Category Archives: Fictiune

Ian McEwan – Amsterdam

Titlu original: Amsterdam
Autor: Ian McEwan

Lungime: 193 pagini
Citibilitate: da
Recomand: nu neaparat

Parca ascult din ce in ce mai usor carti si asta nu poate decat sa ma bucure pentru ca inseamna ca timpul dinspre si inspre munca nu mai este pierdut de-aiurea. Sa te concentrezi la o carte in timp ce calatoresti cu transportul in comun sau treci strada, fara sa patesti accidente de tot felul,Β  nu-i putin lucru desi exista intotdeauna riscul sa superi iremediabil vreun cunoscut pe care nu l-ai salutat pe strada deoarece erai prea cufundat in “lectura”. πŸ™‚ Cert este ca, incet incet, puterea mea de concentrare creste si atentia distributiva (nula pana acum) parca incepe sa se imbunatateasca asa ca nu am decat cuvinte de lauda la adresa cartilor audio.

Cred ca sunt la a treia audio – lectura serioasa and I am hooked. Asta in ciuda faptului ca acest roman nu m-a impresionat in mod deosebit. Am avut in facultate o relatie stransa si foarte pasionala cu Ian McEwan pe care insa l-am uitat apoi asa cum facem cu toti iubitii din tinerete. πŸ˜› Desigur ca acum, la venerabila mea varsta :)) nu l-am mai gasit atat de interesant si captivant.Este vorba totusi despre unul dintre mai vechile sale romane asa ca poate acest lucru ar putea justifica dezinteresul dar tin minte totusi ca mi-a placut tare First Love, Last Rites scrisa mult inainte de aceasta.

Amsterdam povesteste despre o prietenie care se destrama, doua personaje nu prea stralucite pe care nu am reusit sa le iau in serios nici macar dupa gestul lor dramatic de la sfarsit. Intregul roman mi-a parut o introducere, asteptam mereu sa inceapa pana cand s-a terminat dintr-o data. Un singur personaj m-a atras si pe acela nu l-am cunoscut decat din povestile celorlalti pentru ca nu este decat o amintire a unei femei iubite de ambii protagonisti, dar acum moarta. Incerc sa nu va stric surpriza dar imi este destul de greu pentru ca tot romanul se poate rezuma intr-o singura propozitie, nu prea lunga. Nu pot sa inteleg ce s-a intamplat cu Ian McEwan in acest roman in care nici nu prea l-am simtit, ca sa va spun sincer. Poate a fost de umplutura, o cerere a vreunei edituri, o obligatie contractuala…nu pot sa-mi dau seama.

Cert este ca nu-l recomand, nici macar din greseala, poate doar de plictiseala.

Print Friendly

Salman Rushdie – Pamantul de sub talpile ei

Titlu original: The Ground Beneath Her Feet

Autor: Salman Rushdie
Lungime: 792 pag
Citibilitate: nu prea
Recomand: nu

Am reusit iar sa abandonez un roman…nu am cuvinte sa scriu cat de mare mi-a fost insa dezamagirea de data aceasta. Dupa ce am iubit cu pasiune primele lecturi ale acestui autor, m-am straduit din greu sa ajung la un foarte rusinos mijloc de roman numai pentru a-l abandona cu totul. We simply didn’t bond and that was that!

Romanul este alcatuit pe mai multe niveluri si desi la un moment dat am reusit parca sa le percep pe toate, nu pot spune ca mi-a fost foarte clar.Β  Naratiunea avanseaza greoi si povestea este destul de nesuferita. S-ar vrea o poveste de dragoste intr-un decor inedit dar nu prea are succes. Nu am reusit nicicum sa ma atasez de personaje, nici macar de sarmanul Rai – naratorul si amaratul personaj care traieste in umbra celebrului(?) cuplu care constituie personajul principal. Desi cartea abunda de descrieri si detalii(uneori biografiile imi intind rabdarea la maxim) referitoare la vietile personajelor, nu am reusit sa le “cunosc” desi m-am straduit sa duc la capat romanul. Nu-mi place cand sunt nevoita sa ma chinui sa agreez un personaj sau o carte.

Nu pot spune ca am apreciat sariturile din metafora in metafora, toate incadrate intr-o mare si haotica alegorie. Pamantul de sub talpile ei este departe de realismul magic pe care il stiu si care imi place. Poate o fi un soi de neo-realism magic, daca asa ceva ar putea exista – intregul roman pare un vis intortocheat, prea greu de clarificat la trezire si nu il consider demn de a-mi mai ocupa nici macar o jumatate de ora din timpul de lectura…si-asa redus considerabil de factorii lumesti.

Imi pare sincer rau dupa acest roman care as fi vrut sa-mi placa. Nu isi merita titlul frumos!

Print Friendly

The Uncommon Reader – Alan Bennett

Titlu original: The Uncommon Reader

Autor: Alan Bennett
Lungime: 121 pag
Citibilitate: da
Recomand: of course

A trecut ceva timp deja de cand am terminat acest mic roman si imi pare rau ca nu am scris imediat despre el. Acum, rasfoind din nou cartea pentru a va povesti despre ea, imi vine sa o recitesc. O poveste amuzanta despre o regina…de fapt, cea mai regina dintre toate – regina Angliei care, se indragosteste de carti si de lectura, spre sfarsitul vietii si in ciuda opozitiei celor din anturajul sau.

Desigur, cartea este o metafora pentru o multime de chestii dar o metafora expusa amuzant si subtil. Cred ca acest lucru mi-a placut cel mai mult la micutul roman – umorul subtil dar omniprezent. Detaliile sunt delicioase miniaturi ale excentricitatilor englezesti. Regina Angliei este umanizata pana aproape de ridicol, dragostea, tarziu dezvoltata, pentru lectura o face vulnerabila si o expune criticilor apropiatilor sai. Argumentele folosite impotriva noii pasiuni a reginei sunt, pentru un iubitor de lectura, ridicole dar logice in acelasi timp – lectura te izoleaza, te indeparteaza de ceilalti. Iar regina…nu poate fi izolata, ea este o persoana publica – un bun public. Se stie ca regina este iubita mult de poporul englez, atat de mult incat nici nu se pune problema ca aceasta sa dispara brusc din viata lor, fie doar si pentru cele cateva ore solitare pe care poate ca ar dori sa le acorde lecturii.

E usor insa sa-ti imaginezi ca descrierea lui Bennett nu poate fi chiar atat de departe de adevar. Personajul este credibil si extrem de asemanator cu realitatea. Romanul este tare simpatic si in acelasi timp un avertisment serios referitor la potentialul lecturii de a-ti schimba viata. Citind despre pofta cu care isi doreste regina sa citeasca, e greu sa nu poftesti si tu…la carti.

You don’t put your life into your books. You find it there.

Este a doua carte faina tare de anul acesta, dupa The Solitude of Prime Numbers. Ma bucur ca inca mai descopar carti sa-mi placa. Anul trecut am avut impresia ca am citit prea multe care nu m-au incantat. Multumiri asadar Anei, care a scris despre ea si mi-a atras atentia.

Reading updates:

Momentant ma chinui trist cu Pamantul de sub talpile ei si hranesc incet, dar sigur o antipatieΒ  pentru alta data iubitul Rushdie. In acelasi registru plictisitor ma tortureaza si Vorbeste, memorie a lui Nabokov. Doua carti pe care le-am dorit mult si acum de-abea astept sa scap de ele.

On a more cheerful note, imi astept – cu nerabdarea unei mirese stiti voi cum – Kindle-ul. As numara si minutele daca as stii exact momentul cand vom fi impreuna. Nu mai am rabdare…ma visez impreuna cu el… simt ca vom avea o relatie ca nici o alta! πŸ™‚

Print Friendly

Singuratatea numerelor prime – Paolo Giordano

Titlu original: La solitudine dei numeri primi
Traducere: Shaun Whiteside
Autor: Paolo Giordano
Lungime: aprox. 379 pag
Citibilitate: da
Recomand: cu mare entuziasm

Am terminat azi acest roman care mi-a rascolit tristetile si melancoliile toata saptamana. Plang des la filme dar rar la carti iar aceasta a fost una dintre aceleΒ  raritati.Β  O poveste atat de trista despre o dragoste cum numai in realitate poti sa intalnesti – plina de dureri si impedimente, incurcata mereu de frustrari si temeri.

Cele doua personaje ale povestii, un baiat si o fata ale caror vieti sunt influentate de traumele copilariei se intalnesc intr-o dragoste pe care nu sunt capabil sa o traiasca sau macar sa o recunoasca. Citindu-le povestea, am stat mereu cu sufletul la gura, mi-am dorit mereu sa se “termine cu bine” si m-am emotionat cand am ajuns la paginile finale, atat de triste si totusi frumoase asa cum numai povestile de dragoste pot fi.

Pe buna dreptate zicea Octavian ca este una dintre cele mai frumoase carti de dragoste desi nu cea mai vesela. Cei doi protagonisti sunt atat de cufundati in propria lor durere incat atunci cand se gasesc, nu reusesc sa isi exteriorizeze sentimentele. Iubirea lor se chinuie si ii chinuie in loc sa ii ajute sa-si depaseasca traumele. Povestea lor pur si simplu broke my heart, m-a impresionat mai mult decat orice alta carte din ultima perioada.

Paolo Giordano este un autor despre care habar nu aveam inainte de acest roman dar pe care il voi urmari cu siguranta. Mai ales acum ca am aflat ca este fizician. Great minds have many interests and talent – am crezut acest lucru intotdeauna! Descoperirea aceasta mi-a explicat si imbinarea perfecta intre povestea de dragoste si mici explicatii matematice referitoare la numerele prime. Privita din acest punct de vedere romantic, teoria numerelor prime pare atat de frumoasa cum nici nu v-ati fi putut inchipui atunci cand ati invatat-o in scoala. Numerele prime se divid numai cu 1 si cu ele insele. Sunt intotdeauna despartite desi au aceste detalii ciudate in comun (la fel ca si cei doi protagonisti ai cartii). Sirul de numere prime este neregulat dar din cand in cand apar cate doua numere apropiate dar care nu reusesc totusi sa se atinga (ex: 17 si 19). Pe masura ce inaintam cu numaratoarea, aceste cupluri devin din ce in ce mai rare dar chiar atunci cand crezi ca nu au fost decat greseli, apar din nou. Este o interpretare frumoasa a teoriei sufletelor pereche in care mie imi place sa cred.

Autorul este face treceri subtile intre matematica si literatura, totul este natural si delicat iar romanul se citeste pe nerasuflate. Romanul s-a inscris cu siguranta pe lista cartilor care trebuie recitite!

Daca doriti cartea in limba romana, o puteti achizitiona de aici.

Print Friendly

Stieg Larsson – Barbati care urasc femeile

Titlu original: Man Som Hatar Kvinnor
Autor: Stieg Larsson

Lungime: aprox. 600 pag
Citibilitate: da
Recomand: da

Am citit acest roman pe nerasuflate, in ciuda faptului ca l-am inceput cu greu datorita unor nesuferite prejudecati pe care mi le-am format vazand filmul acum ceva timp. Filmul este mult prea violent pentru gusturile mele. Stiti deja cat imi displac reprezentarile violente(atat in carti cat si in filme) dar mai mult decat orice imi displac violentele sexuale asa ca unele scene din film m-au dezgustat intr-atat incat am pierdut din vedere adevarata poveste.
Revenind la carte insa, am vrut sa o citesc atat datorita faptului ca a fost laudata de oameni ale caror pareri le apreciez cat si pentru ca vroiam sa-mi scot din minte oribilul film. In mare parte am reusit sa fac acest lucru intrucat cartea este departe mult mai complexa si placuta.
Povestea este relativ simpla – cercetarile asupra unei disparitii ciudate scot la iveala lucruri neplacute pentru familia care este implicata. Un jurnalist cazut in dizgratie este angajat pentru a dezlega un mister vechi de zeci de ani dar se trezeste in mijlocul unei familii pline de secrete intunecate si intre niste oameni care ar face orice pentru a pastra aceste secrete.
In paralel urmarim viata unei tinere foarte inteligente dar atat de asociala incat este considerata nebuna. Mi-a placut mult personajul lui Lisbeth. Mi-a fost draga de la prima ei aparitie si m-am atasat de ea. Poate din acest motiv mi-au displacut atat de tare scenele violente dintre ea si tutorele care ii este desemnat. Este insa o fiinta ciudata dar deosebita, care isi face singura dreptate si care tine la integritate, asa cum o percepe ea. Poate, de dragul ei as citi si celelalte doua volume din trilogia Millenium desi nu pot spune ca citesc prea des thrillere.
Nu va spun mai mult pentru ca farmecul romanului sta, in mare parte, in descoperiri. Da, il recomand pentru ca este palpitant si interesant. Stilul autorului este cu siguranta deosebit si probabil ca un cititor mai familiar cu literatura scandinava ar recunoaste in aceasta carte elemente si influente ale acestei literaturi.
Print Friendly

Charles Bukowski – Tales of Ordinary Madness

Titlu original: Tales of Ordinary Madness
Autor: Charles Bukowski

Lungime: 231 pagini
Citibilitate: da
Recomand: inca nu m-am hotarat

Pentru ca sunt a compulsive bookΒ  shopper, m-am infipt in Bookdepository de cum m-a intrebat cineva daca am citit Bukowski. Nu-mi aminteam decat vag numele si mai ales renumele autorului asa ca am cumparat cartea aceasta dupa nu prea indelungi chibzuieli. In cele 2 saptamani cat a durat pana am primit cartea (a fost craciunul si zapezi mari prin tarile straine de unde venea) am realizat ca da…am citit Bukowski si nu, nu mi-a placut. De fapt…nu e vorba ca mi-a displacut ci, ca pur si simplu, nu m-a impresionat cu nimic astfel incat mi l-am scos din minte aproape imediat. Si scos a ramas.
However, cartea a fost achizitionata asa ca am purces in a o citi macar pana la jumatate …pagina 100 este noul meu prag pentru cartile care nu ma pasioneaza. :)) Trebuie sa recunosc insa ca nu mi-a displacut atat de tare pe cat mi-a displacut Posta asa ca nu a fost chiar o pierdere de timp.
Povestirile acestea sunt amuzante si usor licentioase, se citesc repede si fara prea multa bataie de cap.
Ma socheaza insa unele brutalitati…stiu ca sunt o cititoare destul de pudica, o recunosc. Nu-mi plac violentele, nici macar cele de limbaj, ma fac sa ma simt incomod asa ca mi-e greu sa le accep. Poate daca l-as fi descoperit in liceu, l-as fi savurat asa cum stiu liceeni :).

Print Friendly

Mecanica inimii – Mathias Malizeu

Titlu original: La Mecanique du coeur
Autor: Mathias Malizeu

Lungime: 183 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da

De ce am ales-o: Mi-a ramas in minte de cand a aparut la Nemira!
Traducere: Mihaela Toma Udriste
Trecand de primele pagini ale acestei carti, am fost tentata sa renunt si sa o arunc deoparte. Cateva dulcegarii si metafore de la inceput m-au cam facut sa ridic din spranceana. Cred ca a trecut prea mult timp de cand am citit ultima oara ceva atat de plin de metafore. In mod neasteptat insa, mi-a placut una dintre ele intr-atat incat m-am gandit ca voi citi micul roman numai de dragul ei. 
” Copacii par zane durdulii in camasi albe de noapte, care se intind somnoroase si casca la luna…”
De la mine de sub plapuma, cuvintele acestea au parut tare frumoase asa ca am continuat sa descopar acest roman neasteptat, o poveste parca desprinsa din Tim Burton, plina de imaginatie aproape grotesca dar si de sentimente emotionante. Nu va povestesc despre ce e vorba dar va spun ca este o istorioara pentru oameni mari, dar si pentru copii (tot din cei mai mari) din care se pot invata destule. 
M-am indragostit de unele dintre personaje, mi-a fost mila si drag de ele, mi-a fost urat si ciuda pe altii. Desi am inceput acest mic roman cu impresia stranie ca nu o sa imi placa, pana la urma mi-a ramas in minte ca fiind o poveste dragalasa si care merita citita.
Print Friendly

The Other Queen – Philippa Gregory

Titlu original: The Other Queen
Autor: Philippa Gregory

Lungime: 437pagini
Citibilitate: da
Recomand: da

De ce am ales-o: pentru ca I love the series! πŸ˜€

Pentru ca am citit multe carti care nu mi-au placut anul acesta, am abandonat toate lecturile incepute si care nu prea ma atrag si m-am gandit sa termin anul cu o carte care imi va placea cu siguranta. Pe lungul drum catre taramul meu de vis am luat acest roman al Philippei Gregory stiind ca n-o sa dorm prea mult.

Ca o paranteza, am fost placut impresionata de vagonul de cuseta al CFR – curat, decent, linistit. Am calatorit la caldura, intinsa in pat, leganandu-ma usor…chiar a fost o placere. Scump, dar a meritat. Poate am avut eu noroc, sau poate asa or fi toate vagoanele de cuseta pentru ca exista cineva care sa le pazeasca…nu stiu dar e trist. Gandul ca trenurile noastre sunt cum sunt si nu e din cauza autoritatilor ci a calatorilor.care daca nu sunt paziti, nu respecta nimic..aceiasi calatori care se plang de conditiile mizerabile dar lasa dupa ei in compartiment o mare cocina.
Revenind, romanul acesta face parte din cele in care Philippa Gregory recreeaza o epoca – mai precis aici este vorba de Maty Queen of Scots si perioada in care a fost prizoniera reginei Angliei. 
In ceea ce priveste romanele acestei autoare, eu le iau ca pe niste opere de fictiune de inspiratie istorica. Pentru unele dintre ele m-am documentat sa vad in ce masura sunt adevarate, pentru altele nu chiar asa mult. Pur si simplu, imi place sa le rasfoiesc, sa le citesc ca si cum ar fi povesti inventate, sa imi imaginez personajele cat mai aproape de viziunea autoarei.
In acelasi timp, ma motiveazasa citesc mai multa istorie. M-a interesat mereu istoria Angliei, in special perioada dinastiei Tudorilor asa ca acum recitesc diverse chestii la care trebuia sa fiu ma atenta la vremea lor. πŸ™‚
Despre cartile acestei autoare v-am mai scris. Stiti deja ca-mi place mult asa ca nu o mai lungesc. Acest roman aduce totusi o mica schimbare pentru ca este scrisa din multiple point of view. Fiecare personaj are ocazia sa-si spuna punctul de vedere. Nu mi-a placut in mod deosebit abordarea aceasta dar in final a fost interesant.
Print Friendly

Huliganii – Mircea Eliade

Titlu original: Huliganii
Autor: Mircea Eliade

Lungime: 355 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da

De ce am ales-o: este Eliade…no other reasons needed!

M-am infipt cu pofta in romanul acesta mai mult de dor. De dorul noptilor din liceu cand citeam cu foame tot ce gaseam si pe oriunde apucam.
Spre rusinea mea, nu citesc prea multa literatura romana si atunci cand o fac este aproape intotdeauna vorba de scriitori…”consacrati”. Ma tem sa pierd timpul cu chestii noi, desi ma cert intotdeauna pentru teama asta stupida.
Dar, dorul de mai sus impreuna cu teama de care pomeneam si cu faptul ca mi-a sarit in ochi la chiosc intr-o dimineata, saptamana trecuta – au dus la citirea cu pofta a acestui roman. Si am aflat cu uimire ca inca mai pot citi pe nerasuflate, inca mai pot sa ma lipsesc de somn de dragul unei carti, inca mai pot privi cu ciuda personaje fictive care ma calca pe nervi. Este atata revolta adolescentina in paginile acestea, atatea decizii nerationale, pasiuni si drame scolaresti incat m-am trezit privindu-le de undeva de sus. Din locul acela in care nimeni nu vrea sa ajunga…acolo de unde iti vine sa strigi “si eu am simtit asa” dar te abtii…pentru ca asta ar insemna ca acum nu mai simti…
Ma bucur ca am depasit capriciile hormonale ale adolescentei. Dar uneori…imi este dor.
Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.