Tag Archives: Elif Shafak

Update de lectura – octombrie 2015

Nici nu stiu cat timp a trecut de la ultimul update de lectura si cum computerul acesta se misca ingrozitor, mi-e foarte lene sa caut in urma si sa va spun exact. Cert este ca am citit multicel in ultimele luni, chiar daca nu la fel de mult ca in anii trecuti. Am avut multe saptamani de inactivitate pe acest plan, zile intregi in care pur si simplu nu ma deranjam nici sa rasfoiesc vreo carte, daramite sa mai si citesc. Dau vina pe Facebook pentru asta, pe crosetat, dar si pe faptul ca am avut de studiat online anumite subiecte care mi-au acaparat complet atentia si interesul.

Asadar, sa ne traiasca Goodreads, ca altfel nu puteam sa tin nicio evidenta! 🙂

Toni Morrison – Iubire (2 )  Dupa ce Preaiubita a primit patru stelute cu felicitari, o recenzie lunga cat o zi de post si mi-a lasat in minte imaginea vie a unei societati despre care nu stiam mare lucru, mi-am zis ca e musai sa mai citesc Toni Morrison si eram nerabdatoare sa ajung si la Iubire. Din pacate, m-am concentrat cu greu, romanul este scris in doua planuri si cateva voci diferite care se confunda. Este posbil sa fie vorba de o traducere grea, care nu a reusit sa redea toate fineturile limbajului pe care-l foloseste Toni Morrison (Am citit Preaiubita in engleza). M-am motivat greu sa o duc pana la capat, am sarit cateva pagini, nu am rezonat deloc cu povestea sau personajele. Imi pare rau si ma simt vinovata pentru cele doua stelute pe care i le-am dat cu plictiseala dar asta a fost. Nu ne-am potrivit. Mergem mai departe. Am si Jazz la rand tot pentru anul acesta.

Cazul Eduard Einstein – Laurent Seksik (3 ☆) a fost o poveste foarte interesanta, reala dar romantata, despre boala fiului lui Einstein. Talentul, inteligenta sau educatia lui Eduard nu l-au ajutat la nimic atunci cand i s-a declansat schizofrenia si cum nici tratamentele din vremea aceea nu erau prea eficiente, tanarul isi petrece mare parte din viata internat intr-un sanatoriu. Povestea oscileaza intre punctele de vedere ale protagonistilor – Eduard si parintii sai  ceea ce este destul de interesant, avand in vedere ca fiecare are o imagine complet diferita asupra situatiei. Nu de putine ori pe parcursul romanului am avut o senzatie destul de neplacuta referitor la marele om de stiinta Albert Einstein care nu a fost la fel de “mare” in ceea ce priveste relatiile cu familia sa. Autoarea lasa sa se inteleaga ca intentiile au fost bune dar comportamentul acestuia fata de prima sotie si cei doi fii ai sai nu este chiar de admirat. Per total, romanul mi-a placut destul de mult si l-am citit cu mare interes.

Oona & Salinger – Frédéric Beigbeder (3 ☆) face parte din aceeasi categorie cu romanul de mai sus, si anume carti pentru curiosi. Citesc mai mereu cu interes atfel de romane/ povesti romantate care se refera la vietile unor personalitati celebre asa ca orice titlu nou imi starneste curiozitatea. Oona & Salinger nu a fost atat de captivanta ca si cartea despre care va scriam mai sus dar mi-a placut la fel de mult. Salinger nu se numara printre scriitorii mei preferati si despre Oona nu stiam absolut nimic (este fiica lui Eugene O’Neill) si pana la urma povestea scrisa de Beigbeder este imaginara, dar cel mai mare atu al ei este ca include cateva portrete interesante ale unor figuri precum Hemingway sau Chaplin. Recunosc ca am citit cu plictiseala anumite fragmente si cu mare interes altele asa ca mediocritatea celor 3 stelute i se potriveste perfect.

Craiasa zapezii – Michael Cunningham (2 ☆) Nu mai tin minte cum am ajuns la concluzia ca o sa-mi placa enorm de mult acest roman si am fost extrem de dezamagita citindu-l. Ca sa va spun drept, nu mai tin minte mare lucru din el (l-am citit acum cateva luni). Mi s-a parut haotic, n-am inteles mesajul, nici personajele. Poate ca n-am fost eu intr-o stare prea filozofica atunci cand l-am citit sau poate ca pur si simplu nu am inteles care-a fost scopul acestui roman.

Alice Walker – Culoarea purpurie (5 ) Una dintre putinele carti din aceasta perioada care nu mi-a inselat asteptarile. O poveste superba, tulburatoare, demna de toate laudele care i se aduc. Mi se pare ca am vazut si filmul la un moment dat dar asta nu m-a impiedicat sa ma bucur de roman ci parca a completat cumva imaginea personajelor. Este o poveste despre feminitate, despre dragoste si dureri, despre viata grea pana la absurd a unor oameni care se nasc si traiesc in discriminare. Din aceeasi categorie cu Preaiubita, mai buna decat Culoarea sentimentelor sau Viata secreta a albinelor si la fel de memorabila.

Onoare – Elif Shafak (4 ) Desi am mai citit Elif Shafak, cred ca nici una dintre cartile ei nu mi-a placut chiar asa de mult ca aceasta. Mi se pare desavarsita in ceea ce priveste portretul unei civilizatii islamice care se lupta intre pastrarea traditiilor si integrarea lor intr-o lume diferita. Personajele sunt aproape prizoniere ale acestor cutume sociale cu care au crescut si de multe ori par a se stradui din greu pentru a renunta la ele sau a le transforma in obiceiuri acceptate de societatea actuala. Amintirile unui trecut traditionalist si actiunile necesare pentru a trai in modernitatea prezentului se intrepatrund, oferind o imagine tulburatoare dar clara aspura greutatilor unei familii de emigranti musulmani in Londra. Elif Shafak mi se dezvaluie in sfarsit ca o scriitoare deosebit de iscusita dar si foarte versatila. Diferentele majore intre cele patru carti scrise de ea pe care le-am citit m-au dus la concluzia ca este o autoare imposibil de judecat dupa doar o carte. De fapt, ma intereseaza mai putin acum sa o pun intr-o anume categorie cat, mai degraba, sunt curioasa cum sunt restul volumelor ei.

Aici despre: Bastarda Istanbulului, Lapte negru, Cele patruzeci de legi ale iubirii

Alte lecturi din timpul verii despre care nu am apucat sa va scriu:

Generalul armatei moarte – Ismail Kadare (3 )

Melancolica moarte a Baiatului-stridie – Tim Burton (4 )

Laur – Evgheni Vodolazkin (4 ) – desi cu indulgenta pentru ca nu mi-a placut nici pe departe atat de mult pe cat a fost laudata.

Calatoria unei femei care nu se mai temea de imbatranire – Gabriel Osmonde (4 )

Simon Sebag Montefiore – Intr-o noapte de iarna (3 )  – Noroc ca am citit de curand Stalin. La curtea tarului rosu ca altfel nu stiu in ce context as fi plasat romanul asta. Nu m-a impresionat cine stie ce, nu a fost atat de captivanta pe cat ma asteptam dar a fost o lectura usoara, simpatica.

Robert Galbraith – Viermele de matase (3 ) – Citita doar de dragul autoarei (Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling), mi s-a parut destul de slaba.

Sotia Tacuta – A.S.A Harrison (4 ) – Un thriller atat de captivant incat l-am citit in mai putin de 12 ore, cu tot cu cateva ore de somn in noaptea respectiva. Mi-a placut abordarea mai mult decat subiectul destul de banal dar si ritmul alert si fara lălăieli inutile.

Gradina ceturilor din amurg – Tan Twan Eng (3 )

Se zice ca “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul” si cam aceasta ar fi concluzia mea dupa ultimele luni de lectura. Pe viitor as vrea sa-mi bazez mai mult alegerile de lectura pe propria inspiratie sau recomandarile catorva persoane de incredere si mai putin pe online si “moda” zilei.

P.s. Tineti cont de faptul ca notarea cu stelute este preluata de pe Goodreads. E greu sa apreciezi in acelasi sistem atat fictiunea cat si nonfictiunea sau carti din genuri diferite. Notez intotdeauna cartile in functie de experienta mea trecuta cu respectiva categorie fara sa compar intre ele genuri diferite.

Lapte negru

Titlu original: Black Milik: On Writing, Motherhood and the Harem Within

Tradusa: la editura Polirom de Bogdan Alexandru Stanescu (traducerea impecabila)

De cumparat in limba romana: Libris – 35 lei

De cumparat in limba engleza: Bookdepository – 15.29 euro

De cumparat pt Kindle: Black Milk: On the Conflicting Demands of Writing, Creativity, and Motherhood

Din multe si mirobolante motive, mi-am dorit si m-am apucat sa citesc Lapte negru de Elif Shafak, inca o scriitoare care nu m-a incantat cu nimic la primele intalniri (Bastarda Istanbulului si Cele patruzeci de legi ale iubirii). Daca in viata reala sunt din ce in ce mai intoleranta pe masura ce trece timpul, vad ca la carti fac exact pe dos si le dau autorilor care nu mi-au placut inca o sansa, si inca una, si inca una… 🙂 Dar Lapte negru a venit highly recommended plus ca am simtit ca subiectul ma vizeaza direct asa ca era musai sa vad ce-i cu ea.

Si iata un roman (?) care este cu totul altfel decat ma asteptam: este o carte de memorii si introspectie, o poveste fantezista despre naratoare si vocile ei interioare, o culegere de intamplari, afirmatii, citate, curiozitati despre diverse scriitoare. E adevarat ca acestea din urma mi s-au parut tare interesante – veneratia lui Simone de Beauvoir pentru Sartre, cartile nebagate in seama ale lui Anais Nin, moartea Sylviei Plath sunt doar cateva dintre ele (autoare care-mi sunt si mie dragi). Pe tot parcursul cartii, citim despre scriitoare de toate nationalitatile si felul in care au impletit acestea maternitatea cu scrisul.
De fapt, acesta este si subiectul central al cartii – preocuparea scriitoarei pentru maternitate si mai tarziu depresia prin care trece dupa nasterea primului copil.

Dar, daca la inceput o priveam cu scepticism, citind-o insa, am descoperit ca-mi place si m-am apropiat de autoare si de poveste, participand la drama ei si suferind odata cu ea. Citind ulterior despre carte, am aflat ca ea a fost cea care a scos-o pe autoare dintr-o depresie post natala si mi s-a parut astfel ca inteleg mult mai bine tot ce scrisese. Am inteles si de ce enumera toate acele scriitoare care au avut copii sau au contemplat ideea si cum s-a impacat arta lor cu aceasta alegere atat de importanta in viata unei femei.

Ceea ce mi-a displacut cel mai mult la roman a fost ideea cu femeile in miniatura. Autoarea isi inventeaza niste alter-egouri, niste voci ale propriului Eu, pe care le personalizeaza si le aduce la realitate ca personaje in roman. Ideea mi se pare exagerata si ma duce ades pe parcursul romanului cu gandul  la schizofrenie sau diverse alte dereglari de personalitate. Subiectul romanului este atat de important si delicat incat aparitia acestor mini-femei care o urmaresc peste tot si ii directioneaza viata catre un punct sau altul, mi se pare o gluma proasta.

Pe de alta parte insa, toate starile si emotiile prin care trece personajul/autoarea sunt atat de reale si apropiate de unele dintre trairile mele incat mi-e imposibil sa nu iau personal aceasta carte, sa nu mi-o lipesc de suflet si sa nu o inteleg pana la ultimul cuvant si punctul de dupa el.

Dar asa se intampla cand esti gravida. Poti sa fugi de orice si de oricine, insa nu si de schimbarile din trupul tau.

Cati ani am? Treizeci si cinci. Numerele incep sa creasca precum cifrele rotitoare de pe o pompa cu benzina. Treizeci si sase, treizeci si sapte, treizeci si opt, treizeci si noua… cati ani mai pot amana hotararea de-a avea copii? Ceasul din perete, ceasul din capul meu, ceasul din inima mea, ceasul din pantecele meu, toate ticaie la unison. Deodata am un sentiment straniu – de parca toate aceste ceasuri ar fi setate sa sune in acelasi timp: acum.

Nu mai alerga dupa valuri. Lasa marea sa vina la tine.

Trebuie sa accepti universul ca pe o carte deschisa ce isi asteapta cititorul. Trebuie sa citim fiecare zi pagina cu pagina.

Deja nu mai stiam in ce masura depresia mea era provocata de hormoni sau de forte exterioare, in ce masura era autoimpusa sau impusa de cultura. Depresiile survin impotriva vointei noastre si fara stirea noastra, dar apoi – incet si pe furis – se pot preschimba intr-un rau in care ne balacim de bunavoie.

Ma intreb ce ar intelege un barbat din acest roman, cum l-ar aborda, cum l-ar interpreta. Eu am gasit in el, exprimat perfect, haosul emotional din mintea unei femei impletit insa cu aspectele intelectuale si care tin de educatia acesteia, o descriere perfecta a depresiei si sentimentelor teribil interpretate prin prisma necrutatorilor hormoni feminini.

Elif Shafak – Bastarda Istanbulului

Titlu original: The Bastard of Istanbul

Tradusa in limba romana: la editura Polirom de Ada Tanasa

Am mai citit de autoare: The Forty Rules of Love/Cele patruzeci de legi ale iubirii

De cumparat in limba romana: 33lei aici.

De cumparat in engleza: 8.43 euro aici.

Parerea mea: 3 stelute din 5(adica mi-a placut dar nu m-a dat pe spate – ma iau dupa sistemul Goodreads🙂

Vreau sa incerc un nou format pentru postarile mele referitoare la carti, unul prin care sa puteti identifica mai usor informatiile care va intereseaza mai mult (pret, traducere, link-uri catre librarii de unde se poate lua cartea respectiva, parerea mea generala asupra volumului). Voi incerca sa postez aceste informatii la inceputul povestilor despre carti. Daca aveti ceva sugestii sau cerinte deosebite, feel free sa-mi spuneti. O sa incerc sa folosesc sistemul acesta mai ales cand nu am timp sau nu apuc sa scriu mai pe larg despre vreo carte. Macar sa va las doua vorbe despre ea, astfel incat sa stiti daca merita sa-i acordati atentie sau nu.

Iar acum ca v-am lamurit ce-i cu insiruirea de mai sus, sa revenim la carte. 🙂

Sunt multe motive pentru care m-am apucat de acest roman desi prima intalnire cu aceasta autoare nu a fost una prea impresionanta pentru mine. Dar ziarele de prin SUA au scris ca Elif Shafak ar fi un fel de Amy Tan, pe care am hotarat deja ca o iubesc. 🙂 De asemenea, am o fascinatie inexplicabila pentru Istanbul pe care mi-as dori tare mult sa-l vizidez. Dar, pentru ca un pasaport costa cam cat excursia pana acolo, ma indoiesc ca o voi face prea curand. Asa ca…pana una alta, toate chestiile cu Istanbul in titlu mi se par interesante. De asemenea, sunt cel putin 2 persoane care au sarit in apararea autoarei atunci cand am scris despre celalalt roman. Pe langa acestea, autoarea a riscat 3 ani in inchisoare la publicarea romanului in Turcia. Ar fi fost primul autor condamnat in Turcia pentru vorbele unui personaj fictiv din cartea sa. Ea a fost acuzata ca ar fi insultat Turcia prin referintele la genocidul armean.

Asadar, m-am apucat de roman acum vreo saptamana si desi nu l-am citit pe nerasuflate, nu-mi pare rau ca mi-am petrecut timpul cu el. Mi-a captivat cu adevarat atentia de-abea pe la jumatate caci mi-a luat ceva timp pana m-am obisnuit cu personajele si pana am reusit sa retin numele si sa le identific cu “apartinatorul”. De asemenea, nici actiunea nu-i cine stie ce clara pana atunci. Autoarea pare sa aiba o inclinatie catre dramatizarea excesiva. Totusi, in a doua parte a romanului, naratiunea este mai atenta, mai ordonata, e mai usor de urmarit si perosnajele sunt mai credibile.

Nu e foarte mult de spus despre ce se intampla in carte. Din ce am citit despre Istanbul, cred ca tot cam asa este si acest roman – haotic, complex si interesant tocmai prin aceste lucruri. Spre sfarsitul cartii aflam ca toate aceste personaje sunt de fapt o singura familie iar legaturile dintre ei sunt mai stranse decat stiu chiar si ei insisi. Daca la inceput e greu de spus care este legatura intre cele doua planuri si cateva timpuri ale naratiuni, la sfarsit totul se leaga destul de coerent. Din fericire, la un moment dat, doua personaje din cele doua lumi atat de diferite se intalnesc si prin prietenia lor, se leaga si povestea. Asya este copilul bastard al unei mame adolescente dintr-o familie de turci iar Armanoush este o tanara americanca de origini  armenesti in cautarea unei identitati nationale despre care nu stie mai nimic. Din pacate, majoritatea personajelor sunt stereotipice si e greu de crezut ca o adolescenta de 19 ani vorbeste in citate filozofice si ca o alta reuseste sa plece de acasa, in capatul celalat al lumii, fara stirea unei familii atat de numeroase. Autoarea a planuit desigur un roman care sa scoata in evidenta genocidul armean dar poate ca nu a reusit sa impace prea bine aceasta tema politica cu celelalte. Per total, as spune ca romanul a fost putin supraapreciat dar nu-i o pierdere de timp si spre sfarsit, cand semnificatia e clara si povestea se descurca, nu-ti pare rau ca ai citit-o.

Totusi, avand experienta celor doua romane ale autoarei, pot spune hotarat ca altceva de-al ei nu mai citesc si ca nu este nici pe departe atat de buna ca si Amy Tan. De fapt…ideile ei imi plac, dar nu le pune in ordine tocmai asa cum ar trebui ca sa imi acapareze atentia mai mult de atat.

Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Incepand sa citesc Elif Shafak am fost foarte entuziasmata pentru ca este o scriitoare foarte apreciata si despre care s-a scris destul de mult. Cartea pe care am ales-o nu este totusi cea considerata cea mai buna a ei dar pe mine m-a atras pentru ca am citit ca ar fi o foarte frumoasa poveste de dragoste. Nu am gasit insa povestea de dragoste la care ma asteptam. Mai degraba, toata treaba mi s-a parut chiar ridicola. “Povestea de dragoste” intre un viitor poet si un dervis mi se pare chiar ridicola si trasa de par. Nu pot sa inteleg de ce aceasta carte a avut atatea recenzii pozitive.

Povestea se desfasoara pe doua planuri intre care exista o oarecare conexiune spirituala. Pe de o parte avem o gospodina americana, nefericita si frustrata de viata ei casnica care se intampla sa citeasca o carte a carei poveste se afla pe al doilea plan al acestei carti, si care o impresioneaza profund. Romanul este povestea aparent reala a unui dervis ratacitor si relatia acestuia cu un viitor poet persian al carui inspiratie este.Relatia dintre cei doi este atat de stransa incat poetul isi neglijeaza cu totul familia si celelalte obligatii si se dedica in exclusivitate acestui dervis. Povestea lor o impresioneaza pe nefericita care o citeste si aceasta, la randul ei, isi paraseste familia pentru a se intalni cu autorul cartii aflat in Amsterdam, de care, de altfel, se si indragosteste.

Intregul roman mi s-a parut o mare slava adusa egoismului desi se lauda a fi mai degraba un manual pentru dragoste. Personajele sunt slabe, nici unul nu mi-a parut conturat pe deplin, toti sunt ca niste fantome, fara a fi prea impresionanti pentru cititor. As fi vrut macar sa invat cate ceva despre Sufism, ceea ce nu a fost cazul pentru ca informatiile sunt haotice si sunt doar inspirate din aceasta filozofie, dar interpretate si adaptate vietii contemporane.

Personajele romanului fac niste alegeri extrem de proaste si noi, ca cititori, ar trebui sa le acceptam si sa ii consideram “iluminati” din punct de vedere spiritual. Si nici macar nu sunt impotriva ideii ca dragostea merita orice sacrificiu, din contra. Dar nu cred ca personajele din carte au intalnit dragostea adevarata. Sau mai degraba, nu cred ca autoarea a reusit sa exprime acest lucru.  Lirismul cartii mi s-a parut exagerat si, din punctul meu de vedere, nu a facut decat sa ridiculizeze dragostea ca sentiment si sacrificiile care se fac in numele ei.

Cat despre cele patruzeci de reguli care sunt pretextul acestor povesti…sunt exprimate neclar si ambiguu cu multe clisee filozofice si alte plictiseli. E doar o carte de  “self-help” scrisa ceva mai rasarit…un fel de Coehlo daca vreti. O scriitura fortata, slaba. Singurul motiv pentru care ii voi mai acorda o sansa acestei scriitoare(cu unul dintre celelalte romane ale ei) este ca banuiesc ca nu-i usor deloc sa scrii un roman istoric si oarecum filozofic in acelasi timp.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.