Category Archives: Carti Pentru Copii

Biblioteca de bebelus

La venerabila varsta de 9 luni, Vlad (cel mai simpatic bebelus de pe planeta) detine cateva carticele pe care m-am gandit sa vi le arat si voua. Desigur, el fiind si incredibil de inteligent si precoce, acest lucru nu are nici o treaba cu boala maica-sii de a cumpara carti. 😛 🙂

Asadar, behold mini colectia mamei lui Vlad:

Prima mea biblioteca ilustrata am inteles ca e de baza, toata lumea o molfaie citeste si o băleşte admira. Observati interesul major pentru aceasta colectie care este deja intr-o stare destul de precara.

In vara aceasta am putut sa ma bucur pe deplin de targul de carti pentru copii de pe faleza si am tot cumparat cate ceva de fiecare data cand treceam pe acolo. Din fericire, s-au bucurat de cartile respective si alti copii din anturajul nostru ca altfel nu stiu unde le mai depozitam. Noua ne-au ramas doar cateva – cele cu animalele in relief, foarte apreciate pentru ca pacane plasticul acela cand il apesi. :))

2

Si preferatele de pana acum – Crawl este luata de pe Bookdepository si e foarte faina pentru ca e politically correct adica printre personaje gasim si omuleti cu dizabilitati sau de alta rasa. De fapt cred ca e apreciata pentru ca sunt desene simple, colorate, pe pagina alba, usor de urmarit si de admirat.

Paianjenul jucaus este o carte cu care sa te joci “cucu-bau”. Copilului ii place foarte mult, sotul deja s-a cam saturat de poveste. 🙂 Acestea doua sunt primele carti pe care le-a si tratat ca pe carti de altfel. Le urmareste cu atentie si rade cand ii citesc.

1

3

Si sa nu le uitam pe cele dupa care a tanjit maicasa dar bebelusul le cam ignora. Sunt foarte frumoase, colorate, fosnaie dar bebe V le priveste condescendent si trece mai departe la alte ocupatii.

4

Mai sunt si unele de luat in baie pe care le-a molfait o vreme. Mereu uit sa le iau in baie asa ca stau prin casa si le citim cand imi amintesc de ele. Ii place verdele asa ca se uita la poze si da si el vesel cu mana.

5

Intre timp am mai luat cateva dar vi le arat cu alta ocazie. Cele in limba romana sunt toate de gasit la libraria online preferata de mine la categoria carti pentru copii. Ba chiar au reduceri la editura Girasol, preferata mea de pana acum.

 

 

 

 

 

 

Print Friendly

Planeta de aur – K.J. Mecklenfeld

planetaDaca va intrebati cine este acest Mecklenfeld care se tot invarte prin blogosfera in ultima vreme, ei bine nu sunteti singuri. Am citit atat de mult despre cartea lui pe Facebook si pe la ceilalti bloggeri, am vazut-o de atatea ori in poze si mai ales, am descoperit in spatele acestui nume o persoana atat de simpatica incat am inceput sa o citesc timorata. Am un mecanism ciudat care ma face sa ma zburlesc la cartile prea laudate si sa le citesc cu intarziere sau deloc. Si totusi, fiind vorba despre o poveste, nu am vazut rostul de a-i mai rezista si am cumparat-o putin inainte de Craciun. Si s-a dovedit ca a fost o alegere minunata! Nu pot sa va mai tin in suspans, mi-a placut tare mult! Nu am mai citit o poveste atat de faina de la Harry Potter incoace.

Hendrik de Mol este un pusti de noua ani, orfan, cam singuratic si nefericit care se trezeste in miezul unor aventuri cum nu si-ar fi inchipuit nici in cele mai aventuroase jocuri ale sale. Agorafobic, timorat si cam căpos, Hendrik intra in lumea de pluş fara sa isi doreasca prea mult acest lucru dar se dovedeste ca aceasta calatorie a lui va fi cel mai bun lucru care i se putea intampla. Nu am sa va mint, nu mi-a placut Hendrik deloc! Mi s-a parut răsfăţat şi enervant de neascultător si neatent la nevoile celorlalţi. Desigur, nu trebuie sa ne placa toate personajele unei carti, ba chiar, dupa cum v-am mai spus si cu alte ocazii, mi se pare de apreciat faptul ca un personaj iti starneste emotii – de orice fel ar fi ele. Noroc cu personaje ca vrajitoarea Wilhelmina, ursul Berend sau chiar si maleficul Calavera – care se vrea dictator peste Planeta de Lemn dar nu reuseste decat sa para ridicol de fiecare data cand deschide gura. Si acestea sunt doar trei dintre personajele care fac deliciul acestei povesti care ne plimba printr-o lume imaginara ce te captiveaza fara drept de apel.

Un alt aspect interesant si amuzant sunt micile detalii care ii leaga pe acesti eroi de jucarie de realitate – Calavera isi cultiva un cult al personalitatii (la fel ca dictatorii pe care-i stim din istoria recenta), jucariile (papusi de plus, de lemn, robotei) sunt uneori inspirate din povesti clasice (parca am recunoscut cate ceva din Alice in Tara minunilor), exista referinte la alte culturi (Tao planeta 2– dragonul chinezesc, zeii egipteni îşi împrumută numele unor elemente importante ale misterului Planetei de Aur). Avem tablete babiloniene incurcate cu tabletele electronice, civilizatii extraterestre mult mai avansate decat pamantenii, referinte la un trecut edenic al pamantului, promisiunea unui viitor asemanator (secretul Planetei de aur se dovedeste a fi prea mult pentru nivelul actualei civilizatii pamantene) si totul pe fundalul unor lupte intre ursuleti de pluş şi soldaţi de lemn. Povestea este scrisa cu mare atenţie la detalii şi la dezvoltarea viitoare a poveştii. Uneori este cam previzibilă dar ajungi să îţi doreşti cu mare ardoare sfârşitul favorabil pentru eroii preferaţi. Personal, sper sa o revăd pe Wilhelmina – papuşa de cârpe şi motanul ei cel verde dar şi pe infamul Calavera in volumul viitor. Pentru ca, da, autorul scrie deja o continuare a poveştii. 🙂

Un singur lucru ii lipseste acestei carti si anume ilustratiile. Coperta este grozava, imi place foarte mult si mi-ar fi placut sa gasesc cateva ilustratii asemanatoare si in paginile cartii. Nu multe, poate una per capitol sau chiar mai putin – atat cat sa stimuleze nitel si cititorii mai lenesi sau copiii dar si pentru simplul motiv ca acestea ar face-o cu adevarat deosebita. Este de mentionat si faptul ca aceasta carte a fost publicata de catre autor, in Olanda, fara ajutorul vreunei edituri. In ciuda catorva mici scapari de editare, arata extraordinar si este o bijuterie pe care o voi pastra cu drag in colectia mea de carti (desi initial imi propusesem sa o dau cadou). 🙂 A fost prima carte citita de mine anul acesta si nu pot decat sa sper ca voi continua in acest registru vesel tot anul.

Cartea se poate cumpara din magazinul de pe site. Desi momentan nu este pe stoc, se pare ca urmeaza sa reapara asa ca stati cu ochii pe ei!

Print Friendly

Isi mai doresc copiii carti?

Acum vreo saptamana am aflat despre un proiect nou referitor la carti si de atunci tot imi doresc sa va scriu despre el. Semn SPRE carte este initiativa Soniei, care isi doreste să ofere cărți copiilor si tinerilor care nu și le permit. Incercand sa gasesc o cale sa contribui si eu la acest proiect frumos, mi-a rasarit in minte aceasta intrebare si tot ma bantuie de atunci. Nu sunt parinte dar in jurul meu, din ce in ce mai multi cunoscuti devin parinti si am ocazia sa urmaresc din cand in cand modul lor de abordare a cititului in ceea ce-i priveste pe cei mici. Nu stiu cat de usor sau greu este pentru un parinte sa-i insufle copilului sau dragostea de lectura. Imi inchipui ca nu-i mare lucru sa-i citesti o poveste de noapte buna, sa-i daruiesti carti interesante si potrivite pentru varsta sa, sa speri ca va iubi candva lectura pentru ca te vede pe tine mereu cu nasul in carti (desi, mai ai timp oare de ele, acum ca ai facut un copil sau doi?). Si daca nu ai inceput de cand era mic…cum faci sa depasesti zidurile pe care le ridica scoala, cum faci un copil sa aleaga o carte in locul iPad-ului, cum ii arati ca lectura e minunata nu doar obligatorie si plicticoasa?

Asadar, imi ramane intrebarea…isi mai doresc copiii carti? Sau tinerii…adolescentii care merg sau nu la liceu, cu suferintele lor inevitabile si nevoia aproape fizica de a NU face nota discordanta intr-un grup, ei isi mai doresc carti?

De ceva timp, urmaresc in lumea virtuala pe fiica unei prietene care a descoperit lectura. Mi-e drag de ea de parca ar fi a mea. Dar cati ca ea?

Parerea mea este ca atunci cand familia nu se implica, copilul nu va invata sa iubeasca lectura. Daca tie iti place sa scuipi seminte in fata blocului iar sotia isi face unghiile de trei ori pe zi, probabil ca nu veti zamisli nici o Matilda. Nici un copil nu-si va dori carti daca nu le-a vazut in casa.

semn spre carte

Imi doresc de mult timp sa fac ceva concret pentru a sustine si promova lectura. Am mai donat carti in trecut si mai ales, am facut cadou zeci de carti copiilor prietenilor mei pentru ca am vrut sa le ofer aceasta sansa de a descoperi lectura. Acum se iveste iar ocazia sa particip la un proiect simpatic care este exact despre acest lucru – care nu numai ca promoveaza lectura in randul copiilor dar le si ofera materialele necesare pentru a ii incuraja sa citeasca. Initiatoarea acestui proiect centralizeaza toate donatiile in carti dar si posibilele destinatii pentru aceste carti. Fiecare dintre acesti copii vor fi alesi cu grija de catre colaboratorii proiectului dintre copiii care iubesc si apreciaza lectura. Este un proiect gandit cu drag si care se va duce la bun sfarsit cu atentie si grija.

Daca doriti sa sustineti aceasta campanie, sunt multe metode prin care o puteti face: mergeti sa cititi despre ce este vorba mai in detaliu si apoi puteti scrie pe blog despre ea, puteti folosi bannerele special facute pentru Semn spre carte, puteti dona carti, puteti propune copii spre a fi beneficiarii acestor donatii, puteti face un sondaj printre cunoscutii cu copii – poate vor dori sa doneze si ei carti.

semn spre carte

Haideti sa ne implicam putin mai mult decat prin vesnicele comentarii rautacioase despre copiii care nu citesc, despre societatea noastra analfabeta s.a.m.d. Oare putem?

Print Friendly

The Enormous Crocodile – Roald Dahl

Titlu original: The Enormous Crocodile
Autor: Roald Dahl

Lungime: 32 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da

De ce am ales-o:  din intamplare

Dupa cum poate ati observat, imi place sa citesc uneori carti pentru copii, povesti si tot felul de lecturi copilaroase. Si sunt atat de multe carticele frumoase pentru copii ca ti-e mai mare dragul sa le citesti.
In ceea ce o priveste pe aceasta, eu am facut rost de mai multe dintre cartile lui Roald Dahl in format audio si ma rasfat  cu ele dimineata, pe drum spre servici. Ma ajuta sa trec mai usor de la somn la munca (nu prea sunt…a morning person) si ma binedispune.
Mi-a placut tare mult povestioara aceasta cu un crocodil infometat care pofteste la copilasi zvapaiati. In mare parte este haioasa dar pe alocuri ma gandeam…cat de buna/rea este chestia asta cu mancatul copilului… de ce am vrea sa le insuflam copiilor frica. Si totusi, e doar o poveste… e haioasa, alerta, plina de veselie. Iar crocodilul…ei bine, e doar un prostanac pofticios. 🙂
Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.