Category Archives: Citesc

Planuri de lectura pentru 2017

Buna ziua prieteni! 🙂

Iulia mi-a facut pofta sa-mi fac un plan de lectura pentru 2017 si, desi nu stiu daca voi fi in stare sa-l respect, nu strica sa-l am notat pentru inspiratie. Daca anul ce-a trecut a fost haotic in ceea ce priveste lecturile, a fost si oarecum revelator in sensul ca nu-mi mai permit sa pierd timpul cu carti care nu-mi plac. Astfel, privind in urma, observ ca, desi am citit putine carti, nu a fost niciuna proasta. Si asta e bine.

In ceea ce priveste saptamanile care au mai ramas din acest an, sunt optimista si sper ca voi termina de citit cele 3 carti incepute. Am tot inceput una-alta dar acestea trei imi plac si vreau sa le duc la bun sfarsit. Am luat la recitit Magicianul de Fowles si observ ca amintirile mele despre el sunt atat de vagi incat ma bucur pe deplin de lectura. Si am inceput Lydia Davis – ale carei povestiri sunt mult mai bune decat romanul si Donna Tartt – o deja veche favorita.

20161208_122528_hdr

Pe langa disciplina pe care sper sa o implementez in anul ce vine, planul meu este relativ simplu: sa citesc restantele de anul acesta. Aici includ mai ales cartile primite in dar si achizitionate de mine, plus cateva dorinte mai vechi (Empire Falls – un titlu vechi din colectia Cotidianul).

20161208_122403_hdr

De asemenea, vreau sa recitesc Virginia Woolf ale carei carti le-am primit cadou la inceputul anului dar nu am reusit sa intru in ele.

20161208_122503_hdr

Dintre cartile pe care nu le am in casa, poftesc la Elif Shafak (Palatul puricilor mi-a ramas necitita) si Zeruya Shalev (Farame de viata) si la o noutate de la Litera – O scurta istorie a sapte crime  20161208_122427_hdr . Pe aceasta o am in forma electronic si in limba engleza. Sa vedem daca reusesc, pare cam greoaie.

Si mai am doua carti de parenting care sunt prioritare anul acesta. Nu sunt insa prea convinsa…vom vedea daca am timp de ele si daca merita (Anii magici si Inteligenta emotionala a copiilor).

Ar mai fi cateva titluri care mi-au trecut razant prin feed-ul de Fb dar am hotarat sa nu ma uit dupa ele acum. Am sa vad ce reusesc sa termin pana la ziua mea (martie) si atunci o sa mai adaug la aceasta lista.

Asadar, e musai sa fiu mai atenta, mai disciplinata, mai putin lenesa anul viitor. Sa-mi tineti pumnii!

Va imbratisez cu drag!

Diana

Print Friendly

Biblioteca de bebelus

La venerabila varsta de 9 luni, Vlad (cel mai simpatic bebelus de pe planeta) detine cateva carticele pe care m-am gandit sa vi le arat si voua. Desigur, el fiind si incredibil de inteligent si precoce, acest lucru nu are nici o treaba cu boala maica-sii de a cumpara carti. 😛 🙂

Asadar, behold mini colectia mamei lui Vlad:

Prima mea biblioteca ilustrata am inteles ca e de baza, toata lumea o molfaie citeste si o băleşte admira. Observati interesul major pentru aceasta colectie care este deja intr-o stare destul de precara.

In vara aceasta am putut sa ma bucur pe deplin de targul de carti pentru copii de pe faleza si am tot cumparat cate ceva de fiecare data cand treceam pe acolo. Din fericire, s-au bucurat de cartile respective si alti copii din anturajul nostru ca altfel nu stiu unde le mai depozitam. Noua ne-au ramas doar cateva – cele cu animalele in relief, foarte apreciate pentru ca pacane plasticul acela cand il apesi. :))

2

Si preferatele de pana acum – Crawl este luata de pe Bookdepository si e foarte faina pentru ca e politically correct adica printre personaje gasim si omuleti cu dizabilitati sau de alta rasa. De fapt cred ca e apreciata pentru ca sunt desene simple, colorate, pe pagina alba, usor de urmarit si de admirat.

Paianjenul jucaus este o carte cu care sa te joci “cucu-bau”. Copilului ii place foarte mult, sotul deja s-a cam saturat de poveste. 🙂 Acestea doua sunt primele carti pe care le-a si tratat ca pe carti de altfel. Le urmareste cu atentie si rade cand ii citesc.

1

3

Si sa nu le uitam pe cele dupa care a tanjit maicasa dar bebelusul le cam ignora. Sunt foarte frumoase, colorate, fosnaie dar bebe V le priveste condescendent si trece mai departe la alte ocupatii.

4

Mai sunt si unele de luat in baie pe care le-a molfait o vreme. Mereu uit sa le iau in baie asa ca stau prin casa si le citim cand imi amintesc de ele. Ii place verdele asa ca se uita la poze si da si el vesel cu mana.

5

Intre timp am mai luat cateva dar vi le arat cu alta ocazie. Cele in limba romana sunt toate de gasit la libraria online preferata de mine la categoria carti pentru copii. Ba chiar au reduceri la editura Girasol, preferata mea de pana acum.

 

 

 

 

 

 

Print Friendly

Lecturi de vara

Desi nu ma mai simteam chiar atat de atrasa de memorii si jurnale ca in trecut, mi-am amintit ca am citit cu9789735050832-2991285 placere si mare interes, acum cativa ani, cartea lui Oliver Sacks, Barbatul care isi confunda sotia cu o palarie, asa ca am indraznit sa ma apuc si de acest volum pe care l-a publicat de curand, cu putin timp inainte de a muri. Desigur ca mi s-a parut foarte interesant felul in care Sacks si-a luat ramas bun de la lume atunci cand a aflat ca va muri. Scrisoarea sa catre NY Times a impresionat o lume intreaga.
In miscare este cartea pe care Oliver Sacks a vrut sa o lase lumii, cea in care scrie despre el si tot ce a facut, un volum plin de candoare si sinceritate dar si o doza sanatoasa de egocentrism. Mi-a placut mult de OS asa cum s-a infatisat pe el insusi la diferite varste. Cumva, a reusit sa isi “romanteze” viata asa cum a facut si cu povestile medicale pe care le-a strans in diverse alte carti. Cartea se citeste cu usurinta si placere, fara momente de plictiseala. E remarcabil felul in care Sacks a imbinat, de-a lungul vietii, cele doua pasiuni ale sale: neurologia si scrisul si a ajuns la o armonie atat de benefica cititorilor sai. Eram oricum curioasa sa ii citesc si celelalte carti, acum dupa In miscare, sunt convinsa ca o voi face. De fapt, am si profitat de ofertele de la Libris si am mai luat doua titluri pe care le-am gasit la reducere.

3

Sora lui Freud – Goce Smilevski a fost o poveste interesanta dar probabil doar o poveste. Nu am studiat in ce masura este fictiune si cat din acest roman este realitate. In perioada nazista, faimosul dr. Freud fuge din Germania cu intreaga sa familie, inclusiv catel si doctorul personal dar fara surorile sale. Acestea raman in urma, sunt trimise in lagare de concentrare si sufera de pe urma teribilului regim. Povestea este scrisa din perspectiva uneia dintre surori, Adolfine, care are o viata destul de trista si este profund afectata de raceala mamei ei si de relatia confuza cu fratele. Mi-a placut cartea, chiar daca mi-a lasat o impresie negativa despre personajul Freud si acum trebuie sa-mi fac timp sa scormonesc internetul si sa aflu daca intradevar a fost un tip atat de nesuferit.

Su Tong – Sotii si concubine a fost luata la intamplare pentru ca am vrut sa ma asigur ca am ceva de citit pe telefon in concediu. M-a atras fapul ca se refera la societatea chineza si am zis ca o sa fie o lectura placuta. Placuta a fost, dar nu stralucita. Este de fapt o carte compusa din cateva povestiri. Prima mi s-a parut cea mai buna, cea care da si titlul romanului – un colectionar de neveste, 4 sotii, rautati si intrigi intre ele, nebunie, obiceiuri si secrete. Celelalte, desi nu plictisitoare, parca nu au avut acel ceva care te tine lipit de pagini, nu le-am citit cu acelasi interes.

The Love Song of Miss Queenie Hennessy de Rachel Joyce, cea care a scris Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry. Cartile se completeaza, de fapt, ele fiind scrise in acelasi timp. Daca Pelerinajul m-a fascinat, cartea aceasta nu prea. M-am plictisit de cateva ori si am cam lalait-o, citind si alte chestii intre timp. Nu prea as putea sa spun de ce, sunt putin ofticata pe mine pe tema asta, cartea mi-a fost recomandata cu mare caldura,dar ce sa-i faci…nu m-a prins.

Cam atat am reusit vara aceasta. Urmeaza alte cateva titluri interesante: Lydia Davis, cele doua de Oliver Sacks, ceva cu povestile de dragoste ale scriitorilor si om vedea ce mai rasare intre timp.

Va imbratisez, o toamna plina de lecturi grozave va doresc!

Print Friendly

Romanesti – pe scurt

Daca tot s-a declarat luna literaturii mioritice pe blogul Emei am vrut sa particip si eu cumva, cat de putin. Nu ma mai plang de ritmul meu de lectura din ultima vreme, numai zic ca atunci cand nu ai timp de citit, alegi cu mult mai mare grija titlurile. Astfel, m-am orientat catre un titlu mai vechi pe care am tot vrut sa-l recitesc si un volum nou care a venit cu recomandare gasita pe Goodreads la Lavinia. Postez cam tarziu acest articolas, august a cam trecut, iata ce au mai citit ceilalti pe pagina de Fb a proiectului.

Despre Patul lui Procust ce as putea sa va zic? Sunt sigura ca sunteti cam satui de comentarii pe acest subiect, este un roman care se studiaza si discuta in liceu (de fapt era, acum habar n-am ce mai e in manualul de literatura). Eu am tot vrut sa il recitesc deoarece prea multa lume mi-l ridica in slavi in ultimii ani iar eu nu prea mai tineam minte ce si cum. L-am citit destul de repede, nu e un roman pe care sa-l rumegi si mi-am amintit de el pe parcurs cu destul de putin interes. Nu mi-au placut personajele (nici atunci, nici acum) si nici nu m-a dat pe spate amestecatura de spatii temporale in care e scris. Citindu-l m-am simtit la fel de ametito-plictisita ca-n liceu cu mentiunea ca acum mi s-a parut si cam teatral. Asadar, nu a fost chiar un succes dar m-am bucurat totusi sa-l recitesc pentru ca mi-a amintit de perioada liceului.

Untitled-1

Mai departe, aproape fara sa vreau, am citit un volumas de povestiri pe care l-am gasit intr-o aplicatie de citit downloadata de curand. Povestiri de pe Calea Mosilor de Adina Popescu mi s-a parut o mica bijuterie, plina de candoare si veselie. Nu m-as fi asteptat sa imi placa si am inceput-o cu oarecare cinism dar iata ca m-a surprins. Volumul de proza scurta este aparut din 2014 si mi se pare ca e inca disponibil gratuit in format ebook pe Elefant. Mai degraba un roman facut din povestiri, cartea este frumoasa, inspirata, comica si aducatoare de nostalgii. Adina Popescu se citeste lin si fara hop-uri, povestirile ei sunt familiare si usor de apreciat.

Si cam asta au fost lecturile mele mioritice. Nu ocolesc in mod voit literatura romana dar cea internationala este mult mai tentanta asa ca trebuie sa fiu foarte motivata pentru a citi ceva romanesc. Cine stie, poate pe viitor, imi vor iesi in cale mai multe titluri bune romanesti.

Print Friendly

Durere – Zeruya Shalev

Poti sa contezi pe Zeruya Shalev sa redea perfect emotiile si trairile interioare ale unei persoane. Nu stiu cum face, de unde are asemenea resurse si ce spiridus ii sufla in ureche, dar se pricepe! Specialitatea ei par sa fie relatiile familiale care nu functioneaza perfect (exista insa aceasta perfectiune?): sot – sotie, parinti-copii. Durere este inca un roman care confirma si intareste aceasta parere a mea despre scrierile ei. Tipa e geniala! Pune in scena o familie nefericita care se dovedeste, pana la urma, a fi proiectia unei singure persoane – mama. Ea este cea a carei nemultumire si nefericire macina, pe parscursul mai multor ani, familia ca intreg. Incapabila sa se desparta de trecut, aceasta isi proiecteaza tristetea asupra celor doi copii dar si a sotului, invinuindu-i pentru toata viata ei de pana acum. Aparitia neasteptata a unui fost iubit este cutremurul de care are nevoie aceasta femeie pentru a realiza ce ii este cu adevarat necesar in viata. Ca personaj, Iris mi-a displacut destul de mult – o femeie slaba, cu multe caderi, care nu se poate bucura de nimic. Nu-i vorba, tumultul ei interior este adesea justificabil, dar prea des pare incapabila sa mearga mai departe, sa invete, sa accepte. Intreg procesul de gandire prin care trece Iris este redat cu mare acuratete, mie mi-ar fi imposibil sa descriu atat de bine ceea ce gandesc, cu atat mai putin sa pun toate gandurile in mintea unui personaj literar.

image

Zeruya Shalev este specialista insa. Nici un gand nu ramane ne-exprimat, nici o valenta, ne-pusa pe hartie. In ciuda firii sale care o indeamna catre victimizare, Iris reuseste totusi sa analizeze relatiile pe care le are cu membrii familiei si ceea ce gaseste este destul de corect. Astfel, este capabila in final sa faca alegeri corecte si sa accepte ca unele lucruri nu depind de ea, ca trecutul trebuie sa ramana in trecut. Recunosc ca m-a surprins finalul acestei povesti dar nu o sa va spun care este. Iris se gaseste din intamplare intr-un punct de cotitura al vietii ei: trebuie sa aleaga intre marea ei iubire si pasiunea de necontrolat pe care o simte pentru iubitul ei din tinerete si devotamentul pentru viata ei de familie: un sot dezinteresat care s-a refugiat un jocul de sah si doi copii deja mari care isi au propriile drumuri inainte. Si pe langa aceasta alegere care se impune a fi facuta cat mai repede, se confrunta si cu o situatie extrem de dificila cu fiica ei care, in naivitatea ei, cade in mainile unui (ceea ce cred eu a fi) proxenet mai inteligent decat media.

 Este fascinant de urmarit procesul de gandire al acestei femei, felul in care evolueaza, toate etapele prin care trece pana ia o hotarare dar si determinarea cu care incearca sa-si salveze fiica dintr-o situatie atat de complicata. Si, in acelasi timp, Durere este un roman in care sunt evidente urmarile pe care le au actiunile parintilor asupra profilului psihologic al copiilor.

Asadar, uraaa pentru acest roman grozav! Il puteti cumpara de pe Libris, sectiunea de beletristica. Este in jur de 32 de lei, merita fiecare banut!

Print Friendly

Vanessa and Her Sister – Priya Parmar

vanessaAm de multicel aceasta carte in wishlist, cred ca dinainte de a fi aparut in librarii. Nu mai stiu cand am dat peste ea dar mi-a atras atentia faptul ca este despre Vanessa Bell, sora Virginiei Woolf. Si am tot plimbat-o in gand de colo-colo pana a aparut in sfarsit in varianta paperback pe Bookdepository (cumpar rar hardback la cartile de fictiune pentru ca sunt prea scumpe si incomode la citit). Am comandat-o in avans prin noiembrie si in ianuarie m-am trezit cu ea la posta. A fost ca un fel cadou intarziat si semi-surpriza asa ca m-am bucurat de ea tare mult.

Deoarece timpul meu de citit si mai ales cel pentru citit fictiune s-a redus drastic, mi-a luat destul de mult sa termin acest roman. E drept ca nici nu m-am chinuit prea tare, m-am bucurat de fiecare pagina ca de o pauza bine-meritata. Poate in alte conditii nu l-as fi considerat atat de placut dar pentru ca era o gura de aer intre zile tare obositoare, a primit de la mine si nota mare pe Goodreads. La fel ca celalalt roman al Priyei Parmar citit de mine, si acesta este intr-o forma destul de neconventionala pentru o fictiune istorica – este, adica, format din fragmente de jurnal. Desi Vanessa Bell este relativ cunoscuta acum pentru tablourile ei, un eventual jurnal al acesteia nu s-a pastrat, s-au pastrat insa scrisori catre diversi membrii ai familiei si prieteni. Autoarea cunoaste foarte bine atat perioada in care au trait cele doua – Vanessa si Virginia – cat si multe detalii despre grupul format in casa lor – Bloomsbury – un grup de intelectuali, artisti si scriitori care se intalneau cu regularitate la inceputul secolului 20.

Romanul reda atmosfera acelei vremi si a acelei case din perspectiva Vanessei – sora mai responsabila si elementul stabil in acest grup de artisti si filozofi. Pe parcursul cartii Vanessa este cea care tine in balanta pe toata lumea si, in general, se sacrifica pentru binele surorii ei, prezentata aici ca fiind mai mereu pe muchia nebuniei si intotdeauna egoista, posesiva si aproape rautacioasa. Personajul Virginiei, asa cum este ea in aceasta carte, este reprezentat de o “copila” enervanta si rasfatata care nu este cababila sa accepte ca nu este ea centrul universului. E o perspectiva care m-a uimit si intrigat pentru ca eu nu am perceput-o deloc asa pe Virginia acum niste ani cand i-am cititi un jurnal (editia publicata de Rao). L-am si scos din biblioteca sa-l mai rasfoiesc, curioasa fiind ce oi fi uitat din el.

vanessa si virginia

In ceea ce priveste scriitura, ea este mult mai buna decat in primul roman al autoarei. Povestea prezinta interes si iti capteaza atentia cu multe detalii fascinante dar si cu un talent pentru infatisarea personajelor – destul de greu de redat, avand in vedere ca nu sunt fictive. Parmar a facut o treaba foarte buna, punand la un loc file de jurnal si corespondenta, vederi si telegrame (fictive) ale Vanessei dar ale celorlalti membrii ai grupului. Se vede ca cercetarile ei au fost foarte meticuloase si rezultatul este o carte fascinanta care mie mi-a placut foarte mult.

Print Friendly

Jazz – Toni Morrison

Iata ca am reusit sa-mi duc la indeplinire ambitia si am citit si aceasta a treia carte de Toni Morrison inainte de sfarsitul anului. Va spuneam intr-un articol mai de demult ca am strania impresie ca traducerea in romana nu ii face nici un serviciu acestei autoare. Fara sa spun despre ea ca este slaba (pentru ca nu este), am simtit in permanenta ca ceva nu e in regula, nu am putut sa ma “conectez” la poveste, avand mereu in minte posibilele feluri in care o fraza sau o sintagma ar suna in engleza, o activitate involuntara dar care mi-a atras atentia in mod repetat de la povestea in sine. Stilul vizual si extrem de sonor al lui Toni Morrison este cu siguranta complex, plin de imagini si sunete care razbat printre randuri dar sunt greu de reprodus intr-o alta limba decat cea originala.jazz

Desi mai coerenta decat Iubire, Jazz mi-a lasat acelasi sentiment de haos, vocile naratoare schimbandu-se des dar fiind foarte asemanatoare si relativ greu de deosebit. Inca de la inceput este evident ca “jazz-ul” din titlu nu este subiectul romanului dar, in acelasi timp, este o prezenta subtila in tonul naratiunii. Este un titlu simbolic, inteles poate mai bine de catre cei care asculta sau sunt pasionati de acest gen muzical, care impune un ritm anume si parca si imprumuta personajelor o anume stare de spirit greu pentru mine de exprimat in cuvinte. Poate ca si faptul ca naratiunea este profund metaforica a contribuit la perceptia mea asupra acestei traduceri. Desigur, metaforele se traduc dar parca isi pierd din farmec si suna putin fortat.

Folosind o diversitate de tehnici, Toni Morrison imprima volumului o  atomsfera unica. Schimbarea permanenta a punctului de vedere, repovestirea aceleiasi scene din prisma mai multor personaje, toate firele de poveste lasate dezlegate, trecerea frecventa de la naratiunea la persoana intai la cea la persoana a treia si multe alte subtilitati care probabil mie mi-au scapat, fac din Jazz un volum mult mai valoros decat pare la prima citire. Povestea in sine nu este complexa – vorbim de un trio amoros, foarte pasional – dar felul in care este scrisa o face mult mai interesanta. De altfel, toate detaliile naratiuni sunt disponibile in primele pagini. Nimic din ceea ce urmeaza nu este nou, cartea devenind astfel experimentul literar in care Toni Morrison transforma un gen muzical intr-o carte. Si, desi e greu de crezut, romanul nu plictiseste deloc, fiecare “capitol” este o noua descoperire in ceea ce priveste structura si stilul in ciuda faptului ca uneori, “experimentul” stilistic al autoarei pare sa mearga un pic prea departe, caz in care cititorul isi cam pierde concentrarea.  Sau, pentru ca nu-mi place sa generalizez, eu mi-am cam pierdut concentrarea si din cand in cand rabdarea cu repetarea si reinterpretarea scenelor.

Asadar, ideile si sentimentele mele au fost destul de contradictorii in ceea ce priveste acest volum. E interesant insa de citit, ca experiment si desi cred ca am incheiat, pentru o perioada, lectura cartilor lui Toni Morrison, ma bucur de cele citite pana acum.

Cartea este publicata la editura Grupul Editorial Art in traducerea Oanei Zamfirache.

O gasiti de cumparat la libraria online Libris, costa in jur de 23 lei in functie de reducerea aplicata.

Print Friendly

Karl Ove Knausgard – Lupta mea. Cartea intai: Moartea unui tata

lupta_mea_1_poza_1_1M-am hotarat greu sa ma apuc de cartea aceasta, nu m-a atras deloc. Si totusi, tot citind despre ea pe la unii si altii am zis sa-i dau o sansa. Si, in mod surprinzator, am citit-o mult mai repede decat ma asteptam. Nu sunt deloc intr-o dispozitie potrivita pentru a citi carti atat de lungi (440 de pagini) si recunosc ca ma asteptam la un stil mai greoi, dar lectura a mers struna. Mai greu a fost insa la final cand m-am straduit (din nou) sa incadrez cartea in standardele Goodreads. Ma supara din ce in ce mai tare sistemul lor, v-am mai spus despre asta, mi se pare prea simplist. Cartea nu mi-a displacut si nu o consider banala dar nici stralucitoare nu a fost asa ca e greu sa o evaluez in “stelute”.

Cu ceva timp in urma ma declaram pasionata de orice inseamna jurnal sau autobiografie. In ultima vreme insa, imi vine din ce in ce mai greu sa apreciez astfel de scrieri. Posibil sa fie vorba de o schimbare la mine, in felul meu de a citi si interpreta dar nu pot sa nu observ si ca foarte putine carti din acest gen sunt cu adevarat stralucitoare sau relevante, daca vreti un termen mai putin bombastic. Din ultimii ani, singurele care mi-au ramas in minte au fost Amintirile lui Zoe Camarasescu si 20 de ani in Siberia a Anitei Nandris Cudla. Astfel, in comparatie cu una dintre acestea, Lupta mea mi s-a parut destul de slaba in anumite sensuri. Desi am apreciat talentul scriitoricesc evident al lui Karl Ove Knausgard, nu am vazut relevanta povestii lui. Nu simt ca am invatat nimic de la el, nu cred ca voi retine mare lucru din povestea vietii lui. Desigur, e destul de aiurea sa spui despre viata cuiva ca nu prea te intereseaza dar…pana la urma, nu asta este adevarul? Cati dintre noi sunt cu adevarat dispusi sa-si dedice ore intregi din viata citind despre activitatile cotidiene, listele de cumparaturi sau beţiile unui scriitor norvegian necunoscut? Nu neg ca aceasta carte ar avea si partile ei bune, sunt fragmente care m-au impresionat mai ales in contextul in care sunt chiar interesanta de diferitele metode prin care oamenii isi traiesc durerea si inteleg sau nu moartea celor apropiati. Si desigur, moartea unui tata este un eveniment mai mult decat important in viata majoritatii oamenilor. Autorul introduce insa in text o multitudine de banalitati care atrag atentia de la ceea ce ar fi putut fi un volum de introspectii si filozofii pesonale despre durere si moarte. Poate ca daca s-ar fi limitat la acestea, lectura ar fi mers mult mai greu dar cred ca ar fi fost o achizitie mai valoaroasa pentru cititor. The New Yorker scrie despre volum ca tocmai aceasta combinatie intre elemente de cotidian si intamplari semnificative este ceea ce da valoare cartii formand astfel legatura aceea atat de necesara intre cititor si text. Mi se pare o observatie relevanta si poate ca, daca felul meu de a citi si interesele mele nu ar fi evoluat catre alte directii (ceva mai egoiste as zice), as fi putut spune si eu acelasi lucru.

In ceea ce priveste bucatile din carte care mi-au placut, partea a doua a fost cu siguranta mult mai interesanta. La aflarea vestii ca tatal lor a murit, Karl Ove si fratele acestuia se intorc in orasul in care acesta traise pentru a-l inmormanta. Aici se confrunta cu mizeria extrema in care a trait acesta, impreuna cu mama lui. Cei doi frati se straduiesc sa aduca un pic de normalitate in viata bunicii lor apucandu-se de curatenie dar aceasta nu pare sa constientizeze nimic din ceea ce i se intampla. Initial cei doi considera ca bunica este in stare de soc (ea fiind cea care descoperise cadavrul fiului ei) dar se dovedeste ca si aceasta, ca si tatal lor, sufera de alcoolism. Astfel, ea nu poate sa functioneze decat in conditiile in care consuma alcool. Descoperirea este tulburatoare pentru Karl Ove, fratele sau parand sa ia lucrurile mai putin dramatic. Totul este insa o drama pentru Karl Ove care, desi cunoaste circumstantele in care tatal sau a trait in ultimii ani (alcoolism grav dar si conditiile mizerabile din casa in care locuia cu mama sa), este foarte afectat de moartea acestuia. Fratele sau, care nu reuseste sa-si ierte tatal, este rece si oarecum neutru la toate evenimentele pe cand Karl Ove face eforturi imense sa nu planga si traieste cu greu cele cateva zile in casa in care murise tatal sau. Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost acuratetea cu care scriitorul descrie aceasta situatie. Viata unui alcoolic este greu de inteles, mai ales atunci cand nu ai avut tangente cu aceasta boala. Este evident insa ca partea aceasta a cartii este, daca nu reala, macar inspirata din realitate.  Descoperirea lor cum ca si bunica, mama tatalui lor, este alcoolica mi s-a parut foarte tulburatoare: felul in care aceasta traieste ca o stafie, ignorand totul in jurul ei, inclusiv propria igiena si chiar nevoile fiziologice, pana in momentul in care primeste de baut. Atunci abia, cei doi frati regasesc in ea omul de alta data, amintirile pe care le au impreuna si reusesc sa schimbe cateva cuvinte coerente cu ea.  Probabil ca cine nu crede ca alcoolismul este o boala reala care schimba compozitia chimica a creierului, modificand comportamentul si personalitatea celui afectat, s-ar razgandi dupa ce citeste aceste pagini. Scenele acestea precum si cea in care Karl Ove ramane singur in casa cu bunica sa dupa ce mai devreme vizionase trupul tatalui sau mort, mi-au parut foarte vii si m-au rascolit. Am inteles perfect durerea dar si repulsia lui Karl Ove de a se afla in acea casa, precum si nevoia lui obsesiva de a readuce lucrurile pe fagasul normal facand curatenie. E greu sa ierti un om care ti-a facut rau, chiar si involuntar (autorul povesteste pe parcursul cartii felul in care tatal sau se comporta cu el iar mai apoi isi aminteste si de raceala bunicilor fata de el) dar si mai greu este sa constientizezi si sa accepti ca moartea lui te doare, sa simti nevoia sa pui lucrurile la locul lor, chiar daca este prea tarziu. Aceste scene finale sunt cele care m-au convins ca nu am pierdut timpul citind aceasta carte, chiar daca as fi preferat sa nu o fac.

Pe final as vrea sa va spun sa nu va fie frica de aceasta carte (recunosc ca mie mi-a fost). In ciuda elementelor negative despre care v-am vorbit, este un volum care merita citit. Pe mine insa nu prea ma indeamna la a citi si restul volumelor acestei autobiografii, fie si numai din cauza trairilor pe care mi le-a starnit. Va incurajez sa treceti si pe la Ema care a scris un articol extrem de complex despre carte in care vorbeste si despre unele inconsecvente in relatarile autorului pe care le-am observat si eu si care mi-au influentat negativ parerea despre intregul volum.

Cartea a fost publicata de curand de editura Litera. Este in prezent la reducere pe site-ul lor – 30 lei.

Traducere din limba norvegiana: Ioana- Andreea Muresan

Titlu original: Min Kamp (2009)

Print Friendly

Tristetile unui american – Siri Hustvedt

Iata-ma la al treilea volum al lui Siri Hustvedt in ultimii doi ani, o scriitoare care imi place din ce in ce mai mult chiar daca romanele ei ma solicita si in acelasi timp ma obliga sa intru intr-o anume stare de concentrare si atentie. Siri Hustvedt nu scrie pentru relaxarea cititorului si cu siguranta cartile ei nu sunt usor de digerat dar odata intrat in atmosfera romanului, cu greu iti vine sa te mai dezlipesti. Personajele ei au intotdeauna complexitatea si veridicitatea pe care eu le caut in personajele fictive, acea balanta perfect reala intre trasaturile negative si cele pozitive. In cazul romanului de fata in care psihiatrul newyorkez Erik Davidsen este actorul principal, putem observa totusi pe langa el cat de multa atentie este acordata si personajelor secundare, cat de bine conturate sunt, in acelasi echilibru perfect intre misterul natural al mintii umane si exprimarile emotiilor de tot felul. In ciuda faptului ca Erik este naratorul principal al vietii sale, nu este greu nici sa intram in pielea celorlalte personaje, fiecare cu propriile trairi si opinii.

Fata de celelalte doua carti ale scriitoarei pe care le-am citit eu, parca in Tristetile unui american iese la iveala talentul ei deosebit de a dezvalui complexitatea mintii umane. Mai mult decat atat, personajele lui Hustvedt par sa fie scrise fara nici un efort, personalitatile lor se contureaza in mod natural, e ca si cum am face cunostinta cu un om adevarat care ni se dezvaluie tristetiletreptat. Spun asta destul de rar dar aceasta chiar este una dintre cartile care merita recitite. Asadar, in ciuda faptului ca v-am scris pe scurt despre ea, va recomand cu incredere cartea aceasta cu personajele ei provocatoare si discutiile si introspectiile lor extrem de interesante.

Am mai citit de Siri Hustvedt: What I loved (care nu s-a tradus inca la noi) si O vara fara barbati ( tot la Polirom).

Titul original: The Sorrows of an American (2008)

Traducere: Veronica D. Niculescu

De cumparat: Libris – 26 lei.

Print Friendly

Gradina secreta sau despre liniste intr-o lume galagioasa

Am urmarit mult timp aceasta carte pe site-uri si bloguri straine si m-am tot invartit in jurul ei pe Bookdepository dar pentru ca acolo costa vreo 13 euro am tot amanat-o. Imi ziceam mereu ca mai bine-mi iau o carte de acei bani mai ales pentru ca aveam deja o carte de colorat cumparata cu mult timp in urma si neterminata. Dar atunci cand a aparut si la o editura din Romania si am putut sa o si rasfoiesc, mi-am dat seama ca nu-i voi mai rezista prea mult.

Desi cartile de colorat pentru adulti exista de ceva timp, de-abia anul acesta au inceput sa atraga atentia publicului datorita catorva articole in presa care le-au promovat ca fiind excelente pentru detensionare si reducerea nivelului de stres. E drept ca nu sunt potrivite pentru oricine, ele necesitand totusi un grad destul de ridicat de rabdare si atentie dar sunt foarte eficiente in ceea ce priveste relaxarea mintii si eliberarea de ganduri si ingrijorari, cel putin temporar. Johanna Basford este cea care a scos pe piata aceasta carte de colorat – Gradina secreta – care a facut furori printre pasionati dar si cei care nu fusesera interesati de colorat pana acum. O artista extrem de talentata, Johanna Basford deseneaza aceste planse minunate pe care le pune apoi la dispozitia celor care vor sa le coloreze.

Am avut apoi marele noroc sa o primesc in dar de la editura Litera, cea care a si publicat-o anul acesta. La aparitie cartea a avut o reducere substantiala, pretul intreg fiind acum de 50 lei. Ma gandesc ca in preajma sarbatorilor o sa mai apara reduceri asa ca o puteti urmari atunci. In librarii am vazut-o la 40 lei si uneori este redusa si prin librariile online.

Pe langa Gradina secreta, a fost publicata si Padurea fermecata, o carte de colorat creata tot de  Johanna Basford. Aceasta a scos de curand o noua carte din aceasta serie – Lost Ocean – care arata extraordinar. Cand am rasfoit prima oara una din cartile ei primul meu gand a fost ca sunt atat de frumoase incat parca mi-ar fi si mila sa le stric cu culoare. Totusi, m-am apucat de carte cu entuziasm si desi merge incet (e o activitate care consuma timp si pentru care trebuie sa-ti faci timp daca vrei sa si simti efectele benefice), coloratul imi aduce multe momente de bucurie simpla, copilareasca dar mai ales ma imi ofera acea linistire a mintii de care am nevoie din cand in cand. Atunci cand ma concentrez pe culori si linii, mi se pare ca toate gandurile mele sunt la un loc, stau cuminti si ordonate intr-un sertar al mintii si e liniste.

gradina-secreta

Am simtit de cand ma stiu aceasta nevoie acuta de liniste, atat din exterior cat si in interior si parca pe masura ce imbatranesc, lumea devine din ce in ce mai galagioasa si starea permanenta de forfota din mintea mea este din ce in ce mai greu de ignorat. Cartile de colorat au fost o solutie buna pentru mine, chiar daca initial am rupt cu regret din timpul (si-asa putin) alocat lecturii.

Asadar, nu stiu daca v-am starnit interesul cu aceasta carticica sau din contra, poate vi se pare ca am cam luat-o pe aratura 😛 dar sper ca, cel putin, v-am dat o idee buna de cadou de Craciun pentru cineva drag. Alaturi de niste creioane colorate si un ceai bun, sunt sigura ca va fi un cadou foarte apreciat si inedit.

 

 

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.