Tag Archives: Femeia De Hartie

Femeia de pe scari – Bernhard Schlink

Au trecut multi ani de cand am citit Cititorul (articolul meu despre carte este din 2009!) dar imi amintesc ca mi-a placut foarte mult asa ca nu am avut ezitari in a alege acest nou roman de Bernhard Schlink, proaspat publicat la editura Polirom. Mi-as fi dorit tare mult ca si impresiile sa fie pe masura asteptarilor dar, asa cum se intampla des cand avem asteptari mari, nu a fost cazul. Si totusi, s-ar gasi multe de spus despre acest roman mititel care se citeste foarte repede si lasa impresia ca a fost chiar mai scurt decat cele 230 de pagini ale sale. Schlink scrie din nou despre relatii neobisnuite desi nu neaparat despre dragoste. Avem un grup de personaje, trei barbati si femeia in jurul careia graviteaza acestia, care desi sunt foarte implicati in relatiile lor stranii, nu par totusi sa iubeasca prea mult.

Irene este o tipa care nu stie prea bine ce vrea, dar stie ca vrea, drept pentru care nu are nici o problema sa insele si sa paraseasca barbatii cu care traieste. Desi pe la mijlocul romanului ni se dezvaluie ca ea se priveste pe sine ca victima – pe rand nevasta trofeu, muza si printesa pentru barbatii din viata ei – pe mine nu prea m-a convins. E drept ca nici barbatii pe care-i alege sau care-i ies in cale nu-s prea rasariti dar chiar si asa, rolul de victima este in mare masura in mintea ei si troneaza acolo ca scuza perfecta pentru lipsa ei de consideratie fata de ceilalti. Astfel ajunge sa-i fraiereasca pe cei trei si sa traiasca in singuratate cu amintirile sale. Si nici macar atunci cand, dupa zeci de ani in care fiecare merge pe drumul lui, ii este evident ca a ajuns la sfarsitul vietii, nu se poate multumii sa moara fara un ultim spectacol asa ca arufemeia-de-pe-scarinca momeala pentru ca cei trei sa se intoarca la ea. Acestia o inghit fara ezitari si se regasesc cu totii in fata ei unde par ca repun in scena o veche piesa cu Irene in centru. Nu mi-a placut deloc Irene, cum de altfel nu mi-a placut nici unul dintre personaje si asta, recunosc, imi influenteaza foarte mult parerea despre roman. Poate totusi ca nu sunt chiar atat de subiectiva atunci cand cam banal, cu idei incomplet dezvoltate si dramatisme inutile. Cel putin prima parte a cartii mi s-a parut chiar insuportabila nereusind sa gasesc macar un punct fix de care sa ma prind si in jurul caruia sa-mi construiesc o impresie mai obiectiva. Iar apoi, dupa ce am reusit sa intrevad ca nimic interesant nu se va intampla in povestea asta lacrimogena, cu atat mai mare mi-a fost dezamagirea.

O ultima incercare de a ridica intr-un fel Femeia de pe scari la nivelul unui roman bun este prezenta unui tablou care o infatiseaza pe Irene, obiect in jurul caruia se construieste intriga acestei povesti. Tabloul este reprezentarea clara a eroinei in tinerete si nici unul dintre cei patru protagonisti ai povestii nu se poate detasa sau lipsi de acesta. Daca Irene reuseste sa fuga cu el departe de ochii celorlati si sa-l pastreze ca pe o amintire pretioasa si de neinlocuit, cei trei barbati pastreaza la randul lor obsesia acestui tablou cautandu-l in permanenta de-a lungul anilor. Pe mine nu m-a impresionat insa nici acest efort al autorului. Nu stiu daca a fost plictiseala (pentru ca este totusi o carte care se citeste usor) sau revolta fata de timpul pierdut dar fac ce fac si nu-mi ies vorbele bune despre ea. I-am dat totusi trei stelute pe Goodreads chiar daca in ultima vreme, pentru mine, tot ce are sub patru stelute ar face mai bine sa ramana necitit.

Daca vreti sa o incercati totusi, poate doar de dragul romanului Cititorul pe care-l mentionam la inceput, Femeia de pe scari este disponibila in libraria online Libris la vreo 26 de lei. Poate ar fi o idee mai buna sa incercat cealalta carte a lui Schlink care a aparut si in colectia Top 10 si este doar 13 lei.

Femeia de hartie – Rabih Alameddine

Titlu original: An Unnecessary Woman (2012)

Traducere: Mihaela Negrila la Polirom

De cumparat: 30 lei la libraria online Libris.femeia de hartie

Mi-am dorit tare mult sa citesc carticica aceasta, inca de cand am vazut pe undeva ca este despre o tanti iubitoare de carti. Mi se pare ca este una dintre cartile favorite ale blogosferei si acum am inteles de ce. Orice iubitor de lectura se regaseste intr-o masura mai mica sau mai mare in Aaliya, o batranica ce si-a croit viata in jurul lecturilor dar si al scrisului. Povestea ei m-a emotionat tare mult si mi s-a parut deosebit de bine scrisa. Ma mir intotdeauna de cat de captivante pot fi unele povesti in care, de fapt, nu se intampla mare lucru din punct de vedere al actiunii. Cititoare si traducatoare de zeci de ani, Aaliya traieste intr-un univers inchis pe care nimeni nu trebuie sa il deranjeze. An de an traduce cate o carte pe care le depoziteaza ca pe niste comori, an de an biblioteca ei devine din ce in ce mai vasta. Este fascinant sa ii urmaresti discutiile interioare, monologul aproape permanent care formeaza acest volum. Spre sfarsit este din ce in ce mai clar ca microuniversul pe care si l-a creat este un inlocuitor perfect pentru o viata conforma cu normele societatii in care traieste. Desi ajunge in aceasta situatie in mod intamplator (sotul care ii este ales o paraseste), ea se descurca extraordinar, isi gaseste de munca (ceea ce in societatea libaneza din perioada respectiva este o curiozitate), isi pastreaza apartamentul si traieste asa cum isi doreste.

Printre citate din cartile pe care le-a citit, aprecieri literare si introspectii de tot felul, romanul ne plimba si prin anii razvoiului civil pe care Aaliya ii povesteste cu aceeasi naturalete si ironie subtila pe care le foloseste in restul istoriei ei personale. Ai zice ca romanul este despre carti dar de fapt este aproape un elogiu pentru aceasta femeie extraordinara, care nu numai ca supravietuieste singura intr-o societate profund patriarhala, intr-o perioada violenta si nesigura, dar reuseste sa se si bucure de viata ei, de cartile si muzicUWfinalcompa pe care le descopera si de putinii oameni carora le permite accesul in viata ei. In ceea ce-i priveste pe ceilalti, Aaliya este o observatoare atenta a celor din jur pe care ii “evalueaza” si ii judeca dupa propriul calapod si in ciuda sensibilitatii si a fragilitatii aparente, este o femeie puternica si ambitioasa. Singura ei slabiciune sunt cartile pe care le traduce si atunci cand acestea sunt in pericol sa fie distruse apare si singurul moment in care Aaliya cedeaza si se lasa ajutata. Astfel, cartile care i-au sustinut singuratatea atatia ani devin si motivatie pentru un minim de socializare.

Femeia de hartie este unul din acele romane pe care vrei sa le pastrezi in biblioteca si poate sa il recitesti peste ceva timp, o carte pe care s-o umpli de post-ituri si sublinieri (fiecare dupa obicei), s-o rumegi sau sa o citesti pe nerasuflate. Ma bucur tare mult ca a ajuns si pe la mine si ca m-am luat dupa Ema si dupa Laura care au citit-o acum cateva luni.

Mi-a placut foarte mult coperta englezeasca a cartii precum si titlul original. Ar fi fost grozav ca macar coperta sa se pastreze si pentru editia in limba romana. Este chiar deosebita si parca mai potrivita cu romanul si povestea.

Citatele pe care le-am pastrat nu sunt relevante pentru descrierea cartii dar le-am notat aici, sa-mi ramana scrise. 🙂

“Alegerea primei carti, cea care-ti deschide ochii si-ti emotioneaza sufletul, este la fel de involuntara ca prima iubire.”

“Joseph Roth a scris candva: Dureaza mult timp pana cand barbatii isi dobandesc chipul. E ca si cum s-au nascut fara fete, frunti, nasuri sau ochi. Le capata pe toate cu trecerea timpului si trebuie sa ai rabdare; dureaza pana ce totul se imbina.”

” In stilul lui contradictoriu caracteristic, Benjamin spune ca, daca traduci o opera de arta ramanand cat mai aproape de original, poti sa redai continutul originalului si sa explici informatiile continute in el, dar iti scapa esenta inefabila a operei. Cu alte cuvinte, te ocupi de lucrurile neesentiale.”

“Oricat de mult iubeam scoala si ma simteam in largul meu in custile ei, ea este mai mult Hades decat Paradis – in scoala se indeplineste un ritual care ucide copilaria, copiii sunt omorati.”

“Credintele sunt ucigase.”

Am ramas si cu o lista de carti de citit pe care le scriu aici si le adaug si la lista mare de lecturi viitoare:

W.G. Sebald – Austerlitz

Javier Marais – Maine in batalie sa te gandesti la mine

Bruno Schulz – Pravaliile de scortisoara (Manechinele – Polirom)

Imre Kertesz – Kadis pentru copilul nenascut

Pessoa – Cartea nelinistirii

Antonio Munoz Molina – Sefarad

P.s. Ce bine e sa ma pierd din nou intr-un roman! Ce viata frumoasa avem noi cititorii… sau ce de vieti mai degraba! 🙂

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.