Category Archives: Realism Magic

Hollow City – Ransom Riggs

Au trecut aproape doi ani de cand va povesteam despre prima carte a acestui scriitor – Ransom Riggs. Va spuneam atunci cat de mult mi-a placut Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children (tradusa acum si la noi cu titlul Miss Peregrine). Este o poveste fantastica despre niste copii cu insusiri deosebite si lumea in care traiesc ei.

hollow city

Titlu original: Hollow City

Traducere in limba romana: inca nu

De cumparat in limba engleza: 15 euro sau 88 lei daca preferati sa comandati din tara.

Acest al doilea volum, care cred ca nu are inca traducere, este continuarea povestii de mai sus si a doua parte din ceea ce pare a fi o serie mai lunga (sau cel putin o trilogie). La fel ca si primul volum, este presarat cu fotografii vechi care ilustreaza destul de fidel personajele din poveste. Spre deosebire de prima carte, se pare ca in acest caz fotografiile au fost adaugate ulterior, ceea ce mi se pare mult mai greu decat sa scrii o poveste dupa niste fotografii. Oricum, si acest al doilea volum este o reusita, cea mai faina poveste citita de mine de la Harry Potter incoace si una care ar merita acelasi succes.

Asadar, am facut cunostinta in primul volum cu niste copii ciudati cu tot felul de insusiri speciale, caraghioase sau chiar infricosatoare. In acest al doilea volum apucam sa-i cunoastem mult mai bine pe cativa dintre ei, cei care impreuna cu Jacob (baiatul care in prima carte descopera ca este si el special) vor pleca intr-o aventura neasteptata pentru a-si salva indrumatoarea. Aici autorul inventeaza termeni si fiinte asa ca imi e greu sa va explic exact despre ce este vorba. Cert e ca e putin probabil sa nu fiti prinsi in povestea acestor copii (care de fapt nu sunt copii decat cu trupul) care incearca sa-si salveze normalitatea, asa cum o stiu ei.

01RIGGS-1-articleLarge

Cartea are un pas usor diferit de prima, in mare parte a timpului copiii sunt pe drum, in asteptare sau discuta. La inceput pleaca intr-o cautare aparent imposibila dupa un ajutor pentru indrumatoarea lor care este acum transformata in pasare. Evident ca timpul le este limitat asa ca se cam grabesc. Pe drum, intalnesc si alte fiinte speciale ca ei – animale de data aceasta – care ii ajuta sa gaseasca drumul cel bun. Tot pe drum, vedem ca fiecare copil gaseste o intrebuintare utila pentru talentul (ciudatenia) lui. Astfel, fiecare ii este util grupului si legaturile dintre ei evolueaza.  Au ocazia sa cunoasca si pe altii ca ei, care nu au crescut sub protectia unei indrumatoare si diferenta ii uimeste si descumpaneste. Ajunsi prin ceea ce pare a fi o inlantuire de minuni, la destinatie, lucrurile se precipita si iau o noua intorsatura dramatica. Cam pe-aici mi-am dat seama ca nu voi afla sfarsitul acestei povesti nici in aceasta carte. Nu sunt sigura ca m-am bucurat prea tare…imi place sa am disponibile sfarsiturile povestilor dar cum urmatorul volum nu este inca scris mai am de asteptat.

In orice caz, povestea este palpitanta si aduce acel suflu nou care ne place atat de mult intr-un fantasy. Data trecuta spuneam ca romanul se apropie mult de realismul magic. Citind despre acest volum ca ar face parte (la fel ca si primul) din categoria young adult, nu pot sa nu-mi intaresc parerea si sa sustin in continuare ca este vorba despre un nou tip de realism magic.

Ce sa va mai zic, o carte foarte simpatica care va poate tine de urat sau de frumos cand faceti o pauza de la lecturile mai serioase. 🙂 Daca nu cititi in engleza, poate-i dati o sansa traducerii primului volum (Miss Peregrine) si-mi spuneti si mie cum suna in limba romana. Eu imi propun oricum sa le cumpar pe amandoua cat de curand pentru ca e mare pacat de fotografiile acelea. Cartea merita citita cu ele sub ochi, experienta pe care telefonul sau un ereader nu v-o poate oferi in intregime.

hollow-city-poster

 

Print Friendly

Salman Rushdie – Versetele satanice

Titlu original: The Satanic Verses (1988)

Traducere in limba romana: impecabila la Polirom de Dana Craciun

De cumparat in limba romana: 30 lei

De cumparat in limba engleza: 11 euro

De cumparat pentru Kindle: 12 dolari

Cu mari eforturi am reusit sa termin acest roman in aproximativ o saptamana, dar o saptamana de zile libere caci daca as fi avut de munca nu stiu daca o dovedeam. Este cu adevarat un roman solicitant, sau cel putin asa a fost pentru mine. Nici nu stiu de unde sa incep sa vorbesc despre el avand in vedere faptul ca oricum nu pot spune ca i-am inteles toate secretele. Unul dintre personajele din roman sufera de schizofrenie si la un moment dat am avut impresia ca insusi romanul sufera de aceasta boala. Asta este impresia generala pe care mi-a lasat-o si nu cred ca voi gasi cuvinte sa o descriu mai bine de atat.

Citind Joseph Anton am ramas oarecum cu impersia ca toate controversele starnite in jurul acestui roman sunt oarecum nejustificate. Si totusi, acum realizez ca un astfel de roman nu ar fi putut avea decat doua variante de destin: sa nu fie absolut deloc bagat in seama, neinteles si evitat sau sa starneasca furtuna pe care o stim deja. Am ajuns la concluzia ca Salman Rushdie nu este o victima. Romanul este conceput ca sa instige, sa impresioneze, sa atraga atentia. Un fel de, go big or go home, daca vreti.

Cu greu am reusit sa intru in atmosfera cartii, sa imi doresc sa o citesc mai departe, sa vreau sa stiu mai multe despre personaje. Povestea se schimba atat de des incat in prima jumatate a romanului pare sa domneasca un haos prin care cititorul inoata cu mare greutate. Am fost ferm convinsa la inceput ca voi face parte dintre cititorii care nu au inteles si nici nu vad ce ar putea intelege din acest roman. Si totusi, la un momen dat aceste sentimente s-au schimbat, pe masura ce povestile din carte se impletesc si incep sa aiba sens. Si poate, cel mai atragator pentru mine, a fost faptul ca am descoperit ironia si cinismul din spatele povestilor din roman, am descoperit o satira complexa a societatilor ghidate orbeste de religie, a bigotismului si prejudecatilor rasiale. Am inteles asadar de ce, pentru unii credinciosi musulmani, romanul este intolerabil si de neiertat.

Prin facultate am avut o prima tentativa de a citit acest roman, atunci in limba engleza. Stapanesc limba engleza foarte bine si sunt mereu adepta lecturii cartilor in limba lor originala (acolo unde cunostintele mi-o permit) dar in acest roman m-am impotmolit. Si pana de curand am crezut ca-i de vina povestea in sine dar am realizat acum ca e vorba de limbaj. Rushdie insusi recunoaste ca i se pare interesant sa ofere un roman (si ulterior mai multe) al carui limbaj sa fie pe alocuri de neinteles. Autorul se foloseste din plin de expersii, cuvinte si mai ales aluzii de neinteles pentru o parte dintre cititorii sai. Nu suntem cu totii englezi, de origine indiana si in posesia unor cunostinte despre islamism si obiceiuri musulmane. Rushdie sustine ca acesta este farmecul romanului sau si ca cititorii sai vor fi fascinati de elementele necunoscute asa cum copiilor le plac povestile in care unele cuvinte le sunt lor de neinteles. Nu pot spune ca sunt complet de acord cu acest lucru. Am revenit la roman, de data aceasta in limba romana, si pot spune ca m-am chinuit adesea sa-l continui. Unele pagini sunt atat de greu de depasit incat m-am simtit de parca as fi facut un real efort fizic. Si pe langa asta, e foarte frustrant sa nu intelegi aluziile si trimiterile autorului. Citind acest roman, am citit mult si pe langa el, pentru ca unele informatii pe care nu le aveam, ma impiedicau parca sa merg mai departe.

Sunt multe lucruri care merita retinuite din acest roman, iata cateva:

  • Uneori ne luam atat de tare in serios minciunile incat nu mai stim cine suntem cu adevarat. Sunt doi profeti in roman, un barbat si o femeie, ambii reprezentant simbolici ai unei religii, ambii ajungand sa detina mai multa putere decat pot controla. Natura umana nu pare insa sa se impleteasca prea bine cu puterea excesiva (istoria ne-o dovedeste iar si iar) si oameni par orbi si prosti in fata lucrurilor pe care nu le inteleg si de care se tem. Catre sfarsit, unul dintre profetii de care ziceam, mai precis una – Ayesaha – conduce un sat intreg intr-un pelerinaj religios catre Mecca. Oamenii o urmeza fara prea multe impotriviri, pe jos, cu catel si purcel, unii mor pe drum, putini au dubii si majoritatea sunt convinsi ca apele Marii Arabiei se vor deschide pentru ca ei sa treaca. Cand dispar cu totii intre valuri, considera in fanatismul lor ca apele chiar s-au deschis desi e evident ca au murit cu totii. Culmea este ca, pana si unii dintre cei ramasi pe mal sunt convinsi ca au pierdut ocazia de a fi salvati si binecuvantati de dumnezeu. Religia e o arma puternica…asa plina de iluzii cum e ea.
  • Prejudecatile altora impotriva noastra ne sunt atat de adanc inradacinate in suflet incat prea putini oameni reusesc sa depaseasca frustrarea si sa aprecieze faptul ca sunt diferiti. Intr-o realitate de cosmar, unul dintre personaje se transforma intr-un tap hidos – un simbol de fapt pentru marginalizarea pe care a resimtit-o toata viata si imposibilitatea de a se integra intr-o societate diferita de cea in care s-a nascut.
  • Foarte induiosator a fost episodul in care Saladin Chamcha se regaseste pe sine numai cand este pus in fata pierderii inevitabile a trecutului – moartea tatalui sau. Si in realitate se intampla acest lucru mult prea des – nu apreciem ce am avut decat dupa ce l-am pierdut.

Si totusi, in ciuda incapacitatii mele de a face un rezumat decent acestui roman, trebuie sa recunosc ca m-a uimit si impresionat, mi-a placut si displacut in egala masura. Nu cred sa fi citit vreodata ceva atat de complex, care dezbate atat de multe teme delicate atat de sincer si fara inhibitii. Ma bucur ca am reusit sa o citesc pana la capat si sper ca intr-o zi, cand voi putea sa o recitesc, sa fiu in stare sa si scriu despre ea.

Print Friendly

Kafka pe malul marii – Haruki Murakami

Titlu original: Umibe no Kafuka

Tradusa in limba romana: la editura Polirom

De cumparat in limba romana: aici la 39.95 lei

De cumparat in limba engleza:  aici la 60.99 lei

De cumparat pentru Kindle: aici la 11.99 euro

Parerea mea: 5 stelute din 5

Mi-am propus sa citesc Murakami in acest an si iata ca dupa 1Q84 am reusit sa-i fac loc si acestui roman. Kafka pe malul marii este un roman din 2002 in stilul caracteristic lui Murakami – plin de mister si simboluri. Trebuie sa spun ca sunt din ce in ce mai fascinata de imaginatia acestui scriitor. Citindu-l, ma mir mereu de ce a putut sa-i treaca prin cap…asa prosteste, cum te miri la cine stie ce fenomen supranatural. Fiecare dintre cartile lui pe care le-am citit (Cronica pasarii-arc, 1Q84 si acum aceasta) mi-a lasat impresia ca am patruns intr-o cu totul alta lume, poate chiar intr-o cu totul alta minte, plina de idei, legaturi si semnificatii incredibile.

Daca la inceput povestea pare sa se urneasca putin cam greu (parca asa e in toate romanele mentionate mai sus, pe parcurs iti dai seama ca traiesti o experienta cu adevarat deosebita, ca randurile care-ti trec prin fata ochilor te fac sa te gandesti la mai mult decat o poveste. In cazul acesta, romanul porneste de pe doua planuri care vor alterna pe parcursul intregii carti, impletindu-se insa intr-o singura istorisire complexa si plina de simboluri. Nu obisnuiesc sa caut simboluri in romanele pe care le citesc dar parca acesta este scris exact pentru asa ceva – pentru a te provoca sa reflectezi.

Pe de o parte a naratiunii, un adolescent fuge de acasa pentru a scapa de un blestem Oedipian cu care il ameninta tocmai tatal sau iar  pe cealalta parte, un batran care pare sa fie usor retardat se arunca intr-o cautare ciudata despre care nici el nu stie prea multe. Cei doi se vor intalni intr-un uimitor punct comun, catre sfarsitul cartii. De fapt, atunci cand realizezi care este legatura dintre cei doi (o legatura deloc simpla, metafizica aproape) nu poti sa nu ramai macar usor uimit. Mie imi place exact starea aceasta de uimire permanenta cu care am citit romanul acesta si pe celelalte ale lui Murakami. Firele nu se descurca nici macar la sfarsitul romanului – totul ramanand mai ïn aer” decat ne-am dori dar finalul este totusi satisfacator intr-un sens ciudat. Totul pare sa se desfasoare intr-un vis alambicat si fara de sfarsit. Ca intotdeauna, Murakami nu ne scuteste nici de scurtele scene cu tenta erotica care par atat de la locul lor incat nu poti comenta nimic dar nici de ideea portalului catre o alta lume.

Lumea lui Murakami este una senzuala si atragatoare pe care o savurezi cu emotie si la care simti mereu nevoia sa te intorci. In aceeasi zi in care am terminat romanul, mi-am cumparat altul…dintr-o compulsie greu de explicat.

Print Friendly

Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children – Ransom Riggs

Titlu original: Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children

Tradusa in limba romana: de Gabriella Eftimie la editura Art

De cumparat in limba romana: 30 lei

De cumparat in limba engleza:  aici la 8.48 euro

De cumparat pentru Kindle: aici la 7.99 euro dar merita luata pe hartie, pentru ca pozele nu se vad foarte bine pe Kindle

Parerea mea: 5 stelute din 5

Anul trecut cam pe vremea aceasta se lansa un foarte fain si interesant roman. Ce era atat de interesant la este faptul ca ideea sa a pornit de la colectia de fotografii a autorului. Acesta a vrut sa le publice intr-un album dar editorul i-a sugerat sa croiasca pe langa ele si o poveste. Si rezultatul este surprinzator, o poveste ce pare pentru copii dar poate fi incadrata si in categoria realismului magic.

Povestea este simpla dar atragatoare si captivanta. Un baiat pleaca pe urmele povestilor bunicului dupa ce acesta moare tragic intr-o lupta violenta cu ceea ce par a fi animale salbatice. Exista ceva cu totul deosebit la povestile acestui batran, amintiri din propia sa copilarie, presarate cu intamplari fantastice si personaje incredibile. Moartea brusca a bunicului il lasa pe nepot intr-o stare de nesiguranta destul de neplacuta asa ca parintii il duc la psihiatru iar acesta ii recomanda, intr-un final, sa-i indeplineasca bunicului ultima dorinta – aceea de a calatori catre insula pe care isi petrecuse acesta copilaria. Pe insula insa, lucrurile sunt din ce in mai ciudate iar personajele din povestile bunicului se dovedesc a fi adevarate.
Povestea este presarata, din loc in loc, cu fotografii ale personajelor ceea ce o face si mai atragatoare. Daca la inceput totul pare sa se desfasoare intr-o realitate asemanatoare cu a noastra, ulterior evenimentele iau o turnura ciudata si mai ales, fantastica.
Mi-a placut foarte mul romanul – o poveste pentru oameni mari cu personaje inedite si intamplari care-si gasesc radacinile in realitate dar par rupte dintr-o alta lume. Mie mi-a vorbit despre prejudecati si intoleranta, despre iertare, amintiri si dragoste dar cine stie, voi ce veti lua din ea, cand o veti citi.

Print Friendly

Ali Shaw – The Man Who Rained

Cand am citit Fata cu picioare de sticla mi-am dat seama ca nu voi putea trece cu vederea nici o carte pe care acest autor o va scrie in prezent. Felul in care redefineste si reconstruieste realismul magic pe care eu il iubesc atat de mult este indeajuns pentru a ma convinge sa-i cumpar cartile. Si intradevar, decum am avut la dispozitie niste banuti, am achizitionat The Man Who Raine, carte despre care citisem pe blogul autorului si pe care am asteptat-o cu nerabdare.

Romanul nu s-a tradus inca la noi dar asta nu a fost o problema pentru ca eu am preferat oricum sa o citesc in original (cum am facut si cu prima carte de altfel). Iata ca la doar 2 luni de la prima carte am reusit sa o citesc si pe aceasta si sa ma bucur din nou de lumea deosebita din care scrie Ali Shaw. Pentru ca aceasta este impresia generala pentru mine, ca autorul scrie dintr-o alta lume, o lume fantastica in care tristetea se transforma in gheata si furia in furtuna iar fericirea este un norisor in care plutim fara sa ne dam seama.

Nu ma pot abtine de la a compara The Man Who Rained cu Fata cu picioare de sticla. Daca Fata… a fost pentru mine o lectura fascinanta, pe The Man… l-am perceput diferit. Romanul curge intr-un ritm mai calm, mai ordonat, toate lucrurile sunt explicate pe indelete si raman foarte putine aspecte nelamurite. Daca citind Fata… am fost atat de entuziasmata incat am trecut prin ea pe nerasuflate, am citit The Man… mult mai cerebral, temperat chiar. Romanul iti impune parca acest stil pentru ca fiecare personaj este atat de complex si de interesant incat trebuie sa faci un mic efort de concentrare pentru a asimila toate informatiile. Nu au existat personaje ale lui Ali Shaw care sa nu-mi atraga atentia intr-un fel sau altul,  nu am uitat pe nimeni dupa ce am inchis cartea si nu am trecut cu vederea aproape nici un detaliu.

Ali Shaw ne povesteste din nou despre dragoste si cum se gasesteste ea in cele mai ascunse si nebanuite cotloane; ne povesteste despre un om care fulgera de teama si nervi, care se transforma in ploaie din razbunare, care iubeste inconjurat de norisori. Acest al doilea roman al autorului mi s-a parut mult mai cu “substrat” decat celalalt sau poate a fost asa doar pentru ca l-am simtit mai relevant pentru mine. Mi-a spus ca dragostea invinge totul (ma incapatanez sa cred asta si acum), ca o gasim in locuri neasteptate si in ciuda adversitatilor, ca dragostea transforma. Ali Shaw vorbeste despre dragoste intru-un mod inedit, povestile lui sunt fascinate desi ideea generala nu este una iesita din comun. Stilul sau insa si imaginatia cu care impleteste realul cu fantasticul sunt deosebite, este genul de autor pe care il citesti si stii ca este el chiar fara sa vezi titlul cartii sau coperta.

Omul care ploua – imi place cum suna chiar si in romana. Totusi, The Man Who Rained nu are parca aceeasi forta pe care am gasit-o in Fata cu picioare de sticla. Cu exceptia unuia(Daniel), personajele sunt mai vag conturate, mai putin bine-definite. Am avut impresia aici ca a fost mai important setting-ul decat personajele. Orasul fictiv Thunderstown, caracteristicile si imprejurimile lui, ciudatele superstii incetatenite aici, toate sunt infatisate in detaliu si cu atentie. Recunosc ca m-am plictisit uneori, in descrieri, numai pentru a ma trezi apoi din nou intr-o poveste fascinanta si breath-taking. Omul care ploua nu depaseste Fata cu picioare de sticla dar cu siguranta imi sporeste apetitul pentru mai mult Ali Shaw pe care sper sa-l reintalnesc candva in viitor intr-un nou roman.

Titlu originalThe Man Who Rained

Tradusa in limba romana: inca nu dar curand sper…

Am mai citit de autor: Fata cu picioare de sticla

De cumparat in engleza: 12.20 euro aici.

Parerea mea: 4 stelute din 5

Citita pe: hartie

Ramane in biblioteca: daaaaaaaa

Print Friendly

Fata cu picioare de sticla – Ali Shaw

M-a fascinat titlul acestei carti de cand am dat peste el (nici nu mai stiu unde). M-a fascinat cartea in sine, ca obiect fizic, de cum am despachetat-o din ambalaj. Am luat primit de la Mos Craciun (:P) o editie paperback in limba engleza minunata. Coperta este dintr-un carton poros (nu stiu cum s-o fi chemand in realitate) care scoate in evidenta pigmentul foarte puternic al culorilor folosite si contrastul dintre titlul scris cu argintiu si restul designului de pe coperta. Atat de mult imi place incat de mai multe ori in timp ce o citeam, am inchis-o si i-am mangaiat cu drag copertile, reflectand la ce tocmai citisem. Dupa atatea carti citite pe Kindle, a fost o adevarata placere sa tin in mana aceasta bijuterie.

Desigur, meritele ei nu se limiteaza la aspect. Romanul a fost o surpriza pentru mine pentru ca, in ciuda titlului, nu ma asteptam la un fantasy. De fapt, ii spun gresit caci nu e fantasy ci foarte aproape de realismul magic. Citindu-l mi-am amintit cat de mult ii iubesc pe Marquez si pe Isabel Allende si mi-am propus sa revin la acest gen literar in anul acesta. Nu as  vrea sa-l compar pe Ali Shaw cu cei mentionati mai sus pentru ca el abordeaza diferit acest gen literar minunat. Romanul este ca o ciudatenie a unui excentric – fascinant si complicat. Iti vine sa sorbi fiecare litera desi de multe ori te impotmolesti in gandurile incalcite si divagatiile personajelor. Este genul de roman in care te pierzi cu pofta si pe care-l iubesti cu pasiune. Este al doilea mare roman al anului care a trecut(pentru mine) pe langa Singuratatea numerelor prime.

Ce si mai exact cat sa va spun din aceasta poveste fara sa va stric placerea de a o citi?  O fata sufera de o boala ciudata care o transforma treptat in sticla, incepand cu picioarele. Un tanar nu reuseste sa se debaraseze de fantoma tatalui sinucigas pe care il recunoaste in fiecare gest pe care-l face el insusi. Un om de stiinta urmareste o creatura care transforma in alb orice priveste si creste intr-o camera a casei sale niste creaturi ciudate (nu-s sigura nici acum ce erau). Pe primii doi, dragostea nu reuseste sa-i salveze desi depinde in mare parte de felul in care privesti lucrurile si de la asteptarile pe care le ai de la ea. In orice caz, din combinatia celor de mai sus rezulta un roman absolut minunat. O poveste pentru adulti despre resemnare si iubire impletite cu talent cu elemente fantastice.

Titlu originalThe Girl With Glass Feet

Tradusa in limba romana: la editura Litera

Am mai citit de autor: nu am mai citit nimic dar am pus pe lista The Man Who Rained, care a fost publicat la 1 ianuarie

De cumparat in limba romana: 33 lei aici.

De cumparat in engleza: 7.90 euro aici.

Parerea mea: 5 stelute din 5(superba!)

Citita pe: hartie

Ramane in biblioteca: daaaaaaaa

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.