Tag Archives: Philippa Gregory

Despre o carte si problema mea cu literatura pentru adolescenti

Philippa Gregory, ale carei carti le-am devorat ani de-a randul si o voi face poate si pe viitor, a scris un roman (parte dintr-o trilogie) pentru adolescenti. In engleza se numeste Young Adult Fiction si este all the rage in ultima vreme. Mai precis…daca scrie pe ea Young Adult, asta justifica eventualele scapari ale respectivului roman. Ca si cum adolescentii sau tinerii pana-ntr-o varsta (nu mi-e clar care) ar fi oarecum retarzi sau cel putin idioti si mintea lor slaba nu e in stare sa proceseze romanele si cartile fara aceasta titulatura. Asadar, haideti cu totii sa scriem romane proaste, cu intriga stupida de telenovela, cu personaje slab construite si cliseice, cu absolut zero valoare. Si haideti sa le indesam pe gatul adolescentilor, care le vor citi cu nesat, caci nu-i asa…totul e o drama enorma la varsta aia si oricum fiind ei mai tineri asa, tot nu vor recunoaste cliseele si macar vor putea sa simta si ei ca apartin unui grup (doar asta isi doresc cel mai mult nu?) de young adults, adica nici copii, nici adulti, nici adolescenti (ca are deja sens peiorativ). Si astfel, sub pretextul ca invatam tinerii sa citeasca, nu facem decat sa le aratam ca de fapt, cartea nu bate filmul ci este la fel de siropoasa si inutila ca el; ca nu au nimic mai mult de invatat dintr-un roman decat ar avea dintr-un serial de duzina sau o telenovela. Nu vor invata ce este acela limbaj literar, frumos, elegant, nu vor invata ce inseamna o fraza cursiva sau personaje atat de bine conturate incat te indragostesti de ele instant sau le urasti din tot sufletul.

Sa luam de exemplu romanul acesta al P. Gregory, pe numele lui de scena Copilul zanelor. Ce motiv am eu…ca mama (inchipuita) de adolescent, sa ii dau sa citeasca aceasta carte cand ar putea foarte bine sa citeasca Numele trandafirului…un roman clasic deja, infinit mai valoros si mai bine scris, un roman de neuitat chiar si cu siguranta atragator pentru o minte tanara, pasionata de mistere si intrebari fara raspuns? De ce exista oare acest roman Copilul zanelor? In afara de motivele evidente – pentru a-i aduce castiguri financiare autoarei, editurii, etc.?

Si nici macar nu este neaparat vorba aici despre Philippa Gregory – despre care v-am spus de cateva ori ca este printre scriitoarele mele preferate, de la care am invatat ca exista fictiune istorica si datorita careia mi-am alimentat pasiunile adolescentine pentru regii si reginele Angliei. Biata ei carte, Copilul zanelor (pe care nu inteleg de ce a scris-o…nu avea oare destui bani dupa toate ecranizarile care s-au facut dupa romanele ei?) nici macar nu este atat de proasta (desi ar fi bine sa-i spuna cineva doamei Gregory sa ramana mai bine la ceea ce stie ea si face bine si sa nu se mai avante pe taramuri din astea necunoscute). Am citit din curiozitate altele infinit mai stupide si mai inutile. Si titulatura asta de Young Adult ma revolta mereu pentru ca nu gasesc in cateogria asta decat carti proaste care altfel nu ar avea nici sansa. Dar, de ce sa nu le dam tinerilor si adolescentilor sa le citeasca efectiv ca tantalaii…ca tot nu au nimic de invatat de acolo?! De ce sa nu mai profitam si noi putin de pe urma industriei asteia a cartilor, care si-asa se cam duce de rapa si nu prea scoatem bani din ea? De ce sa nu-i indobitocim si noi inca putin…ca si-asa faza cu televizorul nu prea mai functioneaza, nu ne ia nimeni in serios acolo dar o carte…eheeei, o carte are alta prestanta!

Stiu ca voi sunteti obisnuiti cu mine blanda si linistita dar chestia asta cu literatura pentru adolescenti ma supara tare. Romanele fara numar despre vampiri, povestile postapocaliptice stupide si trase de par (da, si un SF poate fi exagerat – desi nu se numeste chiar SF ca doar e Young Adult, nu?) si cine stie cate alte bazaconii or fi prin cartile astea, nu aduc un serviciu cartilor sau lecturii. Cititorul nu beneficiaza de pe urma lor pentru ca nu reuseste sa isi formeze o idee reala despre ce inseamna lectura cu adevarat. De ce sa piarda timpul cu titlurile astea cand exista atatea si atatea carti minunate de citit?

Sau poate sunt eu de vina? Poate nu am nimerit eu romane pentru adolescenti care sa fie bune? Sau poate ca nemaifiind adolescenta…nu am cum sa inteleg toata tarasenia? Sau…poate ele sunt bune de fapt si nu inteleg eu? In linkul de pe wikipedia pe care vi l-am lasat mai sus, genul acesta literar este explicat foarte bine si pare ceva serios. Sunt carti acolo pe care eu le-am citit si mi-au placut chiar daca nu m-am gandit niciodata ca se incadreaza in genul asta. Temele pe care le mentioneaza wikipedia ma ajuta sa inteleg putin de ce exista acest tip de literatura si parca vad si cum ar putea ea sa ajute. Si atunci…ce-i cu prostiile astea care se tot scot acum pe banda si se numesc Young Adult? Cine pe cine strica? Genul pe carte sau cartea pe gen? Nu stiu… dar acum am spus-o si pe asta! Poftiti de va infuriati pe mine daca asa doriti! 🙂

Trei romane de Philippa Gregory

Demult nu v-am mai povestit despre pasiunea mea pentru Philippa Gregory si romanele ei de fictiune istorica inspirata din istoria Angliei. De ultima oara cand am vorbit despre ea am mai citit inca doua: The Constant Princess si The Red Queen. Observ ca nici despre The White Queen nu v-am vorbit asa ca o sa fie un fel de 3 in 1. 🙂

The Constant Princess este primul roman din seria Tudorilor (care contine in total 7 volume) si este cel care ne vorbeste cel mai in detaliu despre regina Caterina de Aragon (Katherine of Aragon), cea care este crescuta sa devina regina Anglie, o tara rece si indepartata si pe care nu o cunoaste decat in momentul casatoriei cu Printul Artur, mostenitorul lui Henry al VII-lea. Este un personaj pentru care am simtit mereu mila si parere de rau intrucat imi pare ca a dus o viata nu tocmai fericita dar pana la urma, atat de multe din vietile reginelor si regilor au fost departe de ceea ce stim povestile copilariei. In acest roman este infatisata ca un personaj destul de ambitios si care vrea sa fie constanta tuturor datoriilor pe care considera ca le are (fata de felul in care a fost crescuta – ca printesa de Wales, fata de promisiune catre sotul muribund – de a se casatori cu fratele mai mic al acestuia). In tot ceea ce face, nu are nici un moment dubii ca trebuie sa fie regina a Angliei, si asta intr-un fel destul de neegoist, contrar aparentelor. Rolul ii este destinat, si nu concepe nimic altceva. Romanul sustine ca aceasta casatorie intre Caterina si Artur a fost una plina de dragoste, desi scurta dar acesta nu este un adevar istoric asa ca nu putem decat sa ne bucuram de imaginatia scriitoarei care ne daruieste aceasta poveste frumoasa de dragoste, poate ca un omagiu adus acestei regine a carei viata a fost un efort continuu. Maritandu-se cu cel ce va deveni infamul rege Henric al VIII-lea, regina nu reuseste sa nasca decat o fata si sa piarda o multime de alte sarcini, lucru care va duce ulterior si la indepartarea acesteia de la curte, fapt care starneste si tot tambalaul din casa Tudorilor, cu toate nevestele lui Henric s.a.m.d.

Imi place personajul Caterinei desi nu este tocmai simpatica – e aroganta, uneori ingamfata, rece si putin cam prea credincioasa. Totusi, credintele ei sunt sincere si puternice, face tot ceea ce poate  pentru a supravietui intr-o lume destul de nedreapta pentru femeile de vita regala, crescute doar pentru a fi purtatoarele mostenitorilor.

Mi-a placut romanul, din acelasi motiv pentru care imi plac toate romanele Philippei Gregory – pentru ca imaginatia ei impodobeste minunat istoria si o face inghitibila si palpitanta.

Romanele din seria Cousins’ War vor fi probabil 5 dar momentan nu sunt publicate decat 3. Dintre acestea, primele doua sunt  The White Queen (Regina alba) si The Red Queen (Regina rosie) traduse la editura Polirom asa ca le puteti citi si in limba romana desi recomand, ca intotdeauna, sa fie citite in original.

Seria face referire la ceea ce noi stim din cartile de istorie ca fiind Razboiul rozelor – o serie de razboaie civile intre cele doua case rivale – Lancaster si Yor, ambele dorindu-si tronul Angliei in perioada dinaintea dinastiei Tudorilor. Cele doua romane citite de mine isi propun sa povesteasca despre acest razboi din perspectiva a doua femei, despre care nu se stiu foarte multe lucruri, in realitate:  Elizabeth Woodville – regina alba si Margaret Beaufort – regina rosie. Alb si rosu se refera desigur la cele doua roze – blazoanele celor doua case regale. Aceiasi perioada dificila este povestita pe rand in cele doua romane, din punctele de vedere ale celor doua regine. Ambele mi-au placut ca personaje – regina alba pentru ca ii este atribuita o oarecare aura magica, de vrajitoare iar regina rosie pentru ca este ambitioasa si fara scrupule, urmarindu-si scopul (de a-si pune fiul pe tronul Angliei) cu sange rece si perseverenta. Fiecare se lupta pentru a deveni regina si pentru a-si pastra tronul intr-o perioada atat de tumultoasa. Amandoua pierd si castiga in egala masura.

Am citit cu mare placere ambele romane. Desi lucrari de fictiune, nu se poate spune ca nu sunt pe deplin documentate si chiar si detaliile evident fictionale sunt proptite in clisee si povesti vechi, cu caracter de mit. Nu o sa trec cu vederea faptul ca sunt cateva “probleme” in cele doua romane, pe care un istoric le-ar contesta dar eu nu citesc romanele pentru acuratetea istorica ci pentru entertainment, ceea ce va recomand si voua.

Imi place aceasta serie, imi pare mai legata decat cealalta si astept cu nerabdare si celelalte carti care vor aparea. Pana atunci, sper sa-mi fac timp si gaura in buzunar necesare pentru a citi restul romanelor din seria Tudorilor. 🙂

Daca doriti sa mai cititi o parere si despre celelalte carti ale Philippei Gregory pe care le-am citit, iata-le:

The Other Queen – Philippa Gregory

Titlu original: The Other Queen
Autor: Philippa Gregory

Lungime: 437pagini
Citibilitate: da
Recomand: da

De ce am ales-o: pentru ca I love the series! 😀

Pentru ca am citit multe carti care nu mi-au placut anul acesta, am abandonat toate lecturile incepute si care nu prea ma atrag si m-am gandit sa termin anul cu o carte care imi va placea cu siguranta. Pe lungul drum catre taramul meu de vis am luat acest roman al Philippei Gregory stiind ca n-o sa dorm prea mult.

Ca o paranteza, am fost placut impresionata de vagonul de cuseta al CFR – curat, decent, linistit. Am calatorit la caldura, intinsa in pat, leganandu-ma usor…chiar a fost o placere. Scump, dar a meritat. Poate am avut eu noroc, sau poate asa or fi toate vagoanele de cuseta pentru ca exista cineva care sa le pazeasca…nu stiu dar e trist. Gandul ca trenurile noastre sunt cum sunt si nu e din cauza autoritatilor ci a calatorilor.care daca nu sunt paziti, nu respecta nimic..aceiasi calatori care se plang de conditiile mizerabile dar lasa dupa ei in compartiment o mare cocina.
Revenind, romanul acesta face parte din cele in care Philippa Gregory recreeaza o epoca – mai precis aici este vorba de Maty Queen of Scots si perioada in care a fost prizoniera reginei Angliei. 
In ceea ce priveste romanele acestei autoare, eu le iau ca pe niste opere de fictiune de inspiratie istorica. Pentru unele dintre ele m-am documentat sa vad in ce masura sunt adevarate, pentru altele nu chiar asa mult. Pur si simplu, imi place sa le rasfoiesc, sa le citesc ca si cum ar fi povesti inventate, sa imi imaginez personajele cat mai aproape de viziunea autoarei.
In acelasi timp, ma motiveazasa citesc mai multa istorie. M-a interesat mereu istoria Angliei, in special perioada dinastiei Tudorilor asa ca acum recitesc diverse chestii la care trebuia sa fiu ma atenta la vremea lor. 🙂
Despre cartile acestei autoare v-am mai scris. Stiti deja ca-mi place mult asa ca nu o mai lungesc. Acest roman aduce totusi o mica schimbare pentru ca este scrisa din multiple point of view. Fiecare personaj are ocazia sa-si spuna punctul de vedere. Nu mi-a placut in mod deosebit abordarea aceasta dar in final a fost interesant.

Philippa Gregory – Earthly Joys

Earthly Joys este al doilea roman pe care-l citesc de aceasta scriitoare si mi-e greu sa nu-l compar cu primul, care m-a fascinat atat de mult si pe care l-am citit pe nerasuflate. Mult mai linistit si mai lipsit de senzational decat acela, Earthly Joys se dezvaluie in primul rand ca un minunat compendiu de flori si plante si in general garden related information. Este asadar necesara o oarecare rabdare in lectura, in cazul in care acest domeniu nu va intereseaza mai deloc. Trebuie sa recunosc insa, ca desi nu am afinitati cu lumea plantelor(pana si bambusul japonez o duce cam prost la mine acasa) am ajuns spre sfarsitul romanului sa indragesc gradinile si florile personajelor, adoptand un pic dragostea lor pentru ele. Iti e si greu sa nu admiri un asa mare devotament pentru o meserie care din afara pare destul de plictisitoare. John Tradescant – gradinar faimos si priceput in Anglia post-elizabetana este un personaj usor de placut si de inteles, corect si care-si cunoaste locul pe lume, cu principii morale solide si greu de rasturnat, surprinzator insa atunci cand in viata lui apare dragostea si mai ales pasiunea; pasiune pe care, pana atunci o rezervase minunatelor gradini pe care le creeaza si calatoriilor in cautarea unor specii noi si exotice de plante.
Desi detaliile de la curte, de data aceasta curtea lui James I si apoi Charles I sunt interesante si politica si intrigile ocupa o buna parte din roman, Earthly Joys nu e totusi o carte pe care am citit-o pe nerasuflate…mi-a luat aproximativ o luna pana sa o ajung la jumate, timp in care am citit si alte lucruri. Cu toate astea, ultima parte a romanului m-a prins si am reusit sa-l termin in doua seri. La un moment dat pe la jumatate personajul sufera o schimbare socanta pentru cititor dar si pentru el insusi, moment din care cartea nu pare a mai vrea sa ti se dea jos din brate. 🙂
In catalogul meu de lecturi cartea nu a primit nota maxima dar, incet si sigur autoarea se instaleaza printre preferatii mei si voi citi cu placere si alte romane ale ei.

The Other Boleyn Girl – Philippa Gregory

Sunt inca adancita in vraja acestui roman care m-a fascinat si m-a tinut subjugata vreo saptamana. Orice clipa libera am dedicat-o cititului si chiar si atunci cand nu citeam gandul imi ramanea la personaje si la imaginile cartii ca sa nu mai spun de faptul ca personajele m-au urmarit si in vise. A trecut atat de mult timp de cand am savurat o carte in acest fel incat ma simt trezita dintr-un fel de amorteala.


Romanul Philippei Gregory este, la prima vedere, un pic inspaimantator. Peste 600 de pagini pentru o poveste arhicunoscuta din Anglia Tudorilor parca nu-s tocmai apetisante. Paginile insa, se intorc singure si dupa primele cinci esti perfect convins ca nu o vei lasa din brate pana la final. Din aceleasi prime pagini realizezi si ca filmul (The Other Boleyn Girl aparut in 2008 cu Natalie Portman si Scarlett Johansson) nu ii ajunge nici la ultima litera din subsolul ultimei pagini. 😛 Din intamplare, am vazut filmul inainte de a citi cartea (nestiind nici macar ca exista o carte) si nu am fost deloc impresionata. Din acest motiv nu am fost foarte entuziasmata la inceputul lecturii dar mi-am schimbat repede parerea.
Povestea este extrem de bine relatata, detaliile (fie ele reale sau imaginate) sunt multe si interesante.
Viata de la curtea regelui Henric al 8lea este atat de bine descrisa incat ai impresia ca autoarea chiar a fost acolo. Aceasta Philippa Gregory de care nu mai auzisem pana acum si-a castigat respectul si admiratia mea pentru acest roman scris impecabil si pentru care sunt convinsa ca a depus eforturi foarte mari.
Punctul de vedere este cel al lui Mary Boleyn, sora celebrei Anne Boleyn care pentru o scurta perioada a fost regina Angliei si a doua sotie a zbuciumatului rege Henric al 8lea. E greu de spus insa care dintre cele doua surori este personajul principal. Mary, naratoarea povestirii, este docila si ascultatoare, o frumoasa si delicata blonda, instrumentul perfect in mainile unei familii ambitioase. De copila maritata cu un necunoscut si apoi aruncata in patul regelui de care se indragosteste sincer in ciuda incercarilor familiei de a tine situatia si pe rege, sub control. Ii daruieste doi copii, fapt datorita caruia familia ei avanseaza mult pe scara sociala si devine favorita la curte. Regele este insa un barbat nefericit si mare iubitor al femeilor. Devenita mama, Mary isi indreapta dragostea catre cei doi copii iar regele isi indreapta ochii catre sora ei, Anne.
Anne este intruchiparea ambitiei! Un personaj puternic si descris cum nu se poate mai bine. Crescuta la curtea Frantei, extrem de frumoasa si inteligenta, Anne devine in scurt timp favorita regelui pe care il va aduce la picioarele ei, nu fara mari eforturi. De aici incolo povestea este destul de cunoscuta. Romanul acesta insa o prezinta dintr-un alt punct de vedere, cel al unei femei care observa totul cu un ochi critic dar nu este in stare sa faca nimic impotriva familiei pe care o iubeste si fara de care nu poate trai. Relatia dintre cele doua surori este una plina de pasiune. Dragostea si invidia sunt intr-o continua lupta in sufletul ambelor surori.

Pe langa aceasta poveste care mie imi place enorm, va recomand sa cititi cartea pentru acuratetea descrierilor, a personajelor si relatiilor dintre acestea, pentru minunatul talent al scriitoarei. Este de departe cea mai buna carte de gen pe care am citit-o anul acesta si ma bucur ca am descoperit aceasta scriitoare.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.