Tag Archives: Barbellion

Ce am mai citit – februarie 2014

Pe cat de interesant a fost ianuarie din punct de vedere al lecturilor, pe atat de frustranta a fost luna aceasta cand parca orice carte am luat in brate, nu am reusit sa o duc la capat fara sa ma fortez. Mi-am exersat din plin mintea la refuzat sa continui carti care nu-mi plac si desi stiu ca asa e cel mai bine, sa nu pierd timp cu ele, tot regret sa le stiu abandonate si ma simt dezamagita. Chiar si dintre cele pe care le-am dus pana la capat, numai una a fost de patru stele.

Asadar, nu-mi ramane decat sa va spun cateva vorbe despre ele. Dupa cum stiti, nu obisnuiesc sa scriu prea mult despre cartile care nu m-au impresionat si uneori nu reusesc sa scriu nici macar despre cele care mi-au placut.

Wolf Hall – Hilary Mantel: abandonata. N-am putut sa ma concentrez deloc. Mantel scrie haotic si dezorganizat. Ii urmaresti cu greu salturile de la trecut la prezent, de la un subiect la altul. Mi-e greu sa mai citesc carti din genul ficiune istorica atunci cand nu se ridica la nivelul Philippei Gregory.

Jurnalul unui om dezamagit – Barbellion: un ametit si smiorcait, v-am scris cate ceva aici data trecuta.

Irvin D. Yalom – Darul psihoterapiei: Am citit-o din curiozitate pentru ca iubesc autorul dar cartea nu mi se adreseaza. E un fel de manual pentru tineri psihoterapeuti. Interesanta pe alocuri dar nu ce cautam eu la el.

Cum sa uiti o femeie – Dan Lungu: Am mai inceput-o o data acum cateva luni si nu am putut sa o termin. Acum am revenit la ea, amintindu-mic at de laudata este. De data aceasta am reusit sa o termin dar nu sunt prea convinsa de ea, nu am chiar nimic de comentat in ceea ce-o priveste (nici de rau, nici de bine). (2 stele)

Ali Smith – Era sa fiu eu: De cand o am imi tot zic ca imi pare cunoscuta si intradevar, in sfarsit mi-am dat seama, e vorba de There But For The (titlu care nu are nici o treaba cu cel romanesc). Nu pot sa o citesc, nu am nici o scuza sau explicatie.photo(7)

Crescandu-l pe Cain. Cum sa ocrotim viata emotionala a baietilor – Michael Thompson: Nu mi-a placut. Nu da solutii reale la toate problemele pe care le prezinta si nici nu sunt de acord cu toata tevatura asta despre sensibilizarea baietilor (sau a copiilor in general). La cat de rea e lumea asta, copiii trebuie invatati sa fie puternici si independenti, nu sa depinda si sa astepte intotdeauna de la altii sa-i menajeze.

Cezariana – Michel Odent: Utila daca te paste o astfel de experienta in viitor sau daca vrei sa stii ce si cum. E bine intotdeauna sa stii chestii de genul asta, nu sa te duci ca berbecul cu coarnele inainte. Nu sunt insa de acord cu nascutul acasa nici daca ma pici cu ceara.

Nora Webster – Colm Toibin: O carte tare, tare frumoasa, in sensul acela trist pe care multi il apreciaza (si eu in mod special). Nora este o vaduva cu patru copii care se adapteaza incet incet la viata fara sotul ei. Frumusetea sta in talentul lui Toibin de a intoarce frazele pe toate partile, de a povesti gandurile si emotiile personajului si de a scoate in evidenta frumusetea lucrurilor simple. Este cartea care a salvat acest februarie, singura care m-a emotionat si mi-a ramas in suflet.

Am inceput zilele trecute The Blazing World, noua aparitie de Siri Hustvedt dar am cam abandonat-o dupa 50 de pagini. Nu ma pasioneaza in mod deosebit subiectul feminismului asa ca nu prea am putut sa inghit ametelile unei tipe frustrate de faptul ca e femeie. Cartea e foarte laudata, deci nu va luati dupa mine. Cred ca am avut o perioada proasta. 🙂 Poate o reiau candva si o sa-mi placa.

Si bonus, de luna trecuta:  Hibiscus Purpuriu – Adichie. O poveste minunata, plina de emotii si trairi de tot felul, asa cum ii sta bine unui roman.

Am sa-l adaug aici si pe S.S. Montefiore – Stalin. Curtea Tarului Rosu. Urmeaza sa o termin saptamana aceasta. Am avut noroc si am gasit un audiobook pentru ea, altfel nu cred ca o terminam atat de repede. Este un volum plin, 560 de pagini de istorie mai mult sau mai putin personala. Cred ca v-am mai scris si cu alte ocazii cat de mult regret ca nu am invatat istorie asa cum ar fi trebuit. Acum recuperez bucăţele de pe unde pot si ma bucur de ele. Asa a fost si aceasta carte. Montefiore stie sa scrie astfel incat sa nu te oboseasca. Am ascultat cu mare interes chiar si partile din carte care se refera la lupte sau batalii din al doilea razboi mondial. Am fost surprinsa de toate ciudateniile si grandomania lui Stalin, desi stiam vag despre el ca nu era tocmai sanatos la cap. Sunt lucruri care m-au socat sau m-au revoltat. Sunt convinsa ca majoritatea cititorilor mei stiu mult mai multe decat mine despre acest subiect. Din cand in cand, ii exclamam uimita soţului: “A fost rau Stalin asta!” si el imi raspundea ironic: “Daca nu ar fi castigat razboiul, ai fi stiut. Era mai rau decat Hitler.” Nu degeaba se zice ca istoria o scriu castigatorii. O carte foarte buna pentru nestiutori ca mine, interesati mai mult de viata personala si aspectele psihologice ale comportamentului unor personalitati istorice.

Asadar, cu cateva exceptii, am avut o luna proasta in privinta lecturii si a recenziilor. Poate martie va fi mai cu succes.

Jurnalul unui om dezamagit – W.N.P. Barbellion

Dupa ce a stat in wishlist ani de zile, am reusit in sfarsit sa citesc acest jurnal, datorita Ioanei care a facut munca voluntara si mi l-a trimis de la Bucuresti unde era la reducere. Nu-mi mai amintesc cum am dat peste el si de ce am vrut sa-l citesc (posibil sa fi citit despre el in Dilemateca) dar am avut multi ani in care citeam cu mare pasiune orice inseamna jurnal sau autobiografie. Acum vad ca m-am mai potolit. Parca din ce in ce mai greu le gasesc interesante (sau poate ca nu am mai dat peste unele cu adevarat interesante). Exceptie face Sylvia Plath pe care v-am tot aratat-o de la Craciun incoace si pe care o citesc cu incetinitorul pentru ca nu vreau sa o termin prea repede. Oricum asta nu se va intampla prea curand pentru ca este enorma: 700 de pagini de scris minuscul. In ritmul in care avansez cu ea, nu cred ca o voi termina anul acesta.barbellion

Revenind la Barbellion, l-am gasit enervant si smiorcait. E drept ca bietul de el are o boala teribila (scleroza?) si moare la treizeci de ani dar, vai de mine, cat este de plangacios! Pe alocuri sunt si idei interesante la el si parca te prinde oarecum dar per total jurnalul este de tip terapie ceea ce e bine pentru scriitor nu pentru cititor. Va las asadar doar cu cateva citate. Poate aveti rabdare sa le cititi, poate nu. Nu stiu daca a mai citit cineva cartea aceasta dar cum ma sâcâia faptul ca lâncezeşte acolo in wishlist, ma bucur ca am citit-o.

Cand ajung la o anumita varsta, unii batrani traiesc din obisnuinta – si anume o obisnuinta proasta.

Nimeni nu poate intelege fara sa fi simtit pe propria-i piele faptul ca o creatura excesiv de introspectiva cum sunt eu este cum nu se poate mai nefericita cand n-are altceva de facut decat sa se consume singura.

Am citit cu placere niste jurnale vechi. M-a intristat si m-a surprins cate lucruri uitasem. Pare destul de neloial fata de tine insuti sa uiti trecutul atat de usor. Sunt adancit cu atata egoism in sinele meu de acum, incat am ajuns sa nu-mi mai pese catusi de putin de suma tot mai mare de eu-ri trecute – domnii aceia morti si dragi care au ingrijit, unul dupa altul, templul acesta de carne si au dat mai departe torta vietii si identitatii mele, inainte sa se retraga tacuti si modesti.

E teribil cand prin mintea unui tanar ambitios trece banuiala ca poate, pana la urma, nu e decat un muritor de rand – ca viata lui, fie ea comica sau tragica sau ambele sau in nici un fel, ramane tot neimportanta si nu schimba nimic.

Adevaratul test al fericirii este sa stii ce zi a saptamanii este. Omul nefericit o stie si in somn. Daca esti la fel de vesel si rumen in obraji si lunea si sambata, si la micul dejun si la cina atunci – ei bine, atunci esti un sot ideal.

Un jurnal, fie el oricat de intim si amanuntit, nu poate reda decat o selectie zilnica relativ scurta din numarul aproape infinit de lucruri care ne trec prin constiinta. Oricat de atent si de priceput ar fi cel care-l srie, multe lucruri ii scapa; oricum, reamintirea nu este acelasi lucru cu recrearea…

Titlu original: The Journal of a Disappointed Man (1919)

Traducere: Anca Barbulescu

De cumparat: librarie online 40 lei

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.