Category Archives: Autori Preferati

Durere – Zeruya Shalev

Poti sa contezi pe Zeruya Shalev sa redea perfect emotiile si trairile interioare ale unei persoane. Nu stiu cum face, de unde are asemenea resurse si ce spiridus ii sufla in ureche, dar se pricepe! Specialitatea ei par sa fie relatiile familiale care nu functioneaza perfect (exista insa aceasta perfectiune?): sot – sotie, parinti-copii. Durere este inca un roman care confirma si intareste aceasta parere a mea despre scrierile ei. Tipa e geniala! Pune in scena o familie nefericita care se dovedeste, pana la urma, a fi proiectia unei singure persoane – mama. Ea este cea a carei nemultumire si nefericire macina, pe parscursul mai multor ani, familia ca intreg. Incapabila sa se desparta de trecut, aceasta isi proiecteaza tristetea asupra celor doi copii dar si a sotului, invinuindu-i pentru toata viata ei de pana acum. Aparitia neasteptata a unui fost iubit este cutremurul de care are nevoie aceasta femeie pentru a realiza ce ii este cu adevarat necesar in viata. Ca personaj, Iris mi-a displacut destul de mult – o femeie slaba, cu multe caderi, care nu se poate bucura de nimic. Nu-i vorba, tumultul ei interior este adesea justificabil, dar prea des pare incapabila sa mearga mai departe, sa invete, sa accepte. Intreg procesul de gandire prin care trece Iris este redat cu mare acuratete, mie mi-ar fi imposibil sa descriu atat de bine ceea ce gandesc, cu atat mai putin sa pun toate gandurile in mintea unui personaj literar.

image

Zeruya Shalev este specialista insa. Nici un gand nu ramane ne-exprimat, nici o valenta, ne-pusa pe hartie. In ciuda firii sale care o indeamna catre victimizare, Iris reuseste totusi sa analizeze relatiile pe care le are cu membrii familiei si ceea ce gaseste este destul de corect. Astfel, este capabila in final sa faca alegeri corecte si sa accepte ca unele lucruri nu depind de ea, ca trecutul trebuie sa ramana in trecut. Recunosc ca m-a surprins finalul acestei povesti dar nu o sa va spun care este. Iris se gaseste din intamplare intr-un punct de cotitura al vietii ei: trebuie sa aleaga intre marea ei iubire si pasiunea de necontrolat pe care o simte pentru iubitul ei din tinerete si devotamentul pentru viata ei de familie: un sot dezinteresat care s-a refugiat un jocul de sah si doi copii deja mari care isi au propriile drumuri inainte. Si pe langa aceasta alegere care se impune a fi facuta cat mai repede, se confrunta si cu o situatie extrem de dificila cu fiica ei care, in naivitatea ei, cade in mainile unui (ceea ce cred eu a fi) proxenet mai inteligent decat media.

 Este fascinant de urmarit procesul de gandire al acestei femei, felul in care evolueaza, toate etapele prin care trece pana ia o hotarare dar si determinarea cu care incearca sa-si salveze fiica dintr-o situatie atat de complicata. Si, in acelasi timp, Durere este un roman in care sunt evidente urmarile pe care le au actiunile parintilor asupra profilului psihologic al copiilor.

Asadar, uraaa pentru acest roman grozav! Il puteti cumpara de pe Libris, sectiunea de beletristica. Este in jur de 32 de lei, merita fiecare banut!

Print Friendly

Tristetile unui american – Siri Hustvedt

Iata-ma la al treilea volum al lui Siri Hustvedt in ultimii doi ani, o scriitoare care imi place din ce in ce mai mult chiar daca romanele ei ma solicita si in acelasi timp ma obliga sa intru intr-o anume stare de concentrare si atentie. Siri Hustvedt nu scrie pentru relaxarea cititorului si cu siguranta cartile ei nu sunt usor de digerat dar odata intrat in atmosfera romanului, cu greu iti vine sa te mai dezlipesti. Personajele ei au intotdeauna complexitatea si veridicitatea pe care eu le caut in personajele fictive, acea balanta perfect reala intre trasaturile negative si cele pozitive. In cazul romanului de fata in care psihiatrul newyorkez Erik Davidsen este actorul principal, putem observa totusi pe langa el cat de multa atentie este acordata si personajelor secundare, cat de bine conturate sunt, in acelasi echilibru perfect intre misterul natural al mintii umane si exprimarile emotiilor de tot felul. In ciuda faptului ca Erik este naratorul principal al vietii sale, nu este greu nici sa intram in pielea celorlalte personaje, fiecare cu propriile trairi si opinii.

Fata de celelalte doua carti ale scriitoarei pe care le-am citit eu, parca in Tristetile unui american iese la iveala talentul ei deosebit de a dezvalui complexitatea mintii umane. Mai mult decat atat, personajele lui Hustvedt par sa fie scrise fara nici un efort, personalitatile lor se contureaza in mod natural, e ca si cum am face cunostinta cu un om adevarat care ni se dezvaluie tristetiletreptat. Spun asta destul de rar dar aceasta chiar este una dintre cartile care merita recitite. Asadar, in ciuda faptului ca v-am scris pe scurt despre ea, va recomand cu incredere cartea aceasta cu personajele ei provocatoare si discutiile si introspectiile lor extrem de interesante.

Am mai citit de Siri Hustvedt: What I loved (care nu s-a tradus inca la noi) si O vara fara barbati ( tot la Polirom).

Titul original: The Sorrows of an American (2008)

Traducere: Veronica D. Niculescu

De cumparat: Libris – 26 lei.

Print Friendly

Alice Munro – Fugara

fugaraAm revenit cu drag la Alice Munro, povestirile ei imi plac atat de mult incat sunt cred la al patrulea volum citit anul acesta. Daca nu ma insel, este si ultimul publicat la noi, la editura Litera, intr-o colectie despre care v-am mai spus ca o urmaresc si in place. Volumul pe care l-am avut acum pare separat de acea colectie, fiind in format hardback si tare frumusel daca tineti la lucrurile de genul acesta. Imi plac si mie, recunosc, dar adevarul este ca inclin mereu spre celelalte, cele paperback, pentru ca sunt mai usoare si nu imi ingreuneaza prea mult geanta (in care oricum car toate prostiile). Pe de alta parte, se pastreaza mult mai bine cele copertate.

In fine, revenind la lectura, Fugara este o colectie de povestiri din 2004, scrisa asadar inaintea celorlalte despre care v-am mai vorbit (Draga viata, Prea multa fericire, Ura, prietenie, dragoste, casatorie). Sentimentul pe care mi l-a lasat a fost oarecum diferit de celelalte carti ale ei pe care le-am citit, parca un ritm mai putin alert, un pic de prevzibilitate, lipsa unor scantei de inspiratie care mi-au atras atentia la celelalte volume. M-a dezamagit in mod deosebit trio-ul Ocazie – Curand – Tacere, trei povestiri oarecum legate in care multiplele nivele temporale m-au cam incurcat, plictisit si debusolat pe alocuri. E ciudat cum functioneaza mintea omului – poate daca nu m-as fi asteptat atat de mult la povestiri distincte, as fi perceput altfel aceste 3 bucati dintr-o singura poveste. Totusi, mi s-a parut interesant felul in care cele doua personaje atat de legate raman despartite pe parcursul intregii lor istorii – o mama si o fiica cu vieti destul de comune. Mi-a lasat o puternica impresie de veridicitate, de trista realitate. Asemenea despartiri fara sens se intampla atat de des in viata reala. Pe de alta parte, cand povestea despartirii absurde se repeta intr-o alta povestire – Trucuri – situatia este prea previzibila, usor cliseica.

Ce este interesant insa la personajele lui Munro din acest volum este ca memoria lor sufera fluctuatiile naturale omenesti desi intreaga lor viata se desfasoara pe parcursul a doar cateva zeci de pagini. Personajele isi amintesc trecutul distorsionat sau cu lacune, asa cum ne amintim cu totii. De fapt, desi vorbim despre short stories/nuvele, in general scrierile lui Alice Munro dau impresia de romane. In cincizeci de pagini gasim lumi intregi, personaje complexe, situatii multiple iar sfarsitul este intotdeauna satisfacator, nu ramai niciodata cu impresia ca lipseste ceva sau ca povestea a fost prea scurta. Istoriile sunt memorabile, personajele si relatiile dintre acestea sunt fascinante prin naturaletea dar si particularitatile lor exprimate perfect.

Intotdeauna cand citesc Alice Munro am un sentiment ciudat de familiaritate dar si un soi de ennui iar apoi cand revin la carte pentru a va scrie despre ea descopar noi si noi valente, imi trec prin cap tot felul de idei, imi amintesc detalii care mi se par geniale si ajung la concluzia ca volumul este mult mai valoros decat l-am crezut initial. Poate din cauza aceasta ma intorc mereu. Recomand asadar si acest volum. Gasiti Fugara pe site-ul editurii cu doar 15 lei (chiar editia aceasta cartonata pe care o am si eu).

Print Friendly

Alice Munro – Ura, prietenie, dragoste, casatorie

Editura Litera a fost harnica anul trecut si a scos mai multe volume de povestiri ale lui Alice Munro, spre marea mea bucurie. Chiar daca nu am avut ragaz sa le citesc exact atunci cand s-au lansat, ma bucur sa le stiu acolo pentru lecturi viitoare. De fapt, nu mai imi ramane acum necitita decat Fugara.alice

Ura, prietenie, dragoste, casatorie este un volum care mi-a placut din ce in ce mai mult pe masura ce avansam. Am vazut tot felul de semnificatii ascunse si fiecare povestire mi se parea tot mai buna. Fiecare dintre ele se ocupa cu aspecte diverse ale relatiilor de cuplu. Sunt cateva teme care se repeta subtil – memoria, relatiile disfunctionale dar de lunga durata, femei in relatii cu barbati mai in varsta, relatii extraconjugale, disparitii. Alice Munro ia niste subiecte destul de banale si le transforma in povestiri scurte, impresionante, care te pun pe ganduri. Cu talent si iscusinta, Munro transforma greseli, regrete, ciudatenii ale destinului in subiectele acestor povestiri si le pune laolalta intr-un volum surprinzator. Ceea ce ar fi putut fi o amestecatura de idei, pare a fi o singura poveste coerenta si relevanta. Personajele ei incearca in permanenta sa-si schimbe vietile, isi doresc mai mult, se gandesc la alegeri vechi si la drumurile pe care le-au ales. Munro se repeta pe ea insasi in fiecare colectie si cu oarecare atentie reusesti sa recunosti elemente din celelalte carti, ceea ce e deosebit de interesant.

Poate ca cel mai mult m-a impresionat Consolare, o poveste in care o femeie ascunde dovezile sinuciderii sotului ei si in acelasi timp, cauta cu disperare un ultim mesaj de la el. Afectat de o boala incurabila, Lewis hotaraste sa moara inainte de a fi complet acaparat de aceasta. Sotia sa il intelege si il ajuta dar este dezamagita de faptul ca biletul final pe care il gaseste in sfarsit, nu ii este dedicat. Durerea vine din faptul ca ultimele lui ganduri sunt niste ironii la adresa fundamentalistilor care i-au stricat ultima parte a vietii si nu cuvinte scrise pentru ea, pentru relatia si dragostea lor. Intr-un final, Nina ii imprastie cenusa la marginea drumului, intr-un gest de razvratire dar si uimire ca viata merge inainte.

Am scris putin azi dar este un volum care mi-a placut enorm si pe care l-as reciti oricand (ceea ce nu spun despre prea multe carti).

Titlu original: Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage: Stories (2002)

Tradusa la editura Litera: Justina Bandol

De cumparat: in limba romana – Libris: 32 lei, in limba engleza – Books Express: 47 lei

Print Friendly

Pavilionul femeilor – Pearl S. Buck

Exista carti pe care le descoperi exact in momentul potrivit si care-ti vorbesc, printre randuri, cu o claritate uimitoare exact despre problemele pe care le infrunti si-n viata in momentele respective. Sunt convinsa ca inchipuirile astea se datoreaza in totalitate capacitatii noastre de a adapta si de a ne adapta dar tot sunt uimita de fiecare data cand o poveste mi se pare asa de relevanta pentru gandurile mele in perioada in care am citit-o. Toate starile umane sunt armonioase – nasterea, moartea – si numai privite astfel, fara frica si fara supraevaluari, pot fi si traite in liniste si pace.

209279Pearl S. Buck este o povestitoare deosebit de talentata iar Pavilionul femeilor o dovedeste din plin. Istoria familiei Wu curge lin, paginile se dau pe nesimtite si povestea te invaluie si acapareaza de la prima pagina. Pana la urma, carui cititor nu-i place o astfel de poveste, pe care nu o poti lasa din mana pana la capat. Desi are peste 380 de pagini, cartea se citeste extrem de usor. E drept ca eu am o afinitate pentru cartile de fictiune istorica si, mai specific, pentru povestile a caror actiune se desfasoara in China. Este desigur o lume fascinanta, tocmai prin faptul ca imi e straina si pe asta mizeaza si Pearl S. Buck in acest roman, publicat in 1946.

Povestea se invarte in jurul doamnei Wu care, la varsta de 40 de ani, dupa 25 de ani de casnicie, se hotaraste sa nu mai imparta patul cu sotul si sa-i cumpere acestuia o concubina. Desi este vorba despre o practica destul de intalnita in China acelor vremuri (inainte de instaurarea comunismului), hotararea ei ii socheaza pe membrii familiei si le tulbura viata, altfel destul de linistita, familia Wu fiind cea mai instarita din regiune. Daca in general, barbatii erau cei care isi doreau concubine, in cazul acesta, cea care simte nevoia de o schimbare este doamna Wu. Cu 4 baieti mari, fiecare cu familia sau planurile lui si o gospodarie de 60 de persoane cu tot cu servitori, ea considera ca a venit timpul sa renunte la aceste indatoriri intime pe care le are fata de sot si sa se dedice siesi. Acest lucru nu este chiar atat de neobisnuit avand in vedere ca sarcinile dupa 40 de ani sunt considerate injositoare pentru femeile acelor vremuri dar si foarte periculoase. Lucrurile nu sunt insa atat de usoare pentru ca doamna Wu  se simte in continuare responsabila de fericirea familiei ei. Continua astfel sa dea tot felul de directive, sa se ocupe de gospodarie si de vietile celorlalti.

Ceea ce este interesant la doamna Wu este dialogul interior pe care il are in permanenta cu ea insasi, felul in care judeca viata si oamenii care ii sunt dragi. Filozofia ei de viata se schimba pe masura ce descopera anumite lucruri despre ea si despre ceilalti dar este intotdeauna clar ca avem de-a face cu o femeie intelgienta si inteleapta. Familia doamnei Wu, este un mic univers din care ea invata tot ce stie, atat de multe incat il uimeste pe Fratele Andre (un calugar italian) cand se dovedeste a-i fi un partener de discutii pe masura sa.

Per total, povestea doamnei Wu este una relativ simpla si sentimentala dar care mi-a placut foarte mult pentru ca imi face intotdeauna placere sa descopar femei care tin frâiele propriilor vieţi în ciuda circumstantelor nefavorabile. Descoperirile care o ajuta pe doamna Wu sa duca o viata mai fericita, ar suna, poate, destul de banal daca le-as insira aici. Dar, puse in contextul vietii ei si intre celelalte ganduri si introspectii, toate se potrivesc perfect. Am admirat-o foarte mult de-a lungul romanului, in toate ipostazele ei.

Am salvat mai multe citate din aceasta carte dar mi-am dat seama ca nu are rost sa vi le scriu aici. Oricum, ea a aparut deja si in limba romana la editura Polirom. O gasiti la Libris cu 37 de lei (pretul oscileaza in functie de oferte) si transport gratuit.

“I believe in the equality of man and woman.” Rulan insisted. “Ah” Madame Wu said, “two equals are nevertheless not the same two things. They are equal in importance, equally necessary to life, but not the same.

When you have lived with a man for twenty-five years as his wife”, she said gently, “you have lived with him to the end of all knowledge”.

Oh, she is pleasant, he said grudgingly. “But you – you are so far away from me these days. Are we to spend the rest of our lives as separately as this? You who have always lived in the core of my life – ” His full underlip trembled.

She knew that Fengmo’s soul was at that moment of awakening when, if a woman did not witch it, a god might. She did not want him to be a priest, and this for many reasons; but most of all because a priest’s body is barren, and Heaven is against barrenness. When a god steals the soul out of a body, the body takes revenge and twists the soul and wrecks it and mars it. Body and soul are partners, and neither must desert the other.

[…] for I promise you he will not love you unless you let him first go free. Love only lives in freedom.

But she had none of her usual shrinking from human beings. She now realized that for the first time in her life she disliked no one. All her life she had struggled against her dislike of human beings.

Before she could frame the thought, another came to answer. You see how wise is death! It removes the body of a man and lets free his spirit.

Print Friendly

Belzhar – Meg Wolitzer

Impresiile mele dupa aceasta lectura sunt atat de neasteptate si surprinzatoare incat m-am grabit sa mi le notez pana nu zboara cu totul din mintea mea. Nu pot sa cred ca tocmai i-am dat cinci stele unei carti considerata ca facand parte din categoria Young Adult. De fapt, ce prostie ca aceasta carte a fost inclusa in categoria asta! Si ce prosite ca trebuie sa includem cartile in categorii!

plath

Desi am declarat The Interestings a lui Meg Wolitzer drept cea mai buna carte citita de mine in 2014, nu ma asteptam deloc la Belzhar sa ma ia asa pe sus, sa o citesc pe nerasuflate intr-o zi (in care am fost si la servici), sa nu ma gandesc deloc la cate stelute va primi pe Goodreads atunci cand o citeam (cum fac uneori, la cartile care se urnesc mai greu), sa imi notez cu frenezie tot felul de idei si ganduri despre ea si iata, acum, sa ii si scriu articol pe blog. Un lucru mi-e clar insa – Meg Wolitzer este extraordinara. Face din cele mai banale subiecte, niste povesti imposibil de ignorat. Personajele ei sunt atat de reale incat e imposibil sa nu descoperi macar unul cu care sa relationezi, in care sa te regasesti.

De cand am vazut-o in colectia editurii Trei, m-am tot intrebat ce-o fi fost in capul lor de au tradus taman aceasta carte, acest Belzhar pentru adolescenti. De ce, cand aveau la dispozitie prea minunata The Interestings? (Intre timp, am aflat ca urmeaza sa apara si ea anul acesta.) Si iata ca nu trebuia decat sa pun mana sa o citesc pentru a afla raspunsul. Pentru ca Belzhar este minunata! Pentru ca Belzhar si-a pus coroana de diamante si domneste fara drept de apel asupra regatului Young Adult. Pentru ca toate cartile Young Adult pe care sau despre care am citit eu nu ii ajung nici macar la degetul mic…de la picior.

Incerc sa va spun cate ceva despre carte dar de fapt imi doresc sa nu o fac, imi doresc sa o las nedescoperita pentru voi, daca veti dori sa o cititi. Si totusi, in acelasi timp, mi-as dori atat de mult sa am cu cine sa o discut. Imi amintesc ca am patit la fel si cu sora ei mai mare acum cateva luni. Intr-un fel, Belzhar pare un ecou al romanului The Interestings, un fel de sora lui mai mica si mai pe intelesul si rabdarea tuturor (are numai 300 de pagini si se citeste mult mai usor). Gasim in ea aceiasi adolescenti, departe de a fi adulti dar departe si de copilarie. Parca si tiparul este similar – un grup de tineri se trezesc la un loc, formeaza un grup strans si ii leaga o prietenie aparte. Sunt, ca toti adolescentii, neintelesi, neadaptati, fragili. Gasesc consolare numai in ei insisi si, cu greu, in prietenia care ii tine impreuna. Desigur, sunt personaje simple, fara artificii, personaje in care sa te regasesti, care sa te “inteleaga”, mai ales daca esti aproximativ de varsta lor.

Jam iubeste cu disperare un baiat mort. Traieste in trecutul celor 41 de zile pe care le-au trait impreuna. Reeve este centrul universului ei si nu se poate altfel. Tot ce se intampla in afara povestii ei de dragoste este insignifiant. Amintirile despre el o urmaresc in permanenta. Suferinta o izoleaza de lume si ii sperie pe cei din jurul ei. Astfel ajunge intr-un liceu mai deosebit, care primeste numai adolescenti cu probleme, care nu se pot adapta, sunt deprimati sau au avut caderi de tot felul. Regimul este strict – copiii sunt izolati de parinti, de tehnologie, de prieteni. Sunt doar ei cu durerea lor si cu scoala, intr-un internat plin de adolescenti “delicati”. Aici, Jam este aleasa pentru a face parte dintr-o clasa mai deosebita, unde cei cinci copii vor studia opera Sylviei Plath sub indrumarea unei profesoare mai excentrice. Insasi alegerea acestei autoare pentru cei cinci este semnificativa. Doamna profesoara Quenell isi alege in fiecare ani un grup de copii si un autor care considera ea ca ii poate ajuta. Si in fiecare an, cursul ei de literatura este cel mai misterios dar si cel care ii ajuta cel mai mult pe cei care au norocul sa participe la el. Ce treaba are Sylvia Plath in toata afacerea asta, ramane sa aflati cand o cititi. 🙂

Pe masura ce timpul trece, cei cinci incep sa se cunoasca si sa se acomodeze cu profesoara si cursul ei, viata lor se schimba. Se uita in urma si incearca sa-si rezolve singuri problemele – unele grave, altele triste, altele inchipuite. Evolutia tinerilor este evidenta. Realitatea castiga, fantomele trecutului raman acolo, in trecut, unde nu mai suscita acelasi interes pentru cei vii. Puteti lua cartea aceasta ca pe o metafora pentru trecerea spre maturitate. Totul se potriveste in acest context. Gandurile si reactiile copiilor sunt tipice pentru varsta lor. Realitatea nu e ceea ce pare a fi in ochii unui adolescent. Poate ca nu suntem putini cei care ne uitam in urma si ne intrebam cum am putut sa credem un lucru sau altul, cum am putut sa iubim atat de pasional, cum am putut fi atat de ravasiti de ceea ce acum ni se par drame inutile. Intr-un fel, depasirea adolescentei e ca si cum s-ar aprinde lumina. Si exact acest lucru se intampla in roman. Si intre timp, in fundal ruleaza un alt film – insinuarea la inceput subtila si mai apoi evidenta ca literatura conteaza.

“Eu cred ca e foarte important sa gasesti cuvintele perfecte.”  zice doamna Quenell si se refera in egala masura la cuvintele citite si la cele scrise. “Cartile aprind focul – fie ca e vorba de o carte deja scrisa sau de un jurnal gol care trebuie completat.”

“Atat de multi oameni habar n-au ce i-a lovit atunci cand ajung maturi. Se simt terminati din prima clipa in care merge ceva prost si isi petrec restul vietii incercand sa evite cu orice pret durerea.”

Elevii scolii acesteia sunt insa cei curajosi, cei care isi transforma slabiciunea in avantaj. Din acest motiv si din altele, romanul nu se poate termina altfel decat cu bine. Pentru ca toti adolescentii sunt exact la limita aceea intre copilarie si maturitate cand inca mai cred ca totul trebuie sa se termine mereu cu bine.

“Cand ajungi la maturitate, nu-ti mai da nimeni stingerea.”

In ciuda catorva clisee si idei deloc noi, romanul are o doza perfecta de prospetime, cateva detalii aproape de domeniul fantasticului, personaje variate cu povesti interesante care m-au facut sa-i acord cele cinci stele pe Goodreads. Daca as avea un adolescent la indemana, i-as da cu siguranta sa citeasca aceasta carte desi sunt convinsa ca ar vedea in ea cu totul altceva decat ce am vazut eu. Dar asta nu ar fi neaparat un lucru rau. Sa citesti despre durere si cum sa o abordezi sau despre literatura si felul cum se impleteste ea cu realitatea nu poate fi un lucru rau pentru nimeni.

Print Friendly

Paul Auster – Invizibil

articleInlineSunt atat de fericita ca l-am descoperit pe Paul Auster. Mi se pare incredibil ca la sfarsit de an (atat de prost in rest) am citit atat de multe carti foarte bune!

Candva in primavara discutam cu prietena mea despre Paul Auster, dupa ce citisem What I loved de Siri Hustvedt. Aflam atunci ca este sotul acestei autoare si vizionam acest interviu. Cred ca v-am mai pomenit si faptul ca s-a insinuat la un moment dat ca nu se stie exact cine a scris cartile lui Siri, ea sau sotul ei, ceea ce mi s-a parut o mare prostie dar mi-a ramas in minte si m-a intrigat întratât încat sa-mi propun sa citesc mai multe carti de Paul Auster. Ei bine, dupa Leviatan de asta vara si aceasta despre care va scriu acum, sunt convinsa ca vreau sa citesc tot.

Invizibil este un roman care mi-a picat in mana in mod intamplator cand am fost la Bucuresti si am vizitat niste anticariate. Ramasesem cu amintirea ca am dat vreo 7 lei pe carte dar acum cand m-am apucat de ea, am gasit bonul si a fost, de fapt 3 lei. 3 lei!!! Cei mai grozav cheltuiti 3 lei din viata mea!

Invizibil este povestea lui Adam Walker, un tanar frumos invizibilsi inteligent dar nesigur si tulburat de tot ce-l inconjoara, asa cum i se si cuvine unui poet aspirant. Auster scrie elegant, intr-un ritm alert, folosind diverse tehnici narative (naratori multipli, povesti incluse in alte povesti) fara sa devina greoi sau haotic. Perspectivele se schimba de cateva ori si totusi povestea este intotdeauna clara si usor de urmarit. Tanarul Adam face cunostinta cu un tip ciudat dar dispus sa investeasca in talentul tanarului si relatia lor evolueaza rapid. Atat de rapid incat in curand, viata lui Adam ia o cu totul alta turnura decat se astepta el. Evenimentele care decurg din aceasta intalnire a sa cu Rudolf, sunt cele care-l vor urmari si ii vor influenta toata viata. Tot ce se intampla in roman sta insa sub semnul intrebari si asta ne este din ce in ce mai clar pe masura ce avansam cu lectura si devine de necontestat la sfarsit. Acest sfarsit coincide si cu sfarsitul vietii lui Adam, la multi ani dupa incidentele de la inceputul romanului. Boala si batranetea il gasesc pe Adam in fata unui roman autobiografic (sau nu) pe care nu reuseste sa-l termine. Se dovedeste apoi ca, dupa 250 de pagini despre viata lui Adam, nu stim de fapt care este adevarul si daca cele descrise de el in propriul roman nu sunt decat inchipuiri. Lumea invizibila la care se refera probabil titlul romanului este de fapt povestea interioara a lui Adam mult diferita de realitate.

Elementele absolut fascinante ale acestui roman sunt de fapt aceste inchipuiri ale lui Adam (desi, nu putem fi siguri daca sunt inchipuiri sau realitate), lucruri socante si destul de grave din punct de vedre social – crima si incestul. Si totusi, aceste pagini in care Adam isi povesteste viata sunt cele mai captivante iar povestea despre iubirea de o luna dintre el si sora lui este foarte frumoasa.

Spre deosebire de Leviatan, Invizibil m-a fascinat si am citit-o pe nerasuflate. Toate elementele s-au imbinat perfect – povestea, tehnica, stilul, emotiile. A fost o carte perfecta pentru sfarsitul meu de an, o adevarata bucurie sa citesc un roman atat de bun.

 

“Dragostea nu e o chestiune morala, dorinta nu e o chestiune morala si, atata vreme cat nu va faceti rau nici voua si nici altcuiva, nu inseamna ca-ti incalci jurmantul.”

Titlu original: Invisible (2009)

Publicat la editura Univers. (Imi plac foarte mult cartile lor, hartia este atat de placuta la atingere si sunt maleabile si usor de plimbat peste tot.)

Pe site-ul Libris cartea este 29 de lei dar bucurestenii o gasesc la mirobolantul pret de 3 lei in anticariatele Antic Exlibris. (Se poate face comanda si online dar transportul mi se pare scump – 30 lei).

Print Friendly

Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj

Atunci cand l-am citit pentru prima oara pe Murakami mi s-a parut cu adevarat deosebit. Nu mai citisem nimic de felul acesta, nu mai intrasem in astfel de lumi ciudate, am fost luata pe nepregatite si vrajita instant. Stilul japonezului este atat de deosebit incat mi se pare ca l-as recunoaste oricand (desi, avand in vedere memoria mea proasta, nu bag mana in foc pentru nimic), mi se pare ca oricine nu l-a citit pierde foarte mult. Cred ca sunt mai bine de cinci ani de cand ii tot citesc cartile si perspectiva unui nou volum este mai mult decat imbucuratoare pentru mine. Am lasat insa sa treaca timpul peste acest volum (aparut la inceputul lui 2013) pentru ca mi-am dorit sa-l ascult ca audiobook, la fel ca pe 1Q84. Experienta unei lecturi audio din Murakami, citita cu accent si intonatii japoneze este o mare placere si bucurie pentru mine.

Am inceput asadar cu entuziasm acest roman si cu bucuria regasirii unui autor care imi place dar cu toate insistentele mele, cartea nu a reusit sa se ridice la nivelul asteptarilor. Murakami insereaza cu stangacie in text catecollageva scene erotice care nu se potrivesc deloc si asta m-a trezit brusc din reveria mea Murakami-easca. E drept, ca scenele de genul acesta nu sunt punctul forte al lui Murakami, am observat asta demult, dar aici parca prea da cu bata-n balta. Apoi, sfarsitul in pom m-a enervat ingrozitor. Rar suport finalurile de genul acesta si acesta nu a fost unul dintre cele suportabile. Deja personajul imi era relativ antipatic, faptul ca nici nu am primit o incheiere pentru povestea lui m-a facut sa imi doresc sa ma razbun cu doar 2 stelute pe Goodreads. Mi-am amintit astfel de In cautarea oii fantastice care a fost mai mult decat dezamagitoare si parca totusi asta ii este superioara asa ca am incercat sa-mi depasesc emotiile si iata, ma chinui acum sa va scriu doua vorbe despre ea. Daca incerc sa gasesc personaje interesante in roman, nu prea reusesc. Singura care este cat de cat atragatoare este Shiro, o prietena din copilarie a lui Tsukuru, cea care este si cauza introspectiilor si “pelerinajului” lui. Shiro sufera probabil de schizofrenie sau vreo alta afectiune psihica probabil declansata de un abuz. Problema ei afecteaza grupul de prieteni in care este si Tsukuru intr-atat, incat fiecare o ia pe drumul propriu, uitand aparent de ceilalti. Tsukuru insasi este un personaj banal si cliseic. Autorul nu se hotaraste daca sa-l faca un tip fara culoare, fara initiativa (toata viata lui de pana atunci pare sa sugereze acest lucru) sau sa-l impinga spre un pic de curaj (calatoria lui neverosimila in Finlanda). Ceilalti se amesteca in peisaj, nu ii poti distinge cu nimic si sunt exact asa cum se vede si Tzukuru pe el insusi – fara culoare.

Altfel, ritmul povestii este acelasi pe care-l stim din alte carti ale lui Murakami. Romanul se parcurge mai usor decat In cautarea oii fantastice dar ai senzatia in permanenta ca lipseste ceva si sfarsitul deschis nu o ajuta cu nimic. Ceea ce te tine insa interesat este talentul lui Murakami de a descrie cele mai banale lucruri – detalii de imbracaminte sau de gatit, mici particularitati fizice ale personajelor, dar si introspectiile lor cele mai obisnuite (sa dea sau nu bacsis unui taximetrist dintr-o tara straina) – dar si micile ciudatenii inserate pe ici pe colo (in cazul acesta o scurta poveste despre polidactilie).

Asadar, sa cititi sau nu cartea asta? Eu zic ca da…merge. Nu e cea mai mare realizare a lui Murakami dar are cateva dintre vechile lui teme, in caz ca va era dor.

Titlu original: Shikisai o motoanai Tazaki Tsukuru to, kare no junrei no toshi 2013 (imi place cum arata limba japoneza)

Este tradusa la editura Polirom de Florin Oprina. O gasiti la 26 de lei in libraria online Libris.

Print Friendly

Leviatan – Paul Auster

De ceva timp tot imi propun sa citesc Paul Auster, cam de cand am citit Siri Hustvedt (care este sotia lui). Probabil ca nu i-as fi dat niciodata atentie daca nu citeam cateva articole despre cei doi. Drept dovada, am si avut in casa mult timp o carte de-a lui – Trilogia New York-ului (din colectia Cotidianul) pe care nu am citit-o si am donat-o chiar anul trecut cred. Imi cam pare rau ca nu am avut timp de ea si imi pare rau ca nu am fost mai atenta sa nu o dau fara s-o citesc. Au fost atat de multe carti in colectia Cotidianul pe care stiam ca nu le voi citi vreodata si pentru care efectiv nu am mai avut loc in biblioteca, incat am pastrat numai ce mi-a placut foarte mult sau credeam ca o sa-mi placa. Acum cred ca si Trilogia ar fi meritat o sansa dar asa se intampla uneori nu? Unele chestii ne scapa printre degete.auster

Am citit insa acest Leviatan la recomandarea Iuliei si m-am cam luptat cu el in primele doua parti, pentru a ma prinde povestea de-abia la sfarsit. Asa cum mi s-a mai intamplat de cateva ori, mi s-au parut antipatice personajele si astfel nu am reusit sa ma atasez de ele. Povestitorul este un tip cam molatic, foarte atasat de prietenul sau Sachs – tot un scriitor destul de cascat si inclinat spre misticism. In urma unui accident, acesta o ia putin pe aratura si se hotărăşte să se răzbune pe lume pentru tot felul de vini imaginare. Sachs schimba cuvintele pe acţiuni, se transformă din scriitor în activist violent. Prietenul sau, naratorul acestei carti, îi expune istoria şi motivele în încercarea de a justifica viata şi moartea violenta a acestuia. Imi vine foarte greu sa scriu despre aceasta carte pentru ca recunosc ca nu am inteles-o prea bine. In ciuda faptului ca spre sfarsit am citit-o cu sufletul la gura, subtilitatile si semnificatiile ei mi-au ramas ascunse. Mi s-a parut totusi un roman foarte bine scris, as vrea sa mai citesc si altele ale acestui autor si trebuie sa recunosc ca atmosfera acestei carti imi aminteste de What I loved a lui Siri, despre care va povesteam mai demult. Este aceeasi amestecatura de personaje si sentimente, doua cupluri ale caror vieti se intrepatrund, fiecare individ avand totusi o viata personala complexa, separat de ceilalti. Mi-au placut mult si aici aceste relatii intre personaje, mici detalii si descrieri care fac diferenta intre un personaj slab si unul foarte bine construit. Daca as avea timp, cred ca Leviatan ar merita sa-l recitesc. Poate ca nu a fost momentul potrivit pentru aceasta carte si de-aia m-a lasat asa putin in ceata. Nu e cu siguranta o carte de vacanta ci una de rumegat si studiat cu atentie.

Cartea o gasiţi pe Libris la vreo 26 de lei plus transport gratuit. În limba engleză, pe Bookdepository e 8 euro.

Print Friendly

Zece sau mai multe

Celebra leapsa despre carti care circula pe Facebook de vreo doua saptamani deja nu mai are nevoie de prezentare. Am primit-o si eu de la multe fete dragi dar initial mi s-a parut imposibila. In primul rand pentru ca nu pot alege doar 10 carti bune din tot ce am citit. E clar ca au fost infinit mai multe. Si in al doilea rand, orice citesti iti schimba viata intr-un fel sau altul. Orice carte care-ti ramane in suflet se leaga de o anumita emotie, de un anumit moment in timp si ramane a ta intr-un fel pe care nu-l poti descrie sau prezenta altora prea usor. Cum as putea, de exemplu, sa va explic cat de atasata sunt de Mandrie si Prejudecata a lui Jane Austen – prima carte pe care am citit-o in limba engleza, de la cap la coada; cartea care m-a indragostit de nuantele acestei limbi pentru totdeauna? Sau cum as putea sa va explic despre Sexus a lui Henry Miller care este imprimata pentru totdeauna in mintea si in emotiile mele pentru ca este legata de prima mea dragoste? E putin probabil ca vreunul dintre voi sa ia acum Sexus si sa simta ce am simtit eu la 16 ani cand am citit-o, recomandata de cine mi-a recomandat-o si ma rog, savurata cu hormonii tropaitori specifici varstei. Poate ca nici macar eu, daca as reciti-o acum, nu as mai simti nimic din ce-a fost atunci. In aceeasi categorie pun Craiasa Zapezilor – un basm pe care l-am citit intr-un pod la bunici si printre pernele celui mai grozav pat din lume (tot la bunici) intr-o vreme cand totul era soare si veselie. Sau Alice in Tara Minunilor pe care o citesc periodic pentru ca mi se pare ca isi schimba mereu semnificatia pentru mine, se adapteaza la ceea ce traiesc in momentul respectiv si ma invata sa merg mai departe.

Nu exista asadar 10 carti care m-au marcat. Exista mult mai multe pe care nici macar nu le mai tin minte dar le recunosc in mine de fiecare data cand le gasesc pe undeva – ca de exemplu in listele voastre. De-asta mi-a si placut leapsa asta de fapt, pentru ca in lecturile oamenilor din lista mea de pe Facebook m-am gasit pe mine si mai ales i-am vazut pe ei si am observat cu mandrie ca ne-am ales bine, ca nu ne pierdem timpul impreuna degeaba pe atat de blamata retea de socializare.

De dragul recomandarilor insa, pot sa va ofer un top al ultimilor ani, ca tot ma intrebati mereu ce sa mai cititi. Nu veti gasi in lista autori clasici gen Tolstoi si Marquez pentru ca sunt cititi si rascititi de mult timp si ii consider necesari si obligatorii oricarui amator sau pasionat de lectura. Am cules din amintiri si din Goodreads, din 2011 incoace, carti care m-au impresionat sau m-au tinut cu sufletul la gura pana la sfarsit.

 Infidel – Ayan Hirsi Ali

Insula de sub mare – Isabel Allende (Isabel Allende este o prezenta permanenta pentru mine, citesc in fiecare an ceva scris de ea si probabil ca daca sunteti aici si ma cititi de ceva timp, e evident ca e scriitoarea mea preferata).

Singuratatea numerelor prime – Paolo Giordano

Fata cu picioare de sticla – Ali Shaw

Sa nu ma parasesti – Kazuo Ishiguro

Middlesex – Jeffrey Eugenides

Padurea norvegiana – Haruki Murakami

Al cincilea copil – Doris Lessing

The Housekeeper and The Professor -Yoko Ogawa

Miss Peregrine – Ransom Riggs

Lebedele salbatice – Jung Chang

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.