Tag Archives: Editura Litera

Gradina secreta sau despre liniste intr-o lume galagioasa

Am urmarit mult timp aceasta carte pe site-uri si bloguri straine si m-am tot invartit in jurul ei pe Bookdepository dar pentru ca acolo costa vreo 13 euro am tot amanat-o. Imi ziceam mereu ca mai bine-mi iau o carte de acei bani mai ales pentru ca aveam deja o carte de colorat cumparata cu mult timp in urma si neterminata. Dar atunci cand a aparut si la o editura din Romania si am putut sa o si rasfoiesc, mi-am dat seama ca nu-i voi mai rezista prea mult.

Desi cartile de colorat pentru adulti exista de ceva timp, de-abia anul acesta au inceput sa atraga atentia publicului datorita catorva articole in presa care le-au promovat ca fiind excelente pentru detensionare si reducerea nivelului de stres. E drept ca nu sunt potrivite pentru oricine, ele necesitand totusi un grad destul de ridicat de rabdare si atentie dar sunt foarte eficiente in ceea ce priveste relaxarea mintii si eliberarea de ganduri si ingrijorari, cel putin temporar. Johanna Basford este cea care a scos pe piata aceasta carte de colorat – Gradina secreta – care a facut furori printre pasionati dar si cei care nu fusesera interesati de colorat pana acum. O artista extrem de talentata, Johanna Basford deseneaza aceste planse minunate pe care le pune apoi la dispozitia celor care vor sa le coloreze.

Am avut apoi marele noroc sa o primesc in dar de la editura Litera, cea care a si publicat-o anul acesta. La aparitie cartea a avut o reducere substantiala, pretul intreg fiind acum de 50 lei. Ma gandesc ca in preajma sarbatorilor o sa mai apara reduceri asa ca o puteti urmari atunci. In librarii am vazut-o la 40 lei si uneori este redusa si prin librariile online.

Pe langa Gradina secreta, a fost publicata si Padurea fermecata, o carte de colorat creata tot de  Johanna Basford. Aceasta a scos de curand o noua carte din aceasta serie – Lost Ocean – care arata extraordinar. Cand am rasfoit prima oara una din cartile ei primul meu gand a fost ca sunt atat de frumoase incat parca mi-ar fi si mila sa le stric cu culoare. Totusi, m-am apucat de carte cu entuziasm si desi merge incet (e o activitate care consuma timp si pentru care trebuie sa-ti faci timp daca vrei sa si simti efectele benefice), coloratul imi aduce multe momente de bucurie simpla, copilareasca dar mai ales ma imi ofera acea linistire a mintii de care am nevoie din cand in cand. Atunci cand ma concentrez pe culori si linii, mi se pare ca toate gandurile mele sunt la un loc, stau cuminti si ordonate intr-un sertar al mintii si e liniste.

gradina-secreta

Am simtit de cand ma stiu aceasta nevoie acuta de liniste, atat din exterior cat si in interior si parca pe masura ce imbatranesc, lumea devine din ce in ce mai galagioasa si starea permanenta de forfota din mintea mea este din ce in ce mai greu de ignorat. Cartile de colorat au fost o solutie buna pentru mine, chiar daca initial am rupt cu regret din timpul (si-asa putin) alocat lecturii.

Asadar, nu stiu daca v-am starnit interesul cu aceasta carticica sau din contra, poate vi se pare ca am cam luat-o pe aratura 😛 dar sper ca, cel putin, v-am dat o idee buna de cadou de Craciun pentru cineva drag. Alaturi de niste creioane colorate si un ceai bun, sunt sigura ca va fi un cadou foarte apreciat si inedit.

 

 

Legenda unei sinucideri – David Vann

Avand in vedere mofturile mele literare din ultimele luni, nu am avut mari asteptari de la aceasta carte, chiar daca mi-am ales-o singura dintr-o colectie care-mi place foarte mult. Si iata ca m-a surprins din nou cu acest volum de povestiri care nu-s doar povestiri ci mult mai mult.

Amintirile sunt infinit mai bogate decat originile lor, am descoperit; a calatori inapoi te poate instraina pana si de memoria insasi. Si, pentru ca memoria este adeseori toata fundatia unei vieti sau a unui sine, e posibil ca intoarcerea acasa sa-ti fure exact acest lucru.

Aceste randuri le-am gasit ratacite pe la sfarsitul cartii, sunt cele care iti si deschid ochii asupra semnificatiei acestui volum, daca nu te-ai luminat si singur pana atunci. Legenda unei sinucideri este prezentata ca o colectie de povestiri dar iti dai seama destul de repede ca lucrurile sunt mult mai complexe de atat. Nuvela centrala este precedata si apoi urmata de scurte povestiri, formand mai degraba un roman fragmentar usor bizar prin faptul ca povestirile se contrazic intre ele. Naratorul isi traieste copilaria in umbra unui tata depresiv, fiecare povestire din carte este o rearanjare a amintirilor despre tatal sau, un amalgam de adevaruri si fantezii scrise intr-un ritm atat de viu si realist incat mi-a luat ceva timp pana sa descurc itele acestei carti si sa-mi dau seama cine moare si cine ramane in viata. Nu auzisem pana acum de acest David Vann dar ma declar mai mult decat incantata si nu pot decat sa bag sub pres reticenta pe care o am fata de autori necunoscuti si prudenta in alegerea romanelor.

Ulterior lecturii am citit pe net despre partea autobiografica a acestei carti, de fapt, nucleul si punctul de referinta pentru tot ce s-a tesut in jurul unei amintiri dureroase. In momentul de fata insa, acest lucru conteaza mai putin pentru ca, autbiografice sau nu, povestile lui Vann vorbesc despre dureri universale, despre despartire, revolta, ranchiuna si resemnare. Autorului, scrisul i-a devenit terapie si din durerea realitatilor pe care le-a trait, a iesit acest volum superb si fascinant. Cu cat ma gandesc mai mult la el, cu atat ma entuziasmeaza mai tare. Felul in care autorul incorporeaza in text scene din viata lui reala (despre care eu am citit ulterior), fara a le lega insa de un spatiu temporal dar evitand in acelasi timp haosul care ar putea impiedica cititorul sa se bucure de text per ansamblu, mi se pare genial. Teme universale precum traumele copilariei, influenta majora a actiunilor si vorbelor parintilor asupra copiilor lor, reptarea inevitabila a istoriei se impletesc cu idei care ar putea cu usurinta sa devina clisee dar nu o fac aici, pentru ca David Vann este that good!

Asadar, pe langa temele evidente – sinuciderea si fluctuatiile interesante ale memoriei in ceea ce priveste evenimentele traumatizante, Vann mai aduce cititorul si in fata unui subiect mai subtil – cat de mult poti sa te increzi intr-o opera de fictiune? Ai voie sa o judeci atunci cand stii ca este izvorata din durere calegendat se poate de adevarata? Are voie autorul sa se joace cu amintirile proprii si sa le asocieze cu elemente de fictiune pentru a obtine un efect inedit? Desigur ca da! In fictiune este voie orice, atat din partea autorului cat si a cititorului.

Titlu original: Legend of a Suicide

Traducere in limba romana: Justina Bandol

Publicata la editura Litera (2013), colectia Premium

De cumparat in limba romana: in prezent la reducere 15 lei.

Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry – Rachel Joyce

Am inceput aceasta carte fara nici un fel de asteptari, desi citisem cate ceva despre ea – nu mi-a inspirat mare lucru. Am terminat-o aproape plangand si foarte emotionata. Lucrul acesta nu se intampla prea des (din nefericire) ceea ce ma face sa plasez romanul foarte sus in ierarhia celor mai bune carti de anul acesta. Cum a ajuns Harold Fry sa ma impresioneze atat de tare, nu stiu sa va spun exact. Poate ca trec printr-o perioada de smiorcaiala, poate ca a fost lectura potrivita la momentul potrivit. In orice caz, ma bucur tare mult ca am dat peste ea, sau mai degraba a dat ea peste mine, prin intermediul Iuliei. (Multumesc Iulia!) 🙂

Aparut in colectia Premium de la editura Litera, romanul nu se dezice de celelalte carti care-l acompaniaza in aceasta colectie (Alice Munro, Sarah Winman, Ali Shaw) nici macar in ceea ce priveste ilustratia de pe coperta care este la fel de interesanta si colorata ca si celelalte, poate un pic prea vesela pentru acest roman.

IMG_20141222_203415Harold Fry este un domn pensionat recent, care nu-si gaseste rostul acasa, langa o sotie de care s-a indepartat de cativa ani deja. Cei doi se invart unul in jurul celuilalt, se simt incurcati si iritati de prezenta lor dintr-o data in acelasi spatiu pentru atat de mult timp. Pana intr-o dimineata cand Harold primeste o scrisoare de adio de la o cunostinta mai veche, aflata pe patul de moarte intr-un azil din capatul celalalt al Angliei. Scrisoarea il tulbura pe Harold intr-atat, incat porneste la drum catre aceasta femeie, intr-un pelerinaj straniu pe care nici el nu-l intelege pe deplin de la inceput. Intre timp, sotia sa ramasa singura acasa se trezeste la viata dupa ceea ce pare a fi fost un somn de douazeci de ani. Harold insusi pare un somnambul. Merge, si merge, si merge, fara griji pentru ziua de maine. Nu are echipament de calatorie, nu are telefon sau harta, nu are nici macar pantofi corespunzatori. In ultima parte a calatoriei nu mai are nici macar cardul, portofelul sau ceasul la el. Pe masura ce avanseaza in aceasta calatorie, descoperim bucati din viata lui, imagini si povesti despre oamenii cu care a interactionat de-a lungul timpului, drame si probleme de familie. Harold descopera si el cu uimire lucruri pe care la vremea lor nu le observase, isi priveste amintirile cu emotie si surpriza, de parca nu ar fi ale lui. Calatoria in sine este parca o reflectie a vietii, o metafora daca vreti: inceputul este plin de nesiguranta si lucruri noi, pe parcurs apar tot felul de obstacole si de oameni care il abat pe Harold de la scopul initial, iar spre final din nou nesiguranta, gandul ca poate totul a fost in zadar si descoperirea fericirii in simplitate si dragoste dar si a singuratatii inerente acestei vieti.

” Oamenii cumparau lapte, faceau plinul la masina, expediau scrisori. Dar ceea ce nu stiau decat ei era greutatea ingrozitoare a secretului pe care il purtau in suflet. Efortul inuman pe care il faceau uneori ca sa fie normali, ca sa participe le lucrurile care pareau usoare si obisnuite. Singuratatea lor.”

“Harold se gandi la calatoria lui de pana acum; la oamenii pe care-i intalnise, la locurile pe care le vazuse, la cerul sub care dormise. Pana acum pastrase totul in minte ca pe o colectie de suvenire. Ele il ajutasera sa mearga inainte, cand mersul ii fusese atat de anevoios incat voise sa renunte. Acum insa se gandi la toti oamenii si la toate locurile, la cer, si nu se mai vazu acolo. Drumurile pe care le strabatuse erau pline de masini. Oamenii pe langa care trecuse treceau pe langa alti oameni. Urmele pasilor sai, oricat de adanci, aveau sa fie spalate de ploaie. Ca si cum nici n-ar fi calcat prin locurile acelea, nici nu i-ar fi intalnit pe oamenii aceia. Privi in urma si nu vazu nici o urma, nici un semn, al trecerii sale pe acolo.”

“Isi trecu rucsacul pe umarul celalalt si intoarse spatele spitalului. In timp ce se indeparta, pacientii din sezlonguri nici macar nu ridicara capul. Nimeni nu-l astepta, deci nimeni nu paru sa-i observe sosirea sau plecarea. Cel mai important moment din viata lui Harold venise si disparuse fara urma.”

Citatele de mai sus sunt doar cateva din cele care m-au atins pe mine in puncte sensibile si desi sunt greu de cuprins cu mintea asa scoase din context, cred ca ideea principala este destul de evidenta. Finalul acestei carti este destul de trist dar cu o licarire de speranta totusi si cu un zambet la ultimele pagini. Nu pot decat sa o recomand din tot sufletul.

Titlu original: The Unlikely Pilgrimage of Harold Fry (2012)

Autor: Rachel Joyce este o scriitoare britanica, a scris piese de teatru pentru BBC si inca doua romane pe care intentionez sa le caut. 🙂

 De cumparat: in limba romana 30 lei libraria online Libris, in limba romana 8 euro pe Bookdepository.

Gaudeamus 2014

Spre deosebire de anul trecut cand doar tanjeam dupa acest targ de carti, anul asta am reusit sa merg si sa va scriu, iata, cateva vorbe despre cum a fost. Dupa cum bine ştiţi, am plecat cu o lista de cumpăraturi destul de lungă de pe care nu am reuşit să achiziţionez decât trei cărţi. Mi-am luat însă încă alte câteva care mă tentau. Sunt destul de fericită, trebuie să recunosc, că nu am exagerat cu aceste cumpărături dar în acelaşi timp regret că nu am găsit oferte mai bune, aşa cum mă aşteptam. Îmi rămăsese din anii trecuti o impresie (falsă se pare) cum că voi avea parte de nişte reduceri destul de mari. Întotdeauna mă gândeam că dacă aş fi eu în Bucureşti, aş pleca acasă de la târg cu sacul. Ei bine, iata că am fost în Bucureşti la târg şi nu am plecat deloc cu sacul acasă. E drept că am avut o sacoşă destul de grea dar asta numai datorita prietenilor de la editura All de la care am primit în dar un număr egal de cărţi cu cele cumpărate de mine.

Vedeţi, aşadar, în poza de mai sus, câteva cărţi de la All pe care mi le doream plus cel de-al doilea volum de Andrew Nicoll publicat de ei. Poate vă amintiţi că v-am scris despre A fost o data ca niciodată. Toată lumea insistă că trebuie să citesc si Dacă citeşti asta înseamnă că am murit şi m-am gândit să-i dau incă o şansă (la prima încercare, acum ceva timp, am abandonat-o).

In poză mai vedeţi un nou volum de Daria Dontova, o rusoaica ce scrie romane poliţiste uşurele şi simpatice. Nu citesc genul acesta prea des dar cărţile ei chiar îmi fac plăcere pentru că au o doză bună de amuzament şi mă relaxează. Are trei romane publicate la editura All şi după ce citesc şi Dragul meu ticălos, le voi fi citit pe toate.

Celelalte două sunt două romane istorice de care sunt foarte încântată: Palatul de iarnă despre Ecaterina cea mare si Onorabila venetiana, un roman despre o curtezană.

În poză mai vedeţi şi cateva semne de carte pe care le-am primit de la Laura şi două luate de la editura Baroque Books. Standul lor a fost unul fascinant. Cărţile sunt absolut preţioase, arata fantastic şi îmi venea să le iau pe toate acasă. Adevărul este însă că nu ştiam nimic despre nici unul dintre titluri aşa că nu mi-am luat nimic.

Nu am putut să nu trec şi pe la cea mai frumoasă ceainărie din Bucureşti – Tashi de unde am plecat cu aceste ceaiuri minunate şi cu zâmbete în suflet după ce am cunoscut-o pe Ionela.

Ceainăria este în spatele Magazinului Cocor şi merită să îi faceţi o vizită şi să o rugaţi să vă recomande nişte ceaiuri.

carti

Iată şi celelalte cărţi pe care le-am luat şi de care sunt foarte mulţumită. Wolf Hall este o ediţie cartonată foarte frumoasă (editura Litera). A fost doar 20 lei, mai puţin decât ediţia necartonată în limba engleză pe care o ochisem iniţial. Nu prea cumpăr ediţii cartonate, nu pot să zic că îmi plac în mod deosebit pentru că sunt prea grele dar vom vedea dacă aceasta rămâne în biblioteca mea sau pleacă în dar la altcineva după ce o citesc. O găsiţi la un preţ bun şi pe Libris.

De la standul Univers mi-am luat doua dintre noile apariţii pe care le văzusem pe blogul Teroristei şi mi le doream: Lydia Davis – Sfârşitul poveştii şi Ali Smith – Era să fiu eu. Cărţile au fost 20 şi respectiv 25 de lei, deci cu reducere. Pe Paul Auster l-am găsit într-un anticariat unde m-a dus Ioana după târg şi a fost 10 lei. Ce era acolo…nu am cuvinte să vă spun. Deşi oferta de cărţi în limba română era slabă (pentru mine acesta nu este un impediment), cărţile în limba engleză, albume de tot felul şi agende colorate erau la preţuri foarte bune (maxim 30 lei). Dacă aveţi de luat cadouri pentru Craciunul acesta, merită să daţi o fugă până la anticariatele de la Unirii. Eu am mai luat 2 cărţi superbe pe care le voi face cadou de Crăciun aşa că nu pot să vi le arăt acum. Dacă îmi amintesc, voi reveni după sărbători cu o poză pe pagina blogului.

Julio Cortazar a fost 22 de lei şi l-am luat din impuls. Sper să-mi placă. Editura Art avea cărţi interesante dar fără reduceri aşa că am păstrat câteva în minte pentru când le voi găsi pe Libris sau în altă parte.

Au mai fost vreo 2-3 cărţi pe care le-aş fi luat dacă nu m-aş fi enervat cu aglomeraţia. Cele mai faine standuri au fost cel al editurii All care era aerisit, bine organizat pe categorii de interes şi cu reduceri foarte bune şi cel al editurii Litera care era luminos şi cu oferte bune. Mi-au luat ochii şi standurile editurilor Vellant şi Curtea veche unde a fost mult prea aglomerat ca să mă pot bucura de oferta de cărţi sau să am vreme să mă gândesc dacă preţurile erau cu adevărat reduse sau nu. Dezamăgirile maxime pentru mine au fost Humanitas şi Polirom. La Humanitas, deşi erau afişate reduceri, cărţile erau mai scumpe decât în librăriile online. La ei şi la Polirom era imposibil să te uiţi la cărţi. Toată lumea se îmbulzea ca la piaţa şi răscoleau cărţile. Erau şi câteva personalităţi pe acolo deci riscai să te şi îmiedici de trepiedele de la camere de filmat sau obiectivele aparatelor de fotografiat.

Mi-au mai plăcut cei din pozele de mai jos. Îmi pare rău să spun că nu am fost atentă cum se numea standul dar aveau numai cărţi în limba engleză şi la preţuri mult mai bune decât ce se găseşte online în ţara noastră.

Am vrut să trag linie şi să văd dacă a meritat acest târg. Am cheltuit cam 350 lei pe ce v-am arătat în poze, drum şi alte chestii conexe. Din punct de vedere financiar, mica mea expediţie a fost un eşec. Cu 350 lei mi-aş fi luat mult mai multe cărţi şi ceaiuri dacă le comandam de acasă. Nici experienţa în sine nu a fost una de nota 10 din cauza aglomeraţiei şi agitaţiei de la târg. A fost cu siguranţă o idee proastă să merg în această cea mai aglomerată zi a târgului şi îmi pare rău că nu i-am ascultat pe cei care mi-au recomandat să nu o fac.
M-am bucurat cel mai mult de întâlnirea cu Ioana (care m-a plimbat cu răbdare printre standuri şi prin Bucureşti) şi cu Ionela care mi-a făcut doua ceaiuri foarte, foarte bune si cu care am povestit o grămadă. M-am bucurat de plimbarea cu trenul care este mereu o placere pentru mine şi de întâlnirea cu Iulia de la All şi Laura chiar dacă nu-s eu cea mai sociabilă persoana din lume. Din aceste puncte de vedere, excursia mea a fost un succes. Rămâne sa mă hotărăsc daca mai repet experienţa sau nu, la anul.

Alice Munro – Prea multa fericire

Carticica aceasta am pastrat-o pentru zile negre, daca pot sa spun asa, adica am tot amanat-o stiind ca va fi faina si ca o sa-mi placa. Am ajuns insa la sfarsit si gandindu-ma la ea in termeni de Goodreads, am realizat ca nu e nici pe departe la cele 5 stele pe care i le doream, spre deosebire de sora ei Draga viata care m-a entuziasmat nespus. Prea multe dintre povestile de aici au fost de neinteles pentru mine sau pur si simplu am trecut prin ele ca prin apa fara sa inteleg sau sa percep esenta. In ciuda acestui lucru, volumul este unul plin de emotii. Fie ca e vorba de o mama amortita de durere dupa ce si-a pierdut cei trei copii in cel mai oribil fel posibil, de o femeie bolnava de cancer care se trezeste cu un strain in casa sau o feminista din Rusia, matematiciana stralucita, Alice Munro scrie curat, simplu si sincer fara sentimentalisme ieftine sau dramatisme inutile. Pentru mine, acesta este punctul forte al nuvelelor ei, emotiile si povestile dezvaluite fara a-ti lasa impresia unui film lacrimogen.  In fata unei carti de Alice Munro, te trezesti precum in fata usii unui necunoscut pe care se intampla sa-l vizitezi pentru cateva zeci de minute in care incerci sa-l intelegi. De aici senzatia mea ca aceste povestiri au trecut prea repede. Poate pentru ca sunt obisnuita sa ma lafai in sutele de pagini ale romanelor. Viata condensata asa in doar cateva zeci de pagini mi se pare putin tulburatoare dar in acelasi timp usor de citit si uitat. Rememorand acum cateva dintre aceste povestiri, realizez ca sunt de fapt un bun punct de pornire pentru meditatii despre viata, batranete, ura, dragoste, relatii dupa cum se pare ca sunt toate scrierile acestei autoare. Interesant este insa faptul ca in toate aceste povesti, unele de-a dreptul tragice, nu se intrevede in personaje nici o picatura de disperare. Emotiile sunt liniare, reactiile sunt neasteptat de linistite, totul se intampla natural, personajele nu dispera desi toate povestile lor sunt atat de pline de tristete.prea multa fericire

Sfarsitul uneia dintre nuvele este cel mai sugestiv pentru intreaga carte. Totul se termina si timpul trece, indiferent de alegerile pe care le facem sau de durerile prin care am trecut. Eu am crescut si am imbatranit. (Unele femei)

Urmeaza pentru mine, Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage, in limba engleza de data aceasta desi cartea este deja tradusa si la noi. Vreau sa vad cum se simte Munro si in original.

Numere:

a 2 a carte de Alice Munro de anul acesta

3 stelute pe Goodreads care au devenit 4 dupa ce am scris randurile acestea pentru ca mi-am dat seama ca am inteles mai mult decat mi se parea.

a 4 a carte de la editura Litera – colectia Premium. O colectie care pana acum mi-a placut nu numai datorita titlurilor dar si pentru ca sunt carti frumoase cu coperta mata, fina, cu ilustratii interesante si pagini alb -galbui si usor aspre. Imi place pana si felul in care e pus logo-ul colectiei – o frunzulita intr-un semicerc pe margine copertii. Tot in aceasta colectie gasiti si Ali Shaw – Fata cu picioare de sticla, o carte minunata!

Cartea este mai mereu la reducere: acum e 22 de lei pe Libris si 7 euro pe Bookdepository.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.