Tag Archives: Editura All

Usa – Magda Szabo

Nu am scris despre aceasta carte “la cald” si evident ca acum imi pare rau, ideile s-au mai disipat, impresiile s-au mai estompat. Asta nu o face insa o carte mai putin buna si o lectura mai putin surprinzatoare. Am primit cele doua carti (Usa si Roman pentru doamne) de la editura Allfa, nu auzisem nimic despre nici una dintre ele dar un comentariu din partea Emei mi-a starnit interesul pentru cartea Magdei Szabusao asa ca am inceput-o imediat. Si iata ca s-a dovedit a fi poate cea mai buna carte citita de mine in ultimele luni – niste luni grele, in care m-am concentrat cu greu si putine lecturi mi-au starnit cu adevarat interesul.

Intr-o Ungarie comunista, doua femei foarte diferite ajung sa intretina o relatie de prietenie foarte ciudata si adesea frustranta. Magda este o scriitoare care isi reia cariera in urma unei perioade in care nu a putut sa scrie din motive politice. Locuind insa singura cu sotul bolnav si neinteresat de aspectele casnice, Magdei ii este greu sa faca fata atat cerintelor unei gospodarii cat si scrisului. In cautarea unei menajere, o intalneste pe Emerenc, o femeie foarte misterioasa care isi alege clientii cu mare grija. Magda este de la inceput intimidata de curiozitatile lui Emerenc dar si de fizicul ei, o femeie inalta si musculoasa. Emerenc le face pe toate, este perfect capabila sa tina in ordine mai multe gospodarii, sa spele rufele in cazane in curtea casei si sa mature zilnic zapada din fata caselor de care se ocupa. Desi din punct de vedere emotional este mai degraba rece si retrasa, atat oamenii dar si animalele se ataseaza de ea in ceea ce devine aproape o dependenta. Magda si Emerenc au o relatie foarte ciudata pe parcursul celor douazeci de ani in care sunt impreuna: se cearta si se impaca in mod repetat, Magda nu intelege putinele manifestari de prietenie ale lui Emerenc dar si cea din urma o tolereaza cu greu pe Magda, a carei meserie nu o intelege. In ciuda acestor lucruri insa, Emerenc i se dezvaluie Magdei treptat, primind-o chiar in casa ei (pe care o tine secreta de tot restul lumii) iar Magda accepta influenta calauzitoare a lui Emerenc desi de cele mai multe ori nu ii intelege motivatia si atitudinea ei fata de aceasta relatie este mai degraba una de resemnare.

Desi nu este un roman in care nu se intampla foarte multe lucruri, insasi relatia celor doua femei este perceputa ca un element activ al naratiunii, ele fiind mai mereu in conflict, cu incapatanarile specifice fiecareia si dreptatea undeva la mijloc. Din acest motiv, cartea este una dintre acelea care se citesc cu sufletul la gura, desi sfarsitul e evident inca de la inceput. Usa este un roman fascinant tocmai datorita acestei relatii dintre cele doua femei dar si a ciudatenilor lui Emerenc. Ma bucur mult ca am citit-o, asa cum ma bucur de fiecare data cand un autor complet necunoscut pentru mine se dovedeste a fi atat de bun.

Va invit sa cititi o recenzie foarte buna si cu mai multe detalii la Ema. Usa este 21 de lei pe Libris si doar vreo 17 pe site-ul editurii All.

Palatul de iarna – Eva Stachniak

Deja nu mai este o surpriza pentru nimeni ca am o slabiciune pentru romanele istorice si, in general, pentru regalitate si povesti (reale sau fictive) despre ea. Asa am ajuns sa ma uit cu jind dupa romanul acesta, publicat de editura ALLFA in colectia Roman istoric. Palatul de iarna este povestea primilor ani petrecuti in Rusia de cea care va deveni Ecaterina cea Mare.

palatul de iarna

Titlu original: The Winter Palace. A Novel of Catherine the Great (2012)

De cumparat: 20 lei pe site-ul editurii All

Prima jumatate a romanului seamana mult cu cartile Philippei Gregory si ca sa fiu sincera nu spun asta in sensul pozitiv. Am fost tentata sa abandonez cartea si sa o consider o copie nereusita a romanelor Philippei dar la un moment dat ritmul m-a prins si nu am mai putut sa o las din mana. Nu imi dau seama daca am inceput sa ignor asemanarile sau cartea a devenit mai buna. Cert este ca personajele Evei Stachniak devin din ce in ce mai realiste si povestea prinde contur pe masura ce devine din ce in ce mai clar ca nu numai Ecaterina este eroina acestei povesti.

Romanul incepe cu Varvara, o tanara fata de origini poloneze care ramane orfana. O serie de intamplari si coincidente o aduc in palatul tarinei Elisabeta I unde viata ei se schimba complet si o ia pe un drum neobisnuit pentru o tanara – devine un soi de spion de curte pentru cancelarul Bestujev care o invata sa auda si sa observe tot. Lucrurile se schimba din nou cand la curte soseste printesa Sofia pentru a se casatori cu nepotul Elisabetei (Petru al III lea). Povestea de la curte continua, cu suisuri si coborasuri, cu dureri, personaje ciudate, petreceri fastuoase. Eva Stachniak se descurca bine si toate micile detalii care fac deliciul unui astfel de roman istoric sunt la locul lor.

Pe fondul intamplarilor de la curte, Varvara se schimba in permanenta, ii lipseste mereu simtul autenticitatii si nu este nicaieri acasa. Pe masura ce imbatraneste, unele lucruri ii devin mai clare dar pe altele le ignora complet. Nu ii lipseste sotul, decat atunci cand il pierde in razboi, isi doreste atat de mult o prietena adevarata incat ii scapa din vedere ca diferentele de clasa nu pot fi depasite atat de usor. In timp ce Ecaterina creste si devine puternica pe spatele altora, se hraneste cu prietenia ei dar nu-i da in schimb mare lucru. Vietile lor sunt atat de diferite si totusi sunt influentate in permanenta una de cealalta. Sunt multe insinuari in roman, mici picanterii despre personajele istorice care-l populeaza care m-au facut sa caut alte surse si sa citesc despre curtea reginei Elisabeta si despre Ecaterina.

Daca s-ar traduce si volumul urmator, care continua povestea Ecaterinei, l-as citi cu siguranta. M-a intristat insa ca volumul este presarat cu greseli. Nu stiu cine a corectat pe acolo dar conjugarea verbului a trebui i-a dat mari batai de cap. Si pe langa asta, erau multe litere si cuvinte mancate. In general nu bag in seama lucrurile astea dar acum m-a cam enervat.

Click pe poza pentru sursa si alte fotografii

Revenind, Palatul de iarna, cel care a dat numele acestui roman si care este mentionat in poveste alaturi de Rastrelli (arhitectul care l-a construit), este o cladire impresionanta. Ecaterina cea mare a fost prima ţarină care a locuit in acest palat dar si cea care incepe sa-l umple de opere de arta. El face acum parte din complexul Ermitaj, unul dintre cele mai vechi muzee din lume cu mai bine de 60.000 de piese expuse si alte cateva milioane pastrate in rezerva.

Daria Dontova – Dragul meu ticalos

tn1_dragul_meu_ticalos-c1De cand am contul de Goodreads citesc ceva mai disciplinat si constiincios. Sistemul lor cu stelute acordate cartilor imi place foarte mult si rar omit sa “inregistrez” acolo vreo carte citita. Si totusi, din cand in cand imi amintesc ca sistemul are totusi scaparile lui, mai cu seama atunci cand dau trei stele, sa zicem, unor carti atat de diferite din toate punctele de vedere ca Sfarsitul povestii de Lydia Davis si Dragul meu ticalos al Dariei Donţova. Cele doua nici macar nu au ce cauta una langa alta pe raftul bibliotecii, atat de diferite sunt si totusi amandoua mi-au satisfacut anumite nevoi (de lectura) si amandoua sunt acolo la mijloc, in ierarhia Goodreads. Trei stele pentru o carte inseamna ca am citit-o cu placere, ca nu-mi pare rau de timpul petrecut cu ea, ca o recomand spre lectura din diverse motive dar si ca nu m-a impresionat in mod deosebit sau ca are anumite scapari care mi-au influentat placerea lecturii.

Daca despre Sfarsitul povestii v-am scris deja, astazi vreau sa va las cateva randuri despre Dragul meu ticalos, un roman din cu totul alt registru si de la care si asteptarile sunt diferite.  Despre Daria Donţova am auzit prima oara la Kadia, care i-a citit prima cartile aparute la editura Allfa si a scris despre ele. Prima dintre aceste (trei) carti a fost Manichiura pentru mort, de unde am invatat sa facem un foarte delicios pui pe sare care ne-a mers la suflet. Poate de dragul retetelor din acest volum sau al usurimii cu care se citesc povestile acestei rusoaice, am continuat sa citesc ce a mai aparut pe Strada Fictiunii sub numele ei.

Nu-s foarte multe lucruri de spus – romanul face parte din colectia Crime deci vorbim despre un roman politist. Nu pot spune ca am cine stie ce experienta cu acest gen dar, chiar si-asa, povestea mi s-a parut destul de slaba si nerealista. O serie de morti suspecte intr-un spital de ortopedie, o determina pe Evlampia Romanova (casnica dar cu impresii de detectiv) sa porneasca pe urma criminalului. Asta o scoate putin din rutina familiei ei si o poarta prin diverse situatii care mai de care mai nastrusnice. Tot ea este cea care a “rezolvat” crimele si in celelalte doua romane ale autoarei despre care va ziceam mai sus. Mie mi se pare o tipa destul de prostanaca si care se prinde cam greu ceea ce o face sa intre in tot soiul de buclucuri. Noroc ca are un prieten care este detectiv adevarat si acesta o scoate din situatiile periculoase in care-si baga nasul. Situatiile insa sunt amuzante si am citit hlizindu-ma mereu. Cartea, asa slabuta cum e ea, m-a relaxat si mi-a ridicat moralul prin simplitatea ei. Nu stiu daca umorul a fost intentionat din partea autoarei dar acesta este punctul forte al cartilor ei.

De-asta a si primit cele trei stele de care va ziceam – pentru ca uneori am nevoie sa citesc si chestii de genul asta, care sa nu ma solicite prea mult ci sa-mi distraga atentia de la oboseala si stres.

Cartea este acum la jumatate de pret pe site-ul editurii All (15 lei). La fel si celelalte carti pentru ca au o oferta cu reducere 50% si transport gratuit la o comanda de peste 80 lei. Daca vreti sa va inspirati, gasiti si alte recenzii si povesti despre cartile de la All aici pe blog, cautand dupa categoriile Strada Fictiunii si editura All.

Citeste povesti

collage

Zilele trecute eram la plimbare printre bloguri si am dat peste aceasta lista de carti din copilarie. Am citit-o de mai multe ori si mi-am amintit cu drag de unele dintre titlurile de acolo. Aceste amintiri vin cam la o saptamana dupa ce mi-am comandat cartea de povesti de anul acesta. Observ ca am astfel de apucaturi in mod regulat…cum trece ceva timp, cum imi mai achizitionez o carte de povesti. Acum a fost randul unei carti foarte simpatice despre care am tot citit in ultima vreme si desi i-am rezistat cu stoicism o perioada, am cedat acum cand am vazut ca are si reducere. :)) Este vorba de Planeta de aur si inca mai puteti profita si voi de reducere chiar daca probabil ca nu va ajunge la timp pentru pus sub brad (vine tocmai din Olanda).

Nu-mi amintesc exact cand am inceput sa citesc povesti sau cine si cum mi le citea cand eram mica. 1Mi-amintesc insa foarte clar ca aveam casete audio pe care le ascultam noaptea, inainte de a adormi. Mama sau tata inchideau lumina si usa iar eu si sora mea ramaneam in pat, cu urechile ciulite la casetofon, ascultand Muc cel mic si alte povesti. Cred ca eram insomniaca inca de pe atunci pentru ca imi amintesc ca ma ridicam sa o intorc pe partea cealalta (va mai amintiti de casetofoane?) si apoi sa o pun din nou, iar si iar, cu emotie ca nu cumva sa o trezesc pe sora-mea cu clickurile butoanelor. Pot spune asadar ca am avut parte de povesti in copilarie, poate chiar mai multe decat imi amintesc eu. Imi amintesc si cartile parintilor, insirate frumos in biblioteca. Imi amintesc cum puneam mana pe ele, poate le rasfoiam, nu intelegeam nimic. Le-am descoperit candva, acum mai multi ani si m-am minunat ca recunosc unele coperti si sa inteleg ce scrie pe ele. Am invatat sa citesc in familie. Am invatat sa iubesc povestile si sa mi le doresc. Si a fost frumos.

Asadar, mi s-a parut potrivit sa particip la aceasta campanie a editurii All, acum inainte de Craciun, pentru ca, la fel ca aceasta sarbatoare, cititul este si despre familie, despre impreuna. Citind, nu esti niciodata singur. Citindu-le copiilor, chiar si atunci cand sunt prea mici ca sa inteleaga, ii inveti sa asocieze lectura cu dragostea, cu apropierea fata de parinti, caldura unei familii unite. Si asta va ramane cu ei pentru totdeauna.

Imi place foarte mult ideea acestei campanii si felul in care a fost organizata asa ca va invit sa intrati pe pagina Citeste Povesti si sa duceti mai departe acest gand frumos.

2

Si ca fapt divers, iata cateva dintre povestile mele preferate.

carti

Gaudeamus 2014

Spre deosebire de anul trecut cand doar tanjeam dupa acest targ de carti, anul asta am reusit sa merg si sa va scriu, iata, cateva vorbe despre cum a fost. Dupa cum bine ştiţi, am plecat cu o lista de cumpăraturi destul de lungă de pe care nu am reuşit să achiziţionez decât trei cărţi. Mi-am luat însă încă alte câteva care mă tentau. Sunt destul de fericită, trebuie să recunosc, că nu am exagerat cu aceste cumpărături dar în acelaşi timp regret că nu am găsit oferte mai bune, aşa cum mă aşteptam. Îmi rămăsese din anii trecuti o impresie (falsă se pare) cum că voi avea parte de nişte reduceri destul de mari. Întotdeauna mă gândeam că dacă aş fi eu în Bucureşti, aş pleca acasă de la târg cu sacul. Ei bine, iata că am fost în Bucureşti la târg şi nu am plecat deloc cu sacul acasă. E drept că am avut o sacoşă destul de grea dar asta numai datorita prietenilor de la editura All de la care am primit în dar un număr egal de cărţi cu cele cumpărate de mine.

Vedeţi, aşadar, în poza de mai sus, câteva cărţi de la All pe care mi le doream plus cel de-al doilea volum de Andrew Nicoll publicat de ei. Poate vă amintiţi că v-am scris despre A fost o data ca niciodată. Toată lumea insistă că trebuie să citesc si Dacă citeşti asta înseamnă că am murit şi m-am gândit să-i dau incă o şansă (la prima încercare, acum ceva timp, am abandonat-o).

In poză mai vedeţi un nou volum de Daria Dontova, o rusoaica ce scrie romane poliţiste uşurele şi simpatice. Nu citesc genul acesta prea des dar cărţile ei chiar îmi fac plăcere pentru că au o doză bună de amuzament şi mă relaxează. Are trei romane publicate la editura All şi după ce citesc şi Dragul meu ticălos, le voi fi citit pe toate.

Celelalte două sunt două romane istorice de care sunt foarte încântată: Palatul de iarnă despre Ecaterina cea mare si Onorabila venetiana, un roman despre o curtezană.

În poză mai vedeţi şi cateva semne de carte pe care le-am primit de la Laura şi două luate de la editura Baroque Books. Standul lor a fost unul fascinant. Cărţile sunt absolut preţioase, arata fantastic şi îmi venea să le iau pe toate acasă. Adevărul este însă că nu ştiam nimic despre nici unul dintre titluri aşa că nu mi-am luat nimic.

Nu am putut să nu trec şi pe la cea mai frumoasă ceainărie din Bucureşti – Tashi de unde am plecat cu aceste ceaiuri minunate şi cu zâmbete în suflet după ce am cunoscut-o pe Ionela.

Ceainăria este în spatele Magazinului Cocor şi merită să îi faceţi o vizită şi să o rugaţi să vă recomande nişte ceaiuri.

carti

Iată şi celelalte cărţi pe care le-am luat şi de care sunt foarte mulţumită. Wolf Hall este o ediţie cartonată foarte frumoasă (editura Litera). A fost doar 20 lei, mai puţin decât ediţia necartonată în limba engleză pe care o ochisem iniţial. Nu prea cumpăr ediţii cartonate, nu pot să zic că îmi plac în mod deosebit pentru că sunt prea grele dar vom vedea dacă aceasta rămâne în biblioteca mea sau pleacă în dar la altcineva după ce o citesc. O găsiţi la un preţ bun şi pe Libris.

De la standul Univers mi-am luat doua dintre noile apariţii pe care le văzusem pe blogul Teroristei şi mi le doream: Lydia Davis – Sfârşitul poveştii şi Ali Smith – Era să fiu eu. Cărţile au fost 20 şi respectiv 25 de lei, deci cu reducere. Pe Paul Auster l-am găsit într-un anticariat unde m-a dus Ioana după târg şi a fost 10 lei. Ce era acolo…nu am cuvinte să vă spun. Deşi oferta de cărţi în limba română era slabă (pentru mine acesta nu este un impediment), cărţile în limba engleză, albume de tot felul şi agende colorate erau la preţuri foarte bune (maxim 30 lei). Dacă aveţi de luat cadouri pentru Craciunul acesta, merită să daţi o fugă până la anticariatele de la Unirii. Eu am mai luat 2 cărţi superbe pe care le voi face cadou de Crăciun aşa că nu pot să vi le arăt acum. Dacă îmi amintesc, voi reveni după sărbători cu o poză pe pagina blogului.

Julio Cortazar a fost 22 de lei şi l-am luat din impuls. Sper să-mi placă. Editura Art avea cărţi interesante dar fără reduceri aşa că am păstrat câteva în minte pentru când le voi găsi pe Libris sau în altă parte.

Au mai fost vreo 2-3 cărţi pe care le-aş fi luat dacă nu m-aş fi enervat cu aglomeraţia. Cele mai faine standuri au fost cel al editurii All care era aerisit, bine organizat pe categorii de interes şi cu reduceri foarte bune şi cel al editurii Litera care era luminos şi cu oferte bune. Mi-au luat ochii şi standurile editurilor Vellant şi Curtea veche unde a fost mult prea aglomerat ca să mă pot bucura de oferta de cărţi sau să am vreme să mă gândesc dacă preţurile erau cu adevărat reduse sau nu. Dezamăgirile maxime pentru mine au fost Humanitas şi Polirom. La Humanitas, deşi erau afişate reduceri, cărţile erau mai scumpe decât în librăriile online. La ei şi la Polirom era imposibil să te uiţi la cărţi. Toată lumea se îmbulzea ca la piaţa şi răscoleau cărţile. Erau şi câteva personalităţi pe acolo deci riscai să te şi îmiedici de trepiedele de la camere de filmat sau obiectivele aparatelor de fotografiat.

Mi-au mai plăcut cei din pozele de mai jos. Îmi pare rău să spun că nu am fost atentă cum se numea standul dar aveau numai cărţi în limba engleză şi la preţuri mult mai bune decât ce se găseşte online în ţara noastră.

Am vrut să trag linie şi să văd dacă a meritat acest târg. Am cheltuit cam 350 lei pe ce v-am arătat în poze, drum şi alte chestii conexe. Din punct de vedere financiar, mica mea expediţie a fost un eşec. Cu 350 lei mi-aş fi luat mult mai multe cărţi şi ceaiuri dacă le comandam de acasă. Nici experienţa în sine nu a fost una de nota 10 din cauza aglomeraţiei şi agitaţiei de la târg. A fost cu siguranţă o idee proastă să merg în această cea mai aglomerată zi a târgului şi îmi pare rău că nu i-am ascultat pe cei care mi-au recomandat să nu o fac.
M-am bucurat cel mai mult de întâlnirea cu Ioana (care m-a plimbat cu răbdare printre standuri şi prin Bucureşti) şi cu Ionela care mi-a făcut doua ceaiuri foarte, foarte bune si cu care am povestit o grămadă. M-am bucurat de plimbarea cu trenul care este mereu o placere pentru mine şi de întâlnirea cu Iulia de la All şi Laura chiar dacă nu-s eu cea mai sociabilă persoana din lume. Din aceste puncte de vedere, excursia mea a fost un succes. Rămâne sa mă hotărăsc daca mai repet experienţa sau nu, la anul.

In plina campanie electorala

editura All este pe val cu o campanie inedita de promovare a unui scriitor si a celor doua carti pe care acesta le are traduse la ei. Este vorba despre Andrew Nicoll, autorul cartii despre care v-am scris saptamana trecuta – A fost odata ca niciodata. Aceasta campanie precede prezenta autorului la targul de carte Gaudeamus care va avea loc in perioada 19 -23 noiembrie in Bucuresti (evenimentul dedicat lui Nicoll va fi pe 22). Franturi din aceasta campanie ati mai vazut daca ma urmariti si pe Facebook, dar astazi vreau sa va spun despre concursul pe care-l gasiti pe All Cafe.

Inspiratia pentru acest concurs este cealalta carte a lui Nicoll – Daca citesti asta inseamna ca am murit. Este o carte pe care eu nu am citit-o asa ca nu stiu sa va zic mare lucru despre ea. Am avut o tentativa dar pur si simplu nu m-a prins. Acum insa, dupa toata tevatura cu Otto Witte presedinte, parca sunt destul de curioasa incat sa-i mai dau o sansa. Otto Witte este un personaj caraghios care isi povesteste viata si intamplarile care l-au propulsat catre functia de presedinte al Albaniei. Campania si concursul celor de la All se invart in jurul acestui personaj si rezoneaza cu faptul ca suntem in proces de a ne alege un nou presedinte.

Miza concursului:

– abonament pe un an la colectia Strada Fictiunii (adica veti primi tot ce se va publica in aceasta colectie, timp de un an). Daca nu ma insel, anul trecut au fost publicate cel putin 20 de carti in colectia Strada Fictiunii, asa ca premiul nu-i putin lucru. 🙂

– coduri de reducere pentru cititorii blogului castigator (da, trebuie sa ai un blog pentru a participa)

– posibilitatea de a-l cunoaste si a vorbi cu autorul scotian al acestor doua carti

Ce aveti de facut:

Se presupune ca numitul Otto Witte aspira la titlul de presedinte al Romaniei dar ii lipseste un discurs final cu care sa-i dea gata pe romani. Scrie tu acest discurs si publica-l pe blogul personal  si pe grupul de Facebook Valluntar cu sloganul “Otto Witte Presedinte!” , pana pe 15 noiembrie.

Aveti la dispozitie ca surse de inspiratie cele doua interviuri inspirate din roman: cu gura pana la urechi si pus pe fapte mari.

Mult succes dragii mei! Provocarea e amuzanta si destul de simpla, sper sa castige unul dintre voi ca sa-mi trimiteti poze cu teancurile de carti primite de la editura All. 🙂

P.S. Adelina…ti se cam potriveste concursul asta, nu crezi? 🙂 <3

P.s. 2   Fac ceva ce nu am mai facut de foarte mult timp si public acest articol sambata seara cu gandul ca veti gasi maine niste timp liber pentru a participa la concurs. 🙂

A fost odata ca niciodata – Andrew Nicoll

Titlu original: The Good Mayor (2008)

Traducere in limba romana: la editura Allfa de Ioana Văcărescu

De cumpărat în limba română: 26 de lei

Am primit spre lectura aceasta carte de la editura All, cu mare amuzament din partea mea şi o campanie foarte simpatica din partea editurii. Trebuie să vă spun că nu îmi plac în mod deosebit cărţile umoristice, nici nu-mi displac dar nici nu sunt în stare să le dau 5 stele. Cu toate acestea, am citit cartea lui Andrew Nicoll cu un zâmbet permanent pe buze şi destul de repede. Oricât ai fi de sceptic, nu poţi să nu alergi plin de curiozitate printre rândurile romanului. Scriitorul are un ritm foarte bun, povestea este antrenantă şi personajele îţi stârnesc simpatii şi antipatii.

La o privire superficiala, ai putea să spui că romanul este despre iubire. Cu toate astea, am avut un sentiment ciudat pe parcursul întregii lecturi, de parcă totul ar fi scris ca o enormă gluma. Tonul, felul in care sunt construite personajele si dialogurile dintre ele, denumirile oraselor – toate îmi par sarcastice. Asa ca am trecut prin el cu umor si cu gandul ca autorul este un mare glumet. Am reusit astfel sa-i iert cliseele (cu gandul ca le-a folosit ironic) si exagerarile. Desi povestea este una dramatica si cam telenovelistica – un primar este indragostit de secretara sa, o femeie maritata dar nefericita – nu se citeste cu tristete sau amaraciune ci cu mult zambet si chicoteli. Sunt cateva scene atat de savuroase incat iti raman in minte – felul in care primarul se uita cu dragoste pe sub usa la degetele grasute ale secrea fost odatatarei si cand aceasta intra il loveste cu ea in cap, expeditia primarului intr-un magazin de costume, felul in care acesta se revolta cand da peste un functionar corupt. Scriitorul are cu siguranta un discurs inspirat, fara banalitati (in ciuda subiectului, cum ziceam, imi inchipui ca nu e prea usor sa transformi un subiect banal intr-o poveste amuzanta si captivanta) si gasesti la el acel talent al marilor autori de a te face sa vezi personajul in fata ochilor de parca ai fi la film.

In ciuda faptului ca am gasit romanul atat de amuzant i-am dat numai 3 stele pe Goodreads pentru ca nu mi-am putut depasi impresia ca citesc o telenovela, pentru ca la sfarsit, in ultimele 50 de pagini, romanul o ia pe cai neasteptate, un pic spre fantasy. Acest lucru mi s-a parut total nepotrivit si in neconcordanta cu restul povestii. Si pe langa aceste lucruri, parca nu se innoada toate atele cum trebuie – un personaj moare in mod bizar (poti doar sa banuiesti ce s-a intamplat cu el), altele raman in aer (nu am putut sa nu ma intreb ce s-a intamplat cu motanul Ahile) – si per total sunt nedumerita de “ce a vrut sa spuna autorul”. Privind in urma, m-am hotarat sa o iau ca pe o satira si sa mi-o amintesc cu amuzament. Daca as afla ca autorul a scris-o ca pe o poveste “serioasa” cred ca i-as mai scadea din stelute.

Iată ce ştiu eu despre viaţă. Am învăţat că în lumea asta nu există atât de multă iubire încât să ne permitem s-o risipim. N-avem voie să irosim nici măcar un strop. Dacă avem norocul s-o găsim, oriunde am găsi-o, trebuie s-o păstrăm şi să ne bucurăm de ea cât de mult putem, pentru cât de mult timp putem, până la ultimul sărut…

Anticarul din Kabul – Asne Seierstad

Au trecut cativa ani deja de cand am pus ochii pe cartea aceasta si tot mereu nu o gaseam pe stoc. Am reusit intr-un final sa dau de ea dar, cum mi se intampla atat de frecvent, a ramas intr-un coltisor asteptandu-si randul. I-a venit timpul cu ocazia escapadei la munte din toamna aceasta. Pentru ca a fost destul de frig seara si noaptea (in jur de 3 grade) si singura activitate acceptabila pentru aceste perioade a fost statul sub plapuma, am citit mai mult decat ma asteptam. Aceasta a fost a treia dintre cartile citite, am dat-o gata in tren cu vreo 15 minute inainte de a ajunge (ce timing, nu?). 🙂 Am petrecut aceste 15 minute gandindu-am cate stele sa-i dau pe Goodreads. E o adevarata provocare uneori, sa ma hotarasc, pentru ca nu am niste criterii clare de acordare a stelutelor. O fac asa…dupa cum imi vine, dupa ce simt pe moment referitor la cartea respectiva. De cateva ori m-am razgandit si m-am intors sa mai pun o steluta sau sa mai scad…in cazul acestei carti am trecut-o de la 2 la 3 doar pe baza faptului ca mi s-a parut interesanta povestea.1272051954_anticarul-din-kabul_m

Dezamagirile se refera in principal la faptul ca este scrisa ciudat – autoarea este jurnalista in Afganistan, ajunsa acolo la cateva saptamani dupa evenimentele din septembrie 2011. Petrece trei luni in compania acestui anticar si a familiei sale, traind in casa lor, adoptand chiar modul lor de viata atat cat o avantajeaza. Apoi pleaca acasa si scrie o carte despre cat de oprimate sunt femeile musulmane, cat de urat se poarta barbatii cu sotiile si copiii lor si cat de trista e viata in Afganistan. Daca nu ati simtit-o, era si niste ironie in aceasta ultima propozitie. M-a deranjat tonul atotcunoscator pe care-l adopta. L-as fi acceptat fara sa cracnesc daca era vorba de fictiune, dar asa, de la o carte cu pretentii de povestire semi-istorica si o autoare jurnalista, am alte pretentii, mai precis unele referitoare la obiectivitate.

Si totusi, cum sa poti povesti cu obiectivitate cand esti femeie si esti martora stilului de viata al femeilor afgane; a unor scene de adevarata tiranie a capului familiei fata de sotii si copii, a baietilor care sunt crescuti sa creada ca e natural sa isi abuzeze verbal si emotional rudele femei, cand umilinta si supunerea sunt atat de bine intiparite in mintea unei fete, incat aceasta nu indrazneste sa ridice capul din mizeria in care este impinsa de chiar rudele ei. Imi inchipui ca e greu, revoltator si frustrant sa fii un astfel de martor. E greu, revoltator si frustrant şi pentru mine, care nu sunt decât o cititoare – una care poate ieşi pe stradă cu pletele în vânt, care mai se răsteşte din când în când la soţ fără a se teme de biciuri şi care îndrăzneşte by default să privească în ochii bărbaţilor pe care îi întâlneşte.

Printre aceste drame familiale şi sociale, autoarea strecoara si bucăţi de istorie şi politică pe care recunosc că le-am urmărit cu oarecare greutate deşi e evident că sunt mult simplificate şi adaptate stilului acestei cărţi. Mie mi s-a parut că nu îşi aveau locul, au făcut notă discordantă cu restul poveştii care curge destul de lin, în afara acestor paranteze politice.

Cartea mi-a dat la început impresia că va fi despre un barbat deosebit, pasionat de literatura, istorie, cărţi, un liberal care a făcut mari sacrificii pentru a salva moştenirea culturală a ţării sale. În schimb, în viaţa privată, acesta se dovedeşte a fi tiranul de care vă ziceam – nu îşi lasă copiii să mearga la şcoală, îşi ia o nevastă cu 35 de ani mai tânără şi este, în general, obsedat dupa profituri materiale. Din câte am citit ulterior, se pare ca acesta ar fi şi dat-o în judecată pe scriitoare, pentru defăimare si încălcarea intimităţii (deşi el îşi dăduse acordul pentru aceasta carte). Asta pentru ca a fost tradusă în 40 de limbi şi a ajuns foarte repede un best seller. Asta nu-mi spune de fapt, decât că descrierea facută de autoare acestui barbat este destul de buna.

În orice caz, cartea merită citită, aşa cum merită mai toate pe acest subiect, mai ales pentru cei care vor să înteleaga ţara, religia şi oamenii aceştia atât de diferiţi de noi.

Cartea este 25 lei pe site-ul editurii All. Din când în când au oferte pe pagina editurii asa ca merită să-i urmăriţi si pe Fb dacă vreţi.

În limba engleză o găsiţi la 9 euro pe Bookdepository (transport gratuit oriunde in lume).

Carmen Sylva. Regina poeta – Silvia Irina Zimmermann

A doua carte din colectia Coroana Romaniei pe care o citesc, este aceasta despre Carmen Sylva – prima regina a Romaniei – Elisabeta. Este o carte care mi s-a parut foarte atragatoare prin subiectul ei dar modul de prezentare si stilul scriitoarei m-au dezamagit. Autoarea este doctor in literatura germana si a studiat temeinic viata si opera reginei, scriind mai multe lucrari si carti despre ea. Cu toate acestea, stilul mi s-a parut greu de urmarit, pretios si neinteresant, amintindu-mi ades de “comentariile” pe care le citeam in generala. Nu stiu sigur cui se adreseaza acest volum, este greu de spus in conditiile in care stilul este atat de greoi dar parca totusi nu indeajuns de complex pentru a fi o lucrare academica.

carmen s

Asadar, am citit cartea mai mult in diagonala, sarind peste multe pasaje care pentru mine erau exagerate. Sau poate conflictul a fost de fapt intre asteptarile mele si ceea ce este de fapt aceasta carte. Dar cand titlul ei este atat de general – Carmen Sylva. Regina poeta – nu stiu cum ai putea sa te astepti la analiza pe text a poeziilor sale sau discutarea motivelor intalnite in poezia ei. Ma asteptam, e adevarat, la o carte biografica si nu am gasit-o. Nu stiu de ce, capitolele cartii nu par sa se potriveasca intre ele si de multe ori am recitit diverse pagini, in speranta ca am fost eu poate neatenta sau mi-au scapat anumite legaturi.

Nu sunt de lepadat insa, fotografiile din carte, pe care le-am admirat iar si iar. Fotografiile vechi au ceva aparte si sunt cu atat mai deosebite atunci cand reprezinta regi si regine.carmen sylva La fel si pasajele din operele reginei, precum si fragmente mai mici sau mai mari din memoriile si scrisorile ei. Cartea merita rasfoita si citita, macar pentru acestea. Poate ca totusi se asteapta de la cititor sa nu fie tocmai necunoscator in privinta reginei si sa-si doreasca alt gen de informatii despre ea si mai ales despre opera ei.

Oricum, cartea nu este lipsita de valoare, eu consider importanta orice carte care ne ajuta sa ne imbunatatim cunostintele istorice despre tara noastra.

La fel ca multe dintre femeile acelor vremuri – printese sau nu – regina a trecut printr-o multime de greutati. Ea pare sa-si fi dorit mereu o viata simpla, artistica, plina de frumos si nu a reusit intotdeauna sa o obtina, in parte din cauza indatoririlor de regina. Cu toate astea, ea a adoptat si a fost adoptata de aceasta tara in care a trait 49 de ani, i-a sustinut si incurajat cultura si obiceiurile, purtand mereu cu mandrie straiele traditionale romanesti si invatand limba romana foarte repede. Pentru aceste lucruri si multe altele, aceasta regina, atat de talentata, trebuie sa fie intotdeauna o mandrie pentru noi.

Cartea este acum 35 de lei, dar daca o urmariti prin librariile online, o veti gasi si la preturi mai bune.

Capitole tarzii din viata mea. Memorii redescoperite – Regina Maria a Romaniei

Nu mai tin minte daca v-am mai spus ca sunt fascinata de regalitate dar e posibil sa va fi dat seama totusi si singuri. Ceea ce nu stiti insa, este ca citesc cu egala placere si non-fictiune pe acest subiect. Privind in urma, imi dau seama ca am indragit mereu istoria, desi nu am fost pasionata. In scoala, era un chin sa retin ani de domnie, revolutii, nume dar povestile imi placeau si le memoram cu usurinta. Acum, pe masura ce trece timpul, istoria mi se pare din ce in ce mai importanta si mai interesanta. Si nu m-a lovit decat acum vreun an gandul si amintirea ca, bunicul meu, cel pe care l-am pierdut primul, a fost profesor de istorie. Am vazut, ca intr-un flashback, rafturile sale cu carti si mi-au trecut prin minte imagini cu el povestindu-mi diverse (desi nu imi amintesc si povestile). Din motive diverse, nu pot merge acum sa cotrobai in biblioteca lui, desi stiu ca asta l-ar face foarte mandru. Poate candva. Intre timp, citesc selectiv una -alta si ma minunez de cate lacune am si cate lucruri nu-mi mai amintesc. Ma rusinez ca nu stiu sau ca nu retin (nici acum nu reusesc sa-mi scriu in minte ani si date) dar citesc in continuare. Poate la un moment dat, s-or lipi si de mine toate lucrurile astea importante.

maria

Asa am ajuns sa citesc memoriile Reginei Maria. O mica parte din ele, ultima. Un volum scris cu greu si disparut pentru o mare perioada de timp din cauza problemelor aparute intre Regina si fiul sau Carol, Capitole tarzii din viata mea a fost descoperit in Arhivele Nationale ale Romaniei din Bucuresti de catre Diana Mandache. Astfel, la mai multe decenii de la publicare primelor trei volume de memorii, apare in limba romana si acest ultim volum, la editura All.

Cartea se refera in mare parte la viata Reginei Maria intre anii 1918 -1922. La sfarsitul marelui razboi, Regina este trimisa in vizite neoficiale la Paris si Londra pentru a pleda cauza Romaniei din pozitia sa privilegiata de ruda a familiilor regale europene si britanice. Ea se bucura de o mare popularitate pe oriunde merge, fiind foarte iubita si admirata de popor dar si de mintile stralucite si politicienii vremii care ii apreciau talentele diplomatice si se straduiau sa o aduca de partea lor. Regina are mereu in minte interesele Romaniei si simte o mare responsabilitate pentru aceasta tara. Cartea ne ofera o viziune diferita asupra contextului politic si social romanesc din acea perioada de dupa razboi, Regina inregistrand cu multe amanunte intalnirile ei oficiale sau neoficiale si avand in peramanenta in minte importanta misiunii sale.

In Introducere, se pot citi mai multe despre contextul aparitiei acestei carti dar si cate ceva despre Memoriile reginei Maria: Povestea vietii mele, cartea in trei volume despre care va ziceam mai devreme. Este un volum care mi-a placut mult, Regina fiind o buna observatoare si o scriitoare talentata, indiferent ca scrie despre politicienii vremii sau despre rochiile purtate la incoronare. Scrisul ei are o anumita delicatete si distinctie pe care nu o intalnesti in alta parte.

Cartea este 35 de lei pe site-ul editurii dar o gasiti la diverse reduceri din cand in cand. Oricum, merita citita daca va intereseaza subiectul. Apreciez initiativa editurii de a o publica desi mi-as fi dorit o editie mai frumoasa, mai eleganta, mai potrivita cu autorul si continutul cartii si in ton cu celelalte trei volume (chiar daca acelea au fost publicate de alta editura). Aceasta ar fi fost insa, mai inaccesibila financiar pentru multi dintre noi. E de laudat insa colectia inceputa de editura All – Coroana Romaniei. Sper sa ii adauge mereu titluri noi pe care le voi citi cu interes.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.