Category Archives: Fantasy

Uriasul ingropat – Kazuo Ishiguro

Iata o carte indelung asteptata de multi, inca de cand a fost anuntata anul trecut. Kazuo Ishiguro este una dintre mandriile literare ale Marii Britanii desi cartile sale sunt din ce in ce mai indepartate unele de celelalte, ca timp mai ales dar si ca stil. Ishiguro pare sa-si incerce norocul in diverse stiluri si se descurca binisor. Din cele patru romane pe care i le-am citit de-a lungul timpului, doar doua mi-au ramas in minte – clasicele Ramasitele zilei si Sa nu ma parasesti. Daca ultimul lui roman (publicat acum exact 10 ani) era o incercare extrem de reusita de SF sau roman distopic cum li se spune acum, in Uriasul ingropat, Ishiguro incearca un soi de fantasy istoric, mai mult sau mai putin original dar cu siguranta interesant si, pe alocuri, captivant.

Untitled-1

Daca pana acum au mai existat cititori ai lui Ishiguro care sa nu stie exact in ce nationalitate sa-l plaseze (autorul este de origine japoneza dar for all other intents and purposes englez), citind Uriasul ingropat, nu vor mai avea astfel de nelamuriri. Romanul este foarte bine documentat si presarat cu elemente, teme, personaje, motive din istoria, mitologia si literatura engleza.

Legenda Regelui Artur si a lui Sir Gawain este o poveste clasica ce a inspirat nenumarate scrieri si care, impletita cu fascinatia lui Ishiguro pentru teme precum memoria si trecerea timpului produc in povestea lui Ishiguro un personaj mai aproape de Don Quijote decat de Sir Gawain pe care-l stim din alte parti. De fapt, adevarul este ca Uriasul ingropat iti aminteste mereu de cate ceva (cu precadere daca ai studiat in scoala literatura engleza) dar intotdeauna exista ceva diferit, ceva ce Ishiguro a transformat sau modificat pentru a se potrivi mai bine in povestea sa. Pe fundalul luptelor medievale dintre britoni si saxoni, un cuplu adorabil de batrani, pleaca la plimbare (cu scop destul de neclar) printr-o lume cufundata in ceata. Toti sunt afectati de o boala ciudata care ii face sa-si piarda memoria. Axl si Beatrice sunt, insa, foarte perseverenti si ajung, intr-un final sa descopere misterul acestei boli dar sa o si vindece. Asta numai dupa ce au trecut prin tot felul de peripetii mai mult sau mai putin realiste dar cu siguranta haioase si palpitante.

Ceea ce m-a facut sa ezit in fata acestei povesti si sa-i dau intr-un final doar trei stelute Goodreads, a fost exact acest fapt, ca mult prea des povestea nu mi s-a parut originala desi mi-as fi dorit tare mult. In acelasi timp, desi cunosteam tendinta lui Ishiguro de a se lungi la vorba, inceputul acestui roman a fost aproape plictisitor si poate doar nevoia mea de povesti m-a motivat sa continui lectura. Nu mi-a parut rau ca am citit-o dar mi-au lipsit prospetimea si ineditul unei carti noi.

Proaspat publicata si la Polirom, Uriasul ingropat se poate achiziona cu 30 de lei. In original, e vreo 60 lei.

Print Friendly

Ce-am mai citit

S-au strans atat de multe carti despre care as fi vrut sa va scriu si n-am facut-o incat numai gandul la ele ma copleseste si ma inhiba. Cu parere de rau imi dau seama ca nici nu voi putea sa ma intorc la ele si sa le fac articole separate asa ca am ales din nou aceasta varianta a update-ului de lectura. Citesc putin si greu in ultimele saptamani. Lucrurile s-au schimbat in coltisorul asta de lume si dintr-o data realitatea are prioritate asupra acestei ţări inventate care a cam ramas pe dinafara.  E posibil sa ma astepte o pauza, lunga, scurta, cine stie cum va fi si daca va fi. Poate ca maine ma plezneste din nou inspiratia si golul acesta imens din mintea mea va fi o amintire dar…cine stie?

Pana una alta, sa va zic ce si cum am mai citit sau am lasat prin draft-uri din februarie incoace. E un articol tare lung, luati-va cafeluta aproape. 🙂

Elantris – Brandon Sanderson m-a acaparat complet de la primele capitole. Am inceput-o de curiozitate pentru ca nu-mi aminteam cand si de unde am luat-o si a ajuns sa fie cea mai captivanta din cele cateva carti pe care le aveam incepute. Este genul acela de poveste pe care o citesti noaptea desi ai ochii carpiti de somn sau, daca sunteti ca mine si umblati cu cartile sau Kindle-ul prin geanta, nu te poti abtine sa nu mai citesti macar o pagina prin statiile de troleu sau pe strada. Un fantasy delicios, cu elemente interesante si noi (pentru mine). Elantris este un oras al semi-zeilor, o lume fabuloasa care decade in urma unui eveniment misterios pe care nimeni nu reuseste sa-l identifice. Locuitorii ei se transforma in salbatici, lumina si frumosul din jurul lor se transforma in orori si haos si orasul este privit cu teama si ocolit de toti. Partea ciudata este ca in continuare sunt alesi oameni normali pentru a fi trimisi in Elantris, acest lucru echivaland acum pentru ei cu moartea (de unde pana atunci era o onoare si o mandrie sa fii trimis in Elantris). Cum se fac aceste alegeri, cine sunt cei care locuiesc in Elantris si pe langa, ce este magia lor, cum a decazut si ce se poate face pentru a rezolva situatia sunt intrebari care te tin cu sufletul la gura pana la sfarsit. Mi-a placut enorm aceasta carte si pot spune ca demult nu am fost atat de absorbita de un fantasy, din care nu citesc prea multe din cauza ca de la un punct incolo toate par la fel, dar nu este cazul aici. Daca sunteti in cautarea unei carti de vacanta, originala si plina de mistere, Elantris e the one!

Cartea a fost tradusa la editura Tritonic prin 2008 dar nu gasesc sa va las link pentru a o cumpara, pare sa nu se gaseasca acum. Poate aveti noroc pe la anticariate sau puteti sa incercati in limba engleza de la Books Express (45 lei).

Semne bune nu este tocmai preferata mea dintre cartile lui Neil Gaiman. Aceasta este de fapt scrisa in colaborare cu Therry Pratchett. La prima vedere, povestea pare destul de amuzanta – un inger si un demon nu prea sunt de acord cu sfarsitul iminent al lumii si s-ar cam pune de-a curmezisul daca ar putea caci s-au obisnuit cu toate comoditatile acestei lumi moderne. Asa ca, atunci cand li se da in grija tocmai Anticristul, ei il cam scapa din vedere si lucrurile se incurca. In ciuda subiectului si a faptului ca am avut cartea in format audiobook, nu mi s-a parut prea antrenanta si adesea m-am plictisit de ea. Cu siguranta imi plac mai mult Neil Gaiman si Therry Pratchett individual, fiecare in lumea lui.

Cartea este 40 lei in limba engleza si doar vreo 8 in limba romana.

Tot de Neil Gaiman am citit si Cartea cimitirului, o poveste grozava, captivanta, plina de imaginatie care mi-a placut foarte mult.

The Real Jane Austen – Paula Byrne este o carte pe care am primit-o cadou de ziua mea dar mi-a luat ceva timp sa o parcurg si sa o savurez. Paula Byrne scrie o biografie atipica, centrata in jurul a cateva mici detalii prezente in viata faimoasei autoare, infatisand-o pe Jane Austen altfel decat am gasit-o in alte biografii sau articole. Pentru cei care o iubesc pe Jane, cartea este un deliciu si o placere de care m-am bucurat pe indelete. Nu sunt de lepadat nici fotografiile din carte, mici ferestre intr-o lume veche si in viata aceste femei deosebit de inteligenta si talentata.

maylePeter Mayle – Un an in Provence este o carticica ce mi-a fost destul de laudata dar poate ca nu m-a prins in cele mai bune toane. Desi este despre calatoria intr-o zona idilica, despre mancare, oameni, veselie, am citit-o cu incetinitorul si nu ma tenteaza sa mai incep si altceva de acest autor. Desigur am gasit-o amuzanta, dar cam atat. Mayle pare un autor foarte prolific, are multe carti publicate si la noi.

Intoarcerea acasa – Slavomir Rawicz o urmaream demult si am avut noroc sa o imprumut de la o prietena. Este o poveste aparent adevarata despre un drum enorm al unor fugari din lagarele siberiene. Acestia strabat 6500 de km intr-un an, trecand prin Siberia, Mongolia, desertul Gobi,  Tibet, muntii Himalaya si in final India. Nu toti cei care pleaca ajung la destinatie si povestea este cu adevarat incredibila. Scrisa intr-un stil simplu, usor de urmarit istoria acestei calatorii m-a impresionat desi sunt oarecum in dubii referitor la veridicitatea ei.

Cartea este 18 lei in limba romana. Exista si film, cica bun.

Desi citisem recent Pavilionul femeilor, m-am apucat si de Mama, un alt roman de Pearl S. Buck. Imi place foarte mult aceasta scriitoare si de-abia astept sa mai gasesc si alte carti de-ale ei. Subiectul societatii chineze mi se pare deosebit de interesant, personajele ei sunt atat de realiste si usor de iubit sau urât. Personajul principal al acestei povesti este o femeie care gaseste implinire si fericire numai in rolul de mama si mai precis in cel de mama de bebelus. Astfel, cand sotul dispare din viata ei si se vede in situatia de a nu mai avea cu cine sa faca si alti copii, devine o cu totul alta persoana. Traieste si munceste ca un barbat (ne aflam in China pre-comunista, deci rolul este unul neobisnuit) dar se obisnuieste cu greu cu viata de mama de copii mari, viitori adulti cu pareri si dorinte proprii. Este o femeie impulsiva si rece ale carei alegeri sunt nu de putine ori gresite si chiar daunatoare pentru copiii ei. Cu toate acestea, nu te poti abtine sa nu o compatimesti sau sa te atasezi de ea datorita faptului ca scriitoarea descrie (si aici) perfect starile si emotiile prin care trece aceasta femeie, din tinerete si pana la batranete. Mama este un roman de o frumusete simpla si tulburatoare pe care il recomand fara ezitare.

 Desi am cumparat mariavolumele acum mult timp, am reusit abia luna trecuta sa citesc primul volum din Povestea vietii mele scrisa de Maria, regina Romaniei. Am fost dezamagita si plictisita, cum nu mi s-a intamplat atunci cand am citit Amintiri de Zoe Camarasescu si nici macar cand am citit un alt volum din memoriile ei anul trecut. Nu stiu…poate nu mai sunt in starea potrivita pentru astfel de lecturi asa ca am amanat pentru cine stie cand celelalte 2 parti ale cartii.

Si ultima carte despre care va scriu astazi este Tatal celuilalt copil de Parinoush Saniee. Am citit-o pentru un club de lectura dar mi-am dat seama abia la sfarsit ca luasem din neatentie alt roman al acestei autoare decat cel care trebuia. (Asta ca sa va faceti o idee despre cat de căscată sunt in ultima vreme). In orice caz, nu mi-a parut rau, este o poveste emotionanta despre un copil cu nevoi speciale care este crescut de niste parinti care nu reusesc sa il inteleaga sau macar sa empatizeze cu el. Situatia acestui copil imperfect pe care il au ii indeparteaza pe cei doi parinti atat unul de celalalt cat si pe ei toti de restul familiei. Este o situatie usor de asemanat cu povesti adevarate despre intoleranta, lipsa de afectiune sau respect in cadrul unei familii. Astfel, desi mi s-a parut destul de slabuta din punct de vedere al scriiturii si chiar a constructiei personajelor, este o carte care merita citita pentru ideea pe care o transmite – aceea ca orice copil infloreste atunci cand este iubit pentru tot ceea ce este, chiar si cand acest lucru este incomod pentru restul familiei.

Asadar, un articol lung…va rog sa ma iertati. Nici nu vreau sa ma gandesc cat ar fi fost de lung daca v-as fi scris si despre toate cartile incepute si abandonate in aceste cateva luni. De fapt, mi-e si rusine sa scriu asa ceva. Am abandonat luna trecuta mai multe carti decat intreg anul trecut. Nu stiu ce se intampla cu mine…cu interesul meu pentru lecturi, sau poate cu abilitatile mele de a alege carti care mi se potrivesc. Cert e ca drumul care ma asteapta e …altfel si schimbarile sunt multe si mari. Vom vedea cum ma adaptez pe parcurs.

Va imbratisez cu drag,

 Diana

Print Friendly

Floarea de loldilal – Ana Veronica Mircea

Am impresia ca v-am scris deja despre aceasta carte. Oare intr-un vis sau in realitate, cine stie. Cert e ca nu mai gasesc respectiva postare si ma simt acum ca si cum sunt nevoita sa o rescriu. Se intampla rar sa citesc SF si, dupa cum se pare, o fac numai la recomandarea Kadiei, lucru de care mi-am dat seama si eu de-abia acum. Asa s-a intamplat si cu Jocul lui Ender de care nu m-as fi apropiat daca nu citeam la ea si iata ca acum ma pot lauda ca am citit 3 carti din seria Ender si mi-au placut. Nu stiu daca urmatorul pas natural era acesta, de a citi SF romanesc, dar asa s-a intamplat. Am cumparat cartea dupa ce am citit la Kadia despre ea si am lasat-o (spre rusinea mea) sa zaca pe noptiera mai bine de o luna. M-a intimidat ca orice alt SF si totusi, odata inceputa nu am mai lasat-o. Dupa ce am terminat-o insa, multa vreme nu am scris despre ea. Simteam nevoia sa o am langa mine cand scriu si nu prea gaseam momente potrivite. Ba cartea era acasa si eu in alta parte, ba eu acasa si cartea uitata pe la servici.

In orice caz, am vrut neaparat sa scriu despre ea macar doua vorbe pentru ca, in mare parte, mi-a placut, ceea ce nu-i putin lucru pentru necititorul de SF care sunt. Volumul include 16 povestiri, preferata mea fiind chiar prima din carte. Paradisul barbatilor, asa scurta cum este, e plina de amuzament si ironii. Povestea despre insula pe care barbatii sunt obligati sa-si ia minim 45 de neveste este cel mai amuzant text citit de mine in ultima vreme. Unele dintre celelalte idei sunt de-a dreptul fascinante, cum ar fi inchisorile pe mai multe dimensiuni (Inchisoare contraventionala), Politia Temporala (Sfinte Dumnezeule), felul in care ar functiona telepatia (Scrisoarea lui Zwiat)  sau altele sunt chiar infricosatoare: sanctiunile din Ghinion pentru cei care isi depasesc atributiile sau metodele de triere a populatiei aflata in asistenta sociala din Slujba temporara.

Cu alte cuvinte, carticica aceasta include in cele cateva povestiri ale ei, mai multe teme mari ale SF-ului, abordate inedit, asa cum de altfel ar trebui sa fie orice poveste fantastica de genul acesta. Asta o face destul de atragatoare chiar si pentru necunoscatori ca mine, in general pentru ca nu se bate apa in piua prea mult pe nici un subiect. Dozele sunt scurte si concentrate, atat cat sa-ti trezeasca apetitul pentru subiect si sa-ti lase loc de pareri si impresii. Pentru mine a fost cu siguranta diferita de ceea ce citesc de obicei dar nu-mi pare rau dupa cele cateva ore petrecute in compania ei ba chiar am vorbit despre ea catorva amici.

floarea de loldial

Se pare ca aceasta carte este greu de gasit in librarii dar eu am luat-o fara probleme de pe Libris la un pret foarte mic. O gasiti si acum la numai 14 lei. Autoarea are si un blog (sau mai multe, nu sunt sigura) pe care n-am avut inca timp sa-l studiez dar e cu motani, asa ca trebuie sa fie fain. 🙂

Print Friendly

Hollow City – Ransom Riggs

Au trecut aproape doi ani de cand va povesteam despre prima carte a acestui scriitor – Ransom Riggs. Va spuneam atunci cat de mult mi-a placut Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children (tradusa acum si la noi cu titlul Miss Peregrine). Este o poveste fantastica despre niste copii cu insusiri deosebite si lumea in care traiesc ei.

hollow city

Titlu original: Hollow City

Traducere in limba romana: inca nu

De cumparat in limba engleza: 15 euro sau 88 lei daca preferati sa comandati din tara.

Acest al doilea volum, care cred ca nu are inca traducere, este continuarea povestii de mai sus si a doua parte din ceea ce pare a fi o serie mai lunga (sau cel putin o trilogie). La fel ca si primul volum, este presarat cu fotografii vechi care ilustreaza destul de fidel personajele din poveste. Spre deosebire de prima carte, se pare ca in acest caz fotografiile au fost adaugate ulterior, ceea ce mi se pare mult mai greu decat sa scrii o poveste dupa niste fotografii. Oricum, si acest al doilea volum este o reusita, cea mai faina poveste citita de mine de la Harry Potter incoace si una care ar merita acelasi succes.

Asadar, am facut cunostinta in primul volum cu niste copii ciudati cu tot felul de insusiri speciale, caraghioase sau chiar infricosatoare. In acest al doilea volum apucam sa-i cunoastem mult mai bine pe cativa dintre ei, cei care impreuna cu Jacob (baiatul care in prima carte descopera ca este si el special) vor pleca intr-o aventura neasteptata pentru a-si salva indrumatoarea. Aici autorul inventeaza termeni si fiinte asa ca imi e greu sa va explic exact despre ce este vorba. Cert e ca e putin probabil sa nu fiti prinsi in povestea acestor copii (care de fapt nu sunt copii decat cu trupul) care incearca sa-si salveze normalitatea, asa cum o stiu ei.

01RIGGS-1-articleLarge

Cartea are un pas usor diferit de prima, in mare parte a timpului copiii sunt pe drum, in asteptare sau discuta. La inceput pleaca intr-o cautare aparent imposibila dupa un ajutor pentru indrumatoarea lor care este acum transformata in pasare. Evident ca timpul le este limitat asa ca se cam grabesc. Pe drum, intalnesc si alte fiinte speciale ca ei – animale de data aceasta – care ii ajuta sa gaseasca drumul cel bun. Tot pe drum, vedem ca fiecare copil gaseste o intrebuintare utila pentru talentul (ciudatenia) lui. Astfel, fiecare ii este util grupului si legaturile dintre ei evolueaza.  Au ocazia sa cunoasca si pe altii ca ei, care nu au crescut sub protectia unei indrumatoare si diferenta ii uimeste si descumpaneste. Ajunsi prin ceea ce pare a fi o inlantuire de minuni, la destinatie, lucrurile se precipita si iau o noua intorsatura dramatica. Cam pe-aici mi-am dat seama ca nu voi afla sfarsitul acestei povesti nici in aceasta carte. Nu sunt sigura ca m-am bucurat prea tare…imi place sa am disponibile sfarsiturile povestilor dar cum urmatorul volum nu este inca scris mai am de asteptat.

In orice caz, povestea este palpitanta si aduce acel suflu nou care ne place atat de mult intr-un fantasy. Data trecuta spuneam ca romanul se apropie mult de realismul magic. Citind despre acest volum ca ar face parte (la fel ca si primul) din categoria young adult, nu pot sa nu-mi intaresc parerea si sa sustin in continuare ca este vorba despre un nou tip de realism magic.

Ce sa va mai zic, o carte foarte simpatica care va poate tine de urat sau de frumos cand faceti o pauza de la lecturile mai serioase. 🙂 Daca nu cititi in engleza, poate-i dati o sansa traducerii primului volum (Miss Peregrine) si-mi spuneti si mie cum suna in limba romana. Eu imi propun oricum sa le cumpar pe amandoua cat de curand pentru ca e mare pacat de fotografiile acelea. Cartea merita citita cu ele sub ochi, experienta pe care telefonul sau un ereader nu v-o poate oferi in intregime.

hollow-city-poster

 

Print Friendly

Ce mai citesc (iulie 2013)

A trecut ceva timp de cand am scris ultima oara despre o carticica, sau cel putin asa imi pare mie …o vesnicie. Si singurul motiv plauzibil pe care-l gasesc este ca SF-urile si cartile Fantasy sunt deosebit de acaparatoare.

Sunt in plin Cantec de gheata si foc si parca nu pot sa respir fara povestea aceasta. Citesc si ma opresc sa respir, ma apuc iarasi si-mi pare rau ca am facut atata pauza dar apoi ma odihnesc din nou pentru ca nu vreau nici sa le termin prea repede. E un dute-vino continuu intre mine si cartile astea – le iubesc si le urasc, bucati din ele ma frustreaza si ma bucura nespus. Cand ma gandesc ca este totusi o serie neterminata, la care autorul inca scrie…parca mi se taie respiratia.

Nemira

Sunt momentan la volumul 3 din cartea a 3a – Iuresul sabiilor si nu fac decat sa ma scufund si mai adanc in poveste, sa ma atasez si mai tare de personaje – ceea ce e o mare greseala dupa cum stiu toti cei care au citit aceasta saga.

Asa ca, dupa cum spuneam, ma intrerup din cand in cand, prelungindu-mi agonia si placerea si incercand pe cat posibil sa ma tin si de lista celorlalte carti ravnite pentru 2013.

Partea proasta este insa ca se pare ca dau peste carti tot mai fascinante si care se intrec parca in acaparat cititorul. Una dintre ele  a fost cu siguranta Jocul lui Ender pe care am gasit-o pe blogul Kadiei si am citit-o pe nerasuflate. Si iata l-am descoperit in felul acesta si pe Orson Scott Card, cu mare intarziere fata de contemporanii mei, sunt sigura. Jocul lui Ender este o poveste fascinanta despre viitor, despre putere oarba si umanitate, despre singuratate si uneori (subtil) despre viata. Si desigur cartea trebuie sa faca parte dintr-o serie…nici nu se putea altfel. Am reusit sa fac rost de audiobooks si ascult din cand in cand continuarea – Vorbitor in numele mortilor – dar numai din lipsa de timp, pentru ca altfel, mi-ar fi placut mult mai mult sa o citesc.

Am reusit sa citesc si Jocul de smarald a lui Culianu, dupa multi ani in care mi-am dorit-o dar tot nu-i venea randul. O fictiune cu iz ezoteric si care se doreste thriller, Jocul nu m-a impresionat intratat pe cat mi-as fi dorit. Poate am asteptat totusi prea mult pana sa o citesc. Un roman despre mistere si alchimie, ascunse in spatele unor tablouri vestite – acesta este deja un subiect prea mediatizat acum. L-as fi apreciat cu siguranta mai mult inainte de uraganul Dan Brown care a contaminat cam tot ce a intalnit in cale. Este insa o carte interesanta iar pasionatii de astrologie o vor gasi cu adevarat savuroasa poate.

Dintre cartile mai usurele, va mentionez ca am citit cu mare amuzament Manichiura pentru mort – un roman aparut la editura All. Este tot una dintre cartile pe care le-am descoperit la Kadia si cea careia i se datoreaza acest mega fantastic pui la cuptor. Este o carte perfecta pentru vacanta, usoara, relaxanta, amuzanta. Unde mai pui ca pe alocuri mai gasesti si cate o reteta – eroina chinuindu-se sa invete sa gateasca. Mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam si nu de putine ori m-am auzit chicotind in timp ce o citeam ceea ce se intampla destul de rar.

Am mai citit cu placere si Penelopiada de Margaret Atwood – o abordare diferita a mitului Penelopei care mi-a restarnit interesul pentru mitologie si mi-a amintit de niste cursuri de literatura comparata din facultate (pe care le-am iubit – poate singurele care mi-au trezit asemenea sentimente). Este o carticica foarte scurta dar plina de informatii interesante despre personaje mitologice cunoscute, povestite insa intr-o altfel de abordare – relaxata, moderna, amuzanta.

Si ca sa nu ziceti ca-mi place tot ce citesc am si doua carti care m-au dezamagit, plictisit si chiar suparat pe alocuri. Particule elementare a lui Houellebecq si Sexagenara si tanarul a Norei Iuga. Primul depaseste doza de vulgaritate si deprimare pe care o pot accepta eu si din a doua nu am retinut nimic decat o mila nesfarsita si deloc intelegatoare pentru biata femeie a carei viata am rasfoit-o in acel roman. Poate ca nu a venit timpul lor inca, vom vedea cu alta ocazie (daca ea se va ivi) ce parere voi mai avea.

Voi ce mai cititi? Ce parere aveti despre faza asta a mea cu sf-urile? 🙂

Print Friendly

Padurea norvegiana – Haruki Murakami

Titlu original: Noruwei no Mori

Traducere in limba romana: la Polirom

De cumparat in limba romana: 20 lei

De cumparat in limba engleza: 6.34 euro

Unele romane pur si simplu ma uimesc. They take my breath away, cum s-ar zice! Padurea norvegiana este exact genul acesta de roman, pe sufletul meu si de fapt, acest lucru nu m-a mirat deloc. Murakami este extraordinar. Nimic din ce as putea spune eu sau oricine altcineva despre romanele lui nu va poate exprima in totalitate atmosfera pe care reuseste sa o creeze in fiecare dintre ele.

Padurea norvegiana nu este atat de mult o poveste de iubire cat mai degraba povestea unui tanar care invata sa iubeasca, invata sa traiasca avand mereu acest sentiment de apartenenta pe care ti-l da iubirea. Toru Watanabe traieste intr-o lume a amintirilor pe mai tot parcursul relatiei sale cu Naoko. Iubirea lor se cramponeaza de diverse obstacole, cel mai mare dintre ele fiind insasi fata care se lupta sa depaseasca o depresie suicidala. Toru este cel care reuseste din cand in cand sa o ridice la suprafata chiar daca pentru Naoko, lumea inchisa a depresiei este greu de depasit. Romanul este plin de simboluri reprezentative pentru situatiile in care se afla personajele. Naoko traieste o perioada intr-o institutie care trateaza pacienti cu tulburari psihice, un soi de tabara la capatul pamantului, rupta de civilizatie. Pacientii de aici sunt complet izolati si desi nu sunt tinuti aici cu forta, odata ce au plecat, nu mai au voie sa se intoarca. Locul este in mod evident o reprezentare fizica a insasi depresiei, aceasta boala cu care se traieste atat de greu si care ii face pe cei care sufera de ea sa se simta izolati intr-o alta lume decat cea care-i inconjoara. Naoko este un personaj trist dar frumos, o tanara care incearca sa tina piept tuturor intamplarilor in care o arunca viata dar nu prea reuseste si nici macar atunci cand Toru devine solutia ei salvatoare, Naoko nu reuseste sa se ridice si sa mearga mai departe.

Un alt simbol frumos al povestii este iarna – iarna ultimei plimbari a lui Toru cu Naoko, o iarna care semnifica sfarsitul. Moartea este un subiect atat de greu si totusi Murakami are un fel de a scrie care o face sa para ceea ce si este de fapt – o parte integranta a vietii. Toru invata sa traiasca si cu acest sentiment al sfarsitului si ca cititor, reusesti sa privesti moartea ca pe o intamplare naturala, inevitabila. Amintirea ramane insa si de mai multe ori pe parcursul romanului Toru trebuie sa invete sa mearga mai departe, sa aleaga intre a ramane in trecut si a privi catre viitor.

Watanabe pastreaza in suflet amintirea lui Naoko pe care continua sa o iubeasca si probabil ca ii ramane lui asa cum ne ramane noua ca cititori – ca o iluzie romantica, o dragoste neimplinita, o poveste care ar fi putut sa fie. Melodia preferata a lui Naoko, cea care i-a dat si numele romanului, Norwegian Wood este cea care mi-a cantat pe fundal pe parcursul intregului roman. Este o melodie frumoasa si trista exact ca si romanul pe care nu o stiam dar mi-a ramas in suflet, la fel ca si aceasta minunata poveste.

Cele cateva cuvinte pe care le-am scris mai sus despre roman sunt doar o infima parte din el. Frumusestea povestii si a scrierii nu poate fi exprimata asa ca va invit sa-l cititi, este printre cele mai frumoase romane citite de mine.

Print Friendly

Haruki Murakami – La capatul lumii si in tara aspra a minunilor

Titlu original: Sekai no owari to hādoboirudo wandārando (1985) Hard-Boiled Wonderland and the End of the World (1991)

Tradusa in limba romana: la editura Polirom in 2 editii

De cumparat in limba romana: aici la 19.95 lei

De cumparat in limba engleza:  aici la 60.99 lei

De cumparat pentru Kindle: aici la 11.99 dolari

Parerea mea: 3 stelute din 5

Am citi un sfert din acest roman intr-o stare continua de nedumerire, haos, neintelegere. Nu pricepeam ce se intampla, nimic nu se lega, vroiam sa o arunc cat colo dar stiindu-l pe Murakami asteptam totusi acel “wow” cu care m-a obisnuit. Si pana la urma, nu m-a dezamagit chiar daca am reusit sa ma implic in poveste mai tarziu decat as fi vrut. Cand am reusit sa leg firele, poveste a inceput sa curga si nedumerirea mi-a fost inlocuita de o mirare placuta si de fascinatia cu care m-am obisnuit in cazul acestui autor.

Nu stiu ce as putea sa va scriu despre aceasta poveste suprarealista dar as vrea sa va incurajez sa o cititi totusi pana la capat pentru ca merita fie doar si pentru intrebarile si introspectiile pe care le starneste. Desi nu este preferata mea dintre cartile lui Murakami (ba chiar as zice ca-i pe ultimul loc), cu siguranta ca nu este o carte rea, mi-e chiar greu sa-mi imaginez ca Murakami ar putea scrie ceva sas nu-mi placa. Poate ca e una dintre acele carti care trebuie citite de doua ori pentru a-i deslusi mesajul. E greu pana si sa o aloci unei categorii – SF, fantasy, politista, film noir, mister, realism magic – nu pot spune cu siguranta pentru ca nu este nici una sau sunt toate la un loc.

Naratiunea se desfasoara pe doua planuri. Unul este povestea ultimului supravietuitor al unui experiment de implantare a unor electrozi in creier, o persoana ravnita de Sistem pentru capacitatile sale de descifrare a unor coduri dar care isi petrece ultimele clipe din viata in compania unui om de stiinta genial (cel care inventase respectivii electrozi) care ii dezvaluie realitatea vietii care-l asteapta si scopul pentru care a fost ”utilizat”. Pe partea cealalta, ne aflam intr-o lume bizara, intr-un oras imprejmuit de un zid perfect, un oras in care totul ramane mereu la fel in care pacea inseamna renuntarea la umbra proprie si astfel la suflet -un fel de indobitocire voluntara si aparent benefica.

Pe masura ce avansam cu cititul ne este din ce in ce mai clar ca cele doua lumi sunt legate – si nu doar datorita prezentei unor motive comune (capetele de unicorn) ci si printr-o varietate de indicii expuse de narator. Personajul/narator este cel care se afla la intersectia celor doua lumi – una fiind realitatea in care traieste iar cealalta reprezentand viitorul sau – lumea in care ii este sortit sa se retraga atunci cand nu mai este. Interesant este faptul ca lumea fictiva, cea care se afla numai in mintea sa este totusi atat de reala si atat de frustranta incat chiar si el refuza sa ramana acolo si se straduieste sa gaseasca o iesire catre realitate.

Romanul are cu adevarat tesatura unui vis din care va veti trezi la sfarsit, nestiind exact ce, care, cum si unde.

There are things that cannot and should not be explained.

Titlu original:  What I Talk About When I Talk About Running (2008)

Tradusa in limba romana: nu

De cumparat in limba engleza:  aici la 6.55 euro

De cumparat pentru Kindle: aici la 5.22 lire

Parerea mea: 4 stelute din 5

Intre timp, de cand e-n pregatire acest post, am apucat sa mai citesc si What i talk about when I talk about running, un volum autobiografic foarte interesant al acestui autor. E drept, nu se compara cu romanele dar pentru cei pasionati de autobiografii si jurnale este chiar o lectura placuta.

Putina lume stia inainte de acest roman (si cred chiar si acum) ca Murakami este pasionat de alergat si participa la diverse maratoane si triatloane. Pasiunea lui pentru acest sport este intradevar impresionanta, scrie despre alergat cu verva si mandrie si uneori umilinta. Citindu-l pe el parca mi s-a facut si mie pofta sa ies la alergat desi eu sunt complet pe langa subiect in ceea ce priveste sportul de orice fel ar fi el. Murakami este disciplinat si motivat atat in scris cat si in alergat si cam asta este primul lucru pe care-l observam citind aceasta carticica careia el ii spune ”a kind of memoir”. A fost o placere sa-l citesc pe Murakami si altfel decat in lumile lui fantastice si desi cartea nu are acel element surprinzator pe care-l gasim in romanele sale, este totusi amuzanta, interesanta si educativa atat in ceea ce il priveste pe Murakami ca autor cat si ca om. Si povestea lui este, de ce nu, una extrem de motivanta dar va las pe voi sa o descoperiti.

Va las niste citate insa, ca de cand cu Kindle-ul, mi-am redescoperit pasiunea de a colectiona citate.

Sometimes when I think of life, I feel like a piece of driftwood washed up on shore. (pag 5)

For me, running is both exercise and a metaphor. (pag 8 )

The most important thing we ever learn at school is the fact that the most important things can’t be learned at school. (pag 32)

As you age you learn even to be happy with what you have. That’s one of the few good points of growing older. (pag 58)

First there came the action of running, and accompanying it there was this entity known as me. I run; therefore I am. (pag 76)

Sixteen is an intensely troublesome age. You worry about little things, can’t pinpoint where you are in any objective way, become really proficient at strange, pointless skills, and are held in thrall by inexplicable complexes. As you get older, though, through trial and error you learn to get what you need, and throw out what should be discarded. And you start to recognize (or be resigned to the fact) that since your faults and deficiencies are well nigh infinite, you’d best figure out your good points and learn to get by with what you have. (pag 101)

Print Friendly

Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children – Ransom Riggs

Titlu original: Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children

Tradusa in limba romana: de Gabriella Eftimie la editura Art

De cumparat in limba romana: 30 lei

De cumparat in limba engleza:  aici la 8.48 euro

De cumparat pentru Kindle: aici la 7.99 euro dar merita luata pe hartie, pentru ca pozele nu se vad foarte bine pe Kindle

Parerea mea: 5 stelute din 5

Anul trecut cam pe vremea aceasta se lansa un foarte fain si interesant roman. Ce era atat de interesant la este faptul ca ideea sa a pornit de la colectia de fotografii a autorului. Acesta a vrut sa le publice intr-un album dar editorul i-a sugerat sa croiasca pe langa ele si o poveste. Si rezultatul este surprinzator, o poveste ce pare pentru copii dar poate fi incadrata si in categoria realismului magic.

Povestea este simpla dar atragatoare si captivanta. Un baiat pleaca pe urmele povestilor bunicului dupa ce acesta moare tragic intr-o lupta violenta cu ceea ce par a fi animale salbatice. Exista ceva cu totul deosebit la povestile acestui batran, amintiri din propia sa copilarie, presarate cu intamplari fantastice si personaje incredibile. Moartea brusca a bunicului il lasa pe nepot intr-o stare de nesiguranta destul de neplacuta asa ca parintii il duc la psihiatru iar acesta ii recomanda, intr-un final, sa-i indeplineasca bunicului ultima dorinta – aceea de a calatori catre insula pe care isi petrecuse acesta copilaria. Pe insula insa, lucrurile sunt din ce in mai ciudate iar personajele din povestile bunicului se dovedesc a fi adevarate.
Povestea este presarata, din loc in loc, cu fotografii ale personajelor ceea ce o face si mai atragatoare. Daca la inceput totul pare sa se desfasoare intr-o realitate asemanatoare cu a noastra, ulterior evenimentele iau o turnura ciudata si mai ales, fantastica.
Mi-a placut foarte mul romanul – o poveste pentru oameni mari cu personaje inedite si intamplari care-si gasesc radacinile in realitate dar par rupte dintr-o alta lume. Mie mi-a vorbit despre prejudecati si intoleranta, despre iertare, amintiri si dragoste dar cine stie, voi ce veti lua din ea, cand o veti citi.

Print Friendly

Ramasitele lui 2011

Imi dau seama ca se termina anul si am multe restante in ceea ce priveste cartile citite. Prea multe. Asa ca m-am gandit sa fac o postare colectiva cu toate cartile despre care nu am apucat sa scriu si probabil ca nici nu o voi mai face. Le scriu aici mai mult pentru a tine evidenta pentru mine dar si pentru ca am mai vorbit in trecere despre ele si stiu ca sunt persoane interesate. O sa fie o postare lunga. Bear with me. 🙂 Daca vreti puteti sari direct la sfarsit unde am mai scris doua vorbe. 😛

Tolstoy and the Purple Chair: My Year of Magical ReadingTitlu original: Tolstoy and the Purple Chair: My Year of Magical Reading

Autor: Nina Sankovitch

Tradusa in limba romana: nu

De cumparat in limba engleza:  aici la 14.80 euro

Parerea mea: 3 stelute din 5(mi-a placut dar nu e stralucita)

Citita pe: Kindle

Pagini: 256

Volumul are niste recenzii foarte bune si este apreciata. O cititoare pasionata incearca sa-si inece in lectura durerea pierderii unei surori. Ea isi propune un an in care sa citeasca o carte pe zi, incercand cu disperare sa uite dar si sa invete sa depaseasca durerea. Astfel, timp de un an, in fiecare zi se instaleaza intr-un fotoliu mov si trece prin zecile de carti, invatand din fiecare ce considera ca-i este necesar. Mie totusi mi se pare destul de greu de realizat acest obiectiv chiar si pentru o casnica dar povestea e interesanta fie doar si pentru recomandarile de carti pe care le gasim in ea.

The Wit and Wisdom of Ozzy Osbourne
  • Titlu: The Wit and Wisdom of Ozzy Osbourne
Autor: Dave Thompson

Tradusa in limba romana: nu

De cumparat in limba engleza:  aici la 8.45 euro

Parerea mea: 2 stelute din 5(dezamagire)

Citita pe: Kindle

Pagini: 256

Imi place tare de nebunul de Ozzy si i-am citit cu drag si amuzament cartea dar aceasta nu este decat o colectie de citate, puse alandala. Cred ca-i o carte pentru adolescenti si fani inraiti, probabil scoasa cam tot in ideea in care sunt si papusile cu fata lui Ozzy – adica doar pt bani. Am citit-o pe sarite, nu am retinut nimic din ea.

  • Titlu: There But For The
Autor: Ali Smith

Tradusa in limba romana: nu sunt sigura dar nu cred

De cumparat in limba engleza:  aici la 13.49 euro

Parerea mea: 1 stelute din 5(abandonata)

Citita pe: Kindle

Pagini: 384

Nu am ce scrie despre ea. Nu m-a prins.

  • Titlu: Ceaunul

Autor: Kiyoko Murata

Tradusa in limba romana: la editura Humanitas

De cumparat in limba romana:  aici la 15 lei (dar stiti voi cum e cu Humanitas…faci comanda acum si vine la anul)

Parerea mea: 3 stelute din 5(se citeste repede, nu e chiar o pierdere de timp.

Citita pe: hartie

Pagini: 90

  • Titlu original: Le Petit Prince
Autor: Antoine de Saint Exupery

Tradusa in limba romana: la editura Rao de Ileana Cantuniari – Micul Print

De cumparat in limba romana:  aici la 36 lei

Parerea mea: 2 stelute din 5(plictisitoare)

Citita pe: hartie

Pagini: in jur de 90 cred

Nu inteleg, sincer, what’s all the fuss cu asta. Povestea e trasa de par, desenele sunt urate, nu e interesanta nici pentru adulti nici pentru copii. Chiar nu pricep.

  • Titlu original: Serving Crazy with curry

Autor: Amulya Malladi

Tradusa in limba romana: nu

De cumparat in limba engleza:  aici la 9.05 euro

Parerea mea: 2 stelute din 5(ok). Dupa o tragedie, o tanara se apuca de gatit si astfel, isi rezolva problemele printr-un fel de terapie culinara.

Citita pe: Kindle

Pagini: 272

  • Titlu original: The Romanov bride

Autor: Robert Alexander

Tradusa in limba romana: nu

De cumparat in limba engleza: aici la 9.77 euro

Parerea mea: 3 stelute din 5

Am gasit-o la intamplare si mi-a atras atentia pentru ca e vorba de fictiune istorica. Nu e o carte stralucita dar merge daca va intereseaza perioada si povestea.

Citita pe: Kindle

Pagini: 300

  • Titlu: Pacientul meu Sigmund Freud

Autor: Tobie Nathan

Nu cred ca mai e disponibila pentru cumparare, eu am imprumutat-o.

Pagini: 460

Parerea mea: 3 stelute din 5 – interesanta, mi-a placut.

  • Titlu original: No One Here Gets Out Alive

Autor: Jerry Hopkins

Tradusa in limba romana: nu cred

De cumparat in limba engleza:  aici la 5.51 euro

Parerea mea: 2 stelute din 5(ok). Am citit-o in vara pe cand bantuiam prin vara. A fost o lectura acceptabila, cu informatii relativ interesante despre The Doors (este un fel de biografie neoficiala a lui Jim Morrison) dar pe alocuri cam plictisitoare si divaganta.

Pagini: 384

  • Titlu original: The Vampire Lestat

Autor: Anne Rice

Tradusa in limba romana: la editura Rao – Vampirul Lestat

De cumparat in limba engleza:  aici la 5.70 euro

De cumparat in limba romana: aici la 35 lei.

Parerea mea: 3 stelute din 5. In liceu mi-a placut mult seria aceasta cu si despre vampiri. Pe atunci nu era asa o mare nebunie cu vampirii literari. Era chiar o idee inedita si interesanta. Am citit atunci vreo doua volume si m-am gandit ca ar fi relaxant sa mai citesc una acum. Nu mi s-a mai parut la fel de interesant si captivant ca atunci dar mi-a placut oricum, asa, de dragul povestii.

Pagini: 560

Citita pe: Kindle

  • Titlu original: The Eyre Affair

Autor: Jasper Fforde

Tradusa in limba romana: la editura Humanitas – Cazul Jane Eyre

De cumparat in limba engleza:  aici la 8.10euro

De cumparat in limba romana: aici la 35 lei

Parerea mea: 3 stelute din 5. Foarte faina ideea – un detectiv care intra intr-o carte si interactioneaza cu personajele fictive. E o carte pentru tineri, e adevarat dar mi-a placut tare mult, vreau sa citesc si continuarile.

Citita pe: Kindle

Pagini: 374

  • Titlu: Oscar Wilde and the candlelight murders

Autor: Gyles Brandreth

Tradusa in limba romana: la editura Nemira – Oscar Wilde si crimele la lumina lumanarii

De cumparat in limba engleza:  aici la 8.99 euro

De cumparat in limba romana: aici la 22 lei (eu am luat-o redusa la 10 lei)

Parerea mea: 3 stelute din 5. Tot o carte de vacanta cu care m-am simtit bine. Amuzanta, captivanta, parca se citeste intr-o secunda.

Astfel am incheiat acest an de lecturi. Mai sunt vreo 3 carti despre care vreau insa sa va povestesc mai in detaliu. Anul acesta a fost un an bun pentru lecturi. Mi-am setat un target de 50 de carti pe care l-am depasit – am citit 65. Desigur, nu conteaza foarte mult cate au fost dar am vrut sa vad daca o pot face. Nu stiu daca in acest an imi voi mai stabili astfel de tinte.

2011 Reading Challenge

2011 Reading Challenge

Dianais has

completed her goal of reading 50 books in 2011!

hide

Imi doresc si un 2012 la fel de prolific si de plin de carti care sa merite. Deja am o lista cat China asa ca nu ma indoiesc ca va fi asa cum vreau.

Va doresc si voua lecturi interesante si captivante, dupa gusturi si buzunare! Va sugerez cu acelasi mare drag sa va luati un Kindle dar sa nu uitati placerea cartilor pe hartie.

Cu drag,

Diana

Print Friendly

Terry Pratchett – The Color of Magic

Titlu original: The Color of Magic
Autor: Terry Pratchett

Lungime: 210 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da

De ce am ales-o: de ce nu

Acum realizez ca nu am scris nici macar doua vorbe despre aceasta carte dragalasa pe care am ascultat-o acum cateva luni. Am reusit sa fac rost de o intreaga armata de audio-carti ale lui Terry Pratchett dar nu am avut timp decat de acest prim volum.

Pentru cei care sunt familiarizati cu lumea lui T. Pratchett cele cateva cuvinte pe care le am eu de spus nu-s mare lucru dar pentru minte, care il stiam doar din auzite, m-a impresionat. Se pare ca imi place acest “fantasy” mai mult decat as fi crezut intrucat continui sa descopar autori ae caror lucrari ma atrag. In ciuda acestui entuziasm insa, T.Pratchett nu este pentru copii. Lumea lui magica este complicata si intortocheata si trebuie sa recunosc ca a fost destul de dificil sa o urmaresc ascultandu-l prin trolee aglomerate si cu zgomotul de masini de pe strada. Nu este o carte potrivita pentru a fi ascultata ceea ce probabil m-a si facut sa renunt la a le asculta pe celelalte. Numele personajelor si ale locatiilor sunt intortocheate si cred, mai usor de tinut minte daca le vezi pe hartie.

Volumul acesta deschide seria Discworld, o lunga si incredivila poveste despre o lume asezata pe spatele unor elefanti care la randul lor stau pe spatele unei mari si intelepte testoase. The Color of Magic a fost publicata in 1983 si de atunci colectia s-a inmultit pana la 38 de volume…povesti fantastice dar in care se simte umorul englezesc si inclinatia autorului pentru satira si parodie.  Mi-a fost greu la inceput sa percep umorul dar asta numai pentru ca prima intalnire cu ciudata lume a lui Pratchett este mai degraba socanta decat altceva. Devine insa placuta pe masura ce cunoastem personajele si ne obisnuim cu denumirile; de-abea atunci putem aprecia  povestea. Imi doresc tare mult sa le citesc pe toate, pe hartie, the proper way. Cand voi fi reusit (daca asta se va intampla vreodata) am sa fiu tare mandra.

Sursa foto: Wikipedia

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.