Caietele lui Don Rigoberto – Llosa


Caietele lui don Rigoberto este una dintre cele mai impresionante carti citite de mine. Continuare a Elogiului mamei vitrege aceasta carte este inca o demonstratie a elegantei cu care scrie Llosa. Nici un alt autor nu transforma dragostea intr-o arta in maniera in care o face el. Totul este trecut prin filtrul placerii. Fiecare amintire, lectura, vis si intamplare participa la formarea cititorului, la initierea lui in tainele hedonismului.
Autorul construieste acest roman pe mai multe planuri. Punctul central al sau este relatia dintre don Rigoberto si sotia sa Lucrecia, o relatie care se desfasoara acum mai mult in planul imaginarului. Fiecare primeste scrisori anonime pe care le preseupune a fi de la celalalt si isi construiesc, pe baza lor, o lume de vise si placeri imaginare care ii ajuta sa ignore si sa suporte realitate amara de a fi separati.
Don Rigoberto se scufunda in caietele sale cu citate si insemnari si colectia sa de gravuri pe cand Lucretia se sufoca de remuscari dar si dorinte pe care nu le poate infrana. In acest timp, Fonchito, cel care a fost distrugatorul acestei casnicii, preia asupra sa sarcina impacarii acestui cuplu ca o forma de ispasire sau poate un joc intim si pervers. Pasiunea sa pentru Schiele se transforma intr-o obsesie care il impinge sa-si faca din propria familie niste modele, niste picturi vii care sa ii confirme identificarea sa cu acest pictor.

www.delibris.net

Print Friendly

The beautiful people

De cateva zile incerc sa scriu un blog…si iata ca imi dovedesc inca o data cat de greu imi e sa scriu despre lucruri bune…si cum amagesc hartia sau spatiul virtual ca in viata mea ar exista numai lucruri neplacute.
Si totusi nu e asa…uneori frumosul ma loveste si ma impresioneaza atat de tare incat poate ca nu vreau sa scriu despre asta tocmai pentru a nu risca ceva…din superstitia stupida ca daca vorbesc despre un vis sau o minune acestea se destrama si dispar.
Dar nu e cazul acum…am intalnit un om frumos…o persoana deosebita care mi-a colorat weekendul si probabil si inca multe alte zile de acum incolo. Propriul meu mos craciun la mijloc de februarie…pe care l-am asteptat in zapada si cu neincredere dar el a venit nevertheless si mi-a amintit de bucuria copilareasca de care imi era atat de dor. Ii multumesc si vreau sa-i daruiesc si eu un pic de frumos…



Print Friendly

Iris Murdoch – despre transcendenta si moralitate

Interviu de Donna Tartt(publicat pentru prima oara in noiembrie 1992)
Traducere: Diana Borca

DONNA TARTT: In “Metaphysics as a Guide to Morals [Penguin USA]”, declarati ca morala este transcendenta. Stiu ca este nedrept sa va cer sa explicati transcedentalul dar puteti incerca?

IRIS MURDOCH: Cuvantul transcendent este cam bizar. Pentru inceput sa spunem ca oameni din epoci diferite au atitudini diferite fata de moralitate, si tot felul de persoane si popoare au diferite atitudini fata de moralitate si nu putem acuza oamenii pentru ca nu au inteles lucruri pe care noi le consideram a se afla la limita moralitatii. Dar, lasand acestea la o parte, cand discutam despre transcendent trebuie sa mentionam si atitudinea noastra cu privire la dumnezeu. Cred ca multi oameni sunt de parere ca nu exsita alta cale de a privi moralitatea absoluta.

DT: Dumneavoastra credeti in Dumnezeu?

IM: Nu cred in Dumnezeul crestin. Am fost crescuta in religia anglicana si am crezut in Dumnezeu si Isus ca divinitate pana pe la 17-18 ani, cand am devenit marxista.

DT: [razand] Vai de mine!

IM: [razand] Totusi, nu am fost marxista prea mult timp.

DT: Credeti ca lipsa credintei este o problema in ceea ce priveste moralitatea?

IM: In aceasta era computerizata si in general mecanizata, cred ca multi oameni se simt pierduti si probabil ca trebuie sa credem intr-un fel de determinism. Si cred ca exista un parere despre determinism, fie ca este recunoscuta sau nu, in spatele unei disperari traita de multi oameni. Notiunea cum ca ar exista o autoritate superioara, ceva ce ii face pe unii oameni mai buni decat altii sau care duce la o viata mai buna, a disparut o data cu crestinismul. Cred ca mecanizarea, epoca masinilor are mult de a face cu asta.

DT: In aceasta era a tehnologiei, ceea ce putem stii este atat de controlat de tehnologie si mass-media. Credeti ca exista un real motiv de ingrijorare aici?

IM: Nu e cazul sa ne ingrijoram pentru ca este ceva ce exista impreuna cu noi intr-o lume civilizata, pana cand vom ceda cu totii si vom deveni barbari, ceea ce s-ar putea intampla mai tarziu… [Tartt rade] dar nu am ajuns acolo inca.

DT: Ei bine, cum ramane cu rolul guvernului in reglementarea moralitatii?

IM: Cred ca majoritatea oamenilor stiu ca este o diferenta intre public si privat, si ca lucrurile publice sunt adesea, desi nu intotdeauna, rezolvate prin legi si ordonante date de un stat democratic si depind de alegerile noastre si libertatea noastra. Ingrijirea statului democrat este ceva ce merita multa atentie acum.

DT: In America ni se spune in mod repetat ca suntem niste persoane morale, si ni se arata caracteristicile morale care sunt americane si cele care nu sunt (rasete) De parca asa ceva ar exista. Sunt doar slogane politice.

IM: Atat in Anglia cat si in America exista probleme cum ar fi avorturile si se dezbate existenta legilor cu privire la aceste probleme. Oamenii trebuie sa ia o decizie cu privire la acest lucru. In Anglia nu exista legi impotriva avortului. Si aici chiar intervine formarea morala deoarece cred ca este important ca [tinerele] fete sa fie foarte atente la ceea ce fac. O intreaga viata poate fi distrusa prin aceasta oribila alegere.

DT: Si indiferent care este hotararea, alegerea este groaznica.

IM: Este o alegere groaznica. Dar nu cred ca legea ar trebui sa intervina aici. Exista si multe alte probleme care se afla la periferia legii si hotararea statului trebuie acceptata fie ca ne place sau nu.

DT: Credeti ca moralitatea poate fi predata?

IM: Afirmatia “Copiii nu pot fi invatati moralitatea.”este o absurditate. Este foarte important sa ne invatam copiii despre adevar si frumusete si dragoate. Schopenhauer avea dreptate cand spunea ca exista numai doua reguli –sa nu ranesti pe nimeni si sa fii milos cu toata lumea. Nu a introdus insa in teoria sa, dragostea, pe care eu as vrea sa o introduc totusi.

DT: Iris, din pacate nu mai avem loc pe caseta.

IM: Oh doamne. Nu mai putem continua putin?

DT: Putem incerca, si spera ca nu vom fi oprite?

IM: Cine sa ne opreasca?

DT: Aparatul.

IM: [rade] Mai sa fie! Nu exista libertate!

Interviu publicat pe www.delibris.net.
In original: aici.

Print Friendly

Buna seara prieteni…

Ajunsa acasa dupa Schimb de Carti ma gandeam cu amaraciune ca nu am reusit sa tin minte numele tuturor celor care au fost la Schimb de Carti. Apoi am rasfoit agenda pe care am facut prezenta si am inceput sa mi-i amintesc dupa cartile pe care le-au adus. Citind titlurile cartilor pe care le-am rasfoit mai devreme mi-am amintit si de stapanii lor.

Am vazut atatea carti noi azi ca m-am pierdut..as fi vrut sa ma inchid intr-un dulap si sa le citesc eu pe toate. 🙂 In general nu ma pricep la conversatie…nici azi nu m-am priceput prea bine. Lumea ar fi vrut mai multa conversatie iar eu nu prea am stiut cum sa o…intretin/provoc…poate data viitoare…

Cartile schimbate:

Leonard Cohen – Frumosii invinsi
Andrei Makine – Testamentul francez
Ian McEwan – Durabila Iubire
Dora Pavel – Agata murind
Par Lagerkvist – Piticul
Emile Zola – O pagina de dragoste
Antonio Tabucchi – Se face tot mai tarziu
Cartarescu – Gemenii
David Lodge – Ce mica-i lumea
Nina Berberova – Doamnele din Sankt-Petersburg
Horia Salca – Cum mi-l amintesc pe tata
Paul Guimad- Strada Le Havre
Kurt Vonnegut – Mama noapte
Asimov – Soarele gol
E.A.Poe – Aventurile lui Gordon Pyn
Liviu Lungu – Cetatea Licoar
D. Nicodim – Cautari eterne
Amelia Stanescu- Doar mie mi-e frica
Jack Kerouac – Pe drum

Print Friendly

Emotii si dorinte

Emotii multe si dorinte si mai multe…incerc sa make sense of it all…incerc sa nu ma simt persecutata sau nedreptatita. Stiu ca e o boala sau cel putin frustrare si complex dar mintea mea nu are inclinatii autoritare si ii este imposibil sa-mi controleze sentimentele. Vreau inca, le fel de copilareste ca si pana acum, sa stau acasa si sa-mi cada totul din…tavan…ca cerul e departe. Trebuie sa-mi infrang toate pornirile astea si sa imi doresc sa fac ce trebuie….numai ca mi se pare imposibil.
Intre timp, imi hranesc obsesiile si le ridic pe culmi niciodata de ele intalnite…

Daca vreodata va intrebati ce e aia pasiune….just look at her face….

P.S. I just have to:

Print Friendly

Problemele creierului

  1. Memorie fotografica

Am auzit cu totii de oameni cu asa numita “memorie fotografica”. De obicei, termenul este folosit pentru a denumi persoane care poseda o abilitate peste medie de a isi aminti informatii despre mediul lor inconjurator. Adevarata memorie fotografica, asa cum apare ea la Stephen Wiltshire este un dar cu adevarat extraordinar. Dl. Wiltshire este un savant autist iar cunoscutii il numesc “camera foto vie”. Pe cand avea 11 ani a desenat o reprezentare perfecta a imaginii din aer a Londrei dupa o singura excursie cu elicopterul, pana la numarul corect de ferestre al cladirilor mai importante ale orasului.

  1. Neurosifilis in stadiu tertiar

Neurosifilisul in stadiu tertiar este cea mai interesanta forma de sifilis, din punct de vedere cultural. Chiar inainte de instalarea paraliziei, pacientul sufera de iluzii de grandoare, simte ca intelege tot, se simte pe punctul de a face o descoperire monumentala care va schimba cursul istoriei pentru totdeauna, deasemenea simte o electricicate divina curgandu-i prin vene. Inca din starea preliminara a sifilisului tertiar, puterea de expresie nu este impiedicata, un sifilitic care este si artis poate produce o opera de arta care reflecta starea sa de spirit sau mai degraba starea creierului sau. Wilhelm Reich simtea ca a dezvaluit secretele universului, descoperind energia “orgone” (vitala), care putea fi acum acumulata in cutiile sale orgonale, care vor face centralele electrice complet nefolositoare. Hayden simtea ca Simfonia a Noua a lui Beethoven a fost compusa in aceste circumstante, dupa ce sifilisul ii distrusese auzul lui Beethoven si era pe cale sa ii distruga si creierul. […] Creierul unui sifilitic care se apropie de paralizie si nebunie este ca un bec care straluceste mai puternic chiar inainte de a arde..”

– fragment din Deborah Hayden, Pox: Genius, Madness, and the Mysteries of Syphilis (New York: Basic Books, 2003), 379 pp., Reviewed by E. Michael Jones, Ph.D.

3. Sinestezia

Sinestezia poate aparea intre aproape oricare doua simturi sau moduri de perceptie. Desi, logic, sunt posibile aproape toate combinatiile, cateva tipuri sunt mai frecvente.


Sinestezia grafem – culoare

In cazul sinesteziei gradem-culoare, una din cele mai intalnite forme, litere si numere individuale ale alfabetului (denumite colectiv grafeme), sunt “umbrite” sau “patate” cu o culoare. Desi pacientii cu sinestezie nu vor identifica aceleasi combinatii de numere si litere si culori, studiile arata ca sunt cateva puncte comune (de exemplu, A este de obicei rosu) .

Sinestezia culoare – muzica

In cazul sinesteziei culoare – muzica, pacientii recunosc culori in tonuri sau alte aspecte ale stimulilor muzicali (de exemplu, timbru sau gama).

  1. Savantism fara probleme majore de autism.

Daniel Paul Tammet este un savant autist britanic cu o inclinatie catre problemele de matematica, memorie secventiala. S-a nascut cu epilepsie congenitala infantila.

Tammet sustine ca in mintea sa. fiecare numar pana la 10.000 are o forma proprie, ca poate simti daca un numar este prim sau nu si “vede” rezultatele calculelor ca niste peisaje in mintea sa. A descris imaginea sa vizuala a numarului 289 ca fiind extrem de urata, 333 este foarte atragator, iar pi este superb.

Tammet detine recordul european la memorarea si recitarea numarului pi pana la 22,514 cifre in putin peste cinci ore.

Continuarea in numarul viitor 😛

Print Friendly

Tu cafe

Visez la uracioasele zile caniculare, suportabile numai printre stropi racorosi de mare vamaioata…visez la beri nenumarate si un paharel de tequila ca sa uit tot tot tot, visez la imbrtisari prelungi in frigul de la 3-4 dimineata, visez la o singura cafea suportabila…in Vama, la picioare pline de nisp si par ravasit de sarea marii…
Mi-e dor tare…e casa mea pana la urma…

Print Friendly

Despre status-uri si popularitate…

M-am si ne-am invatat sa judecam lumea dupa diferite lucruri…educatie, limbaj, aspect fizic, etc…dar iata ca in mirobolanta era a internetului gasim din ce in ce mai multe lucruri de judecat.
Ca de exemplu…m-am trezit de curand cu diferite persoane in lista de mess care nu s-ar afla acolo in mod normal. Dar, cum mess-ul asta a devenit si un mod de comunicare profesionala (ajuta cica la bondingul ala pentru care companiile mai mari organizeaza excursii and stuff) iaca si la mine in lista persoane practic necunoscute. Curios…exact acelasi lucru l-am patit acum ceva timp si cu numerele de telefon…hmm…

In fine..vroiam sa vorbesc despre statusuri. Un status smecher sau dubios sau agresiv sau pornografic iti garanteaza popularitate eterna in sufrageria colorata a messengerului. Daca alegi unul dintre statusurile predefinite (Busy, Not at my desk si celelalte) lumea crede ca mama sau tata sunt la calculator si te lasa in pace, pentru ca…numai ei pot fi atat de plicitisitor incat sa nu puna un status “original”. Daca scrii DND, BRB, Ocupat sau Nu deranjati…cu siguranta toti iti vor adresa un inocent “ce faci”. Preferatele mele sunt acelea cu: “Nu sunt decat pentru x, y sau z, restul DND.” Ce inventie geniala messul asta…poti dintr-o propozitie sa te faci disponibil pentru un numar limitat de persoane si in acelasi timp sa ii faci pe ceilalti sa se simta nedoriti…te face sa te simti o persoana cu adevarat importanta…macar virtual! Mai sunt intrebarile “Cine stie ce tema avem la mate?”, santajul emotional: “Cine ma iubeste sa dea buzz!” (By the way….urasc BUZZurile astea!!!!), reclamele: “Vand Nokia nustiudecare.”, linkuri catre diferite pagini de hi5…(bleah), statusuri din alea cu multe “k” si cuvinte formate numai din consoane pe care nimeni nu le intelege dar toti le considera “kul”, versuri si citate diferite cu cat mai epatante si mai lucitoare cu atat mai bine si or mai fi…cred ca trebuie redefinite categoriile ca eu m-am pierdut…Cu putina atentie, poti ghici intreaga viata a respectivului, incepand cu “Ma spal pe dinti” pana la “La spital cu nevasta…facem un bebe”.

BTW (adica by the way) stiati ca s-au inventat site-uri care ofera celor mai putin inspirati asemenea status-uri? (http://www.awaymessages.com/)

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.