Category Archives: Povesti De Dragoste

Ingredientele iubirii – Nicolas Barreau

Titlu original: Das Lacheln der Frauen (2010)

De cumparat in limba romana: 18 lei

Publicata de: Editura Allfa, colectia Strada Fictiunii

Dintr-o intamplare, saptamana trecuta am citit o carte potrivita cu sarbatoarea care a incheiat saptamana – o carte simpatica despre iubire. Ingredientele iubirii mi-a atras atentia acum ceva timp cand am citit despre ea la Margot. In mod normal, nu cred ca m-ar fi atras romanul acesta dar data fiind recomandarea lui Margot si faptul ca mi-a placut tare mult coperta, am zis ca merita o sansa.

Povestea de dragoste (caci despre asta este vorba) e una destul de simplista, potrivita pentru un film usor. Mi-a amintit foarte multe de filmul You’ve got mail cu Merg Ryan, unul din cele mai faine comedii romantice pe care le stiu (un film regizat de Nora Ephron de care va povesteam acum ceva timp). Protagonista romanului se indragosteste de un barbat (un scriitor) a carui carte o citeste si trece prin tot felul de aventuri pentru a se intalni cu acesta in realitate. Problema este insa ca acest autor nu este cine crede ea, ba chiar, respectivul isi doreste foarte mult sa nu se afle cine este el cu adevarat. Asta pana cand se indragosteste si el de frumoasa noastra.

Prima parte a romanului mi-a placut foarte mult, mi s-a parut interesanta si scrisa alert si concentrat. Dupa jumatate, mi s-a parut ca lucrurile nu mai sunt atat de serioase, unele personaje m-au cam enervat, mi s-au parut nerealist de naive. Am avut impresia ca scriitorul a obosit cumva si nu a mai fost atent.strada fictiunii

Actiunea se petrece (unde altundeva decat) in Paris, unde domnisoara Aurelie este patroana de mic restaurant boem, recent parasita de iubit si pasionata de bucatarie. La sfarsitul romanului gasim chiar cateva retete mentionate in roman dintre care gateau au chocolat imi face cu ochiul si poate o voi incerca si eu curand.

Multe dintre elementele acestui roman sunt destul de cliseice si nu pot spune ca exista vreun element sau o anume directie a actiunii pe care sa n-o prevad. Totusi, m-am trezit citind-o cu placere, cu relaxare, bucurandu-ma de poveste si de unele detalii simpatice. Autorul are un anumit talent in a descrie personajele, a le desemna caracteristici haioase, pasiuni interesante. Si mai are si inspiratia sa presare in poveste tot felul de referinte la arta, filme, literatura, muzica, arta culinara dar si cateva ganduri (probabil) personale pe care le insereaza printre randuri.

“Anii n-au nicio insemnatate. Important e ce se intampla in decursul lor.”

“Cand suntem nefericiti, fie nu vedem absolut nimic si lumea devine complet absurda, fie vedem lucrurile neobisnuit de clar si, dintr-o data, totul pare sa capete sens.”

“Teoria mea e ca oamenii care scriu romane si ne deapana povesti se impart in trei grupuri mari.

Cei care fac parte din primul grup nu scriu decat despre ei insisi – aici intra multe nume mari ale literaturii.

Al doilea grup e format din oamenii care poseda un talent de invidiat de a nascoci povesti. Stau in tren, se uita pe fereastra si dintr-o data le vine cate o idee.

In cele din urma, exista acei oameni pe care i-am putea numi impresionistii tagmei scriitoricesti. Darul lor e acela de a descoperi povestile. Acestia strabat lumea in lung si-n lat, deschid bine ochii si culeg din copaci intamplari, stari de spirit si mici scene, ca pe cirese.

Un gest, un zambet, felul in care cineva isi piaptana parul pe spate sau isi leaga sireturile de la pantofi. Instantanee in spatele carora se ascund povesti. Povesti care devin imagini. “

Per total, este un roman destul de simpatic si relaxant. L-am citit cu placere si pentru ca am primit doua exemplare, unul dintre voi il va primi pe al doilea.

Asadar, lasati-mi un comentariu in care sa-mi spuneti ce carti ati citit la recomandarea mea (adica le-ati gasit pe blog si ce am scris eu v-a inspirat sa le cititi) si peste-o saptamana cand se termina si cu saptamana asta a dragostei, hotarasc la cine pleaca romanul. 🙂 Concursul este deschis si pentru cititorii mei din alte tari. 🙂 Castigatorul va fi anuntat pe pagina de Fb a blogului.

ingredientele iubirii

 

Print Friendly

Cuvinte de iubire – Guy de Maupassant

Acum ceva timp, editura All m-a surprins cu o colectie foarte faina care se numeste Iubiri de altadata. Mi-a placut de cum am pus ochii pe ea – carti in format de buzunar (numai bune de plimbat dupa tine), coperti frumoase numai bune de infrumusetat biblioteca si mai ales, povesti alese pe spranceana – povesti de dragoste, in toate ipostazele ei. Colectia include autori clasici si titluri cunoscute si este de o dragalasenie pe care numai fetele pot sa o inteleaga. 😀 Sunt cartile perfecte de daruit iubitei sau sotiei (de preferat toate deodata! :))).

Cea cu care am inceput eu este colectia de povestiri a lui Guy de Maupassant – Cuvinte de iubire. Maupassant aduna la un loc o serie de povesti despre amorul in Franta secolului 19. Mai degraba decat povesti de dragoste, acestea sunt ironii fine la adresa acestui sentiment si mai ales a oamenilor care-l traiesc in fel si chip, autorul fiind un fin observator al comportamentului oamenilor care se pretind indragostiti. Este o colectie amuzanta si antrenanta care include tot felul de istorii si personaje de la cele mai haioase la unele aproape tragice dar pastrand totusi un umor subtil care te face sa revii mereu la carticica aceasta plina de haz. Ironia care razbate printre randuri este un adevarat deliciu. Imi plac foarte mult povestile acestea pline de umor subtil care aduc in evidenta neajunsurile oamenilor si care-mi amintesc de Caragiale. A fost o placere si o relaxare sa-mi petrec timpul alaturi de povestirile lui Maupassant, ceea ce va doresc si voua. 🙂

Carticica este 20 lei pe site-ul editurii si se gaseste acum in mai toate librariile.
Din colectie mi-au mai atras atentia:

Ea si el – George Sand

Ali si Nino – Kurban Said

Femeia de ciocolata – Gib Mihaescu

Prima iubire – Turgheniev

Iubire si gimnastica – Edmondo de Amicis

Sotii de artisti – Alphonse Daudet

O mica gluma – Cehov

Print Friendly

Oi infuriate – sau despre dragostea urata

Pe cat de ciudat este titlul acestei carti, pe atat de diferita este cartea de ceea ce citesc de obicei. Si totusi, dupa o noapte cu ea in gand realizez ca mi-a placut mai mult decat credeam citind-o. Subiectul este unul obisnuit pentru viata reala dar destul de neintalnit de mine in carti. O femeie se indragosteste de un dependent de droguri. Aceasta dragoste nu este una ca-n filme. Tipul e nesuferit, o respinge, isi apara cu inflacarare viciul si nu recunoaste eforturile ei de a-l ajuta decat poate in ultimele sale clipe. Ea insasi este un personaj cu probleme, rupta de familie, fara servici, implicata mereu intr-o aventura de-o noapte sau alta. El ii devine astfel scop si motivatie si tot ce face si gandeste este indreptat spre el. E o iubire care pe ea o imbolnaveste si pe el il lasa rece. Nu mi-a fost clar nici la sfarsit daca el o iubea intradevar. De fapt, inclin sa cred ca sub influenta cocainei, creierul nu prea mai este in stare de cine stie ce sentimente.

Incercand sa gasesc informatii despre acest roman si negasindu-le mi-am dat intr-un final seama de ce. Oamenilor nu le plac adevarurile urate, nu vor sa stie despre ele, nu vor sa le fie aduse in fata ochilor. Iar romanul acesta chiar cu asta se ocupa. In loc sa scrie vesnica poveste romantica despre suflete pereche si dragoste nemarginita, autoarea ne vorbeste despre o dragoste asa cum este ea (atat de des) in realitate – chinuitoare, dureroasa, imposibila. Se spune ca dragostea poate sa mute muntii din loc. E doar o vorba…romanul acesta ne aminteste de acest lucru cu atata claritate si cruzime incat la sfarsit, mai ca-ti vine sa plangi. Dragostea e o poveste. Ea nu muta muntii din loc, ea nu este suficienta pentru a supravietui, ea nu este decat o iluzie chimic biologica in care ne azvarle corpul acesta al nostru pe care nu-l intelegem. Asta ne arata acest roman, acest adevar atat de suparator si amar pe care atatia dintre noi l-am trait macar odata in viata. Si poate datorita lui cartea aceasta nu este comentata, recenzata, prezenta in lumea online a cititorilor. Pentru ca nimeni nu vrea sa-i fie aruncate in fata astfel de lucruri. Nimeni nu citeste pentru a se intrista, supara, deprima.

Si totusi, pentru mine, o carte care-mi starneste emotii (de orice fel ar fi acestea) este o carte valoroasa si din acest motiv va scriu acum despre ea si v-o recomand. Pe mine m-a suparat si frustrat: este usor vulgara pe alocuri ceea ce mie nu-mi place iar personajele sunt cu adevarat nesuferite de cele mai multe ori; dar m-a si impresionat si intristat pana la lacrimi spre sfarsit – un sfarsit care aminteste de singuratatea eterna a fiintei umane, de o zicala care a fost poate prea prezenta in copilaria si adolescenta mea. Ne nastem si murim singuri.

Ce parere aveti despre acest fel de romane care starnesc in noi sentimente nu neaparat pozitive, care ne amintesc de lucruri la care nu prea vrem sa ne gandim? Le-ati alege ca lectura sau preferati sa nu va intalniti cu ele?

Cartea este 20 lei pe site-ul editurii. Nu uitati ca fiecare comentariu in plus inseamna inca un pas catre plantarea unui pomisor prin campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA si ca fiecare comentariu inseamna o noua sansa de a castiga un pachet de carti oferit de mine.

P.s. V-am scris azi despre ea pt ca am facut supradoza de roz, inimioare, ingerasi si sf. Valentin. Asa ca na…sa va fie de bine.

Print Friendly

Jeffrey Eugenides – Intriga Matrimoniala

Titlu original: The Marriage Plot (2011)

Traducere in limba romana: la editura Polirom

De cumparat in limba engleza: 6.94 euro

De cumparat in limba romana: 30 lei

Printre cele mai bune carti citite de mine anul trecut, Intriga matrimoniala a fost in acelasi timp si una dintre cele mai frustrante. Imi place enorm cand un roman imi starneste emotii (de orice fel ar fi ele) iar acesta a facut-o cu varf si indesat. Cele doua personaje principale m-au enervat atat de tare incat de nenumarate ori am lasat cartea pe noptiera si mi-am facut un ceai pentru ca simteam ca-mi vine sa arunc cu ea pe geam. 🙂

Madeleine si Leonard sunt doi indragostiti mai altfel; de fapt nici nu prea li se potriveste acesti titlu caci desi se iubesc, viata lor impreuna este o lupta continua cu ei insisi si unul cu celalalt. Intre timp, Mitchell este al treilea colt al triunghiului, perfect convins ca el si Madeleine sunt facuti unul pentru celalalt.  Si astfel, in jurul acestor trei personaje, se tese o poveste despre relatii si dificultatile lor, despre sacrificiile pe care le facem (sau nu) pentru succesul unei relatii si pentru…iubire. E greu de spus care dintre cele trei personaje este mai important – fiecare in parte pare sa fie un exemplu pentru o idee. Catre sfarsit s-ar putea spune chiar ca de fapt Mitchell este cel important in aceasta poveste, el este cel care creste, se maturizeaza, invata sa priveasca adevarul.
Dar, nu se poate ignora nici povestea Madeleinei si a lui Leonard, cei doi care se iubesc si se lupta in permanenta, care se ranesc si se straduiesc sa mentina vie o relatie imposibila din motive atat de realiste incat nu ai nici o problema, ca cititor, sa le crezi. Astfel, relatia lor nu este deloc o romanta, romanul nu pare o poveste de dragoste ci un manual complex despre relatii care trebuie studiat cu atentie.

 In ciuda frustrarii pe care mi-a starnit-o romanul, am stiut ca trebuie sa mai citesc ceva de acest autor, astfel incat am inceput deja Middlesex (un audiobook din fericire – nu mai ascultasem demult unul).

Va las si cateva citate care mi-au placut, poate va starnesc interesul. Privind in urma, realizez ca mi-a placut romanul mai mult decat am crezut initial si il recomand asadar, cu mare drag.

People don’t save other people. People save themselves.

One thing I learned, between addiction and depression? Depression a lot worse. Depression ain’t something you just get off of. You can’t get clean from depression. Depression be like a bruise that never goes away. A bruise in your mind. You just got to be careful not to touch where it hurts. It always be there though.

They were moving along like that, each cupping a handful of the other. In Madeleine’s face was a stupidity Mitchell had never seen before. It was the stupidity of all normal people. It was the stupidity of the fortunate and beautiful, of everybody who got what they wanted in life and so remained unremarkable.

Grief was physiological, a disturbance in the blood. Sometimes a whole minute would pass in nameless dread – the bedside clock ticking, the blue moonlight coating the window like glue – before she’d remember the brutal fact that had caused it.

Print Friendly

Despre iubire si iluzii si multe intrebari

Citesc despre iubire intr-o carte scrisa din dragoste pentru Francoise Sagan – scriitoare de care eu nu am citit nimic (stau foarte prost la capitolul literatura franceza) dar al carei farmec m-a prins usor.

Povestea unei iubiri m-a tinut, in saptamana ce-a trecut, legata de lumea care pe mine ma echilibreaza si ma ajuta sa depasesc diverse situatii – lumea lecturii. Nu stiu cum s-a potrivit sa o citesc exact atunci cand aveam nevoie de ea si cum toate gandurile scriitoarei, asternute pe hartie dintr-o iubire enorma, mi-au temperat si mie anumite stari si m-au invatat lucruri pe care le stiam deja dar cine stie pe unde se pierdusera.

Dragostea pentru o scriitoare renumita, excentrica, bogata, dependenta de droguri si inconjurata de admiratori nu e usoara dar…pana la urma dragostea nu-i prea usoara oricum iar carticica aceasta transmite o liniste si o impacare cu iubirea care m-a uns pe suflet.

“Cine poate fi mai imbecil decat un indragostit?  …   Pentru ca cel pe care-l iubim nu exista.”

Am contemplat toata saptamana aceasta iluzie a iubitului si am ajuns intr-un sfarsit la aceeasi concluzie cu autoarea. Fara nici un pic de ironie pot spune ca merita sa iubesti o iluzie dar e important sa o constientizezi ca atare si sa ii accepti si realitatea ca fiind diferita. Se zice la noi ca niciodata nu iese fum fara foc si intradevar asa este caci orice iluzie cat de mare ar fi, undeva un sambure de adevar tot are si dragostea respectiva nu s-a nascut din nimic. Si pana la urma, ‘Tis better to have loved and lost. Than never to have loved at all” – adaptabila la – e mai bine sa iubesti o iluzie decat sa nu iubesti deloc!

Cu acestea-n gand si suflet va doresc o saptamana linistita, plina de iubire, fie ea si pentru o iluzie!

P.S. Voi ati citit ceva de Sagan? Cum v-a placut? Ce parere aveti despre citatul de mai sus despre iubitul care nu exista? Vi se intampla sa cititi uneori exact cartea de care aveati nevoie?

P.S. 2 – cartea-i doar 10 lei la Nemira.

Print Friendly

Sara Gruen – Apa pentru elefanti

Titlu original: Water for elephants
Autor: Sara Gruen

Citibilitate: da
Recomand: cu siguranta


Mi-am dat seama ca de ceva timp nu v-am mai scris despre carti. Adica, v-am scris despre carti, dar nu despre o carte anume. Si totusi, sa nu credeti ca n-am citit. Din contra…mi-e teama ca am uitat sa consemnez ce am citit si ca nu-mi voi aminti sa va povestesc despre toate cartile minunate de care m-am bucurat in aceste ultime saptamani.

Voi incepe cu sfarsitul, adica romanul pe care l-am terminat acum jumatate de ora. Intotdeauna e mai bine sa scriu despre carti de cum le-am terminat, lucru care nu se intampla aproape nicioada. It’s a shame really. In timp ce va scriu aceste randuri, arunc un ochi si la filmul ce poarta nume acestei carti. Lucru care iar se intampla destul de rar. Cartea insa mi-a placut atat de mult incat mi-e greu sa ma despart de ea asa de repede (se citeste fulgerator) asa ca m-am hotarat sa vad filmul pentru a prelungi placerea.

Nu mai tin minte care a fost ultima carte cu final fericit pe care am citit-o. Toata lumea pare convinsa ca un final fericit este demodat asa ca majoritate romanelor scrise recent prefera marile tristeti sau sfarsiturile in coada de peste. Nu zic nimic impotriva acestora, unele carti nu pot avea altfel de sfarsit decat cele mentionate mai-nainte. Totusi, de fiecare data cand gasesc o carte grozava care, pe deasupra, mai are si un final fericit, nu pot decat sa ma bucur. Presupun ca sunt oarecum traditionalista in lecturi, dar asa-mi place mie.:)

Revenind la micul roman, a fost o lectura placuta, usoara si reconfortanta dar in acelasi timp o surpriza. Povestea este emotionata si palpitanta, exact ca un film bun – parca-i scrisa special pentru marele ecran. In lipsa altor optiuni, un tanar pleaca in lume si dintr-o intamplare se alatura unui circ(in genul circurilor americane vechi – cele care circula cu trenul). Nu este insa cel mai vestit circ, ba chiar este cam pe duca dar toata lumea se chinuie sa-l tina la suprafata (fiecare din motivele proprii). Inevitabil, tanarul se indragosteste de sotia cea tanara si frumoasa a dresorului de animale (tot inevitabil, mai batran decat ea, violent, paranoic si schizofrenic pe deasupra). Situatia devine tensionata iar cei doi ajung la un conflict care va fi si punctul de pornire din care rabufnesc toate problemele ce culmineaza cu distrugerea circului. Acest lucru se dovedeste insa benefic pentru tanarul veterniar si iubita lui care traiesc hapily ever after impreuna cu elefantul si caii cei frumosi. Romanul este populat cu mai multe personaje interesante, tipice atmosferei de circ: un pitic morocanos, o elefantica inteligenta dar care nu vorbeste decat poloneza, niste cai superbi si talentati. Rolurile pe care le joaca aceste personaje si toate celelalte nu sunt foarte complicate dar alaturarea lor creeaza parca atmosfera circului pe care cititorul o poate simti pe deplin. Chiar pot spune ca mi-a placut infinit mai mult decat filmul, multe detalii lipsesc din acesta din urma, scenele din carte sunt mai complexe si mai vii.

Nu ma mai repet asadar, cartea este frumoasa, cititi-o! Filmul…poate doar daca va este mult prea lene pentru a citi cartea dar ar fi pacat pentru ca se citeste repede si usor (nu are decat vreo 300 de pagini – in 2 zile n-aveti ce face). Eu am citit-o in format digital dar este cu siguranta una dintre cartile pe care le doresc si in biblioteca reala.

Print Friendly

Reading update – 15 mai

Au trecut mai mult de 2 saptamani de la ultimul update ceea ce nu inseamna ca n-am citit ci doar ca m-am cam lenevit cu netul si am omis sa dau raportul pe aici. 🙂 Sa recuperez asadar:

Am sa incep cu audiobook-urile pentru ca am cam incheiat sezonul lor. Este in sfarsit destul de cald afara incat sa merg la servici cu bicicleta si cum nu pot fi atenta si la drum si la carte, voi renunta la ipod pentru o perioada. Ultimele carti ascultate au fost Amsterdam de Ian McEwan despre care am scris deja si The Hundred Secret Senses, a doua carte de Amy Tan pe care o citesc si care mi-a placut nespus. Nici prima nu a fost de lepadat dar aceasta mi-a placut infinit mai mult. Si nu este vorba doar despre subiect (despre care voi scrie cu alta ocazie) ci si despre felul in care a fost citita de catre autoare insasi. Fiecare personaj avea propria voce si desi cititoarea a fost aceaiasi tot timpul, am simtit intreaga carte ca pe o piesa de teatru. Desigur, faptul ca autoarea are, in mod natural, accent chinezesc conteaza foarte mult. Desi nascuta in America, Amy Tan a deprins totusi de la parintii sai tonalitatea si accentul caracteristice limbii engleze vorbite de chinezi. Acest lucru nu face decat sa sporeasca placerea de a asculta cartea care este oricum superba. Voi reveni la ea intr-o postare ulterioara.

In rest, citesc intens pe Kindle. Intr-atat incat, spre rusinea mea, cartile de-adevaratelea stau teanc pe noptiera, biblioteca, la oglinda, prin sertare, etc. si nu le mai baga nimeni in seama. Port uneori conversatii imaginare cu ele (nu prea des, nu va ingrijorati :)) si stiu ca-s cam geloase dar n-am ce-i face…I have a new and most amazing toy! 😀

Am citit asadar prima carte din colectia autorului britanic Jasper FForde – The Eyre Affair. Mi-a placut destul de mult incat sa-mi doresc sa le citesc si pe celelalte desi nu sunt prea sigura ca asta se datoreaza romanului in sine cat mai degraba problemei pe care o am cu serialele neterminate…I have to see/read everything, pana la capat!

Azi termin si The Forty Rules of Love de Elif Shafak, o carte interesanta dar destul de mult sub asteptarile mele. Nu as fi spus ca-o mare lucru de capul ei daca nu o vedeam intr-un top cele mai frumoase povesti de dragoste. Nu-mi pare asa, am citit mult mai faine.

Citesc inca Complete without kids si Moonwalking with Einstein,carti non fiction, ceea ce in capul meu este sinonom cu lectura lenesa. Citesc cate putin si deloc constant. Asta nu inseamna ca nu imi plac, ci doar ca imi ia mai mult timp sa le rumeg.

Atat for now. See you! 🙂

Print Friendly

Singuratatea numerelor prime – Paolo Giordano

Titlu original: La solitudine dei numeri primi
Traducere: Shaun Whiteside
Autor: Paolo Giordano
Lungime: aprox. 379 pag
Citibilitate: da
Recomand: cu mare entuziasm

Am terminat azi acest roman care mi-a rascolit tristetile si melancoliile toata saptamana. Plang des la filme dar rar la carti iar aceasta a fost una dintre acele  raritati.  O poveste atat de trista despre o dragoste cum numai in realitate poti sa intalnesti – plina de dureri si impedimente, incurcata mereu de frustrari si temeri.

Cele doua personaje ale povestii, un baiat si o fata ale caror vieti sunt influentate de traumele copilariei se intalnesc intr-o dragoste pe care nu sunt capabil sa o traiasca sau macar sa o recunoasca. Citindu-le povestea, am stat mereu cu sufletul la gura, mi-am dorit mereu sa se “termine cu bine” si m-am emotionat cand am ajuns la paginile finale, atat de triste si totusi frumoase asa cum numai povestile de dragoste pot fi.

Pe buna dreptate zicea Octavian ca este una dintre cele mai frumoase carti de dragoste desi nu cea mai vesela. Cei doi protagonisti sunt atat de cufundati in propria lor durere incat atunci cand se gasesc, nu reusesc sa isi exteriorizeze sentimentele. Iubirea lor se chinuie si ii chinuie in loc sa ii ajute sa-si depaseasca traumele. Povestea lor pur si simplu broke my heart, m-a impresionat mai mult decat orice alta carte din ultima perioada.

Paolo Giordano este un autor despre care habar nu aveam inainte de acest roman dar pe care il voi urmari cu siguranta. Mai ales acum ca am aflat ca este fizician. Great minds have many interests and talent – am crezut acest lucru intotdeauna! Descoperirea aceasta mi-a explicat si imbinarea perfecta intre povestea de dragoste si mici explicatii matematice referitoare la numerele prime. Privita din acest punct de vedere romantic, teoria numerelor prime pare atat de frumoasa cum nici nu v-ati fi putut inchipui atunci cand ati invatat-o in scoala. Numerele prime se divid numai cu 1 si cu ele insele. Sunt intotdeauna despartite desi au aceste detalii ciudate in comun (la fel ca si cei doi protagonisti ai cartii). Sirul de numere prime este neregulat dar din cand in cand apar cate doua numere apropiate dar care nu reusesc totusi sa se atinga (ex: 17 si 19). Pe masura ce inaintam cu numaratoarea, aceste cupluri devin din ce in ce mai rare dar chiar atunci cand crezi ca nu au fost decat greseli, apar din nou. Este o interpretare frumoasa a teoriei sufletelor pereche in care mie imi place sa cred.

Autorul este face treceri subtile intre matematica si literatura, totul este natural si delicat iar romanul se citeste pe nerasuflate. Romanul s-a inscris cu siguranta pe lista cartilor care trebuie recitite!

Daca doriti cartea in limba romana, o puteti achizitiona de aici.

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.