Category Archives: Filme

Durerea naste lucruri extraordinare

Cand am inchis sambata noaptea memoriile lui Simone de Beauvoir am cugetat eu ce-am cugetat si pentru ca imi zburau gandurile in toate partile posibile mai putin catre somn am deschis televizorul sa mai omor niste neuroni ca poate-mi venea inapoi sus-numitul somn. Si am nimerit direct in Frida – the movie, un film pe care l-am mai vazut de cel putin doua ori si care mi se lipeste de suflet de fiecare data. Voi stiti deja ca eu nu prea vizionez filme caci le gasesc destul de plicisitoare in general dar sunt vreo cateva (unele mai rasarite altele de-a dreptul stupide) care ma tin cu beculetul aprins de-a lungul celor 120 de minute (or so) de magie cinematografica. Si Frida este unul din acele filme. Prima oara cand l-am vazut si am descoperit-o pe Frida Khalo am ramas intru totul si definitiv fascinata de ea ca personaj, de filozofia vietii ei si per total de gandul ca durerea naste lucruri extraordinare. De fiecare data cand am vazut filmul, m-au rascolit aceleasi sentimente si aceeasi inspiratie fericita, over and over again.

Dar parca niciodata pana acum nu am reusit sa ii apreciez si opera. Nu stiu daca o fi ca acum sunt ceva mai rasarita si consider ca nu tot Frumosul rasare musai din frumusete sau daca am privit reproduceri dupa tablourile ei intratat incat mi s-au lipit de retina si-s ca si ale mele si doar despre lucrurile tale (ca despre copii) nu poti spune ca-s urate. Cert este ca duminica dis de dimineata, dupa o noapte scurta cu vise bizare m-am infiintat la prima ora la targul de carti de pe Faleza, m-am asezat pe-o bancuta cu ochii la mare si consortul alaturi si am asteptat sa se deschida cortul in care salasluieste temporar o librarie estivala unde vazusem cu o saptamana in urma un album ieftin cu reproduceri dupa tablourile Fridei.

Si am devorat micile povesti de sub poze toata ziua de duminica si un pic din cea de luni si m-am scaldat in culorile calde ale Fridei in fiecare zi din aceasta saptamana grea a carei fiecare zi a fost punctata de ganduri la obsesia ei pentru moarte si durere si la cum durerea naste lucruri extraordinare!

Dar albumul meu este minuscul si acum imi doresc unul mai mare, ca sa ma holbez in pace la durerile Fridei si sa ma simt mica, mica si neinsemnata dar norocoasa ca simt.

Print Friendly

Julia Child – My Life in France

Stiu ca v-am zapacit cu cartile acestea care nu se gasesc in limba romana dar asta nu prea-i vina mea. Sincera sa fiu, as da orice sa le traduc chiar eu dar habar n-am pe cine ar trebui sa lingusesc pentru treaba asta sa ca intre timp, nu pot decat sa vi le prezint in original.

Probabil ca cei dintre voi care nu-s pasionati de gatit nu prea ar aprecia cartea aceasta pentru ca este plina de referinte culinare de tot felul; si cand zic plina nu glumesc – nu-i pagina fara o reteta sau o referinta la o reteta sau ingrediente sau povesti despre ingrediente si tot asa. Si ce deliciu pentru cititorul gurmand! Pasiunea cu care Julia Child vorbeste despre bucatarie este nemaintalnita pentru mine cu atat mai mult cu cat ea razbate printre frazele frumos cizelate ale nepotului ei care a ajutat-o sa scrie aceasta carte.

In felul ei, si aceasta carte este o poveste de dragoste, dragoste a Juliei pentru bucatarie, pentru Franta, pentru sotul ei si pentru viata – pe care a si trait-o din plin pana la minunata varsta de 91 de ani. Cartea povesteste in primul rand anii petrecuti de Julia Child impreuna cu sotul ei in dragul lor Paris dar si in Marsilia, Bonn, Washington, Oslo  si in final Cambridge(SUA) unde s-au stabilit dupa ce Paul Child s-a pensionat. Si desi aflam multe despre viata lor personala, cartea este cel mai mult, povestea nasterii unei alte carti – Mastering the Art of French Cooking – o carte de bucate cum nu mai fusese alta inaintea ei, in America si care i-a invatat pe Americani despre mancarea frantuzeasca si poate un pic si despre spiritul francezilor.

Cartea o gasiti pe Bookdepository la numai 8 euro si cred ca pe Amazon o gasiti si mai ieftina (pentru cei care se pricep sa avanta la cumparaturi peste ocean) asa ca nu-i deloc inaccesibila. De asemenea indraznesc sa va recomand sa vedeti si filmul Julie si Julia aparut in 2009. O mica parte din carte o veti regasi si in film dar ceea ce e cu adevarat deosebit la el este prestatia lui Meryl Streep care este o Julia Child absolut perfecta. Nu-s cine stie ce filmofila dar Meryl Streep este my all time favorite actor, nu-i rol in care sa nu mi se fi parut geniala.

Print Friendly

Sara Gruen – Apa pentru elefanti

Titlu original: Water for elephants
Autor: Sara Gruen

Citibilitate: da
Recomand: cu siguranta


Mi-am dat seama ca de ceva timp nu v-am mai scris despre carti. Adica, v-am scris despre carti, dar nu despre o carte anume. Si totusi, sa nu credeti ca n-am citit. Din contra…mi-e teama ca am uitat sa consemnez ce am citit si ca nu-mi voi aminti sa va povestesc despre toate cartile minunate de care m-am bucurat in aceste ultime saptamani.

Voi incepe cu sfarsitul, adica romanul pe care l-am terminat acum jumatate de ora. Intotdeauna e mai bine sa scriu despre carti de cum le-am terminat, lucru care nu se intampla aproape nicioada. It’s a shame really. In timp ce va scriu aceste randuri, arunc un ochi si la filmul ce poarta nume acestei carti. Lucru care iar se intampla destul de rar. Cartea insa mi-a placut atat de mult incat mi-e greu sa ma despart de ea asa de repede (se citeste fulgerator) asa ca m-am hotarat sa vad filmul pentru a prelungi placerea.

Nu mai tin minte care a fost ultima carte cu final fericit pe care am citit-o. Toata lumea pare convinsa ca un final fericit este demodat asa ca majoritate romanelor scrise recent prefera marile tristeti sau sfarsiturile in coada de peste. Nu zic nimic impotriva acestora, unele carti nu pot avea altfel de sfarsit decat cele mentionate mai-nainte. Totusi, de fiecare data cand gasesc o carte grozava care, pe deasupra, mai are si un final fericit, nu pot decat sa ma bucur. Presupun ca sunt oarecum traditionalista in lecturi, dar asa-mi place mie.:)

Revenind la micul roman, a fost o lectura placuta, usoara si reconfortanta dar in acelasi timp o surpriza. Povestea este emotionata si palpitanta, exact ca un film bun – parca-i scrisa special pentru marele ecran. In lipsa altor optiuni, un tanar pleaca in lume si dintr-o intamplare se alatura unui circ(in genul circurilor americane vechi – cele care circula cu trenul). Nu este insa cel mai vestit circ, ba chiar este cam pe duca dar toata lumea se chinuie sa-l tina la suprafata (fiecare din motivele proprii). Inevitabil, tanarul se indragosteste de sotia cea tanara si frumoasa a dresorului de animale (tot inevitabil, mai batran decat ea, violent, paranoic si schizofrenic pe deasupra). Situatia devine tensionata iar cei doi ajung la un conflict care va fi si punctul de pornire din care rabufnesc toate problemele ce culmineaza cu distrugerea circului. Acest lucru se dovedeste insa benefic pentru tanarul veterniar si iubita lui care traiesc hapily ever after impreuna cu elefantul si caii cei frumosi. Romanul este populat cu mai multe personaje interesante, tipice atmosferei de circ: un pitic morocanos, o elefantica inteligenta dar care nu vorbeste decat poloneza, niste cai superbi si talentati. Rolurile pe care le joaca aceste personaje si toate celelalte nu sunt foarte complicate dar alaturarea lor creeaza parca atmosfera circului pe care cititorul o poate simti pe deplin. Chiar pot spune ca mi-a placut infinit mai mult decat filmul, multe detalii lipsesc din acesta din urma, scenele din carte sunt mai complexe si mai vii.

Nu ma mai repet asadar, cartea este frumoasa, cititi-o! Filmul…poate doar daca va este mult prea lene pentru a citi cartea dar ar fi pacat pentru ca se citeste repede si usor (nu are decat vreo 300 de pagini – in 2 zile n-aveti ce face). Eu am citit-o in format digital dar este cu siguranta una dintre cartile pe care le doresc si in biblioteca reala.

Print Friendly

Tim Burton’s Alice in Wonderland

Nu-s mare cinefila…dar il ador pe Tim Burton. Fara sa vreau, fara sa-mi dau seama, m-am indragostit iremediabil de …imaginatia lui. Nu pot sa cred ce-i iese din..nu stiu cum sa zic..reflectoare? :)) Povesti atat de cunoscute devin din nou fascinante, inedite, noi! Acum pregateste Alice in Tara Minunilor. Ia priviti ce minunatii:


Ca sa nu mai zic ca a scris si o carte de poezii…suprarealiste – The Melancholy Death of Oyster Boy care a fost tradusa si la noi dar nu stiu cum o fi ca n-am vazut-o. Varianta in engleza mi-a placut insa foarte mult. In general nu agreez trecerile acestea de la Hollywood la literatura…dar de el chiar imi place :D. Mi-a placut inca de la Edward Scissorhands si am adorat The Nightmare before Christmas si Charlie and the Chocholate Factory; Corpse Bride si Sweeney Todd au fost chiar un deliciu pentru mine. Ador faptul ca-l distribuie pe Johnny Depp peste tot(da, il iubesc si pe Johnny Depp, recunosc). Ce mai…I love him! 🙂
Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.