Category Archives: Thriller

Update de lectura – octombrie 2015

Nici nu stiu cat timp a trecut de la ultimul update de lectura si cum computerul acesta se misca ingrozitor, mi-e foarte lene sa caut in urma si sa va spun exact. Cert este ca am citit multicel in ultimele luni, chiar daca nu la fel de mult ca in anii trecuti. Am avut multe saptamani de inactivitate pe acest plan, zile intregi in care pur si simplu nu ma deranjam nici sa rasfoiesc vreo carte, daramite sa mai si citesc. Dau vina pe Facebook pentru asta, pe crosetat, dar si pe faptul ca am avut de studiat online anumite subiecte care mi-au acaparat complet atentia si interesul.

Asadar, sa ne traiasca Goodreads, ca altfel nu puteam sa tin nicio evidenta! 🙂

Toni Morrison – Iubire (2 )  Dupa ce Preaiubita a primit patru stelute cu felicitari, o recenzie lunga cat o zi de post si mi-a lasat in minte imaginea vie a unei societati despre care nu stiam mare lucru, mi-am zis ca e musai sa mai citesc Toni Morrison si eram nerabdatoare sa ajung si la Iubire. Din pacate, m-am concentrat cu greu, romanul este scris in doua planuri si cateva voci diferite care se confunda. Este posbil sa fie vorba de o traducere grea, care nu a reusit sa redea toate fineturile limbajului pe care-l foloseste Toni Morrison (Am citit Preaiubita in engleza). M-am motivat greu sa o duc pana la capat, am sarit cateva pagini, nu am rezonat deloc cu povestea sau personajele. Imi pare rau si ma simt vinovata pentru cele doua stelute pe care i le-am dat cu plictiseala dar asta a fost. Nu ne-am potrivit. Mergem mai departe. Am si Jazz la rand tot pentru anul acesta.

Cazul Eduard Einstein – Laurent Seksik (3 ☆) a fost o poveste foarte interesanta, reala dar romantata, despre boala fiului lui Einstein. Talentul, inteligenta sau educatia lui Eduard nu l-au ajutat la nimic atunci cand i s-a declansat schizofrenia si cum nici tratamentele din vremea aceea nu erau prea eficiente, tanarul isi petrece mare parte din viata internat intr-un sanatoriu. Povestea oscileaza intre punctele de vedere ale protagonistilor – Eduard si parintii sai  ceea ce este destul de interesant, avand in vedere ca fiecare are o imagine complet diferita asupra situatiei. Nu de putine ori pe parcursul romanului am avut o senzatie destul de neplacuta referitor la marele om de stiinta Albert Einstein care nu a fost la fel de “mare” in ceea ce priveste relatiile cu familia sa. Autoarea lasa sa se inteleaga ca intentiile au fost bune dar comportamentul acestuia fata de prima sotie si cei doi fii ai sai nu este chiar de admirat. Per total, romanul mi-a placut destul de mult si l-am citit cu mare interes.

Oona & Salinger – Frédéric Beigbeder (3 ☆) face parte din aceeasi categorie cu romanul de mai sus, si anume carti pentru curiosi. Citesc mai mereu cu interes atfel de romane/ povesti romantate care se refera la vietile unor personalitati celebre asa ca orice titlu nou imi starneste curiozitatea. Oona & Salinger nu a fost atat de captivanta ca si cartea despre care va scriam mai sus dar mi-a placut la fel de mult. Salinger nu se numara printre scriitorii mei preferati si despre Oona nu stiam absolut nimic (este fiica lui Eugene O’Neill) si pana la urma povestea scrisa de Beigbeder este imaginara, dar cel mai mare atu al ei este ca include cateva portrete interesante ale unor figuri precum Hemingway sau Chaplin. Recunosc ca am citit cu plictiseala anumite fragmente si cu mare interes altele asa ca mediocritatea celor 3 stelute i se potriveste perfect.

Craiasa zapezii – Michael Cunningham (2 ☆) Nu mai tin minte cum am ajuns la concluzia ca o sa-mi placa enorm de mult acest roman si am fost extrem de dezamagita citindu-l. Ca sa va spun drept, nu mai tin minte mare lucru din el (l-am citit acum cateva luni). Mi s-a parut haotic, n-am inteles mesajul, nici personajele. Poate ca n-am fost eu intr-o stare prea filozofica atunci cand l-am citit sau poate ca pur si simplu nu am inteles care-a fost scopul acestui roman.

Alice Walker – Culoarea purpurie (5 ) Una dintre putinele carti din aceasta perioada care nu mi-a inselat asteptarile. O poveste superba, tulburatoare, demna de toate laudele care i se aduc. Mi se pare ca am vazut si filmul la un moment dat dar asta nu m-a impiedicat sa ma bucur de roman ci parca a completat cumva imaginea personajelor. Este o poveste despre feminitate, despre dragoste si dureri, despre viata grea pana la absurd a unor oameni care se nasc si traiesc in discriminare. Din aceeasi categorie cu Preaiubita, mai buna decat Culoarea sentimentelor sau Viata secreta a albinelor si la fel de memorabila.

Onoare – Elif Shafak (4 ) Desi am mai citit Elif Shafak, cred ca nici una dintre cartile ei nu mi-a placut chiar asa de mult ca aceasta. Mi se pare desavarsita in ceea ce priveste portretul unei civilizatii islamice care se lupta intre pastrarea traditiilor si integrarea lor intr-o lume diferita. Personajele sunt aproape prizoniere ale acestor cutume sociale cu care au crescut si de multe ori par a se stradui din greu pentru a renunta la ele sau a le transforma in obiceiuri acceptate de societatea actuala. Amintirile unui trecut traditionalist si actiunile necesare pentru a trai in modernitatea prezentului se intrepatrund, oferind o imagine tulburatoare dar clara aspura greutatilor unei familii de emigranti musulmani in Londra. Elif Shafak mi se dezvaluie in sfarsit ca o scriitoare deosebit de iscusita dar si foarte versatila. Diferentele majore intre cele patru carti scrise de ea pe care le-am citit m-au dus la concluzia ca este o autoare imposibil de judecat dupa doar o carte. De fapt, ma intereseaza mai putin acum sa o pun intr-o anume categorie cat, mai degraba, sunt curioasa cum sunt restul volumelor ei.

Aici despre: Bastarda Istanbulului, Lapte negru, Cele patruzeci de legi ale iubirii

Alte lecturi din timpul verii despre care nu am apucat sa va scriu:

Generalul armatei moarte – Ismail Kadare (3 )

Melancolica moarte a Baiatului-stridie – Tim Burton (4 )

Laur – Evgheni Vodolazkin (4 ) – desi cu indulgenta pentru ca nu mi-a placut nici pe departe atat de mult pe cat a fost laudata.

Calatoria unei femei care nu se mai temea de imbatranire – Gabriel Osmonde (4 )

Simon Sebag Montefiore – Intr-o noapte de iarna (3 )  – Noroc ca am citit de curand Stalin. La curtea tarului rosu ca altfel nu stiu in ce context as fi plasat romanul asta. Nu m-a impresionat cine stie ce, nu a fost atat de captivanta pe cat ma asteptam dar a fost o lectura usoara, simpatica.

Robert Galbraith – Viermele de matase (3 ) – Citita doar de dragul autoarei (Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling), mi s-a parut destul de slaba.

Sotia Tacuta – A.S.A Harrison (4 ) – Un thriller atat de captivant incat l-am citit in mai putin de 12 ore, cu tot cu cateva ore de somn in noaptea respectiva. Mi-a placut abordarea mai mult decat subiectul destul de banal dar si ritmul alert si fara lălăieli inutile.

Gradina ceturilor din amurg – Tan Twan Eng (3 )

Se zice ca “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul” si cam aceasta ar fi concluzia mea dupa ultimele luni de lectura. Pe viitor as vrea sa-mi bazez mai mult alegerile de lectura pe propria inspiratie sau recomandarile catorva persoane de incredere si mai putin pe online si “moda” zilei.

P.s. Tineti cont de faptul ca notarea cu stelute este preluata de pe Goodreads. E greu sa apreciezi in acelasi sistem atat fictiunea cat si nonfictiunea sau carti din genuri diferite. Notez intotdeauna cartile in functie de experienta mea trecuta cu respectiva categorie fara sa compar intre ele genuri diferite.

Print Friendly

Update de lectura la sfarsit de an

Nu am foarte multe de spus despre cartile de azi dar am vrut sa le mentionez inainte de a merge mai departe. Despre primele doua as fi vrut sa va scriu mai pe larg dar cum le-am citit intr-o perioada destul de neplacuta, nu am avut inspiratie sa le dedic cate un articol separat. Sper totusi sa le dati o sansa daca va pica in mana pentru ca sunt doua carti bune care merita.

Campul cu iarba neagra – Belinda Bauer (4 ) aceasta a fost cea mai mcampulare surpriza din ultima vreme. Nu m-as fi asteptat in vecii vecilor sa-mi placa. Nu citesc prea des thrillere si nici nu imi amintesc sa ma fi impresionat vreunul in mod deosebit (ba da, Inainte sa adorm) asa ca am inceput lectura cu reticenta si fara prea mari asteptari. Si iata ca am descoperit o autoare talentata, care scrie limpede si atragator o poveste ce ar putea foarte usor sa devina destul de neplacuta din cauza subiectului (personajul negativ este un pedofil condamnat). Campul cu iarba neagra este insa o poveste palpitanta, care te tine in suspans si te face sa te atasezi de personaje. De fapt, acestea sunt descrise in asa fel, incat ajungi sa simpatizezi pana si personajul negativ (in ciuda faptului ca este un criminal periculos). Are asadar toate ingredientele unui thriller de succes pe care nu veti regreta ca l-ati citit. [22lei – Lirbis]

Confidentul – Helene Gremillon (4 ) a fost una dintre putinele carti electronice cumparate de mine de pe Elefant. Am citit-o pe ipad, ceea ce nu a fost atat de obositor pe cat ma asteptam, ba chiar e destul de util sa ai un reader cu lumina incorporata. Poate ca ar fi o idee sa-mi pensionez Kindle-ul cel vechi dar nu, nu ma indur. Nu o sa ma indur niciodata, il iubesc prea mult. :)) Mi s-a deschis insa apetitul pentru cartile citibile pe iPad desi nu si pentru cumparaturile din magazinul mentionat mai sus. Revenind la roman, presupun ca e vorba tot despre un thriller (se pare ca luna trecuta mi-au tot iesit in cale), unul la fel de reusit ca cel de care va ziceam mai sus dar parca nu la fel de palpitant pentru ca poti sa anticipezi si sa ghicesti ce se va intampla destul de repede. Cu toate acestea, Gremillon povesteste cu talent vietile interioare ale personajelor care sunt foarte convingatoare. O serie de scrisori dubioase o aduc pe Camille intr-o poveste care se dovedeste a-i fi mai apropiata decat pare la prima vedere. Iubire, minciuni, maternitate, gelozie, planuri narative diverse – romanul le are pe toate dar si niste personaje care intra in relatii neobisnuite. Firele narative se impletesc frumos la sfarsit si romanul iti ofera satisfactia catorva ore interesante de lectura. [ ebook – 13 lei, 21 lei – Libris]

Vreau sa pastrez aici un citat din Confidentul care ar fi meritat discutat dar n-am avut cu cine. Daca vreti sa comentati ceva referitor la el, chiar va rog.

Inainte priveam cu ochi buni avortul: progres, liber – arbitru pentru femeie… insa acum ma zbat intr-o capcana care, aidoma tuturor capcanelor, la inceput miroase a libertate. Progres pentru femeie! Vezi sa nu! Daca vreau sa pastrez copilul, sunt vinovata fata de Nicolas [tatal], care nu si-l doreste. Daca nu il pastrez, sunt vinovata fata de copil. Desi pretindem ca salvam femeia de sclavia maternitatii, avortul impune o alta forma de sclavie, vinovatia.”

Alessandro Baricco – Novecento (3 )

Nu stiu de ce nu am facut niciodata legatura intre aceasta carte si filmul Pianistul. Am recunoscut insa filmul de cum am inceput cartea si trebuie sa spun ca este printre putinele cazuri in care mi-a placut mai putin cartea decat filmul. E drept ca filmul mi-a placut enorm. 🙂 In orice caz, romanul a fost imposibil de dezlipit de imaginile pe care le aveam deja in minte asa ca mi-a fost greu sa ma concentrez sau sa imi pastrez interesul pentru aceasta poveste pe care o stiam deja. [16 lei – Libris, ebook – 6 lei]

Strania poveste a lui Benjamin Button – F.Scott Fitzgerald (3 )

Din volumul de la Polirom, colectia Top 10, nu am citit deocamdata decat aceasta poveste pentru ca eram foarte curioasa. Desi mi-a placut, nu am fost chiar atat de impresionata cum m-as fi asteptat. Este totusi o poveste frumoasa si de-abia astept sa-mi fac timp si pentru restul nuvelelor din volum.  [14 lei – Libris]

Cam acestea au fost cartile cu care va ramasesem datoare. Am inceput de curand Acorda-mi acest vals de Zelda Fitzgerald dar sunt foarte dezamagita de el si am facut o pauza momentan. Imi doresc foarte mult sa revin la el, pentru ca am citit atat de multe despre autoare si despre cartea aceasta dar cine stie cand ii va veni timpul.

In 2014 am citit 98 de carti adica exact acelasi numar ca si in 2013 (desi impresia mea era ca au fost mult mai multe). Sunt foarte fericita insa pentru ca au fost foarte multe bune si foarte bune. Am abandonat mai multe decat oricand, pentru ca pur si simplu nu am vrut sa pierd timpul cu ele si cred ca acesta a fost secretul celor 55 de carti de patru si cinci stele. Voi pastra aceasta strategie si la anul si sper ca voi avea si mai mare succes. Sunt in continuare reticenta in ceea ce priveste abandonarea cartilor in miezul lecturii. Ma simt cumva datoare sa le citesc daca m-am apucat dar acum am vazut ca nu este decat un regret efemer si pe termen lung e mai bine sa fac cum simt si sa acord mai multa atentie cartilor cu mai mult potential.

Cea mai lunga carte citita anul acesta a fost Revolta lui Atlas, un roman caruia i-am dat doar trei stele desi am rezistat eroic celor peste 1000 de pagini. Cred ca cea mai buna carte a anului a fost The Interestings de Meg Wolitzer dar pe lista cartilor de cinci stele sunt tot felul de iubiri noi si vechi: Isabel Allende, Alice Munro, Amy Tan, Doris Lessing, Sue Monk Kidd. Am reusit si anul acesta sa citesc romane legate de cultura altor popoare (Lebedele salbatice si Ogorul) dar si cateva titluri romanesti foarte bune (Intre femei, Amintiri de Zoe Camarasescu si chiar si Zaraza).

Despre ce vreau sa citesc si ce planuri am pentru anul 2015 va scriu intr-un articol separat.

Print Friendly

Simon Toyne – Turnul si un mini interviu

10296784_766804903360015_6706809116661761012_nDupa cum v-am spus si saptamana trecuta, s-a lansat la Bookfest si al treilea roman din seria Sancti a lui Simon Toyne – Turnul. Am reusit sa o termin repejor pentru ca eram foarte curioasa. Primele doua volume – Sanctus si Cheia – le-am citit in 2012 asa ca nerabdarea a fost mare.

Turnul este incheierea unei povesti interesante, care mi-a deschis apetitul pentru thrillere. Acum am mult mai putine prejudecati fata de acest gen literar si din cand in cand ma relaxez cu o astfel de poveste. Scrisa intr-un registru usor diferit, Turnul incheie povestea cetatii pline de secrete din Ruina, oferind si o imagine de ansamblu a intregului mister dezvaluit in acest ultim volum. Trebuie sa recunosc ca unele dintre elemente au fost destul de previzibile dar au fost si cateva aspecte care m-au surprins, in special spre sfarsit. Nu va zic care, pentru ca ar fi pacat. Ideea unei boli misterioase care-i face pe oameni sa isi doreasca sa se intoarca acasa (oriunde ar fi acest acasa) mi s-a parut chiar deosebita. Lumea simte o compulsie ciudata de a se indrepta catre diverse locuri sau persoane pe care le percep ei ca fiind acasa. M-a facut sa ma gandesc unde m-as duce eu daca s-ar intampla asa ceva…catre cine?

 Nu pot sa va povestesc prea mult fara sa va stric placerea lecturii, asa e cu thrillerele astea. Oricum, este o carte placuta, cu idei noi si interesante si destul de palpitanta acum la sfarsit.

Cartea este in jur de 30 de lei dar o gasiti din cand in cand si redusa. Momentan nu o vad pe site-ul All asa ca v-am lasat link catre libraria online Libris.

1. Cum te-a schimbat scrisul? Ai putea sa ne impartasesti cateva lucruri pe care le-ai invatat dupa ce ai devenit scriitor?  Acum ca ai scris o carte (mai multe de fapt), crezi ca scrisul ar putea ramane meseria ta permanenta?

Nu cred ca m-am schimbat din cauza scrisului, la varsta de 40 de ani cand mi-a fost publicata prima carte eram deja destul de matur dar, trecerea la scrisul full time mi-a schimbat viata in mare parte in bine. Pot sa-mi duc si sa-mi aduc copiii de la scoala . Deoarece lucrez de acasa, nu pierd nici un concert de colinde, nicio activitate sportiva sau vreo zi de nastere. Imi vad copiii crescand datorita faptului ca sunt scriitor si acesta este cel mai minunat lucru. simon-toyne

Nu este usor sa creezi o carte, de fapt, pare sa devina din ce in ce mai greu cu fiecare carte scrisa, dar procesul imi aduce multe satisfactii. E un mare privilegiu sa pot sa-mi las imaginatia sa zburde si sa pot sa si traiesc din asta. Iar acum ca scriu mereu, parca am mai multe idei decat inainte. Cand scriam Sanctus, intotdeauna imi faceam griji ca voi epuiza toate ideile in acea carte si ca nu-mi va mai ramane nimic. Acum, dupa trei carti si inca una aproape gata imi dau seama ca ideile sunt precum copacii. Cresc incet dar fac fructe din care pot creste multi alti copaci.

 2. Va imaginati vreodata actorii care ar putea juca personajele din cartile pe care le scrieti? Va trece prin minte vreun actor cunoscut care s-ar potrivi cu un anume personaj? Daca ar fi sa faceti un film dupa trilogia Sancti, aveti deja in minte anumiti actori?  

Intotdeauna, in timp ce scriu, vizualizez personajele si fiecare parte din carte. Am fise detaliate despre fiecare personaj, pe care le pot folosi in cazul in care as alcatui o distributie de film, uneori actori cunoscuti, alteori doar fotografii ale unor oameni obisnuiti care par sa se potriveasca rolului. Ma ajuta sa am o fundatie solida si sa evit neclaritatile care pot aparea referitor la personaje pe parcursul procesului lung de scriere a unei carti. Odata definite personajele insa, evit sa le spun oamenilor pe cine am vazut in “rolul” acela pentru ca e bine ca fiecare cititor sa aiba posibilitatea sa si-i imagineze singur. Unii dintre oamenii pe care i-am asociat cu personajele din carti chiar sunt morti asa ca sa nici nu ar avea cum sa joace rolurile respective in cazul in care cartile vor deveni filme.

3. Ati abordat Turnul putin diferit fata de celelalte volume. V-a fost greu sa scrieti in acelasi timp despre cele doua linii temporale? Atunci cand actiunea unui roman se desfasoara pe doua planuri temporale, mereu ma zapacesc putin. E la fel si pentru autor?

Mi-am dorit foarte mult sa scriu Turnul astfel incat sa poata fi citit ca o carte noua, nu doar sa urmeze structura primelor doua. Cand cele doua intervale de timp se intalnesc, acest lucru simbolizeaza si reunirea tuturor lucrurilor. Am vrut ca cititorii primelor doua carti sa inceapa Turnul si sa fie nevoiti sa ghiceasca incotro se indreapta povestea si cum se leaga de primele doua carti, iar apoi, la final, sa fie surprinsi de raspunsuri. A fost o provocare sa scriu folosind doua intervale de timp dar cred ca este important pentru un autor sa incerce mereu lucruri noi, nu numai pentru a-si pastra prospetimea scrierii dar si pentru a surprinde cititorul si a-l face mereu sa-si puna intrebari. Intotdeauna am mai multe fire narative care se intrepatrund asa ca faptul ca am pus unul intr-un interval de timp diferit nu este o schimbare de structura chiar atat de mare (fata de primele doua volume) dar a fost o provocare din punctul de vedere al suspansului deoarece, teoretic, povestea nu se mai desfasoara in timp real. Am incercat sa fac sa mearga aceasta formula. Sper ca am reusit.

4. Am citit undeva ca va place S.King si Dickens dar exista vreun autor la care va intoarceti mereu? Vreo carte pe care ati citit-o de mai multe ori, acea carte pe care va place sa o aveti mereu in biblioteca?

Va amintiti primul thriller pe care l-ati citit?

Recitesc multe carti atunci cand scriu si am tendinta sa aleg povesti care au o oarecare legatura cu ce scriu in momentul respectiv. O metoda buna de auto-educare pentru un scriitor este sa reciteasca si sa se concentreze asupra tehnicii mai degraba decat a povestii. Recomand acest lucru oricui incearca sa scrie propriile povesti. In cazul trilogiei, am tor recitit Tacerea Mieilor de Thomas Harris, cam de fiecare data cand incepeam o noua carte, deoarece cred ca este thrillerul modern perfect si imi amintea mereu de ce imi doresc sa obtin de la cartile mele.
Probabil ca primul thriller citit de mine este Cei trei purcelusi – are o intriga grozava, un punct culminant palpitant si un final fericit. Majoritatea povestilor sunt thrillere daca te gandesti, poate de-aia ne si plac atat de mult, ne amintesc de copilarie cand lumea era mult mai putin complicata.

Pe final, domnul Toyne mi-a mai scris referitor la ceva ce-i scrisesem eu, ca exista numai carti bune si carti rele – indiferent de genul din care fac parte. Nu trebuie sa avem prejudecati fata de un gen anume ci sa incercam orice si apoi sa hotaram daca ne place sau nu. Cu alte cuvinte, don’t judge a book by its cover, nu? Mi-a placut. 🙂

Inchei multumindu-i si aici domnului Toyne pentru ca a avut rabdare si mi-a raspuns atat de interesant la intrebari. Si multumiri merg si catre Ana Androne de la editura All care a mijlocit acest mic interviu si m-a pus in legatura cu autorul trilogiei.

Print Friendly

Fatherland – Robert Harris

Am aceasta carte de ceva timp pe lista de lecturi asa ca nu va pot spune exact de unde am aflat despre ea si cum am ajuns sa mi-o doresc. E una dintre acele carti din cauza carora va spuneam ca lista mea de lecturi e infinita. Acum cateva saptamani am primit-o de la Lavinia (multumeesc!) si am inceput-o aproape imediat.

Este vorba despre un nou thriller politist, de data aceasta si cu niste accente SF – actiunea se petrece intr-o lume in care Germania a castigat razboiul, Europa ii apartine in mare parte lui Hitler, viata se desfasoara intr-un cerc de frica, banuieli si desigur sub dictatura. In aceste conditii, doi oameni sunt descoperiti morti in circumstante dubioase, detectivul desemnat sa urmareasca acest caz fiind personajul nostru principal. Crimele au insa implicatii mult mai adanci, se dovedesc a fi doar ultimele dintr-un sir mai lung de crime comise in numele pastrarii unui secret deosebit de important care ar scoate la iveala ororile din timpul razboiului. In carte, nimeni nu stie exact ce s-a intamplat cu evreii iar cei care stiu sau au dovezi in sensul acesta, mor in chip misterios, unul dupa altul.vaterland

Povestea este una foarte reusita, antrenanta si bine legata. Cartea se citeste repede, totul fiind foarte interesant si are si meritul de a fi folosit informatii reale despre Holocaust si persoane care au fost in realitate condamnate pentru crimele lor. Se pare ca nu este singura de genul acesta, in care autorul inventeaza o istorie alternativa dar pentru mine a fost prima citita si m-a prins. Imi aminteste putin de 1984 dar spre deosebire de cartea lui Orwell care este in esenta o alegorie, aici totul pare mai real, mai aproape de posibil.

De-abia cand am inceput sa scriu aceste randuri mi-am dat seama ca mai citisem o carte de acest autor – chiar anul trecut. Este vorba despre Factorul groazei de la editura All. Mi-a placut si acel roman dar acesta ii este cu siguranta superior. Publicata cu mult inaintea lui (in 1992), cartea pare scrisa de cu totul alt autor ori poate doar e mai buna traducerea. In orice caz, am vazut acum ca sunt mai multe titluri de Robert Harris publicate la All si vad ca par foarte diferite intre ele. Pare cu siguranta un scriitor care vrea sa atinga tot felul de subiecte si mai ales sa inventeze mereu alte situatii si alt gen de personaje. Imi place, merita atentia cititorilor pasionati de thrillere politiste. Se pare ca incep sa fac si eu parte din aceasta categorie, e a doua carte din acest gen de anul acesta.

Gasiti cartea in original pe Bookdepository – nu e foarte scumpa si transportul e gratuit. Ea exista si in limba romana dar nu stiu de ce nu o gasesc de cumparat pe nicaieri. Pacat, e o carte care merita citita, e interesanta, scrisa bine si are toate elementele unui roman politist bun si inca ceva in plus. 🙂

Cartile pe care le-am adaugat listei infinite dupa ce am citit-o pe aceata sunt:

Ian R. MacLeod’s The Summer Isles

Philip K. Dick – Omul din castelul inalt

 

Print Friendly

Sirena – Camilla Lackberg

Sirena este un roman politist aparut in colectia Fiction Connection de la editura Trei. Este unul dintre nenumaratele romane de autori nordici publicate de aceata editura. Recunosc ca este o colectie pe care eu am cam evitat-o pentru ca ma intimida putin. Nu am fost niciodata cine stie ce pasionata de romanele politiste si parca am mereu impresia ca le lipseste ceva. Mi-a placut insa Barbati care urasc femeile si inca vreo doua titluri din colectie asa ca m-am lasat in voia Sirenei si pana la urma a fost o lectura destul de placuta. Se pare ca in Suedia aceasta scriitoare este atat de populara incat este asemanata cu Agatha Christie. Are o intreaga serie de romane care se desfasoara in Fjallbacka (orasul ei de bastina). Sirena este al saselea din acest sir dar este un roman care se poate citi cu usurinta si fara sa le fi parcurs pe celelalte.collage

Intriga este destul de simpla – crime, incurcaturi, amintiri reprimate, remuscari. Mai multe personaje se trezesc implicate intr-o poveste violenta si misterioasa. Nu am ce sa va povestesc aici pentru ca orice detaliu ar strica placerea lecturii. Cert este ca e genul de carte pe parcursul careia incerci sa ghicesti criminalul. Eu aproape ca l-am ghicit…in sensul ca mi-am dat seama ca e vorba de o problema psihiatrica, dar nu am stiut de la inceput cine este cu problema. Imi plac povestile in care este implicata o problema de genul acesta…ma fascineaza cat de ciudat poate fi destinul unui om si cat de legat este acest lucru de corecta functionare a organismului sau. Asa ca pot spune ca Sirena mi-a placut si parca as mai citi si alte carti de aceasta autoare cand ma mai simt in the mood for thrillere politiste.

Dar stiu ca v-am obisnuit si cu detaliile de achizitionare ale cartilor citite de mine – am gasit Sirena la Elefant, e un pret ok pentru ea si merita citita. Nu e cine stie ce capodopera politista (desi, cine sunt eu sa spun asta?)  dar te tine ocupat si e mai buna decat altele. Nici in limba engleza nu-i prea scumpa.

Print Friendly

Adevarul despre cazul Harry Quebert – Joel Dicker

 

Aceasta este una dintre cartile despre care nu aveam habar inainte sa o primesc cadou dar m-am apucat totusi de ea fara nici un fel de asteptari. La o scurta cautare pe google, am vazut ca Iulia si Simona au citit-o asa ca mi-am zis ca nu poate fi chiar atat de rea. Si cand m-am apucat, nu am mai reusit sa o las din mana pana la finalul celor 640 de pagini. Si dupa ce am terminat-o, am observat cu uimire ca Joel Dicker este cu un an mai mic decat mine si m-am bucurat…cine stie de ce. 🙂

In orice caz, Adevarul despre cazul Harry Quebert este un simplu roman politist, interesant si antrenant care reuseste sa te tina in suspans pana la sfarsit. De fapt, de fiecare data cand ai impresia ca ai descoperit criminalul, situatia se rastoarna din nou. Poate ca intr-o oarecare masura, istorisirea mortii tinerei Nola Kellergan este cam fortata. Nola (al carui nume aduce aminte prea insistent de Lola -Lolita) dispare in circumstante dubioase la varsta de 15 ani. Mai batranul ei amant si scriitor renumit este acuzat de moartea ei dar numai dupa 30 de ani cand se gaseste intr-un final cadavrul. In imagine apare acum un al doilea scriitor, Marcus Goldman, prieten cu primul care isi face o misiune personala din salvarea lui Harry Quebert de la pedeapsa cu moartea. Primele trei sferturi din carte sunt ocupate de tot felul de investigatii si povesti ale lui Marcus care nu-i un tip prea stralucit si nici un personaj prea interesant. Cam toate personajele sunt de fapt destul de fade si previzibile. Apoi, spre sfarsit, incep sa apara din ce in ce mai multe schimbari si rasturnari de situatie si ajungi intr-un punct in care nu mai poti renunta la lectura pentru ca deja toate s-au dat peste cap. Am simtit o diferenta destul de mare intre scriitura lina si calma de la inceput si ritmul alert si oarecum haotic de la sfarsit. E ca si cum scriitorul si-ar fi dat seama dintr-o data ca trebuie sa scape cumva cartea din ghearele previzibilului si incepe sa testeze toate finalurile posibile pentru aceasta poveste. Si nu spun asta ca pe o lauda ci din contra.

Astfel, desi m-am bucurat de lectura pentru ca m-a rupt putin de cotidian, acum ca ma gandesc mai bine, subiectul si prezentarea mi s-au parut destul de slabe si rasturnarile fortate de situatie i-au afectat naturaletea. harryNu sunt sigura ca exprim prea bine ceea ce vreau sa spun…dar consider ca un roman politist trebuie sa “curga”, sa treci prin poveste fara sa simti dificultatile sau nesigurantele autorului, lectura sa nu fie un proces mecanic pe care sa-l studiezi si sa-l judeci din afara ci sa te implice si sa te afecteze. Ei bine…nu s-a intamplat acum dar este posibil sa fie si din cauza traducerii (mereu traducerea) care m-a deranjat de cateva ori.

Ce mi-a placut insa la roman au fost sfaturile despre scris de la inceputul fiecarui capitol. Sunt sfaturi pe care le da scriitorul personaj prietenului sau. Iulia a transcris cateva din ele, nu o mai fac si eu.

Cartea a aparut la editura Trei in aceeasi colectie cu Inainte sa adorm si Camera – doua dintre cele mai faine romane citite de mine. N-as putea sa spun ca merita cei 46 de lei dar daca o prindeti la reducere…cine stie, s-ar putea sa va placa totusi.

 

Print Friendly

Telegrama. Infernul lui Dan Brown

Nici nu stiu de ce va scriu despre cartea asta care mi s-a parut de-a dreptul ridicola si scrisa dupa un tipar bine stabilit de acest autor inca de la primul sau roman. Am fost tare curioasa sa o citesc, mi-era pofta de un thriller, de o aventura, de ceva care sa-mi umple niste ore intr-un weekend in care eram foarte obosita si fara chef. In schimb, m-am straduit sa o termin, am tras de ea vreo saptamana tot plimband-o de colo colo fara nici un interes.
Povestea este atat de previzibila incat am ghicit absolut fiecare intorsatura de situatie cu zeci de pagini inainte de a se intampla, personajele sunt fortate si textele lor asemenea. DB simte nevoia sa infrumuseteze textul, sa-l umple de detalii si explicatii care te aduc la disperare, mult prea multe si mult prea stufoase.

Singurul lucru bun pe care l-am retinut din roman este ca trebuie musai sa vizitez Florenta…nu stiu cum am trait pana acum fara sa o vad si cum de n-am stiut ca-i asa frumoasa. Si asta in conditiile in care D.Brown exagereaza cu descrierile si cu explicatiile despre locuri si cladiri…iti vine cateodata sa arunci cartea cat colo, atat de enervant este. Ma mir si eu ca am citit-o pana la capat. Mi-e greu inca sa las carti neterminate, oricat de previzibile ar fi ele. Sper mereu ca pana la sfarsit se va intampla ceva care sa o salveze. Imi amintesc ca lumea il compara pe Simon Toyne cu Dan Brown si nu stiam ce sa cred atunci cand am citit Sanctus si Cheia. Ei bine acum stiu – Simon Toyne este mult, mult mai bun iar comparatia ii face o mare nedreptate.

Print Friendly

Factorul groazei – Robert Harris

Titlu original:  The Fear Index

Traducere in limba romana la editura ALLFA, colectia Strada Fictiunii

De cumparat in limba romana: 35 lei

De cumparat in limba engleza: 8 euro

De cumparat pentru Kindle: 14.50 dolari

Aparuta de curand in colectia Strada Fictiunii, aceasta carte mi-a atras atentia imediat si am citit-o intradevar pe nerasuflate asa cum ii sta bine unui thriller. Am gasit in ea exact ceea ce astept de regula de la genul acesta de carti – suspans, surpriza, o scriere inteligenta si vioaie si un subiect inedit. Dupa atatea thrillere cu subiect religios, in sfarsit gasesc ceva altfel.

 Subiectul principal al romanului este inteligenta artificiala: cat de multe informatii putem sa-i atribuim si la ce sa ne asteptam din partea ei. Este posibil ca un calculator/program sa dezvolte o constiinta? Nu este un subiect nou dar este cu siguranta abordat intr-un mod tare interesant in acest roman. Un tip de o inteligenta iesita din comun, creeaza un algoritm care este in stare sa faca tranzactii la fel de geniale si sa genereze un profit enorm pentru o firma de investitii. Nu pot spune ca am inteles prea mult din partea tehnica – toate lucrurile care se refereau la bursa si fonduri de investitii m-au depasit complet si nici nu am simtit vreun interes deosebit pentru ele. Dar subiectul este palpitant asa ca am depasit usor acest impediment. Algoritmul incepe sa faca mai mult decat era menit, practic facea orice pentru a mari profiturile ceea ce se traduce intr-o manipulare aproape omeneasca a tuturor lucrurilor si chiar oamenilor care il afecteaza. Chiar si creatorul acestui algoritm se trezeste intr-o situatie dubioasa, urmarit de un necunoscut. Nedumeririle pe care le are fata de situatiile in care se gaseste il fac sa ajunga intr-o stare ingrozitoare de tensiune si chiar pare sa aiba o cadere nervoasa.

Nu pot sa va povestesc mai mult fara sa va dezvalui intamplarile asa ca ma opresc aici. Romanul mi-a placut mult si il recomand ca lectura simpla, relaxanta de weekend (chiar nu aveti nevoie de mai mult de 2 zile pentru a-l da gata).

Print Friendly

Oracolul – Valerio Massimo Manfredi (vAlluntar)

Cand v-am povestit despre Armata pierduta, va ziceam ca mi-am ales doua romane ale acestui autor si iata ca reusesc sa va scriu doua vorbe si despre al doilea care a fost foarte diferit si m-a surprins destul de mult – Oracolul. Ma asteptam la inca un roman istoric dar am dat peste un thriller pe care l-am citit pe nerasuflate (asa cum le si sta bine thriller-elor) desi nu a avut nimic in comun cu ceea ce imi inchipuiam eu ca voi citi.

Povestea este destul de simpla, personajele sunt bine conturate desi nu pot spune ca a fost vreunul care sa iasa in evidenta. Actiunea se desfasoara pe teritoriul Greciei iar subiectul este destul de neclar in marea majoritate a timpului. Cunosti personajele, vezi actiunea desfasurandu-se dar parca nu prea poti spune clar incotro se indreapta. Initial este vorba despre descoperirea unui important si foarte vechi vas de aur, apoi atentia este redirectionata catre un grup de tineri care intra in buclulc cu autoritatile. Lucrurile se precipita intr-un mod destul de urat si viata tuturor este intoarsa pe dos definitiv. Apoi ne teleportam in viitor unde firul actiunii este reluat (din cine stie ce motiv). Actiunea este destul de des palpitanta, de ce sa nu recunosc, si o citesti pentru ca vrei sa afli intr-un final care-i legatura cu prima parte a cartii. Totusi, cele mai interesante pasaje sunt cele in care autorul se foloseste de vastele sale cunostinte arheologice si istorice si in Oracolul isi fac totusi loc cateva trimiteri catre istorie si mitologie greaca iar acestea au fost pentru mine sarea si piperul acestui roman.

Am fost foarte dezamagita de finalul romanului, cand, in loc sa se clarifice toate legaturile, sa se aranjeze toate la locul lor, explicatiile sunt enervant de vagi si deznodamantul este insuficient. Daca sfarsitul ar fi fost diferit, cartea ar fi avut cu siguranta parte de o recenzie mult mai laudativa, dar in conditiile acestea pot spune chiar ca m-am enervat peste masura cu ea, atunci cand am terminat-o. Manfredi nu este lipsit de talent, nici de idei, nici de pregatire si totusi iata ca nu definitiveaza thriller-ul si nu-ti da satisfactia aceea pe care o astepti la sfarsitul unui astfel de roman. Mi s-a parut ca totul a fost pentru nimic, si orice ar fi fost bun la carte parca s-a anulat din cauza sfarsitului. Sau cine stie, poate ca nu am priceput eu subtilitatile Daca voi l-ati citit si ati inteles ce s-a intamplat de fapt, va rog iluminati-ma. 🙂

Singurul motiv pentru care v-am scris despre aceasta carte este pentru ca participa la campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Sper sa mai strang cu el inca 15 comentarii pentru un ultim pomisor.

De asemenea, nu uitati ca ofer un pachet de carti unuia dintre cei care au comentat la cele 5 recenzii de pana acum (Sange regesc, Oi infuriate, Armata pierduta, Povestea Tibetului, Capatul cercului). 

Voi ce ziceti, ati avut vreo carte care sa va enerveze efectiv? Pe care v-a venit s-o aruncati cat colo atunci cand ati terminat-o?

Print Friendly

vALLuntar – inceput de campanie. Capatul Cercului – Tom Egeland

V-am povestit deja despre campania vALLuntar (iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA).care ne permite (noua cititorilor) sa ne revansam cat de cat pentru toata hartia consumata pe cartile noastre, plantand un copacel. Ma voi stradui sa va povestesc despre cat mai multe carti, in speranta ca veti binevoi sa comentati. Pentru fiecare 15 comentarii, voi primi un copacel de plantat. De fapt, va fi plantat pentru mine pentru ca eu si plantele nu ne intelegem prea bine in general. 🙂

Si pentru a va stimula sa comentati mi-a venit o idee. Recenziile pentru vAlluntar se vor publica pana pe 23 martie. La sfarsitul acestei perioade, sa zicem pe 25 martie, voi organiza o tombola la care vor participa toate comentariile aduse la postarile din cadrul campaniei. Conditia este ca fiecare recenzie sa aiba minim 15 comentarii. Daca se strange acest numar de minim 15 comentarii la fiecare recenzie, unul dintre voi are sansa sa castige un pachet de carti de la editura All si nu numai, oferit de mine. Inca nu stiu cate vor fi si care vor fi titlurile dar revin cu informatia de cum ma hotarasc. Se iau in considerare cate un comentariu de postare dar puteti comenta la mai multe postari (chiar va rog) si fiecare comentariu se va pune la tragerea la sort (aveti astfel mai multe sanse de castig).

Si acum sa purcedem cu prima carte pe care am citit-o pentru campanie. Este vorba despre un nou thriller de pe Strada Fictiunii. Capatul Cercului este un roman scris de un norvegian. Nu stiu de ce am impresia (gresita probabil) ca norvegienii scriu doar thrillere. Probabil de vina este colectia aceea neagra de la nu stiu ce ziar, in care au aparut mai multe romane de acest gen. In orice caz, nu am inceput decat de curand sa agreez thrillerele si asta se datoreaza in mare parte faptului ca un thriller bun ma relaxeaza si ma ajuta sa ma departez de problemele si grijile de peste zi. Sau cum imi place mie sa zic, sa ies din work mode. Am cateva pretentii de la ele dar in general nu prea multe, doar sa fie traduse bine (adica sa sune bine in limba romana), povestea sa nu fie prea trasa de par si mai ales, sa ma tina in alerta ca un film bun de la care nu-ti vine sa intorci privirea.

Capatul cercului este un astfel de roman, a carui poveste mi s-a parut interesanta si mi-a captivat atentia desi nu pot spune ca este cel mai bun thriller citit de mine. Pe alocuri povestea e cam lenesa si nu se citeste atat de alert pe cat imi place mie. Uneori mi s-au parut mult mai multe detalii decat este necesar iar alte lucruri au ramas putin nelamurite. Am aflat insa acum ca romanul este doar prima parte dintr-o serie asa ca e de inteles ca nu s-au dezvaluit aici toate misterele asa ca nu il voi judeca prea aspru.

In ceea ce priveste subiectul, autorul a fost acuzat ca asemanarea cu povestea din Codul lui DaVinci este mare dar consider totusi acuzatia ca fiind nedreapta. Pana la sfarsitul cartii de fapt, nici nu prea-ti dai seama de mare lucru. Am tot incercat sa ghicesc sfarsitul si sa ignor comparatia despre care citisem si adevarul e ca nu seamana deloc. Deznodamantul este vag asemanator dar asta nu e motiv suficient sa ignorati romanul. Subiectul este asadar descoperirea unei racle foarte misterioase, al carui continut controversat este de foarte mult timp ravnit de o gramada de lume. Apare insa Bjørn Beltø care strica planurile tuturor furand racla si refuzand sa o returneze pana nu afla ce-i cu ea. Problema mea cea mai mare a fost cu acest personaj care mi s-a parut prostanac, nesuferit si plin de frustrari. Interventia lui in poveste m-a enervat pentru ca am considerat ca nu avea dreptate sa-i santajeze astfel pe toti ceilalti. Pe langa asta, tipul are si clare probleme la cap, a si fost internat de doua ori, sufera de paranoia si mania persecutiei. Dar, fara el, cartea nu ar mai fi existat asa ca sa zicem ca fiecare isi are rolul lui intr-o carte.

Titlu original: Cirklens Ende

Publicat prima oara in: 2001

De cumparat: 30 lei 

Nu va spun mai mult, ca e intotdeauna pacat sa strici placerea lecturii, cu atat mai mult cu cat este vorba de un thriller. Spor la lectura va doresc si mai ales la comentat! 🙂 Va las si cateva intrebari ca sa aveti ce sa-mi raspundeti! 😛

Cititi thrillere? Le considerati ca si mine carti usurele sau dimpotriva, genul vi se pare unul care trebuie luat mai in serios?
Ati citit Capatul cercului? Si daca da, care e legatura intre titlu si text ca eu nu m-am prins?

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.