Category Archives: E.e.schmitt

Concert in memoria unui inger -E.E. Schmitt

Titlu original: Concerto a la memoire d’un ange (2010)

De cumparat in limba romana: libraria online Libris (cu transport gratuit) 24 lei

Incet dar sigur, acest autor devine unul dintre preferatii mei in ciuda tuturor lucrurilor pe care daca mi le-ai povesti despre cartile lui, m-ar face sa nu-l plac. Am citit deja cateva dintre ele si sunt curioasa si nerabdatoare sa le citesc pe toate (cele publicate in limba romana, ca in franceza nu ma arunc).

Concert in memoria unui inger este o carte pentru o dupa-amiaza linistita pe care poti sa i-o dedici in intregime pentru ca desi nuvelele sunt de sine statatoare, este un farmec aparte in a le citi deodata. E.E. Schmitt a mai scris si alte volume cu nuvele, aceasta se deosebeste insa prin faptul ca are un punct comun pentru cele 4 nuvele incluse. Acesta este imaginea sfintei Rita, sfanta cauzelor pierdute, imposibile. E usor de inteles de ce aceasta apare in cele 4 nuvele. In Criminala, o femeie in varsta se amorezeaza de un tanar preot care se angajeaza sa o aduca pe calea cea dreapta – mai precis, sa isi marturiseasca crimele si sa plateasca pentru ele. Lucrurile nu sunt atat de simple insa, pentru ca ea incurca remuscarile cu pasiunea pe care o face pentru zelosul preot iar atunci cand acesta o dezamageste…vedeti voi ce se intampla, sau mai precis ce nu se intampla. Povestirea aceasta m-a lasat putin nedumerita, nu mi s-a parut ca impresioneaza cu nimic, lucru care m-a intristat pentru ca asteptam cu nerabdare sa citesc cartea aceasta.
Lucrurile s-au indreptat putin la urmatoarea nuvela. Intoarcerea este o poveste destul de emotionanta despre un tata de fete, navigator, care primeste mesajul trist ca una dintre ele a murit atunci cand este in mijlocul marii. Din nefericire, nu i se spune si care, ceea ce starneste (dupa cum te-ai putea astepta) un val de ganduri, emotii si tristeti. Concluzia mea este insa tot trista, povestea se termina cu bine si cam neinspirat. La fel si nuvela care da numele acestui volum – Concert in memoria unui inger – o istorie despre schimbarile prin care trecem de-a lungul timpului, felul in care ne influenteaza cei pe care-i cunoastem, chiar si intamplator.

Singura poveste care m-a impresionat este de fapt, ultima. Citind-o, mi-am dat seama ca aceasta este povestea pe care o asteptam inca de la inceput. O iubire la Elysee vorbeste despre o dragoste defazata – un cuplu care nu reuseste sa isi daruiasca iubire decat atunci cand celalalt nu este pregatit sa o primeasca. Relatia lor este una de lunga durata, ceea ce le permite sa treaca prin tot felul de emotii si sentimente – din nefericire, nu amandoi in acelasi timp. Este singura dintre nuvele care m-a impresionat si m-a intristat nespus. Mi-a amintit de faptul ca dragostea are atat de multe fatete si se poate manifesta in feluri atat de diverse incat uneori ne este destul de greu sa tinem pasul cu ea. Povestea aceasta este cea care a salvat carticica asta a lui E.E.Schmitt. Asta si Jurnalul de scriitura inclus la sfarsitul romanului – cateva pagini in care autorul scrie despre nuvelele sale si cum s-au nascut ele. 20140210_185112

Asadar, desi nu este cea mai buna dintre cartile lui, merita citita pentru aceasta ultima nuvela care o ridica din mediocritate si plictiseala.  Asa ca daca o gasiti prin librarie, poate vreti sa o luati odata cu alte cateva carti ale lui E.E. Schmitt. Recomand Oscar si Tanti Roz si Cea mai frumoasa carte din lume. Eu voi continua sa caut bijuterii printre nuvelele lui Schmitt, imi place naturaletea cu care scrie si frumusetea simpla a povestilor lui. Cumva, cartile sale de nuvele, au talentul de a se adresa exact celui care le citeste si probabil ca fiecare va gasi in ele ceva care sa rezoneze cu sufletul lui. Pana la urma, toti cautam asta la o carte, nu?

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.