Category Archives: Isabel Allende

Isabel Allende – 2 in 1

Citesc din nou Isabel Allende. E ca un ritual pe care-l reiau an de an. Am cativa scriitori la care ma intorc mereu si spre norocul meu Isabel Allende are destule titluri publicate astfel incat sa pot descoperi mereu ceva nou. Am ales de data aceasta un volum de memorii, continuare a celui scris despre fiica sa (Paula). Suma zilelor este volumul in care autoarea se vindeca parca de durerile din Paula, este povestea vietilor lor dupa pierderea fiicei, povestea tribului lor (asa cum ea insasi il numeste). Este cartea care povesteste cel mai bine despre familia ei actuala, despre copii si nepoti dar si despre parinti, unchi, rude prin alianta si prieteni deveniti rude. Allende isi lasa aici la vedere tendinta de a strange in jurul ei pe toti cei dragi, o tendinta care se accentueaza dupa moartea fiicei. Descoperim in viata scriitoarei persoane demne de romanele ei, adevarate personaje de fapt cu trasaturi amuzante si variate, o lume enorma, o viata complexa plina cu de toate.

La doua saptamani dupa Suma zilelor, Iulia mi-a trimis Dragoste asa ca m-am apucat diamor-isabel-allende-580x360n nou de Isabel Allende, cu aceeasi incantare si bucurie si am descoperit un volum incantator de aduceri aminte. Dragoste este o colectie de texte despre iubire, stranse din cartile Isabelei Allende si aranjate pe cateva categorii clasice – desteptarea, prima iubire, pasiuni, gelozii, etc. Pentru cei care nu au citit cartile acestei scriitoare, volumul poate ca le starneste interesul (nici nu e greu – majoritatea scenelor sunt erotice in stilul atat de caracteristic autoarei, discret dar incitant) si le deschide apetitul pentru a citi in intregime romanele din care sunt luate. Pentru cei care ii stiu deja cartile, cum a fost si cazul meu, Dragoste face, in mod uimitor, acelasi lucru – deschide apetitul de a le reciti. Mi-am dat seama ca amintirile mele despre unele dintre personajele autoarei sunt destul de vagi ceea ce ma face sa-mi doresc sa-i aloc niste timp pentru a reciti unele dintre cele mai dragi romane ale ei. Volumul este un bun exemplu de scrieri tipice acestei autoare atat de indragite in lume, talentul ei fiind evident in aceste descrieri si povesti reprezentand amorul, un subiect greu prin prisma faptului ca aproape orice se spune despre el, este sau poate deveni cliseu. Isabel Allende insa e departe de acest risc, povestile ei fiind, ca intotdeauna, perfecte.

12allende2V-am scris putin despre aceste doua carti desi ele mi-au umplut ore bune de bucurie si incantare. Isabel Allende este poate scriitoarea cea mai draga sufletului meu si numai o carte (doua daca pun la socoteala si cea care iese anul acesta) imi lipseste din lecturi pentru a putea spune ca i le-am citit pe toate. In fata cartilor ei ma simt mica de tot si parca mi-e imposibil sa va povestesc ce simt. Dar imi propun, iata, pentru acest an, sa recitesc macar o parte din ele. Am sa aloc acestui proiect luna iulie si sa vedem daca ma pot tine de treaba.

Majoritatea cartilor Isabelei Allende (cred ca singura exceptie este si cartea care-mi lipseste mie – Afrodita) sunt traduse la Humanitas si se gasesc cam peste tot. La Libris, Suma zilelor este 27 de lei si Dragoste e 21.

Print Friendly

Caietul Mayei – Isabel Allende

Titlu original: El cuaderno de Maya (2011)

De cumparat in limba romana: 27 lei (Libris – cu transport gratuit)

De cumparat in limba engleza: aprox 13 euro

Majoritatea cartilor pe care le citesc mi le doresc de mult timp sau au stat mult in lista mea de asteptare. Sunt autori insa pentru care dau totul la o parte si le citesc cartile fara ezitare de cum imi pica in mana. Isabel Allende fiind poate scriitoarea pe care o iubesc cel mai mult, nici aveam cum sa procedez altfel chiar daca in trecut am fost si dezamagita de una dintre cartile ei.

Caietul Mayei este ultima carte publicata de ea si daca as fi citit-o fara sa-i stiu autorul nu as fi ghicit niciodata ca este scrisa de Isabel Allende. Nu am gasit in ea nimic din ceea ce asteptam ceea ce nu inseamna insa ca nu mi-a placut. Mi-a fost ciuda insa pe autoare…ca nu-mi ofera ceea ce caut eu la ea, ca nu regasesc motivele pe care le stiam ale ei si stilul de care m-am indragostit. Dar suntem cu totii intr-o continua schimbare si inspiratia nu este tocmai o insusire previzibila asa ca pe la jumatatea cartii mi-am propus sa nu o mai judec atat de aspru.

Maya este o tanara care creste fericita in caminul bunicilor dar care nu se poate lepada de tristetea abandonului – ambii parinti lasand-o in grija bunicilor paterni inca de la nastere. Si iata ca in mediul actual – plin de tentatii negative si influente nefericite – bunicii nu reusesc sa o protejeze de unele dintre cele mai grave dependente care o arunca desigur intr-o lume violenta si aspra. Pe tot parcursul cartii Maya m-a frustrat si suparat. Toate rebeliunile ei stupide, toate actiunile si gandurile ei destructive au fost foarte enervante dar am realizat ulterior ca in conditiile in care toate relele i se intampla in perioada adolescentei, nici nu e de mirare ca reactioneaza la ele in acel fel. Stim prea bine cat de grea este adolescenta si prin ce ravagii hormonale trec unii copii asa ca intr-un fel, am reusit sa o inteleg si iert pe Maya.

caietul mayei

Dar personajele care mi-au placut cu adevarat au fost celelalte – cele care-mi aminteau de celelalte carti ale Isabelei Allende – bunica Nini si locuitorii micului sat Chiloe. Lumea pe care o cautam cu atata indarjire in romanele Isabelei Allende se zareste doar putin pe aceasta insula din Chile unde lumea este inca ghidata de supersitii si magie. Maya invata sa vada lumea intr-o cu totul alta lumina (lucru usor neverosimil avand in vedere istoricul ei) si se indragosteste de lumea mica de aici (ceea ce din nou…e putin probabil pt o fata de 20 ani). Pana si povestea ei de asa-zisa dragoste cu un calator intamplator este previzibila si melodramatica. Desi departe de lumea realismului magic cu care m-am obisnuit, pe insula sunt totusi posibile cateva elemente aproape fantastice (un grup de “vrajitorare” si o fantoma). Per total insa, romanul mi-a lasat impresia unei povesti cam fortate, autoarea incearca un realism care nu i se potriveste sau pe care nu pare sa-l stapaneasca prea bine. Desi am citit romanul cu sufletul la gura pentru ca povestea te prinde si e interesanta, judecandu-l acum dupa ceva timp imi pare destul de slab fata de alte romane ale ei si asta ma cam intristeaza.

 

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.