Category Archives: Sf

Floarea de loldilal – Ana Veronica Mircea

Am impresia ca v-am scris deja despre aceasta carte. Oare intr-un vis sau in realitate, cine stie. Cert e ca nu mai gasesc respectiva postare si ma simt acum ca si cum sunt nevoita sa o rescriu. Se intampla rar sa citesc SF si, dupa cum se pare, o fac numai la recomandarea Kadiei, lucru de care mi-am dat seama si eu de-abia acum. Asa s-a intamplat si cu Jocul lui Ender de care nu m-as fi apropiat daca nu citeam la ea si iata ca acum ma pot lauda ca am citit 3 carti din seria Ender si mi-au placut. Nu stiu daca urmatorul pas natural era acesta, de a citi SF romanesc, dar asa s-a intamplat. Am cumparat cartea dupa ce am citit la Kadia despre ea si am lasat-o (spre rusinea mea) sa zaca pe noptiera mai bine de o luna. M-a intimidat ca orice alt SF si totusi, odata inceputa nu am mai lasat-o. Dupa ce am terminat-o insa, multa vreme nu am scris despre ea. Simteam nevoia sa o am langa mine cand scriu si nu prea gaseam momente potrivite. Ba cartea era acasa si eu in alta parte, ba eu acasa si cartea uitata pe la servici.

In orice caz, am vrut neaparat sa scriu despre ea macar doua vorbe pentru ca, in mare parte, mi-a placut, ceea ce nu-i putin lucru pentru necititorul de SF care sunt. Volumul include 16 povestiri, preferata mea fiind chiar prima din carte. Paradisul barbatilor, asa scurta cum este, e plina de amuzament si ironii. Povestea despre insula pe care barbatii sunt obligati sa-si ia minim 45 de neveste este cel mai amuzant text citit de mine in ultima vreme. Unele dintre celelalte idei sunt de-a dreptul fascinante, cum ar fi inchisorile pe mai multe dimensiuni (Inchisoare contraventionala), Politia Temporala (Sfinte Dumnezeule), felul in care ar functiona telepatia (Scrisoarea lui Zwiat)  sau altele sunt chiar infricosatoare: sanctiunile din Ghinion pentru cei care isi depasesc atributiile sau metodele de triere a populatiei aflata in asistenta sociala din Slujba temporara.

Cu alte cuvinte, carticica aceasta include in cele cateva povestiri ale ei, mai multe teme mari ale SF-ului, abordate inedit, asa cum de altfel ar trebui sa fie orice poveste fantastica de genul acesta. Asta o face destul de atragatoare chiar si pentru necunoscatori ca mine, in general pentru ca nu se bate apa in piua prea mult pe nici un subiect. Dozele sunt scurte si concentrate, atat cat sa-ti trezeasca apetitul pentru subiect si sa-ti lase loc de pareri si impresii. Pentru mine a fost cu siguranta diferita de ceea ce citesc de obicei dar nu-mi pare rau dupa cele cateva ore petrecute in compania ei ba chiar am vorbit despre ea catorva amici.

floarea de loldial

Se pare ca aceasta carte este greu de gasit in librarii dar eu am luat-o fara probleme de pe Libris la un pret foarte mic. O gasiti si acum la numai 14 lei. Autoarea are si un blog (sau mai multe, nu sunt sigura) pe care n-am avut inca timp sa-l studiez dar e cu motani, asa ca trebuie sa fie fain. 🙂

Print Friendly

Doris Lessing – Memoriile unei supravietuitoare

Terminata de curand, Memoriile unei supravietuitoare este una dintre cartile cu care m-am inteles si nu prea. La fel ca Al cincilea copil, este o poveste bizara care ma face sa fiu extrem de curioasa cu privire la autoare si celelalte titluri ale sale. Am deschis cartea cu interes dar am reusit cu greu sa citesc primele cateva zeci de pagini. Personajul narator este situat intr-un viitor in care nu se stie prea bine ce s-a intamplat, cert este ca lumea e intoarsa pe dos, societatea s-a destramat si prapastia dintre diferitele straturi ale acesteia este foarte mare. Orasele devin din ce in ce mai greu de locuit, multi tind sa plece catre locuri si lucruri mai bune, dar de fapt si acestea sunt nesigure si imposibil de vizualizat. Aceste neclaritati de la inceput m-au facut sa vreau sa renunt la carte, introspectiile naratoarei nu au ajutat nici ele prea mult intrucat sunt destul de haotice. Cu toate astea, cartea are un aer ciudat care te face sa citesti in continuare, sa simti ca ceva-ceva tot este acolo si merita descoperit.

Si pana la urma, nu a fost deloc o dezamagire, ci doar o provocare si o noua fereastra catre mintea complicata si fascinanta a acestei autoare. Din nou, Doris Lessing scrie despre salbaticie, despre partea animalica a oamenilor. Pare sa fie convinsa ca lasati de capul lor, fara influenta societatii, oamenii ar deveni salbaticiuni greu de controlat si imposibil de integrat intr-o comunitate normala. In jumatatea a doua a romanului, apare un grup de copii mici, crescuti cine stie cum in subsoluri la metrou. Nu se stie cum au supravietuit acestia (cei mai mari dintre ei avand doar 9 ani), dar sunt cu siguranta infricosatori – violenti, posesivi, intre ei nu se creeaza nici un fel de legaturi de prietenie sau altceva, traiesc efectiv ca niste animale, fiind sugerat chiar ca recurg la canibalism.

IMG_20140524_215327Si grupurile mai mari, de adolescenti si tineri adulti sunt interesante. Acestia sunt copiii crescuti dupa evenimentul care a adus lumea intr-o stare aproape de barbarism, copii care nu stiu aproape nimic despre trecut si nu reusesc sa se adapteze vietii pe langa cei mai batrani care tanjesc dupa el si nu vor sa-l paraseasca. Aceste bande de tineri devin migratoare, naratoarea descrie fascinata nasterea lor si felul in care traiesc si apoi pleaca din orase. Naratoarea, despre care (din nou), nu stim prea multe lucruri, are in grija o fetita – Emily, care se va alatura unui astfel de grup, fara sa paraseasca insa confortul relativ al casei in care traieste. Ea pare sa fie simbolul unei ultime punti de legatura intre civilizatia disparuta si dezordinea actuala, fara sa se adapteze de fapt, prea bine, nicaieri. Copilul Emily creste prea repede si prea brusc in aceasta lume bizara, devenind pe neobservate, femeia Emily, un cu totul alt personaj de care pana si naratoarea se mira. In continuare detaliile sunt putine si insuficiente. Cititorul mai mult ghiceste decat afla si asta te face sa te intorci mereu la unele pasaje, sa incerci sa intelegi mai bine lumea cea noua si oamenii ei, lucru de fapt aproape imposibil. Nu trebuie sa intelegi, ci doar sa te adaptezi.

Poate partea cea mai bizara a romanului sunt cele cateva pasaje in care naratoarea vede prin ziduri trecutul micutei Emily, detalii despre familia ei si felul in care a fost crescuta. Sunt niste scene frustrante si tulburatoare care explica cel mai bine caracterul fetei care traieste acum in aceeasi casa cu personajul nostru dar sunt totusi greu de explicat. Am tot incercat sa le inteleg, revenind la ele dar nu pot pricepe cum a reusit Doris Lessing sa incorporeze aceste scene intr-un roman altfel fara elemente fantastice. Tot scenele astea au fost si cele care ma faceau sa vreau sa las cartea deoparte pentru ca apareau pe neasteptate, fara nici un sens si aparent fara legatura cu restul textului.

 Totusi, incet incet, am ajuns totusi sa imi placa acest roman, sa ma gandesc la el mai mult decat as fi crezut si chiar, iata, sa-l recomand si altora. Doris Lessing e cu siguranta o scriitoare care nu trebuie ignorata, cu o viziune diferita asupra lumii si un talent de necontestat.

Titlu original: Memoirs of a Survivor (1974)

De cumparat in limba romana: libraria online Libris – 35 lei

De cumparat in limba engleza: Bookdepository – 9 euro

Print Friendly

Orson Scott Card – Saga lui Ender

Acum ceva timp, inspirata de Kadia, am inceput sa citesc Saga lui Ender, un SF destul de faimos printre pasionati dar complet necunoscut mie. Nu am fost niciodata mare fana a acestui gen asa ca nu m-a interesat sa cunosc autorii sau cartile mai populare. Citind insa Jocul lui Ender, primul roman din aceasta serie, m-am hotarat sa continui si cu celelalte in mare parte pentru ca nu prea-mi place sa las lucrurile neterminate dar si pentru aceasta prima carte mi-a placut mai mult decat ma asteptam.

Nu stiu cat de mult sa va povestesc despre Jocul lui Ender, mai ales stiind ca in Romania sunt foarte multi fani ai acestui autor si cred ca sunt putin ca mine, care sa nu stie despre romanele astea cu atat mai mult cu cat romanul este publicat inca din 1977. In orice caz, povestea se intampla (evident) in viitor unde omenirea este amenintata de o rasa extraterestra. Se construieste un soi de scoala de lupta in care sunt adusi copiii cei mai talentati dintre putinii care mai exista (familiile nu au voie sa faca mai mult de 2 copii). Ender este un al treilea, un copil destinat aestei scoli de lupta care se chinuie sa se integreze intr-o lume pentru care nu se simte potrivit. Se dovedeste insa ca Ender este exact cel pe care il astepta toata lumea, cel care va reusi sa salveze omenirea de odiosii extraterestrii. Povestea este insa mult mai complexa de atat, ilustrand foarte bine diverse relatii care exista intre personaje sau in felul in care agresivitatea instinctiva a lui Ender este justificata si incurajata. Sfarsitul este si el neasteptat atat pentru Ender care se trezeste personaj principal pe o scena mai mare decat se astepta dar si pentru intreaga omenire care afla despre extraterestrii lucruri impresionante.

Acest prim roman este foarte antrenant si te tine cu sufletul la gura. Este genul de carte pe care nu o poti lasa din mana si despre care ai vrea sa povestesti tuturor. Asta m-a facut sa-mi doresc sa continui cu urmatoarele volume pe care insa le-am gasit destul de plictisitoare. Elementul de interes exista in continuare dar povestea se taraste parca si unele detalii sunt mult prea mult pentru mine (avand in vedere ca nu prea ma intereseaza detalii despre calatorii intre planete si alte bazaconii -fascinante poate pentru unii-  inventate de autor pentru aceasta serie). Sunt acum la volumul 4 si am dubii ca voi asculta in continuare aceasta poveste (incepand de la volumul 2 am avut audiobooks in limba engleza). Ma fascineaza insa cat de complexa este lumea lui Ender, cat de mult s-a muncit la ea. Ceea ce a fost initial o tetralogie, s-a transformat apoi intr-o opera masiva care include 12 romane si cateva povestiri. Orson Scott Card devine astfel pentru mine, genul de autor in fata caruia ramai cu gura cascata.

Toate cartile din Saga lui Ender au fost publicate la editura Nemira. Acum ca este in pregatire si un film dupa Jocul lui Ender, acest prim volum il gasiti intr-o noua editie. Celelalte volume sunt la preturi foarte bune. Cele pe care le-am citit eu – Vorbitor in numele mortilor, Xenocid, Copiii mintii – erau in jur de 10 lei volumul dar nici editia noua de la Jocul lui Ender nu e scumpa deloc – doar 22 de lei acum – dar nu-mi place ca nu se potriveste cu restul seriei (dpdv al copertei si probabil si formatului). Imi place mult cum arata seria in editia veche…sunt poate sanse sa o mai gasiti prin librarii si anticariate – vad ca pe site au intrat deja cartile in editii noi.

Articolul care m-a inspirat sa citesc aceasta serie il gasiti la Kadia si inca un articol fain cu tot cu poza volumelor scoase la editura Nemira.

Print Friendly

Ce mai citesc (iulie 2013)

A trecut ceva timp de cand am scris ultima oara despre o carticica, sau cel putin asa imi pare mie …o vesnicie. Si singurul motiv plauzibil pe care-l gasesc este ca SF-urile si cartile Fantasy sunt deosebit de acaparatoare.

Sunt in plin Cantec de gheata si foc si parca nu pot sa respir fara povestea aceasta. Citesc si ma opresc sa respir, ma apuc iarasi si-mi pare rau ca am facut atata pauza dar apoi ma odihnesc din nou pentru ca nu vreau nici sa le termin prea repede. E un dute-vino continuu intre mine si cartile astea – le iubesc si le urasc, bucati din ele ma frustreaza si ma bucura nespus. Cand ma gandesc ca este totusi o serie neterminata, la care autorul inca scrie…parca mi se taie respiratia.

Nemira

Sunt momentan la volumul 3 din cartea a 3a – Iuresul sabiilor si nu fac decat sa ma scufund si mai adanc in poveste, sa ma atasez si mai tare de personaje – ceea ce e o mare greseala dupa cum stiu toti cei care au citit aceasta saga.

Asa ca, dupa cum spuneam, ma intrerup din cand in cand, prelungindu-mi agonia si placerea si incercand pe cat posibil sa ma tin si de lista celorlalte carti ravnite pentru 2013.

Partea proasta este insa ca se pare ca dau peste carti tot mai fascinante si care se intrec parca in acaparat cititorul. Una dintre ele  a fost cu siguranta Jocul lui Ender pe care am gasit-o pe blogul Kadiei si am citit-o pe nerasuflate. Si iata l-am descoperit in felul acesta si pe Orson Scott Card, cu mare intarziere fata de contemporanii mei, sunt sigura. Jocul lui Ender este o poveste fascinanta despre viitor, despre putere oarba si umanitate, despre singuratate si uneori (subtil) despre viata. Si desigur cartea trebuie sa faca parte dintr-o serie…nici nu se putea altfel. Am reusit sa fac rost de audiobooks si ascult din cand in cand continuarea – Vorbitor in numele mortilor – dar numai din lipsa de timp, pentru ca altfel, mi-ar fi placut mult mai mult sa o citesc.

Am reusit sa citesc si Jocul de smarald a lui Culianu, dupa multi ani in care mi-am dorit-o dar tot nu-i venea randul. O fictiune cu iz ezoteric si care se doreste thriller, Jocul nu m-a impresionat intratat pe cat mi-as fi dorit. Poate am asteptat totusi prea mult pana sa o citesc. Un roman despre mistere si alchimie, ascunse in spatele unor tablouri vestite – acesta este deja un subiect prea mediatizat acum. L-as fi apreciat cu siguranta mai mult inainte de uraganul Dan Brown care a contaminat cam tot ce a intalnit in cale. Este insa o carte interesanta iar pasionatii de astrologie o vor gasi cu adevarat savuroasa poate.

Dintre cartile mai usurele, va mentionez ca am citit cu mare amuzament Manichiura pentru mort – un roman aparut la editura All. Este tot una dintre cartile pe care le-am descoperit la Kadia si cea careia i se datoreaza acest mega fantastic pui la cuptor. Este o carte perfecta pentru vacanta, usoara, relaxanta, amuzanta. Unde mai pui ca pe alocuri mai gasesti si cate o reteta – eroina chinuindu-se sa invete sa gateasca. Mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam si nu de putine ori m-am auzit chicotind in timp ce o citeam ceea ce se intampla destul de rar.

Am mai citit cu placere si Penelopiada de Margaret Atwood – o abordare diferita a mitului Penelopei care mi-a restarnit interesul pentru mitologie si mi-a amintit de niste cursuri de literatura comparata din facultate (pe care le-am iubit – poate singurele care mi-au trezit asemenea sentimente). Este o carticica foarte scurta dar plina de informatii interesante despre personaje mitologice cunoscute, povestite insa intr-o altfel de abordare – relaxata, moderna, amuzanta.

Si ca sa nu ziceti ca-mi place tot ce citesc am si doua carti care m-au dezamagit, plictisit si chiar suparat pe alocuri. Particule elementare a lui Houellebecq si Sexagenara si tanarul a Norei Iuga. Primul depaseste doza de vulgaritate si deprimare pe care o pot accepta eu si din a doua nu am retinut nimic decat o mila nesfarsita si deloc intelegatoare pentru biata femeie a carei viata am rasfoit-o in acel roman. Poate ca nu a venit timpul lor inca, vom vedea cu alta ocazie (daca ea se va ivi) ce parere voi mai avea.

Voi ce mai cititi? Ce parere aveti despre faza asta a mea cu sf-urile? 🙂

Print Friendly

Reading update – aprilie 2013

Pana-mi vine inspiratia sa va scriu despre niste carti foarte, dar foarte faine pe care le-am citit la inceputul acestei luni, umplu pagina cu alte cateva mai usurele si despre care nu am decat cateva cuvinte de spus.

Am parcurs Ultima imparateasa de Anchee Min in format audio si a mers foarte, foarte greu. In primul rand datorita faptului ca nu mi-a placut ritmul persoanei care citea (si asta conteaza foarte mult la o carte audio) dar si pentru ca este un roman lent, cu multe detalii istorice uneori neinteresante. Si spun asta in conditiile in care mie chiar imi place istoria.

Cartea este tradusa la editura Polirom si are 450 de pagini. Cartea audio a avut peste 14 ore dar am impresia ca o ascult de multa, multa vreme. Am inceput-o pe la mijlocul lui martie dar nu prea m-am tinut de ea din cauza vocii si ritmului in care este citita. Nu am apucat sa va mai povestesc despre cartile audio, dar poate o voi face intr-o zi. Am avut parte de unele cu adevarat fascinante, citite impecabil. Din nefericire insa, cu aceasta nu m-am inteles prea bine, parea citita mecanic, ca de un robotel. Ma tot gandesc daca impresia mea despre carte nu a fost prea afectata de acest lucru dar acum nu mai am ce sa fac.

Cartea povesteste despre viata ultimei imparatese a Chinei, continuand istoria din primul roman al autoarei – Imparateasa Orhidee. Imparateasa este vocea din spatele acestei povesti, intamplarile fiind scrise din punctul ei de vedere, ilustrand-o astfel intr-o lumina favorabila, diferita de ceea ce se stie in general despre ea din istorie. Romanul ne poarta prin toti anii de asa-zisa domnie a imparatesei (ea parand a fi de fapt, figura calauzitoare din spatele domniilor celor doi fii ai sai). Ca intotdeauna, m-au fascinat detaliile despre viata sociala a imparatesei si despre lucrurile din viata ei personala. Totusi, trebuie sa o apreciez pe Anchee Min si pentru felul in care repovesteste istoria Chinei, lucru deloc usor avand in vedere multitudinea de personaje care s-au perindat pe la curte si de intamplari din cei cativa zeci de ani descrisi in roman. Nu pot insa sa va recomand romanul decat daca aveti un minim de interes si pasiune pentru istorie. Pentru oricine altcineva, cartea va fi o corvoada. Fiind deja fascinata de acest popor si de obiceiurile si felul lor diferit de a fi, cartea mi-a starnit interesul pentru istoria Chinei (despre care nu stiam mai nimic inainte sa o descopar pe Anchee Min) si chiar vreau sa citesc si urmatoarea carte – Cum am devenit doamna Mao – cat mai curand.

Minciunile adultilor de Paul Ekman este o carte din colectia editurii Trei, o editura care m-a surprins in ultima jumatate de an cu mai multe titluri despre care nu stiam ca sunt traduse in limba romana. Paul Ekman este un autor pe care l-am descoperit datorita serialului Lie to me. Nu stiu cat de multe stiti voi despre acest serial dar mie mi-a placut foarte mult si cand am descoperit ca la baza lui stau unele dintre cartile acestui profesor de psihologie, am fost nerabdatoare sa le rasfoiesc. Editura Trei are publicate trei dintre cartile lui, toate foarte interesante: Minciunile adultilor, Emotii date pe fata si De ce mint copiii?  Toate au aproximativ aceeasi tema si ne ajuta sa invatam cate ceva despre interpretarea gesturilor subtile care arata ce gandeste cu adevarat un om. Mimica faciala, intonatia vocii, limbajul trupului sunt cateva dintre indiciile pe care le oferim involuntar interlocutorilor nostrii. Profesorul Ekman le explica pe toate in detaliu si face ca aceasta stiinta a interpretarii lor sa para foarte simpla. Este o carte pe care trebuie sa o cititi cu mintea deschisa si cu disponibilitatea de a invata lucruri noi pe care veti vrea cu siguranta sa le aplicati (cui ii place sa fie mintit?!). Eu am citit primele doua dintre cartile pe care le-am insirat mai sus si vi le recomand cu incredere. Si cea despre minciunile copiiilor imi suna foarte interesant si daca imi pica in mana, o voi citi cu siguranta.

 Urmatoarea carte despre care vreau sa va scriu este una din colectia Strada Fictiunii – Insomnia de Charlie Huston. Nu am foarte multe de spus despre ea pentru ca m-a dezamagit. Descrierea cartii era atat de interesanta incat am fost nerabdatoare sa o citesc si am tot asteptat sa ajung in posesia ei. Si totusi, lectura nu m-a satisfacut deloc. Subiectul este cu siguranta atragator (o boala ciudata care ii face pe oameni insomniaci) dar repeta prea multe din obsesiile americane despre care am citit deja prea mult si am vazut deja prea multe emisiuni: conspiratii mondiale de decimare a populatie, puterea naucitoare a marilor companii, povestile despre sfarsitul lumii, coruptia politiei, atacuri biologice si boli raspandite intentionat. Cartea pare scrisa pentru a fi ecranizata, coincidentele sunt putin fortate si sfarsitul a fost prea previzibil pentru a nu ma plictisi pe parcursul celor 390 de pagini. Too much drama, cum s-ar zice…

Ultimele doua carti pe care le mentionez aici sunt doua romane foarte usurele. Presupun ca as putea sa le incadrez in categoria young adult adica sunt scrise pentru adolescenti si sunt asadar usurele si sentimentale. Nici macar de ce le-am citit nu va pot spune…efectiv mi-au rasarit in cale (in momente diferite) si le-am citit din inertie. Prima este Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere de Jennifer Smith care are un titlu interesant si mi-a amintit de Singuratatea numerelor prime care este una dintre cartile mele preferate. Cealalta este The Lover’s Dictionary de David Levithan care nu cred ca este tradusa in limba romana. Ambele sunt despre dragoste si usurele tare – carti care-ti racoresc creierul si nu solicita prea multa atentie.

Cam atat am avut de povestit deocamdata. Revin curand cu recenziile promise.

Daca vreti, va rog mergeti sa-mi lasati un comentariu la postarea despre citit pe care am scris-o pentru concursul Libris pentru ca e musai, musai sa imi mai iau niste carti. 🙂

Print Friendly

Casa molimei – Jim Crace

L-am descoperit cu uimire si mare placere pe acest Jim Crace, un scriitor englez despre care nici nu auzisem pana acum. Mi-a placut nespus, autorul are un stil impecabil si traducerea este foarte buna. Casa molimei este ultimul sau roman, un roman pe care nu indraznesc sa-l numesc post-apocaliptic pentru ca nu as vrea sa-l etichetati atat de repede. Da, intradevar actiunea pare sa se intample intr-un viitor in care America a trecut printr-un dezastru care a aruncat-o cu cateva secole in urma, intr-o epoca noua dar veche prin epidemiile de ciuma care decimeaza populatia deja incercata de cutremure, gaze ucigatoare si alte dezastre care raman fara nume. Nu ni se ofera foarte multe explicatii cu privire la ce s-a intamplat, in schimb situatia prezenta este descrisa in mare detaliu. Si acesta pare sa fie marele talent al autorului – detaliile, atat cele referitoare la personaje cat si cele care descriu mediul inconjurator, satele, animalele, fenomenele naturii chiar. De fapt, romanul nici nu poate fi privit ca un SF pentru ca totul este descris atat de realist.

Este un roman foarte impresionant chiar daca nu e dragoste la prima citire. Pe masura ce avansezi cu povestea, incepi sa cunosti personajele si sa le apreciezi, atunci mi-am dat eu seama cat de mult imi place de fapt romanul si cat de prinsa sunt in istoria lui. In urma acestei catastrofe necunoscute cititorului, din ce in ce mai multi oameni vor sa migreze in est, adica spre Europa (putin ironic parca, nu-i asa?) – despre care se spune ca este foarte bogata si prospera si toata lumea este fericita acolo. Personajele principale sunt un el si o ea, ambii ramasi fara familie in urma unor intamplari tragice. Pornesc la drum impreuna, fara a avea un scop precis in afara de dorinta de a supravietui. Ideea plecarii peste ocean este destul de vaga iar circumstantele acestui drum se dovedesc nesigure. Cumva, printre pericolele prin care trec (vanzatori de sclavi, banditi, oameni inraiti din cauza dezastrelor), relatia dintre ei evolueaza catre o prietenie deosebita si o intimitate duioasa. M-am gandit sa spun dragoste dar nu stiu daca acest concept ar descrie pe deplin ceea ce traiesc cei doi – o relatie atat de frumoasa cum n-am mai vazut demult intre doua personaje.

Casa molimei este un roman cum n-am mai citit demult – una din acele povesti despre care nu poti spune prea multe cuvinte pentru ca insasi frumusetea ei sta in fiecare cuvintel al autorului, fiecare personaj, fiecare relatie si descriere. Si intradevar Jim Crace se pricepe la asa ceva!  O consider una dintre mandriile colectiei Strada Fictiunii si ma bucur sa v-o pot recomanda!

O gasiti de cumparat la editura All. Are 256 de pagini (dar se citeste pe nerasuflate) si costa 25 lei.

Daca va tenteaza cartea, va invit si la concurs pe pagina de Facebook a blogului.

Din colectia Strada Fictiunii am mai citit (in ordinea preferintelor mele):

Visul lui Joy despre care am scris aici mai pe indelete

Magazinul de sinucideri – doua vorbe despre el aici

Shantaram – recenzie aici

Chemarea ingerului – am scris despre ea aici

Anticarul – recenzia aici

Manazuru

Oracolul din Stambul

Cabalistul din Praga – recenzia aici

Chitaristul

 

Print Friendly

Stephen King – J.F.K 11.22.63

Cu riscul de a pierde o parte dintre cititorii acestui blog, voi recunoaste ca nu am mai citit Stephen King. Sau daca am citit, nu-mi amintesc nimic. Desigur ca am vazut Carrie si The Shining si cine stie cate alte filme facute dupa cartile lui SK si daca stau sa ma gandesc mai bine, parca-mi amintesc o foarte veche coperta a romanului Carrie cu o tipa plina de sange dar cam atat. Nu am citit SK nu pentru ca nu am vrut, sau nu mi-a placut, sau nu am avut voie. Pur si simplu nu. Fara motiv.

Iata-ma asadar in fata primului meu Stephen King la o varsta (sau mai bine as zice) intr-o stare de spirit complet nepotrivita pentru sf-uri. Singurul vinovat pentru acest interes al meu pentru SK este Cinabru la care am citit despre acest roman si mi l-am dorit instant. Nefiind insa pasionata de genul acesta de literatura, doar putin intrigata de subiectul calatoriilor in timp, veti intelege poate ca am inceput romanul cu un oarecare scepticism. Va spun sincer ca ma asteptam sa ma plictisesc. 800 de pagini de chestii sf… what was I thinking?!

Si totusi, povestea m-a prins imediat si am terminat romanul mai repede decat ma asteptam (aproximativ o saptamana desi a doua jumatate nu mi-a luat decat 2 seri mai lungi). Personajul principal se intoarce in timp pentru a incerca sa impiedice moartea lui J.F. Kennedy ceea ce se dovedeste nu numai foarte dificil (trecutul nu vrea sa fie schimbat) dar chiar periculos si nu tocmai o idee atat de buna pe cat pare la prima vedere. Calatoria in timp a lui Jake pare sa fie destul de haotica dar se dovedeste pana la urma ca este ghidata de reguli prestabilite – unele mai usor de priceput, altele cam neclare. Spre exemplu, fiecare calatorie il duce pe Jake in acelasi moment din trecut – 9 septembrie 1958, la ora 11.58 dimineata. Desigur ca orice schimbari pe care acesta le face in trecut au repercursiuni asupra viitorului dar la fiecare calatorie inapoi schimbarile de mai inainte se reseteaza (sau cel putin aparent). Ceea ce m-a fascinat la acest roman este ca desi ideea nu m-a impresionat cine stie ce, detaliile povestii sunt croite cu atentie, fiecare inadvertenta este explicata mai mult sau mai putin, ceea ce iti da impresia ca citesti o poveste reala, nu un sf. Spre exemplu, spre sfarsitul romanului, unul dintre personajele misterioase ale acestuia isi dezvaluie identitatea si ii explica lui Jake cam cum sta treaba si ceea ce nu-i poate explica, ii arata iar Jake intelege pana la urma ceea ce are de facut. Mi s-a parut interesant si faptul ca desi eventualele schimbari in trecut se pot reseta, raman totusi niste reziduuri astfel incat nimic nu mai este de fapt la fel.

Pe langa povestea aceasta, mai este si o frumoasa poveste de dragoste intre calatorul in timp – Jake si o femeie din trecut de care acesta se indragosteste pe care o veti aprecia cu siguranta pentru toate detaliile ei minunate si induiosatoare.

Am avut unele probleme (minore e adevarat) cu toate asocierile si referintele la anii 60 in America despre care eu nu stiu mare lucru. Uneori am cautat pe net ca sa ma lamuresc dar alteori eram prea absorbita in poveste ca sa ma intrerup. Cred ca romanul va fi apreciat mai mult de catre cei care au mai citit SK dar nu-l consider de lepadat nici pentru “necunoscatori“.

Traducerea cartii este publicata la editura Nemira, in format hardback – costa in jur de 70 lei in functie de promotia pe care o prindeti – multicel e adevarat dar este o editie minunata (desi enorma), traducerea este foarte buna si merita. Pentru cei dintre voi care au bloguri, daca nu stiati deja, Nemira ofera si posibilitatea unei reduceri de 50% daca scrieti o recenzie pentru o carte de la ei (vezi aici mai multe detalii).

Pe BD, cea mai ieftina versiune a cartii este  8.31 euro dar este paperback.

CONCURSUL S-A ÎNCHEIAT

Si acum vestea cea buna este …. drumroll… puteti castiga un exemplar chiar aici si acum :D. Adica, editura Nemira ne sponsorizeaza acest mic concurs si pot astfel sa va ofer romanul despre care v-am povestit mai sus.

Asadar: CONCURS! 🙂

Ce aveti de facut:

1. Sa-mi lasati un comentariu in care sa-mi spuneti ce carte a lui Stephen King v-a placut cel mai mult si de ce. Sau daca sunteti fani, puteti chiar sa faceti un top. 🙂

2. In formularul de comentariu sa treceti adresa de mail corecta (ea este invizibila pentru ceilalti dar e important ca eu sa o vad).

3. (optional) Si daca aveti blog puteti sa scrieti pe blog o postare ca raspuns la intrebarea mea de la punctul 1 si sa mentionati acolo acest concurs cu link catre el. Astfel veti avea 2 sanse in plus la tragerea la sorti. Adica numele vostru va fi trecut de 3 ori in random. Nu uitati sa-mi si spuneti intr-un comentariu ca ati scris despre concurs si sa-mi lasati link.

Concursul tine pana pe 10 octombrie (inclusiv). Premiul va fi livrat direct de editura Nemira numai pe teritoriul Romaniei.

Succes!! 🙂

Print Friendly

Sa nu ma parasesti – Kazuo Ishiguro

Titlu original: Never Let Me Go

Tradusa in limba romana: la editura Polirom de Vali Florescu

De cumparat in limba romana: aici la 29.95 lei dar exista si editia Top 10+ care costa doar 16.95 lei.

De cumparat in limba engleza:  aici la 7.90 euro

De cumparat pentru Kindle: aici la 11.99 dolari

Parerea mea: 5 stelute din 5(minunata)

Citita pe: Kindle

Am inceput sa citesc acest roman putin sceptica, fara sa pot spune exact de ce. Mi-a placut Ishiguro cand eram in liceu dar citind despre Sa nu ma parasesti am avut senzatia ca voi da peste un sf trist. Si mie nu-mi plac sf-urile fie ele triste sau mai rasarite. In orice caz, aveam un presentiment ca trebuie sa o citesc, prea statea de mult timp pe lista, prea o mutam de colo colo prin Kindle si ma impiedicam de ea.

Asadar, am intrat intr-o poveste cu niste copii ce par sa isi petreaca zilele destul de frumos intr-un internat in Anglia. Asta daca nu ar fi unele povesti ciudate despre ororile intamplate celor care au depasit granitele internatului si cateva indicii bizare cum ca lumea lor nu-i tocmai una normala – educatia le este in mare parte directionata catre arta, sanatatea le este controlata indeaproape in mod frecvent, simtul identitatii aproape ca le lipseste. Daca nu as fi citit cuvantul “clona” inainte de a incepe romanul, poate ca nici nu mi-ar fi trecut prin minte decat atunci cand apare pe la mijlocul acestuia, stingher parca si fara prea mare importanta. Totusi, copii nu sunt altceva decat piese de schimb, donatori cu o viata prestabilita pentru ei de catre cei ale caror vieti le vor salva. Profesorii sau paznicii (dupa cum preferati) le insufla de la inceput ideea aceasta de donator astfel incat putini dintre ei indraznesc sa spere la altceva decat ceea ce li se spune ca ar fi predestinati sa faca. Sistemul de indoctrinare este infricosator de eficient – elevii sunt supusi, isi asuma rolul si il inteleg ca fiind normal.

Kathy, Ruth si Tommy sunt cei care incearca in mod inconstient (si natural as spune eu) sa se desprinda de acest sistem, sa fie diferiti. Ceea ce m-a atras insa in poveste a fost faptul ca cei trei realizeaza ca prin vis ca isi doresc lucruri care nu sunt inscrise in tiparul vietii lor. Ar vrea sa faca ceva in privinta asta dar parca nu indraznesc, parca ceva ii tine in loc. Atmosfera de nerealitate m-a urmarit din fiecare pagina a acestui roman si chiar mi se pare uimitor cat de bine a reusit autorul sa creeze aceasta lume fictiva, fara exagerari, o lume pe care cititorul o accepta in mod natural, fara contestatiile pe care mintea ni le ridica in mod normal atunci cand citim un sf. E amuzant si emotionant felul in care se comporta acesti copii si mai apoi tineri adulti dar trist in acelasi timp. Ei sunt intr-o permanenta stare de suspendare, asteptand sa devina donatori, explorand dar neintelegand mai nimic din lumea care-i inconjoara. Povestea nu-i nicicum centrata pe partea stiintifica din aceasta poveste dintr-o lume alternativa (anii ’90 – Anglia) – o gramada de lucruri raman ne-explicate cum ar fi, de exemplu, faptul ca fiecare persoana poate dona de 3 chiar 4 ori desi noi stim ca de fapt nu se poate supravietui fara organele vitale. Povestea este mai degraba retorica, nu ne ofera si raspunsuri la intrebarile pe care le starneste. E credibila dar parca nu-ti vine a crede totusi… Donatorii plutesc intr-o realitate in care nu se pot acomoda si pe care e mai bine sa nu o inteleaga.

Narata prin ochii unei astfel de donatoare, cartea este fascinanta. Desigur, o putem privi si ca pe o metafora…pentru toate posibilitatile pe care le-am ratat, pentru sentimentele noastre atunci cand realizam ca viata ar fi putut sa fie in atat de multe alte feluri. Trista revelatie, poate prima care ne face sa ne simtim adulti, prima care ne desparte de copilarie, care ne face sa intelegem de ce atatia adulti deplang tineretea pierduta. Pentru mine, cartea a venit poate exact intr-unul din aceste momente… mi s-a potrivit.

Dupa carte am fost tentata sa vad si filmul. A fost nesfarsit de plictisitor. Poate pentru ca stiam deja despre ce-i vorba. Dar l-am vazut pana la sfarsit totusi…si, in spite of it all, am cam bocit.

Print Friendly

Ramasitele lui 2011

Imi dau seama ca se termina anul si am multe restante in ceea ce priveste cartile citite. Prea multe. Asa ca m-am gandit sa fac o postare colectiva cu toate cartile despre care nu am apucat sa scriu si probabil ca nici nu o voi mai face. Le scriu aici mai mult pentru a tine evidenta pentru mine dar si pentru ca am mai vorbit in trecere despre ele si stiu ca sunt persoane interesate. O sa fie o postare lunga. Bear with me. 🙂 Daca vreti puteti sari direct la sfarsit unde am mai scris doua vorbe. 😛

Tolstoy and the Purple Chair: My Year of Magical ReadingTitlu original: Tolstoy and the Purple Chair: My Year of Magical Reading

Autor: Nina Sankovitch

Tradusa in limba romana: nu

De cumparat in limba engleza:  aici la 14.80 euro

Parerea mea: 3 stelute din 5(mi-a placut dar nu e stralucita)

Citita pe: Kindle

Pagini: 256

Volumul are niste recenzii foarte bune si este apreciata. O cititoare pasionata incearca sa-si inece in lectura durerea pierderii unei surori. Ea isi propune un an in care sa citeasca o carte pe zi, incercand cu disperare sa uite dar si sa invete sa depaseasca durerea. Astfel, timp de un an, in fiecare zi se instaleaza intr-un fotoliu mov si trece prin zecile de carti, invatand din fiecare ce considera ca-i este necesar. Mie totusi mi se pare destul de greu de realizat acest obiectiv chiar si pentru o casnica dar povestea e interesanta fie doar si pentru recomandarile de carti pe care le gasim in ea.

The Wit and Wisdom of Ozzy Osbourne
  • Titlu: The Wit and Wisdom of Ozzy Osbourne
Autor: Dave Thompson

Tradusa in limba romana: nu

De cumparat in limba engleza:  aici la 8.45 euro

Parerea mea: 2 stelute din 5(dezamagire)

Citita pe: Kindle

Pagini: 256

Imi place tare de nebunul de Ozzy si i-am citit cu drag si amuzament cartea dar aceasta nu este decat o colectie de citate, puse alandala. Cred ca-i o carte pentru adolescenti si fani inraiti, probabil scoasa cam tot in ideea in care sunt si papusile cu fata lui Ozzy – adica doar pt bani. Am citit-o pe sarite, nu am retinut nimic din ea.

  • Titlu: There But For The
Autor: Ali Smith

Tradusa in limba romana: nu sunt sigura dar nu cred

De cumparat in limba engleza:  aici la 13.49 euro

Parerea mea: 1 stelute din 5(abandonata)

Citita pe: Kindle

Pagini: 384

Nu am ce scrie despre ea. Nu m-a prins.

  • Titlu: Ceaunul

Autor: Kiyoko Murata

Tradusa in limba romana: la editura Humanitas

De cumparat in limba romana:  aici la 15 lei (dar stiti voi cum e cu Humanitas…faci comanda acum si vine la anul)

Parerea mea: 3 stelute din 5(se citeste repede, nu e chiar o pierdere de timp.

Citita pe: hartie

Pagini: 90

  • Titlu original: Le Petit Prince
Autor: Antoine de Saint Exupery

Tradusa in limba romana: la editura Rao de Ileana Cantuniari – Micul Print

De cumparat in limba romana:  aici la 36 lei

Parerea mea: 2 stelute din 5(plictisitoare)

Citita pe: hartie

Pagini: in jur de 90 cred

Nu inteleg, sincer, what’s all the fuss cu asta. Povestea e trasa de par, desenele sunt urate, nu e interesanta nici pentru adulti nici pentru copii. Chiar nu pricep.

  • Titlu original: Serving Crazy with curry

Autor: Amulya Malladi

Tradusa in limba romana: nu

De cumparat in limba engleza:  aici la 9.05 euro

Parerea mea: 2 stelute din 5(ok). Dupa o tragedie, o tanara se apuca de gatit si astfel, isi rezolva problemele printr-un fel de terapie culinara.

Citita pe: Kindle

Pagini: 272

  • Titlu original: The Romanov bride

Autor: Robert Alexander

Tradusa in limba romana: nu

De cumparat in limba engleza: aici la 9.77 euro

Parerea mea: 3 stelute din 5

Am gasit-o la intamplare si mi-a atras atentia pentru ca e vorba de fictiune istorica. Nu e o carte stralucita dar merge daca va intereseaza perioada si povestea.

Citita pe: Kindle

Pagini: 300

  • Titlu: Pacientul meu Sigmund Freud

Autor: Tobie Nathan

Nu cred ca mai e disponibila pentru cumparare, eu am imprumutat-o.

Pagini: 460

Parerea mea: 3 stelute din 5 – interesanta, mi-a placut.

  • Titlu original: No One Here Gets Out Alive

Autor: Jerry Hopkins

Tradusa in limba romana: nu cred

De cumparat in limba engleza:  aici la 5.51 euro

Parerea mea: 2 stelute din 5(ok). Am citit-o in vara pe cand bantuiam prin vara. A fost o lectura acceptabila, cu informatii relativ interesante despre The Doors (este un fel de biografie neoficiala a lui Jim Morrison) dar pe alocuri cam plictisitoare si divaganta.

Pagini: 384

  • Titlu original: The Vampire Lestat

Autor: Anne Rice

Tradusa in limba romana: la editura Rao – Vampirul Lestat

De cumparat in limba engleza:  aici la 5.70 euro

De cumparat in limba romana: aici la 35 lei.

Parerea mea: 3 stelute din 5. In liceu mi-a placut mult seria aceasta cu si despre vampiri. Pe atunci nu era asa o mare nebunie cu vampirii literari. Era chiar o idee inedita si interesanta. Am citit atunci vreo doua volume si m-am gandit ca ar fi relaxant sa mai citesc una acum. Nu mi s-a mai parut la fel de interesant si captivant ca atunci dar mi-a placut oricum, asa, de dragul povestii.

Pagini: 560

Citita pe: Kindle

  • Titlu original: The Eyre Affair

Autor: Jasper Fforde

Tradusa in limba romana: la editura Humanitas – Cazul Jane Eyre

De cumparat in limba engleza:  aici la 8.10euro

De cumparat in limba romana: aici la 35 lei

Parerea mea: 3 stelute din 5. Foarte faina ideea – un detectiv care intra intr-o carte si interactioneaza cu personajele fictive. E o carte pentru tineri, e adevarat dar mi-a placut tare mult, vreau sa citesc si continuarile.

Citita pe: Kindle

Pagini: 374

  • Titlu: Oscar Wilde and the candlelight murders

Autor: Gyles Brandreth

Tradusa in limba romana: la editura Nemira – Oscar Wilde si crimele la lumina lumanarii

De cumparat in limba engleza:  aici la 8.99 euro

De cumparat in limba romana: aici la 22 lei (eu am luat-o redusa la 10 lei)

Parerea mea: 3 stelute din 5. Tot o carte de vacanta cu care m-am simtit bine. Amuzanta, captivanta, parca se citeste intr-o secunda.

Astfel am incheiat acest an de lecturi. Mai sunt vreo 3 carti despre care vreau insa sa va povestesc mai in detaliu. Anul acesta a fost un an bun pentru lecturi. Mi-am setat un target de 50 de carti pe care l-am depasit – am citit 65. Desigur, nu conteaza foarte mult cate au fost dar am vrut sa vad daca o pot face. Nu stiu daca in acest an imi voi mai stabili astfel de tinte.

2011 Reading Challenge

2011 Reading Challenge

Dianais has

completed her goal of reading 50 books in 2011!

hide

Imi doresc si un 2012 la fel de prolific si de plin de carti care sa merite. Deja am o lista cat China asa ca nu ma indoiesc ca va fi asa cum vreau.

Va doresc si voua lecturi interesante si captivante, dupa gusturi si buzunare! Va sugerez cu acelasi mare drag sa va luati un Kindle dar sa nu uitati placerea cartilor pe hartie.

Cu drag,

Diana

Print Friendly

Taramuri pustiite – povesti ale apocalipsei

Titlu original: Wastelands
Autor: John Joseph Adams
Lungime: Antologie – 600pag, 22 povestiri
Atmosfera: futurista
Citibilitate: maxima
Recomand: da

De cumparat: la editura Nemira (preturi variate in functie de oferta dar merita si full price)

In ultimul timp citesc putin si greu. Parca zilele imi sunt din ce in ce mai scurte, ma trezesc obosita si pic de somn la ore babesti ceea ce imi lasa din ce in ce mai putin timp pentru placeri lecturistice. Prin liceu/facultate, marea mea tragedie era ca nu pot sa imi cumpar cartile pe doresc sa le citesc. Acum cumpar dar mi se aduna in teancuri pe noptiera si reusesc cu greu sa tin pasul. O fi doar astenie de primavara dar a devenit o adevarata lupta sa nu ma pierd in cotidian. Sa citesc mereu si in mod constant, sa imi pastrez mintea ascutita si sertarasele memoriei cat mai ocupate cu variate si satisfacatoare cunostinte noi. In caz contrar, m-as trezi zi de zi in propria-mi plictisitoare si bookless apocalipsa.
In zilele astea capricioase de primavara, pe linia lecturistica de plutire ma pastreaza aceste povestiri dupa care am ravnit in mod neasteptat. Din ce in ce mai mult ma simt atrasa de SF, taman acum, cand altii de varsta mea depasesc perioada sf a vietii lor. :)) Dar in ultimul timp, ceea ce citesc ceilalti nu prea mai conteaza pentru mine si antologia aceasta se pliaza frumos dupa gandurile si situatia mea actuala.
Antologia strange o multime de texte cu subiect postapocalipic scrise de autori cunoscuti fanilor SF (eu n-am recunoscut decat vreo doi dar asta nu m-a impiedicat sa savurez din plin povestirile). Cu cititul ma aflu de-abea pe la jumatate dar fiecare dintre povestirile citite pana acum m-a impresionat placut. Citesc destul de rar antologii si/sau volume de povestiri, pentru ca ma debusoleaza si enerveaza saltul de la un subiect la altul dar in acest caz sentimentul este cu totul diferit. Povestirile parca s-ar lega desi, chiar daca fac parte din acelasi subgen, expun puncte de vedere diferite si atmosfera variaza de la o pagina la alta.
Povestirea care deschide volumul este una de Stephen King(da, macar pe el il stiu si eu :)) ) si dintre cele citite mi s-a parut cea mai de efect, ca sa-i zic asa. Sfarsitul tuturor problemelor ofera o solutie rautatii crescande a omenirii. Un copil geniu, care la 2 ani invata sa citeasca, se zbate sa gaseasca o solutie pentru a vindeca aceasta rautate umana. Trebuie sa recunosc, ca am o afinitate pentru povestile cu copii extraordinari iar acesta mi s-a lipit instant de suflet. Ideea ca rautatea ar putea avea o metoda fizica de propagare si problema ar fi potential rezolvabila mi s-a parut geniala. Desigur, solutia gasita de tanarul geniu nu este una perfecta caci efectele secundare sunt devastatoare – omenirea este decimata de o teribila boala degenerativa. Concluzia ar fi una destul de trista – rautatea este atat de adanc inradacinata in esenta umana incat numai tembelizarea ne-ar mai putea scapa de ea.
Oameni de nisip si zgura a lui Paolo Bacigalupi m-a impresionat aproape pana la smiorcaieli asa cum numai povestile cu animale stiu sa o faca. Intr-o lume in care fiintele care au fost oameni se hranesc cu nisip si pietre  si se vindeca de orice, fara nici o problema iar nepasarea lor fata de orice este uluitoare, cineva gaseste un catel- o raritate, o minune, o ramasita a trecutului. Cei trei se invart curiosi in jurul fiintei a carei viata pare imposibia si la inceput se straduiesc sa il tina pe langa ei. Animalul insa le solicita atentia si grija mai mult decat se asteptau caci aceasta nu mananca pietre, nu se regenereaza si este incredibil de sensibil la tot ce inseamna mediu inconjurator. Astfel se hotarasc sa-l gateasca in loc sa il mai ingrijeasca. Totul se intampa fara nici un pic de emotie din partea fiintelor omenesti de nerecunoscut. Trei randuri, la sfarsitul povestirii amintesc cat de cat de omenirea cu sentimentele si afectivitatea caracteristice dar aceasta propozitie de final nu face decat sa sporeasca amaraciunea si tristetea care ramane in suflet dupa citirea acestei povestiri.
O alta povestire care mi-a placut a fost Inertia de Nancy Kress. Aceasta se joaca cu ideea unei epidemii care ii desfigureaza pe cei afectati. Frica duce la izolarea acestora intr-o colonie care devine off limits. Inlaturati din viata normala, acestia regreseaza din multe puncte de vedere dar se descurca, supravietuiesc, isi fac un rost. In afara groaznicelor efecte fizice pe care le are boala, aceasta are si un aspect pozitiv – pare sa afecteze creierul astfel incat, bolnavii sunt mai calmi, mai toleranti. Apare aceiasi idee ca mai sus – trebuie sa regresam ca sa avansam.

Mai sunt si alte povestiri care mi-au placut si inca nu am terminat cartea dar vroiam totusi sa va spun doua vorbe despre ea. Pentru o ne-pasionata de sf… mi-a facut totusi o impresie foarte buna! 🙂

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.