Category Archives: Philippa Gregory

Despre o carte si problema mea cu literatura pentru adolescenti

Philippa Gregory, ale carei carti le-am devorat ani de-a randul si o voi face poate si pe viitor, a scris un roman (parte dintr-o trilogie) pentru adolescenti. In engleza se numeste Young Adult Fiction si este all the rage in ultima vreme. Mai precis…daca scrie pe ea Young Adult, asta justifica eventualele scapari ale respectivului roman. Ca si cum adolescentii sau tinerii pana-ntr-o varsta (nu mi-e clar care) ar fi oarecum retarzi sau cel putin idioti si mintea lor slaba nu e in stare sa proceseze romanele si cartile fara aceasta titulatura. Asadar, haideti cu totii sa scriem romane proaste, cu intriga stupida de telenovela, cu personaje slab construite si cliseice, cu absolut zero valoare. Si haideti sa le indesam pe gatul adolescentilor, care le vor citi cu nesat, caci nu-i asa…totul e o drama enorma la varsta aia si oricum fiind ei mai tineri asa, tot nu vor recunoaste cliseele si macar vor putea sa simta si ei ca apartin unui grup (doar asta isi doresc cel mai mult nu?) de young adults, adica nici copii, nici adulti, nici adolescenti (ca are deja sens peiorativ). Si astfel, sub pretextul ca invatam tinerii sa citeasca, nu facem decat sa le aratam ca de fapt, cartea nu bate filmul ci este la fel de siropoasa si inutila ca el; ca nu au nimic mai mult de invatat dintr-un roman decat ar avea dintr-un serial de duzina sau o telenovela. Nu vor invata ce este acela limbaj literar, frumos, elegant, nu vor invata ce inseamna o fraza cursiva sau personaje atat de bine conturate incat te indragostesti de ele instant sau le urasti din tot sufletul.

Sa luam de exemplu romanul acesta al P. Gregory, pe numele lui de scena Copilul zanelor. Ce motiv am eu…ca mama (inchipuita) de adolescent, sa ii dau sa citeasca aceasta carte cand ar putea foarte bine sa citeasca Numele trandafirului…un roman clasic deja, infinit mai valoros si mai bine scris, un roman de neuitat chiar si cu siguranta atragator pentru o minte tanara, pasionata de mistere si intrebari fara raspuns? De ce exista oare acest roman Copilul zanelor? In afara de motivele evidente – pentru a-i aduce castiguri financiare autoarei, editurii, etc.?

Si nici macar nu este neaparat vorba aici despre Philippa Gregory – despre care v-am spus de cateva ori ca este printre scriitoarele mele preferate, de la care am invatat ca exista fictiune istorica si datorita careia mi-am alimentat pasiunile adolescentine pentru regii si reginele Angliei. Biata ei carte, Copilul zanelor (pe care nu inteleg de ce a scris-o…nu avea oare destui bani dupa toate ecranizarile care s-au facut dupa romanele ei?) nici macar nu este atat de proasta (desi ar fi bine sa-i spuna cineva doamei Gregory sa ramana mai bine la ceea ce stie ea si face bine si sa nu se mai avante pe taramuri din astea necunoscute). Am citit din curiozitate altele infinit mai stupide si mai inutile. Si titulatura asta de Young Adult ma revolta mereu pentru ca nu gasesc in cateogria asta decat carti proaste care altfel nu ar avea nici sansa. Dar, de ce sa nu le dam tinerilor si adolescentilor sa le citeasca efectiv ca tantalaii…ca tot nu au nimic de invatat de acolo?! De ce sa nu mai profitam si noi putin de pe urma industriei asteia a cartilor, care si-asa se cam duce de rapa si nu prea scoatem bani din ea? De ce sa nu-i indobitocim si noi inca putin…ca si-asa faza cu televizorul nu prea mai functioneaza, nu ne ia nimeni in serios acolo dar o carte…eheeei, o carte are alta prestanta!

Stiu ca voi sunteti obisnuiti cu mine blanda si linistita dar chestia asta cu literatura pentru adolescenti ma supara tare. Romanele fara numar despre vampiri, povestile postapocaliptice stupide si trase de par (da, si un SF poate fi exagerat – desi nu se numeste chiar SF ca doar e Young Adult, nu?) si cine stie cate alte bazaconii or fi prin cartile astea, nu aduc un serviciu cartilor sau lecturii. Cititorul nu beneficiaza de pe urma lor pentru ca nu reuseste sa isi formeze o idee reala despre ce inseamna lectura cu adevarat. De ce sa piarda timpul cu titlurile astea cand exista atatea si atatea carti minunate de citit?

Sau poate sunt eu de vina? Poate nu am nimerit eu romane pentru adolescenti care sa fie bune? Sau poate ca nemaifiind adolescenta…nu am cum sa inteleg toata tarasenia? Sau…poate ele sunt bune de fapt si nu inteleg eu? In linkul de pe wikipedia pe care vi l-am lasat mai sus, genul acesta literar este explicat foarte bine si pare ceva serios. Sunt carti acolo pe care eu le-am citit si mi-au placut chiar daca nu m-am gandit niciodata ca se incadreaza in genul asta. Temele pe care le mentioneaza wikipedia ma ajuta sa inteleg putin de ce exista acest tip de literatura si parca vad si cum ar putea ea sa ajute. Si atunci…ce-i cu prostiile astea care se tot scot acum pe banda si se numesc Young Adult? Cine pe cine strica? Genul pe carte sau cartea pe gen? Nu stiu… dar acum am spus-o si pe asta! Poftiti de va infuriati pe mine daca asa doriti! 🙂

Print Friendly

Phillippa Gregory – The Queen’s Fool

Titlu original: The Queen’s Fool

Tradusa in limba romana: inca nu

De cumparat in limba engleza:  aici la 9.44 euro

De cumparat pentru Kindle: The Queen’s Fool (Boleyn)– 12.99 euro

Parerea mea: 5 stelute din 5

Am terminat acum ceva timp inca un roman al Phillipei Gregory, din seria Tudorilor si desi as fi vrut sa astept traducerea pana sa va povestesc despre el, nu o pot face. Este unul dintre cele mai bune romane ale ei (din ce am citit eu), poate pe locul 2 chiar dupa Surorile Boleyn. Am regasit in ea suspansul, detaliile care m-au atras in prima instanta la aceasta autoare. Talentul autoarei si interesul ei pentru aceasta perioada sunt evidente aici, totul este descris cu precizie – de la imbracaminte, palate, personaje pana la (putinele) scene militare. M-am simtit in mijlocul povestii si am citit-o pe nerasuflate. Astept cu nerabdare sa citesc si ultimul roman care mi-a mai ramas din aceasta serie si sper apoi sa-mi fac timp sa le citesc din nou pe toate, in ordine cronologica. Nu stiu daca e un obiectiv realizabil avand in vedere ca P. Gregory mai are o serie The Cousin’s War – din care s-au publicat si la noi … si mai este si trilogia Wideacre care pare sa fie interesanta. Oricum ar fi, Phillipa Gregory imi place atat de mult incat mi se face periodic dor de ea si trebuie sa-mi mai iau cate ceva. 🙂

Personajul central al acestei povesti este Hannah Green, o tanara isteata si cu unele premonitii nu intotdeauna fericite. Dupa o serie de evenimente neplacute, ajunge sa lucreze la curtea regelui Edward al VIlea. Astfel se implica (de voie sau nu) in viata de la curte, ia parte la tot felul de intrigi si le serveste cu devotament pe Mary Tudor si mai tarziu pe tanara Elizabeta. Toate detaliile de la curte si informatiile (fie ele si fictive) despre cele doua regine m-au entuziasmat foarte tare (asa cum se intampla de obicei) si chiar m-am bucurat sa o regasesc pe scriitoarea pasionata de care m-am indragostit initial.

Va recomand, asadar cartea, ca una dintre cele mai bune scrise de P.G si sper sa se traduca in curand si in limba romana pentru cei care nu pot sa o citeasca in orginal.

Print Friendly

Trei romane de Philippa Gregory

Demult nu v-am mai povestit despre pasiunea mea pentru Philippa Gregory si romanele ei de fictiune istorica inspirata din istoria Angliei. De ultima oara cand am vorbit despre ea am mai citit inca doua: The Constant Princess si The Red Queen. Observ ca nici despre The White Queen nu v-am vorbit asa ca o sa fie un fel de 3 in 1. 🙂

The Constant Princess este primul roman din seria Tudorilor (care contine in total 7 volume) si este cel care ne vorbeste cel mai in detaliu despre regina Caterina de Aragon (Katherine of Aragon), cea care este crescuta sa devina regina Anglie, o tara rece si indepartata si pe care nu o cunoaste decat in momentul casatoriei cu Printul Artur, mostenitorul lui Henry al VII-lea. Este un personaj pentru care am simtit mereu mila si parere de rau intrucat imi pare ca a dus o viata nu tocmai fericita dar pana la urma, atat de multe din vietile reginelor si regilor au fost departe de ceea ce stim povestile copilariei. In acest roman este infatisata ca un personaj destul de ambitios si care vrea sa fie constanta tuturor datoriilor pe care considera ca le are (fata de felul in care a fost crescuta – ca printesa de Wales, fata de promisiune catre sotul muribund – de a se casatori cu fratele mai mic al acestuia). In tot ceea ce face, nu are nici un moment dubii ca trebuie sa fie regina a Angliei, si asta intr-un fel destul de neegoist, contrar aparentelor. Rolul ii este destinat, si nu concepe nimic altceva. Romanul sustine ca aceasta casatorie intre Caterina si Artur a fost una plina de dragoste, desi scurta dar acesta nu este un adevar istoric asa ca nu putem decat sa ne bucuram de imaginatia scriitoarei care ne daruieste aceasta poveste frumoasa de dragoste, poate ca un omagiu adus acestei regine a carei viata a fost un efort continuu. Maritandu-se cu cel ce va deveni infamul rege Henric al VIII-lea, regina nu reuseste sa nasca decat o fata si sa piarda o multime de alte sarcini, lucru care va duce ulterior si la indepartarea acesteia de la curte, fapt care starneste si tot tambalaul din casa Tudorilor, cu toate nevestele lui Henric s.a.m.d.

Imi place personajul Caterinei desi nu este tocmai simpatica – e aroganta, uneori ingamfata, rece si putin cam prea credincioasa. Totusi, credintele ei sunt sincere si puternice, face tot ceea ce poate  pentru a supravietui intr-o lume destul de nedreapta pentru femeile de vita regala, crescute doar pentru a fi purtatoarele mostenitorilor.

Mi-a placut romanul, din acelasi motiv pentru care imi plac toate romanele Philippei Gregory – pentru ca imaginatia ei impodobeste minunat istoria si o face inghitibila si palpitanta.

Romanele din seria Cousins’ War vor fi probabil 5 dar momentan nu sunt publicate decat 3. Dintre acestea, primele doua sunt  The White Queen (Regina alba) si The Red Queen (Regina rosie) traduse la editura Polirom asa ca le puteti citi si in limba romana desi recomand, ca intotdeauna, sa fie citite in original.

Seria face referire la ceea ce noi stim din cartile de istorie ca fiind Razboiul rozelor – o serie de razboaie civile intre cele doua case rivale – Lancaster si Yor, ambele dorindu-si tronul Angliei in perioada dinaintea dinastiei Tudorilor. Cele doua romane citite de mine isi propun sa povesteasca despre acest razboi din perspectiva a doua femei, despre care nu se stiu foarte multe lucruri, in realitate:  Elizabeth Woodville – regina alba si Margaret Beaufort – regina rosie. Alb si rosu se refera desigur la cele doua roze – blazoanele celor doua case regale. Aceiasi perioada dificila este povestita pe rand in cele doua romane, din punctele de vedere ale celor doua regine. Ambele mi-au placut ca personaje – regina alba pentru ca ii este atribuita o oarecare aura magica, de vrajitoare iar regina rosie pentru ca este ambitioasa si fara scrupule, urmarindu-si scopul (de a-si pune fiul pe tronul Angliei) cu sange rece si perseverenta. Fiecare se lupta pentru a deveni regina si pentru a-si pastra tronul intr-o perioada atat de tumultoasa. Amandoua pierd si castiga in egala masura.

Am citit cu mare placere ambele romane. Desi lucrari de fictiune, nu se poate spune ca nu sunt pe deplin documentate si chiar si detaliile evident fictionale sunt proptite in clisee si povesti vechi, cu caracter de mit. Nu o sa trec cu vederea faptul ca sunt cateva “probleme” in cele doua romane, pe care un istoric le-ar contesta dar eu nu citesc romanele pentru acuratetea istorica ci pentru entertainment, ceea ce va recomand si voua.

Imi place aceasta serie, imi pare mai legata decat cealalta si astept cu nerabdare si celelalte carti care vor aparea. Pana atunci, sper sa-mi fac timp si gaura in buzunar necesare pentru a citi restul romanelor din seria Tudorilor. 🙂

Daca doriti sa mai cititi o parere si despre celelalte carti ale Philippei Gregory pe care le-am citit, iata-le:

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.