Tag Archives: Karl Ove Knausgard

Karl Ove Knausgard – Lupta mea. Cartea intai: Moartea unui tata

lupta_mea_1_poza_1_1M-am hotarat greu sa ma apuc de cartea aceasta, nu m-a atras deloc. Si totusi, tot citind despre ea pe la unii si altii am zis sa-i dau o sansa. Si, in mod surprinzator, am citit-o mult mai repede decat ma asteptam. Nu sunt deloc intr-o dispozitie potrivita pentru a citi carti atat de lungi (440 de pagini) si recunosc ca ma asteptam la un stil mai greoi, dar lectura a mers struna. Mai greu a fost insa la final cand m-am straduit (din nou) sa incadrez cartea in standardele Goodreads. Ma supara din ce in ce mai tare sistemul lor, v-am mai spus despre asta, mi se pare prea simplist. Cartea nu mi-a displacut si nu o consider banala dar nici stralucitoare nu a fost asa ca e greu sa o evaluez in “stelute”.

Cu ceva timp in urma ma declaram pasionata de orice inseamna jurnal sau autobiografie. In ultima vreme insa, imi vine din ce in ce mai greu sa apreciez astfel de scrieri. Posibil sa fie vorba de o schimbare la mine, in felul meu de a citi si interpreta dar nu pot sa nu observ si ca foarte putine carti din acest gen sunt cu adevarat stralucitoare sau relevante, daca vreti un termen mai putin bombastic. Din ultimii ani, singurele care mi-au ramas in minte au fost Amintirile lui Zoe Camarasescu si 20 de ani in Siberia a Anitei Nandris Cudla. Astfel, in comparatie cu una dintre acestea, Lupta mea mi s-a parut destul de slaba in anumite sensuri. Desi am apreciat talentul scriitoricesc evident al lui Karl Ove Knausgard, nu am vazut relevanta povestii lui. Nu simt ca am invatat nimic de la el, nu cred ca voi retine mare lucru din povestea vietii lui. Desigur, e destul de aiurea sa spui despre viata cuiva ca nu prea te intereseaza dar…pana la urma, nu asta este adevarul? Cati dintre noi sunt cu adevarat dispusi sa-si dedice ore intregi din viata citind despre activitatile cotidiene, listele de cumparaturi sau beţiile unui scriitor norvegian necunoscut? Nu neg ca aceasta carte ar avea si partile ei bune, sunt fragmente care m-au impresionat mai ales in contextul in care sunt chiar interesanta de diferitele metode prin care oamenii isi traiesc durerea si inteleg sau nu moartea celor apropiati. Si desigur, moartea unui tata este un eveniment mai mult decat important in viata majoritatii oamenilor. Autorul introduce insa in text o multitudine de banalitati care atrag atentia de la ceea ce ar fi putut fi un volum de introspectii si filozofii pesonale despre durere si moarte. Poate ca daca s-ar fi limitat la acestea, lectura ar fi mers mult mai greu dar cred ca ar fi fost o achizitie mai valoaroasa pentru cititor. The New Yorker scrie despre volum ca tocmai aceasta combinatie intre elemente de cotidian si intamplari semnificative este ceea ce da valoare cartii formand astfel legatura aceea atat de necesara intre cititor si text. Mi se pare o observatie relevanta si poate ca, daca felul meu de a citi si interesele mele nu ar fi evoluat catre alte directii (ceva mai egoiste as zice), as fi putut spune si eu acelasi lucru.

In ceea ce priveste bucatile din carte care mi-au placut, partea a doua a fost cu siguranta mult mai interesanta. La aflarea vestii ca tatal lor a murit, Karl Ove si fratele acestuia se intorc in orasul in care acesta traise pentru a-l inmormanta. Aici se confrunta cu mizeria extrema in care a trait acesta, impreuna cu mama lui. Cei doi frati se straduiesc sa aduca un pic de normalitate in viata bunicii lor apucandu-se de curatenie dar aceasta nu pare sa constientizeze nimic din ceea ce i se intampla. Initial cei doi considera ca bunica este in stare de soc (ea fiind cea care descoperise cadavrul fiului ei) dar se dovedeste ca si aceasta, ca si tatal lor, sufera de alcoolism. Astfel, ea nu poate sa functioneze decat in conditiile in care consuma alcool. Descoperirea este tulburatoare pentru Karl Ove, fratele sau parand sa ia lucrurile mai putin dramatic. Totul este insa o drama pentru Karl Ove care, desi cunoaste circumstantele in care tatal sau a trait in ultimii ani (alcoolism grav dar si conditiile mizerabile din casa in care locuia cu mama sa), este foarte afectat de moartea acestuia. Fratele sau, care nu reuseste sa-si ierte tatal, este rece si oarecum neutru la toate evenimentele pe cand Karl Ove face eforturi imense sa nu planga si traieste cu greu cele cateva zile in casa in care murise tatal sau. Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost acuratetea cu care scriitorul descrie aceasta situatie. Viata unui alcoolic este greu de inteles, mai ales atunci cand nu ai avut tangente cu aceasta boala. Este evident insa ca partea aceasta a cartii este, daca nu reala, macar inspirata din realitate.  Descoperirea lor cum ca si bunica, mama tatalui lor, este alcoolica mi s-a parut foarte tulburatoare: felul in care aceasta traieste ca o stafie, ignorand totul in jurul ei, inclusiv propria igiena si chiar nevoile fiziologice, pana in momentul in care primeste de baut. Atunci abia, cei doi frati regasesc in ea omul de alta data, amintirile pe care le au impreuna si reusesc sa schimbe cateva cuvinte coerente cu ea.  Probabil ca cine nu crede ca alcoolismul este o boala reala care schimba compozitia chimica a creierului, modificand comportamentul si personalitatea celui afectat, s-ar razgandi dupa ce citeste aceste pagini. Scenele acestea precum si cea in care Karl Ove ramane singur in casa cu bunica sa dupa ce mai devreme vizionase trupul tatalui sau mort, mi-au parut foarte vii si m-au rascolit. Am inteles perfect durerea dar si repulsia lui Karl Ove de a se afla in acea casa, precum si nevoia lui obsesiva de a readuce lucrurile pe fagasul normal facand curatenie. E greu sa ierti un om care ti-a facut rau, chiar si involuntar (autorul povesteste pe parcursul cartii felul in care tatal sau se comporta cu el iar mai apoi isi aminteste si de raceala bunicilor fata de el) dar si mai greu este sa constientizezi si sa accepti ca moartea lui te doare, sa simti nevoia sa pui lucrurile la locul lor, chiar daca este prea tarziu. Aceste scene finale sunt cele care m-au convins ca nu am pierdut timpul citind aceasta carte, chiar daca as fi preferat sa nu o fac.

Pe final as vrea sa va spun sa nu va fie frica de aceasta carte (recunosc ca mie mi-a fost). In ciuda elementelor negative despre care v-am vorbit, este un volum care merita citit. Pe mine insa nu prea ma indeamna la a citi si restul volumelor acestei autobiografii, fie si numai din cauza trairilor pe care mi le-a starnit. Va incurajez sa treceti si pe la Ema care a scris un articol extrem de complex despre carte in care vorbeste si despre unele inconsecvente in relatarile autorului pe care le-am observat si eu si care mi-au influentat negativ parerea despre intregul volum.

Cartea a fost publicata de curand de editura Litera. Este in prezent la reducere pe site-ul lor – 30 lei.

Traducere din limba norvegiana: Ioana- Andreea Muresan

Titlu original: Min Kamp (2009)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.