Category Archives: Nuvele

Alice Munro – Fugara

fugaraAm revenit cu drag la Alice Munro, povestirile ei imi plac atat de mult incat sunt cred la al patrulea volum citit anul acesta. Daca nu ma insel, este si ultimul publicat la noi, la editura Litera, intr-o colectie despre care v-am mai spus ca o urmaresc si in place. Volumul pe care l-am avut acum pare separat de acea colectie, fiind in format hardback si tare frumusel daca tineti la lucrurile de genul acesta. Imi plac si mie, recunosc, dar adevarul este ca inclin mereu spre celelalte, cele paperback, pentru ca sunt mai usoare si nu imi ingreuneaza prea mult geanta (in care oricum car toate prostiile). Pe de alta parte, se pastreaza mult mai bine cele copertate.

In fine, revenind la lectura, Fugara este o colectie de povestiri din 2004, scrisa asadar inaintea celorlalte despre care v-am mai vorbit (Draga viata, Prea multa fericire, Ura, prietenie, dragoste, casatorie). Sentimentul pe care mi l-a lasat a fost oarecum diferit de celelalte carti ale ei pe care le-am citit, parca un ritm mai putin alert, un pic de prevzibilitate, lipsa unor scantei de inspiratie care mi-au atras atentia la celelalte volume. M-a dezamagit in mod deosebit trio-ul Ocazie – Curand – Tacere, trei povestiri oarecum legate in care multiplele nivele temporale m-au cam incurcat, plictisit si debusolat pe alocuri. E ciudat cum functioneaza mintea omului – poate daca nu m-as fi asteptat atat de mult la povestiri distincte, as fi perceput altfel aceste 3 bucati dintr-o singura poveste. Totusi, mi s-a parut interesant felul in care cele doua personaje atat de legate raman despartite pe parcursul intregii lor istorii – o mama si o fiica cu vieti destul de comune. Mi-a lasat o puternica impresie de veridicitate, de trista realitate. Asemenea despartiri fara sens se intampla atat de des in viata reala. Pe de alta parte, cand povestea despartirii absurde se repeta intr-o alta povestire – Trucuri – situatia este prea previzibila, usor cliseica.

Ce este interesant insa la personajele lui Munro din acest volum este ca memoria lor sufera fluctuatiile naturale omenesti desi intreaga lor viata se desfasoara pe parcursul a doar cateva zeci de pagini. Personajele isi amintesc trecutul distorsionat sau cu lacune, asa cum ne amintim cu totii. De fapt, desi vorbim despre short stories/nuvele, in general scrierile lui Alice Munro dau impresia de romane. In cincizeci de pagini gasim lumi intregi, personaje complexe, situatii multiple iar sfarsitul este intotdeauna satisfacator, nu ramai niciodata cu impresia ca lipseste ceva sau ca povestea a fost prea scurta. Istoriile sunt memorabile, personajele si relatiile dintre acestea sunt fascinante prin naturaletea dar si particularitatile lor exprimate perfect.

Intotdeauna cand citesc Alice Munro am un sentiment ciudat de familiaritate dar si un soi de ennui iar apoi cand revin la carte pentru a va scrie despre ea descopar noi si noi valente, imi trec prin cap tot felul de idei, imi amintesc detalii care mi se par geniale si ajung la concluzia ca volumul este mult mai valoros decat l-am crezut initial. Poate din cauza aceasta ma intorc mereu. Recomand asadar si acest volum. Gasiti Fugara pe site-ul editurii cu doar 15 lei (chiar editia aceasta cartonata pe care o am si eu).

Print Friendly

Legenda unei sinucideri – David Vann

Avand in vedere mofturile mele literare din ultimele luni, nu am avut mari asteptari de la aceasta carte, chiar daca mi-am ales-o singura dintr-o colectie care-mi place foarte mult. Si iata ca m-a surprins din nou cu acest volum de povestiri care nu-s doar povestiri ci mult mai mult.

Amintirile sunt infinit mai bogate decat originile lor, am descoperit; a calatori inapoi te poate instraina pana si de memoria insasi. Si, pentru ca memoria este adeseori toata fundatia unei vieti sau a unui sine, e posibil ca intoarcerea acasa sa-ti fure exact acest lucru.

Aceste randuri le-am gasit ratacite pe la sfarsitul cartii, sunt cele care iti si deschid ochii asupra semnificatiei acestui volum, daca nu te-ai luminat si singur pana atunci. Legenda unei sinucideri este prezentata ca o colectie de povestiri dar iti dai seama destul de repede ca lucrurile sunt mult mai complexe de atat. Nuvela centrala este precedata si apoi urmata de scurte povestiri, formand mai degraba un roman fragmentar usor bizar prin faptul ca povestirile se contrazic intre ele. Naratorul isi traieste copilaria in umbra unui tata depresiv, fiecare povestire din carte este o rearanjare a amintirilor despre tatal sau, un amalgam de adevaruri si fantezii scrise intr-un ritm atat de viu si realist incat mi-a luat ceva timp pana sa descurc itele acestei carti si sa-mi dau seama cine moare si cine ramane in viata. Nu auzisem pana acum de acest David Vann dar ma declar mai mult decat incantata si nu pot decat sa bag sub pres reticenta pe care o am fata de autori necunoscuti si prudenta in alegerea romanelor.

Ulterior lecturii am citit pe net despre partea autobiografica a acestei carti, de fapt, nucleul si punctul de referinta pentru tot ce s-a tesut in jurul unei amintiri dureroase. In momentul de fata insa, acest lucru conteaza mai putin pentru ca, autbiografice sau nu, povestile lui Vann vorbesc despre dureri universale, despre despartire, revolta, ranchiuna si resemnare. Autorului, scrisul i-a devenit terapie si din durerea realitatilor pe care le-a trait, a iesit acest volum superb si fascinant. Cu cat ma gandesc mai mult la el, cu atat ma entuziasmeaza mai tare. Felul in care autorul incorporeaza in text scene din viata lui reala (despre care eu am citit ulterior), fara a le lega insa de un spatiu temporal dar evitand in acelasi timp haosul care ar putea impiedica cititorul sa se bucure de text per ansamblu, mi se pare genial. Teme universale precum traumele copilariei, influenta majora a actiunilor si vorbelor parintilor asupra copiilor lor, reptarea inevitabila a istoriei se impletesc cu idei care ar putea cu usurinta sa devina clisee dar nu o fac aici, pentru ca David Vann este that good!

Asadar, pe langa temele evidente – sinuciderea si fluctuatiile interesante ale memoriei in ceea ce priveste evenimentele traumatizante, Vann mai aduce cititorul si in fata unui subiect mai subtil – cat de mult poti sa te increzi intr-o opera de fictiune? Ai voie sa o judeci atunci cand stii ca este izvorata din durere calegendat se poate de adevarata? Are voie autorul sa se joace cu amintirile proprii si sa le asocieze cu elemente de fictiune pentru a obtine un efect inedit? Desigur ca da! In fictiune este voie orice, atat din partea autorului cat si a cititorului.

Titlu original: Legend of a Suicide

Traducere in limba romana: Justina Bandol

Publicata la editura Litera (2013), colectia Premium

De cumparat in limba romana: in prezent la reducere 15 lei.

Print Friendly

Alice Munro – Prea multa fericire

Carticica aceasta am pastrat-o pentru zile negre, daca pot sa spun asa, adica am tot amanat-o stiind ca va fi faina si ca o sa-mi placa. Am ajuns insa la sfarsit si gandindu-ma la ea in termeni de Goodreads, am realizat ca nu e nici pe departe la cele 5 stele pe care i le doream, spre deosebire de sora ei Draga viata care m-a entuziasmat nespus. Prea multe dintre povestile de aici au fost de neinteles pentru mine sau pur si simplu am trecut prin ele ca prin apa fara sa inteleg sau sa percep esenta. In ciuda acestui lucru, volumul este unul plin de emotii. Fie ca e vorba de o mama amortita de durere dupa ce si-a pierdut cei trei copii in cel mai oribil fel posibil, de o femeie bolnava de cancer care se trezeste cu un strain in casa sau o feminista din Rusia, matematiciana stralucita, Alice Munro scrie curat, simplu si sincer fara sentimentalisme ieftine sau dramatisme inutile. Pentru mine, acesta este punctul forte al nuvelelor ei, emotiile si povestile dezvaluite fara a-ti lasa impresia unui film lacrimogen.  In fata unei carti de Alice Munro, te trezesti precum in fata usii unui necunoscut pe care se intampla sa-l vizitezi pentru cateva zeci de minute in care incerci sa-l intelegi. De aici senzatia mea ca aceste povestiri au trecut prea repede. Poate pentru ca sunt obisnuita sa ma lafai in sutele de pagini ale romanelor. Viata condensata asa in doar cateva zeci de pagini mi se pare putin tulburatoare dar in acelasi timp usor de citit si uitat. Rememorand acum cateva dintre aceste povestiri, realizez ca sunt de fapt un bun punct de pornire pentru meditatii despre viata, batranete, ura, dragoste, relatii dupa cum se pare ca sunt toate scrierile acestei autoare. Interesant este insa faptul ca in toate aceste povesti, unele de-a dreptul tragice, nu se intrevede in personaje nici o picatura de disperare. Emotiile sunt liniare, reactiile sunt neasteptat de linistite, totul se intampla natural, personajele nu dispera desi toate povestile lor sunt atat de pline de tristete.prea multa fericire

Sfarsitul uneia dintre nuvele este cel mai sugestiv pentru intreaga carte. Totul se termina si timpul trece, indiferent de alegerile pe care le facem sau de durerile prin care am trecut. Eu am crescut si am imbatranit. (Unele femei)

Urmeaza pentru mine, Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage, in limba engleza de data aceasta desi cartea este deja tradusa si la noi. Vreau sa vad cum se simte Munro si in original.

Numere:

a 2 a carte de Alice Munro de anul acesta

3 stelute pe Goodreads care au devenit 4 dupa ce am scris randurile acestea pentru ca mi-am dat seama ca am inteles mai mult decat mi se parea.

a 4 a carte de la editura Litera – colectia Premium. O colectie care pana acum mi-a placut nu numai datorita titlurilor dar si pentru ca sunt carti frumoase cu coperta mata, fina, cu ilustratii interesante si pagini alb -galbui si usor aspre. Imi place pana si felul in care e pus logo-ul colectiei – o frunzulita intr-un semicerc pe margine copertii. Tot in aceasta colectie gasiti si Ali Shaw – Fata cu picioare de sticla, o carte minunata!

Cartea este mai mereu la reducere: acum e 22 de lei pe Libris si 7 euro pe Bookdepository.

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.