Tag Archives: Memorii

Patti Smith – Pe cand eram pusti

10376307_812418648801187_9206799070173503480_nTitlu original: Just Kids (2010)

De cumparat in limba romana: Libris 27 lei

De cumparat in limba engleza: 9 euro Bookdepository

M-a atras aceasta carte de cand am pus prima oara ochii pe ea (cine mai stie pe ce blog). Sunt carti care-mi fac asta…se lipesc asa de mintea mea si orice-as face, tot ajung sa le citesc pana la urma. Toata lumea zice despre ea ca a citit-o cu un deget pe Google caci e plina de referinte muzicale si artistice din New York-ul anilor 60-70. Asa am inceput si eu dar, treptat, am lasat cautarile pentru alta data pentru ca tot oprindu-ma, pierdeam parca din farmecul ei. Oricum, habar n-am avut cine e Patti Smith si cu atat mai putin cine era geniul neinteles – Robert Mapplethorpe. Mi-a tresarit inima de-abia cand au aparut in peisaj Jimi Hendrix si Janis Joplin si… desigur, Jim Morrison. Am citit cu tristete despre mortile lor desi stiam deja toate detaliile (din tineretea mea zbuciumata daca vreti) si m-a uimit putin faptul ca, din povestile lui Patti, nu pareau sa fie depresivi asa cum mi i-am imaginat eu atata timp.

Pe Patti Smith am plasat-o in peisaj numai cand a mentionat melodia Because the Night, care este si singura, cantata de ea, pe care o stiu. Robert a fost se pare un fotograf genial, pe care ma bucur ca l-am descoperit. In orice caz, felul in care au trait cei doi m-a impresionat enorm asa cum ma impresioneaza mereu povestile astea cu oameni care se arunca inainte cu capul si vad ei dupa aia. Cam asa au fost copiii astia doi – fugiti de-acasa foarte tineri, s-au gasit din intamplare, s-au iubit toata viata (chiar si cand nu au mai fost iubiti) si au facut numai ce au vrut, chiar daca asta a insemnat ca nu mancau cu zilele si dormeau te miri pe unde. Printre randurile scrise de Patti se intrevede mereu aceasta pasiune enorma pentru arta fiecaruia, pentru celalalt si in general pentru viata.

Nu am ce sa va povestesc mai mult. Mie imi plac majoritatea cartilor de memorii, cu atat mai mult cele scrise de rock stars. Vreau sa va las insa cateva din imaginile lui Robert. Citind cartea, am incercat sa ma opun ideii fixe a lui Patii, ca Robert ar fi un geniu. Mi-am zis ca il iubeste si de-aia il lauda atat, dar cand i-am gasit fotografiile pe net m-am razgandit. Intradevar imaginile sunt opere de arta, iti starnesc emotii si sentimente de tot felul – de la frumusetea florilor lui si pana la socul scenelor sado-masochiste. Are si foarte multe nuduri, unele cu adevarat deosebite de ce am mai vazut eu (e drept ca n-am vazut prea multe). Linia dintre nud artistic si pornografie este atat de fina incat e mare lucru sa te uiti la fotografiile lui si sa simti ca te uiti la un tablou, sa urmaresti liniile unui corp si pentru o fractiune de secunda nici sa nu realizezi ca e un corp gol, sau un sân, sau un penis.

Fotografiile sunt luate de aici. Poate sunteti curiosi sa va uitati. Pe google gasiti si cateva din fotografiile lui mai socante. Pe mine m-a tulburat cu adevarat una singura, pe care nu o pun aici, cu o fetita stand pe o banca. O gasiti voi.

99eb9af3

f5eb13bb f10b7d99

7db65771

Amy Tan – The Opposite of Fate

The Opposite of Fate: Memories of a Writing Life

Nici nu mai stiu pe unde am gasit aceasta carte (in format audiobook am avut-o eu) dar uitasem complet de ea si cand am ascultat-o in sfarsit, mi-a placut la nebunie. Nici nu era de mirare de fapt, pentru ca-mi place mult Amy Tan dar atunci cand am luat-o nu mi-am dat seama ca este vorba de o carte de memorii. Si fiind audiobook, nu am avut ce coperta sa studiez, doar am pus-o pe ipod si m-am apucat de spalat vase. 😛 Am realizat imediat ca e vorba de memorii si m-am bucurat foarte mult, cu atat mai mult cu cat erau citite chiar de autoare.

De-a lungul intregii carti m-am simtit ca si cum as fi iesit la cafea cu scriitoarea care s-a gandit sa-mi si povesteasca una alta despre viata ei dar mai ales despre cartile ei. Fiindca am si citit o buna parte din ele, mi s-a parut extraordinar sa aflu cum s-au nascut, de unde au venit ideile si cum a transformat Amy Tan realitatea in fictiune. Sunt fascinata de ea, mi se pare exceptional de talentata si sper sa aiba un izvor nesfarsit de povesti pe care sa le scrie mult timp de acum incolo. Cartea m-a facut chiar sa-mi doresc sa recitesc toate cartile ei, sa gasesc detaliile care mi-au scapat data trecuta. Pe langa asta, Amy Tan are un stil foarte placut, printre randuri gasesti o persoana vesela si relaxata in ciuda diverselor greutati prin care a trecut. Eseurile din carte sunt scrise pe parcursul a 10 ani deci tonul difera usor de la unul la altul, unele subiecte sunt mai usurele, altele sunt povesti greu de spus dar impresionante(moartea violenta a unui prieten, ceea ce pare a fi blestemul tumorilor pe creier in familia ei). Cea mai frumoasa parte este cea in care povesteste cat de grea este integrarea in societatea a unei persoane cu origini chinezesti(mama ei), care vorbeste limba engleza cu accent ciudat si nu foarte bine ceea ce o afecteaza permanent. Mama scriitoarei este tratata mereu rau, ca un copil, sau ca si cum ar fi o prostanaca – ceea ce nu e cazul.

Cartea ii da ocazia autoarei sa-si exprime unele nemultumiri referitoare la felul in care este perceputa – o face cu amuzament dar subiectul este pentru ea de o mare importanta. Isi doreste sa fie citita si numita scriitoare americana fara eternele categorisiri in scriitoare de culoare sau alte denumiri inventate cu entuziasm de critica literara americana si asta mi-a placut mult la ea – faptul ca nu profita de statutul ei aparte in literatura asa cum o fac altii.

Cartea nu este tradusa in limba romana dar o gasiti pe Bookdepository cu 10 euro.

Memorii si jurnale

Azi vreau sa va povestesc despre o bucata de literatura de care eu sunt atasata in mod deosebit – mai precis categoria jurnalelor si a memoriilor. De-a lungul anilor cred ca ati observat predilectia mea pentru acest gen literar si poate unii dintre voi o si impartasiti asa ca m-am gandit ca nu va veti supara daca va recomand cateva titluri care sunt azi la reducere pe Libris.

Primele sunt deja citite de mine si toate mi-au placut enorm deci le puteti lua cu incredere daca sunteti pe aceeasi lungime de unda cu mine in general.As zice ca macar primele trei merita cu prisosinta toate laudele! 😀

Memoriile unei fete cuminti – Simone de Beauvoir

O suta de zile cu Monica Lovinescu – Doina Jelea

Convorbiri cu Octavian Paler – Daniel Cristea Enache

Jurnalul unui geniu – Salvador Dali

Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt

Sofia Tolstaia – Viata mea

Frida Kahlo – Christina Burrus

Kitchen Confidential – Anthony Bourdain

Cersetorul de cafea – Emil Brumaru

 

Si ce mi-as comanda eu, desi evident ca nu-mi permit acum sa le iau pe toate:

Timpul ce ni s-a dat – Annie Bentoiu

Jurnalul unei fete greu de multumit – Jeni Acterian

Lebedele salbatice – Jung Chan

Cele mai frumoase amintiri – Francoise Sagan

Diavolul si ucenicul sau – Marta Petreu

Freud, o viata pentru timpul nostru – Peter Gay

Divortata la 10 ani – Nojoud Ali

Timp al inimii – Ingeborg Bachmenn – Paul Celan

Si puteti sa va mai uitati pe acolo ca sunt o multime de volume interesante de nu ma mai saturam sa ma uit prin ele. 🙂

Memoriile unei fete cuminti – Simone de Beauvoir

Citesc Simone de Beauvoir si m-au napadit o gramada de sentimente de toate felurile. Sunt furioasa pe mine ca nu am citit-o mai devreme (desi imi doream de mult, am fost delasatoare). Regasesc la ea multe din gandurile de acum cativa ani si sunt furioasa pe mine ca nu am gasit si eu aceleasi raspunsuri ca si ea, ca nu am avut vointa, curajul si incapatanarea sa sustin aceste ganduri asa cum meritau si cum a facut-o ea. Sunt fascinata de fiecare cuvant scris si pe masura ce ma apropii de sfarsit realizez ca nu ma voi putea desparti niciodata de aceasta carte (in practica va trebui sa o fac, pentru ca este imprumutata).

As vrea sa va pot spune cat de uimitoare este inteligenta ei, imi pare efectiv ca mintea ei straluceste. Unele clisee verbale nu exista degeaba.

M-a impresionat tare mult felul in care si-a descoperit necredinta – felul in care isi recunoaste candid toate sentimentele, cum povesteste despre el ca si cum acest dar al filozofiei este unul natural pentru oricine (ceea ce e atat de neadevarat, cat de greu mi-a fost mie sa citesc filozofie!). Ma uimeste memoria ei perfecta sau cel putin, reinterpretarea unor intamplari din copilarie care au marcat-o profund. Ma intreb cat de fidela este aceasta reinterpretare, gandurilor originale – cred ca nu se abate prea mult de la realitate. Ce lucru incredibil trebuie sa fi fost sa fii Simone de Beauvoir in devenire, sa stii in sufletul tau cine esti dar sa te lupti pentru a intelege si a adapta acest lucru realitatii cotidianului. Sa fii o “fata cuminte” pe dinafara si insusi intruchiparea filozofiei existentialiste in suflet si gand! Si cu toate acestea, SB scrie cu detasare uneori ironica si simt critic despre tanara care a fost dar cu o naturalete irezistibila.

Mi-am amintit articolul pe care l-am tradus acum mult timp din din The Paris Review si Femeia sfasiata si Toti oamenii sunt muritori si realizez ca nu am citit nici o vorba de-a Simonei de Beauvoir sa nu imi placa.

Iata articolul aici: partea 1 si partea 2.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.