, voie bună, veselie şi drag de blogging.

Am descoperit ideea cu mare încântare şi am aşteptat ziua de ieri cu niţel mai mult entuziasm decât ar fi fost poate înţelept. Mi-am dorit mult şă merg şi printr-o fericită întâmplare, stelele s-au aşezat în aşa fel încât am şi reuşit. A fost o excursie de o zi, obositoare, cu plecat dimineaţa şi întors seara târziu dar mă bucur mult că am făcut acest efort.

Am întâlnit sau văzut o mulţime de fete pe care le cunoşteam doar din online, toate bucătăresele talentate care îmi încânta serile cu postările lor pline de inspiraţie şi fotografiile lor minunate. M-am bucurat să le salut, să schimbăm două vorbe (a fost atât de multă lume încât a fost practic imposibil să vorbim mai mult de atât). Oriunde priveam erau feţe cunoscute şi dragi dar în acelaşi timp, necunoscute. A fost o senzaţie foarte ciudată şi o uşoară stinghereală din partea mea, care nu-s cine ştie ce priceputa la socializare şi mă intimidez până la blocarea completă a gândurilor şi vorbelor :)). Dar fetele sunt minunate, m-au întâmpinat cu zâmbete şi îmbrăţişări şi, deşi nu eram convinsă că se va întâmpla asta, m-am simţit în largul meu cu ele.

Ce să vă mai zic, decât că a fost prezentă toaaaată lumea bună: Laura, Emily, Edith, Codruţa, Isabela, Ioana, Elena, Cătălina, Brînduşa, Margot , Vasilica până şi minunatele Veronica, Tea şi Bogdana. Şi asta nu este tot, mi-e imposibil să vă înşir toţi cei peste 200 de bloggeri prezenţi la conferinţă şi poate că am mai şi uitat pe cine am pupat şi îmbrăţişat, vă rog să mă iertaţi. Am simţit totuşi lipsa unor prieteni dragi de prin ţară şi de afară, care meritau să fie acolo şi pe care m-aş fi bucurat să-i văd în egală măsură. Poate în viitor, evenimentul va fi anunţat mai din timp, astfel încât să poată participa şi ceilalţi bloggeri culinari care nu locuiesc în Bucureşti. Ceea ce pot să vă povestesc însă este că a fost o atmosferă minunată, că ne-am simţit bine, am făcut schimburi de informaţie şi zâmbete şi a fost destul de evident că cei din zona bloggingului culinar s-au bucurat să fie împreuna.

Discursurile ţinute de Codruţa Popa, Adi Hadean, Cristina Mazilu şi Anca Feodor au fost interesante şi mai ales inspiring! Eu una ştiu că m-am emoţionat ascultând-o pe Codruţa, deşi sunt sigură că asta nu e o mirare pentru nimeni pentru că cei ce mă urmăresc ştiu deja că sunt head over heels in love with her. :) Dar fiecare dintre cei menţionaţi mai sus au adus pe scenă şi au împărţit cu noi pasiunea şi bucuria lor şi îi admir pe toţi mai mult decât pot spune pentru faptul că la un moment dat în viaţă au luat-o pe drumul acesta minunat de a face ceea ce îşi doresc şi le place. Am rămas cu acel sentiment grozav al lucrului făcut cu drag, s-a pus accentul pe autenticitate, pe pasiune şi pe bucuria de a scrie/găti/fotografia.

collage2

Desigur, şi discuţiile din prima parte a programului au fost interesante şi antrenante şi m-am bucurat să descopăr nişte persoane frumoase în toate sensurile cuvântului, în spatele unor “personaje” pe care le ştiam din online. Cred că nu toţi cei prezenţi în sală au înţeles acest lucru dar  mie mi s-a confirmat o idee pe care o aveam deja, şi anume că marea majoritate a bloggerilor culinari care au succes pe termen lung fac acest lucru de drag şi cu pasiune şi acestea sunt cele mai importante ingrediente pentru a reuşi

.collage

Organizatorii şi sponsorii au făcut tot posibilul ca toată lumea să se simtă bine, am apreciat mult că s-a respectat programul (pentru că aveam un tren de prins pentru a mă întoarce acasă), m-am bucurat că s-au gândit să ne şi hrănească (pe la 2-3 bâzâiam de foame pentru că nu mai mâncasem de la 7 dimineaţa când am plecat de acasă) şi aud că after-party-ul a fost de pomină.

Fără îndoială că veţi auzi tot felul de cârcoteli referitor la unii dintre participanţi, la unele dintre întrebări şi discuţiile care s-au stârnit şi vreau să vă spun că nu vor fi în întregime neadevărate. Totuşi, aleg să iau cu mine o amintire frumoasă despre acest eveniment şi să împărtăşesc cu voi numai această impresie bună, pentru că m-am simţit bine şi nu regret că m-am dus. Îmi închipui că un eveniment de o asemena amploare este destul de greu de organizat şi nu pot decât să sper că acesta a fost doar un prim pas din care s-a învăţat foarte mult, un pas care să conducă spre o şi mai bună organizare data viitoare.

 Aşadar, felicitari my darlings! Vorbitori şi participanţi, I am proud of you. We made history! :)

Batoane din cereale cu maia

bars1
Print Friendly

Astazi va intampin cu o noua reteta in care folosesc maia, una pe care am facut-o deja de cateva ori, atat de reusita mi se pare. De-a lungul timpului am mai incercat cateva retete pentru batoanele din cereale dar mi-au iesit mereu prea uscate. Cu acest adaos de maia mi se par perfecte: sunt moi, dar se tin bine la un loc si pot fi ambalate individual fara sa se lipeasca de ambalaj asa ca le putem lua la pachet.

Mi-am propus sa incerc mai multe variante cu fructe si cereale diverse dar iata versiunea “de baza”.

In primul rand punem cuptorul la incalzit.

Ingrediente:

100gr maia de secara (eu am un borcan de maia de secara pe care o hranesc separat dar daca aveti doar maia alba, luati putin din ea si o hraniti cu secara si ar trebui sa mearga)

30 gr miere necristalizata (poliflora am avut eu)

o lingura mare de ulei/unt de cocos

50gr fulgi de ovaz moi

2 cuburi de ciocolata neagra maruntita

seminte de dovleac si floarea soarelui (cred ca au fost 100gr in total) – am pus cu lingura (vreo 3 linguri pline)

stafide (tot cu lingura – 2 linguri pline)

curmale – 6 bucati maruntite

Ultimele 3 ingrediente pot sa varieze foarte mult in functie de ce aveti prin casa. Data trecuta am facut fara curmale dar am pus putin mai multa miere.

Amestecam totul cu o lingura.

Compozitia este potrivita pentru o tava mica de chec. Eu am pus hartie de copt in ea si am intins compozitia cu lingura pe fundul tavii. Va avea cam 1.5 cm grosime. Incercati sa nivelati compozitia cu o lingura, sa iasa cat mai drepte (pentru frumusete desigur). Daca le puneti intr-o tava mai intinsa si ies mai subtiri, vor fi mai crocante.

Le bagam in cuptorul preincalzit si le lasam acolo vreo 20 minute. Cand le scoateti, trebuie sa fie vizibil inchegata compozitia si cu marginile rumene.

Dupa ce se scot din cuptor, le lasam 10 minute sa se racoreasca. Scoatem cu tot cu hartia de copt si le mutam pe un fund de lemn. Taiem in bucatele egale (7 mi-au iesit mie) si lasam sa se raceasca fara sa le acoperim. Daca sunteti curiosi, puteti gusta si calde dar sunt mai bune dupa ce se racesc putin. Dupa ce s-au racit complet, le putem ambala individual in folie alimentara si le pastram in camara.

Nu-i asa ca sunt grozave? Mi le imaginez si cu banane,cocos si poate niste anason sau cu mere uscate, scortisoara si nuca! <3 Daca le puneti pe platou la o petrecere, vor fi cu siguranta foarte apreciate. Mie mi-e grozav de dor de un Tea Party asa ca m-am destrabalat cu pozele pentru ca se potriveau de minune cu aceasta idee. :) Si poate se vede ca imi si miroase nitel a Craciun, nu?

Ceaiuri de toamna

Print Friendly

Adica ceaiuri la pliculet, fara pretentii, fara fasoane. Voi stiti ca mie-mi plac ceaiurile fistichii, dar nu ma dau in laturi nici de la o infuzie de fructe sau un rooibos simpatic, atunci cand mi se par interesante aromele. Iata colectia de toamna din Tara mea inventata, numai bune de aruncat in geanta si baut la servici, printre picaturi. :)

Numi – Chocolate Rooibos - un ceai organic cu arome perfecte pentru rasfatat: rooibos si honeybush organice, vanilie si pudra de cacao, tot organice. Este un ceai fara cafeina sau teina, cu un gust interesant de ciocolata si o dulceata subtila (se bea simplu, fara zahar). L-am luat de pe iHerb, este cam 24 lei cutia cu 12 pliculete. E un sortiment deosebit cu ingrediente de calitate, imi place la nebunie! Toate ceaiurile Numi Tea sunt organice si o alternativa extraordinara la ce gasiti prin comert. E ceva mai scump dar face toti banii. In colectia Indugent Tea mai gasiti Chocolate Mint, Chocolate Earl Grey si Chocolate Spice. De-abia astept sa le incerc pe toate.

photo

Un alt ceai cu ingrediente organice si despre care m-ati mai auzit vorbind este Yogi Tea. Caramel Apple Spice este ultimul incercat de mine, un sortiment foarte gustos cu aroma de placinta cu mere. E ca si cum ai manca un desert…dar fara caloriile de rigoare. Este cam 16 lei cutia cu 16 pliculete si ingredientele si aromele sunt organice. Sortimentul acesta contine si nitel ceai negru asa ca are si niste cofeina. Imi place, o sa-l mai iau.

ceaiuri

Celelalte 3 sortimente pe care le vedeti in poza sunt luate de la Lidl. Le-am vazut si nu am putut sa rezist. Pear&caramel are un gust minunat, la fel si Rooibos caramel flavor. Nu stiu sa va zic mare lucru despre ele, evident contin arome artificiale, dar sunt 5 lei/cutia si un astfel de ceai poate sa te indulceasca in mijlocul unei zile grele la servici. Sotului ii place ceaiul verde cu iasomie asa ca acela este pentru el, eu nici nu am apucat sa-l gust inca. In orice caz, ceaiurile de la Lidl sunt destul de interesante fata de restul ofertei din supermarketuri.

Cat despre celelalte, luate de pe iHerb, in caz ca nu stiti, iHerb este un magazin de tip Plafar din America. Coletele cumparate de la ei vin la posta locala deci se pot achizitiona diverse de acolo, fara teama ca veti plati taxe vamale. Sunt multe produse interesante – ceaiuri, condimente, produse cosmetice, suplimente si altele. Si transportul este foarte avantajos, doar 4 dolari pentru coletele pana in 1800gr.

Enjoy! :) Feel free sa va intoarceti pe aici si sa-mi spuneti ce ati descoperit.

Tocaniţă de iepure cu găluşte

1
Print Friendly

Am descoperit aceasta reţetă într-una din cărţile lui Jamie Oliver şi trebuie să recunosc că sunt, din nou, foarte impresionată. Chiar dacă nu am respectat-o întru totul (fac asta rar, pentru ca mereu încerc să mă adaptez la ce am prin casă), a ieşit absolut fabuloasă. Carnea a fost fragedă şi gustoasă, sosul iese extraordinar şi găluştele din aluat fraged completează totul rezultând un preparat perfect. Şi nici măcar nu e greu de făcut, doar că îţi trebuie totuşi ceva timp şi niscai atenţie. Cu tot cu adaptări, mie tot mi-a ieşit din prima.

Aşadar, să încep cu lista de ingrediente:

un iepure – soţul a adus acasă un iepure întreg, fără cap. Am folosit totul în afară de piept/coaste. L-am împărţit în bucăţi mai mici – picioarele tăiate separat şi spinarea în vreo 3 bucăţi.

ulei de masline, unt

sare, piper, rozmarin

un borcan de ciuperci cu tot cu zeamă

un ardei mic şi un ardei capia tăiate în fâşiuţe

o ceapa mare

o cutie de bere blondă bună

cam un litru de zeamă de oase (supă simplă)

Pentru găluşte:

300gr făină

o lingura de praf de copt

aprox 150gr unt

tarhon uscat – 2,3 linguriţe

sare

lapte

nucşoară

Începem cu găluştele. Este vorba de un aluat fraged simplu. Amestecăm făina cu praful de copt, sarea şi tarhonul. Untul îl tăiem în bucăţele mici şi amestecăm cu făina. Puteţi folosi o furculiţă dar eu prefer să amestec repede cu mâna. Adaugăm apoi laptele, puţin câte puţin, până iese un aluat moale, dar nu lipicios. Nu e nevoie de mult lapte…maxim 100ml cred, depinde şi de făină, de-aia l-am pus la ochi. Modelăm aluatul sub forma unei rulade şi tăiem feliute . Formăm apoi biluţe de aluat, nu foarte mari. Ies în jur de douăzeci. Le punem intr-o taviţă sau pe o farfurie, presărăm nucşoară şi le dăm la frigider.

Acum să ne ocupăm de carne. Intr-o oală mare (care merge şi pe aragaz şi la cuptor), incingem nişte ulei de măsline cu un cubuleţ de unt. Iepurele meu avea şi nişte grăsime aşa ca am pus-o şi pe aceea să se topească în oala. Am călit bucăţile de iepure, fără să le aglomerez în oală. După ce erau rumene toate, le-am pus în oala pe toate, am sărat şi am piperat şi am pus şi ceapa si ardeiul (tăiate julenne). S-au înmuiat puţin şi am pus şi borcanul de ciuperci cu tot cu zeamă. Am pus şi rozmarinul (o linguriţă rasă) şi am mai lăsat să se înmoaie toate legumele. Presărăm deasupra o lingura bună de făină şi amestecăm. Acoperim cu zeama de oase şi berea, dăm focul la mic şi lăsăm să fiarbă pe aragaz vreo 30 minute la foc mic. Punem şi cuptorul la încins.

După jumătate de oră, gustăm sosul de sare. Nu a scăzut de tot. Trebuie să fie cam un deget de lichid deasupra cărnii. Oprim focul. Scoatem găluştele din frigider şi le punem în oală, fără să le împingem în jos. Practic, le aranjăm frumos deasupra, cu oarecare distanţă între ele ca să aibă loc să se umfle. Eu mă aşteptam să se cam scufunde dar nu au făcut-o. Le stropim cu puţin ulei de măsline şi băgăm cu totul în cuptorul încins.

Tocana va sta în cuptor cam 45 de minute. La mine a ieşit perfect aşa, dar urmăriţi să se rumenească găluştele. Ele se vor umfla, se vor lipi una de alta şi astfel carnea de dedesubt rămâne fragedă şi se infuzează cu toate acele arome minunate pe care le-aţi pus acolo.

Şi cam asta e tot. Tocăniţa nu are nevoie de garnitură. Găluştele sunt foarte săţioase, la fel şi sosul care se îngroaşă minunat şi carnea care iese perfectă. Puteţi servi cu murături dar noi ne-am bucurat atât de mult de ea, încât nu am vrut să-i stricăm gustul cu nimic.

Aşadar, iată încă o reţetă minunată de la Jamie. Nu-mi amintesc să fi dat vreodată greş cu una din reţetele lui. Ies mereu extraordinar şi sunt simple chiar şi când sunt complicate. :)

S-aveţi poftă!

Croissante cu maia [Sourdough Surprises]

3
Print Friendly

Sourdough Surprises este un proiect pe care l-am descoperit luna trecuta si mi s-a parut ca mi se potriveste. Voi stiti deja cate chestii am tot facut eu cu maia, pe langa painea cea de toate zilele deci poate ca nu va veti mira prea mult de faptul ca m-am alaturat acestei comunitati.

3

Prima mea participare la simpaticul proiect s-a nimerit sa fie cu o reteta nu prea simpla – croissante. Marele meu noroc a este ca am avut ocazia acum jumatate de an sa o vad pe Codruta facandu-le de vreo doua ori asa ca mi-am zis ca nu va fi totusi chiar atat de complicat. Am folosit o reteta gasita pe TFL si pe care nu am avut curaj sa o schimb prea mult asa ca nu o voi reproduce aici. Poate in viitor, cand o sa am o abordare proprie a acestei retete, o voi adauga aici. Am muncit insa ceva la ele si nu puteam pierde ocazia de a face o mica parada.

Sa faci croissante este o arta. Trebuie sa fii deosebit de atent cu aluatul, sa-l impaturesti perfect, sa nu tragi de el prea tare, toate ingredientele sa fie la temperatura potrivita si mai ales sa il asculti. Aluatul de croissante intra si iese din frigider de mai multe ori in timpul pregatirii, mai ales dac ain casa este cald. Avand in compozitie atat de mult unt, in momentul in care untul se topeste prea tare, se strica si aluatul. Am avut deci o gramada de emotii. Pana la urma insa, intreg procesul mi-a facut placere pentru ca intotdeauna aluatul cu maia te rasplateste cu cele mai grozave rezultate.

Nu-i asa ca mi-au iesit frumoase? :)

Clatite americane cu maia

pancakes
Print Friendly

M-am apucat de clatitele acestea fara sa ma gandesc ca vor ajunge pe blog. Dar aluatul a iesit atat de frumos, bulbucat si mirosea extraordinar, incat nu am vrut sa pierd ocazia de a le face cateva poze. Nu gatesc prea des pancakes din astea. Ne plac foarte mult dar cum suntem foarte pofticiosi, nu reusim niciodata sa mancam doar doua.

Mai ales cand sunt atat de bune calde, cu o lingura de smantana si una de dulceata acrişoară de vişine!

pancakes

Dupa cum ştiţi deja, sunt pasionată de pâinea cu maia şi poate aţi observat că fac o grămadă de alte preparate cu ea. Si aceste clatite se incadrează în categoria asta. Rostul drojdiei salbatice în clatite nu este de a creşte aluatul ci de a face glutenul din făină mai uşor digerabil. Deşi sunt de părere că înverşunarea aceasta împotriva glutenului este o exagerare şi o modă (vă invit să vă uitaţi la acest video amuzant dar relevant), este totuşi adevărat că datorită drojdiei sălbatice, produsele care conţin gluten sunt mai uşor de digerat şi consumarea lor (în locul celor cu drojdie comercială) poate ameliora unele boli.

Aşadar, avem iată o scuză bună pentru a pregăti aceste delicioase clatite! :))

Ca întotdeauna în cazul alimentelor cu maia, este necesară un pic de planificare. Se pregăteşte un fel de preferment cu o seara înainte (deci 8 – 10 ore înainte de  a face efectiv clătitele).

Amestecăm deci o cana de maia cu o cana de lapte şi o cană de făină integrală de grâu. Am folosit maia din frigider, care îmi rămăsese de la o hrănire anterioară a maielei mamă. Avea cam 2 zile vechime dar nu mirosea a acru încă. Le-am omogenizat, am acoperit cu o folie de plastic şi le-am lăsat la temperatura camerei până dimineaţă.

De dimineaţă mai adăugăm la compoziţie: 2 linguri de miere, jumate de linguriţă de sare, 3-4 linguri de ulei de cocos (sau alt ulei vegetal) şi două ouă. Aluatul nu este unul deosebit de dulce aşa că poate fi servit şi cu ceva sărat – o cremă de brânză, nişte legume crocante, poate chiar nişte bacon. Batem bine ouăle cu sarea, adăugând treptat uleiul şi mierea. Le amestecăm cu prefermentul făcut cu o seară înainte.

La sfârşit punem şi o linguriţă şi jumătate de bicarbonat. Amestecăm cu lingura şi asteptăm puţin. Veţi vedea imediat cum aluatul începe să facă bulbuci de la bicarbonat. Punem tigaia la încins.

În rest, clătitele se pregătesc după cum sunteţi obişnuiţi de la alte reţete. Dăm tigaia la foc mic (o tigaie teflonată, care nu lipeşte) şi turnăm o lingură mare de aluat în centrul acesteia. Nu întindem, aluatul se va întinde singur formând un cerc în mijlocul tigăii. După câteva secunde, vor apărea găurele la suprafaţa clătitei şi marginile se vor schimba la culoare.

O întoarcem cu ajutorul unei palete şi o mai lăsăm 10-15 secunde şi pe partea cealaltă. O scoatem pe farfurie şi continuăm cu restul aluatului. Ies 10 – 12 clătite maricele. Dacă vi se pare că se ard, mutaţi tigaia pe un ochi mai mic.

Clătitele rezultate sunt minunat de pufoase şi gustoase. Cât sunt calde îţi vine să nu te mai opreşti din mâncat. Sunt însă foarte săţioase aşa că probabil vreo două de fiecare ar fi o porţie mai potrivită.

Poftă mare şi să fiţi sănătoşi!  :*

Din cuptor şi pe lângă

De toamna

castraveti
Print Friendly

A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai citit dragii mei. Imi cam lipseste aceasta parte a blogului si desi ma gandesc in permanenta sa mai aduc ceva nou si aici, ma aflu cumva intr-o rutina in bucatarie si nu am nimic relevant de prezentat. Cu toate astea, iata ca a venit toamna si e vremea muraturilor si conservelor – cred ca este perioada mea preferata din an. Toamna aceasta nu fac nimic nou, ci am revenit la retetele de incredere pe care le-am tot folosit in ultimii ani. Sunt muraturi simple, fara fandoseli dar minunat de gustoase. Deja imi imaginez cum voi iesi pe balcon in mijlocul iernii si voi umbla infrigurata la dulap dupa niste conopida roz sau niste castraveciori deliciosi. :D

Asadar, iata ce am pregatit pana acum:

- varza fermentata cu seminte de chimenvarza

- conopida cu sfecla rosie

muraturi

- castraveti clasici in saramura

castraveti

- vinete, ardei capia si fasole pastai la congelator

– suc de rosii la congelator – adica rosii oparite, curatate, blenduite si puse in caserole la congelatorrosii

sos

- cate doua borcanele de dulceata de prune, piersici, visine si urmeaza si doua de gutui

E mult, e putin…nu stiu. Pentru noi e suficient. As vrea sa pun mai multa dulceata, imi place enorm, dar daca pun o mananc…asa ca mai bine raman asa cu borcanele de pofta. :)

Mai pune cineva muraturi sau am ramas eu ultima cu apucaturi din astea? :))

O toamna imbelsugata si mult spor in toate cele va doresc! :*

Inimi de porc cu sos de smantana si ciuperci

ciulama
Print Friendly

Azi nu am cine stie ce reteta, cred ca toata lumea stie sa faca o ciulama, dar mi-a placut combinatia si vreau s-o tin minte. Am luat doua inimi de porc din supermarket. Aratau foarte bine si au fost si ieftine (vreo 5 lei amandoua). Cred ca lumea nu prea cumpara organe ceea ce e mare pacat pentru ca sunt atat de bune, dar in acelasi timp ma bucur, pentru ca daca nu se cauta, sunt mai ieftine.

ciulama

Inimile sunt tari asa ca trebuie fierte mult timp. Ca sa scap, le-am pus in oala cu presiune si le-am fiert acolo vreo jumate de ora. Curatate bine, puse in apa cu o picatura de ulei si o frunza de dafin. Le-am lasat sa se raceasca putin si apoi le-am taiat feliute mici. La gust si la aspect, seamana foarte bine cu limba. Cred ca n-as putea sa fac diferenta intre ele doar dupa gust. Si mai cred ca ar fi mers de minune cu o maioneza cu usturoi. :)

Dar imi trebuia ceva mai consistent si sa mearga cu mamaliga. De fapt, mie mi-era pofta cu mamaliga si nu stiam cu ce s-o asezonez.

Am calit o ceapa mare impreuna cu niste ciupercute scurse bine(de la Sun Food ca ne plac). Am pus si feliutele de inima si putina apa si le-am lasat pe foc mic, cu capacul pus inca vreo 20 min. Am pus sare si piper si niste praf de ceapa.
Apoi am scos cu polonicul zeama si am amestecat-o cu smantana lichida. Nu din aceea la cutie, o smantana normala, dar mai subtire. Am adaugat si o lingurita de amidon. Am tot pus zeama pana cand amestecul era cald si l-am rasturnat in tigaie, peste carne si ciuperci. Am mai lasat cateva minute sa se ingroase putin si apoi am stins focul.

Am servit peste mamaliga. Simplu si delicios a fost!

Ingrediente:

2 inimi de porc

un borcan de ciuperci

o ceapa mare

o cana de smantana subtire

sare, piper

o lingurita de amidon

Voi mancati organe? Cum le pregatiti?