Category Archives: Audiobook

Ce mai citesc (iulie 2013)

A trecut ceva timp de cand am scris ultima oara despre o carticica, sau cel putin asa imi pare mie …o vesnicie. Si singurul motiv plauzibil pe care-l gasesc este ca SF-urile si cartile Fantasy sunt deosebit de acaparatoare.

Sunt in plin Cantec de gheata si foc si parca nu pot sa respir fara povestea aceasta. Citesc si ma opresc sa respir, ma apuc iarasi si-mi pare rau ca am facut atata pauza dar apoi ma odihnesc din nou pentru ca nu vreau nici sa le termin prea repede. E un dute-vino continuu intre mine si cartile astea – le iubesc si le urasc, bucati din ele ma frustreaza si ma bucura nespus. Cand ma gandesc ca este totusi o serie neterminata, la care autorul inca scrie…parca mi se taie respiratia.

Nemira

Sunt momentan la volumul 3 din cartea a 3a – Iuresul sabiilor si nu fac decat sa ma scufund si mai adanc in poveste, sa ma atasez si mai tare de personaje – ceea ce e o mare greseala dupa cum stiu toti cei care au citit aceasta saga.

Asa ca, dupa cum spuneam, ma intrerup din cand in cand, prelungindu-mi agonia si placerea si incercand pe cat posibil sa ma tin si de lista celorlalte carti ravnite pentru 2013.

Partea proasta este insa ca se pare ca dau peste carti tot mai fascinante si care se intrec parca in acaparat cititorul. Una dintre eleย  a fost cu siguranta Jocul lui Ender pe care am gasit-o pe blogul Kadiei si am citit-o pe nerasuflate. Si iata l-am descoperit in felul acesta si pe Orson Scott Card, cu mare intarziere fata de contemporanii mei, sunt sigura. Jocul lui Ender este o poveste fascinanta despre viitor, despre putere oarba si umanitate, despre singuratate si uneori (subtil) despre viata. Si desigur cartea trebuie sa faca parte dintr-o serie…nici nu se putea altfel. Am reusit sa fac rost de audiobooks si ascult din cand in cand continuarea – Vorbitor in numele mortilor – dar numai din lipsa de timp, pentru ca altfel, mi-ar fi placut mult mai mult sa o citesc.

Am reusit sa citesc si Jocul de smarald a lui Culianu, dupa multi ani in care mi-am dorit-o dar tot nu-i venea randul. O fictiune cu iz ezoteric si care se doreste thriller, Jocul nu m-a impresionat intratat pe cat mi-as fi dorit. Poate am asteptat totusi prea mult pana sa o citesc. Un roman despre mistere si alchimie, ascunse in spatele unor tablouri vestite – acesta este deja un subiect prea mediatizat acum. L-as fi apreciat cu siguranta mai mult inainte de uraganul Dan Brown care a contaminat cam tot ce a intalnit in cale. Este insa o carte interesanta iar pasionatii de astrologie o vor gasi cu adevarat savuroasa poate.

Dintre cartile mai usurele, va mentionez ca am citit cu mare amuzament Manichiura pentru mort – un roman aparut la editura All. Este tot una dintre cartile pe care le-am descoperit la Kadia si cea careia i se datoreaza acest mega fantastic pui la cuptor. Este o carte perfecta pentru vacanta, usoara, relaxanta, amuzanta. Unde mai pui ca pe alocuri mai gasesti si cate o reteta – eroina chinuindu-se sa invete sa gateasca. Mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam si nu de putine ori m-am auzit chicotind in timp ce o citeam ceea ce se intampla destul de rar.

Am mai citit cu placere si Penelopiada de Margaret Atwood – o abordare diferita a mitului Penelopei care mi-a restarnit interesul pentru mitologie si mi-a amintit de niste cursuri de literatura comparata din facultate (pe care le-am iubit – poate singurele care mi-au trezit asemenea sentimente). Este o carticica foarte scurta dar plina de informatii interesante despre personaje mitologice cunoscute, povestite insa intr-o altfel de abordare – relaxata, moderna, amuzanta.

Si ca sa nu ziceti ca-mi place tot ce citesc am si doua carti care m-au dezamagit, plictisit si chiar suparat pe alocuri. Particule elementare a lui Houellebecq si Sexagenara si tanarul a Norei Iuga. Primul depaseste doza de vulgaritate si deprimare pe care o pot accepta eu si din a doua nu am retinut nimic decat o mila nesfarsita si deloc intelegatoare pentru biata femeie a carei viata am rasfoit-o in acel roman. Poate ca nu a venit timpul lor inca, vom vedea cu alta ocazie (daca ea se va ivi) ce parere voi mai avea.

Voi ce mai cititi? Ce parere aveti despre faza asta a mea cu sf-urile? ๐Ÿ™‚

Print Friendly

Haruki Murakami – 1Q84

Titlu original: 1Q84

Tradusa in limba romana: la editura Polirom de Iuliana Oprina si Florin Oprina

De cumparat in limba romana: aici la 29.95 lei, sunt 3 volume in total deci pretul ar fi 90 lei.

De cumparat in limba engleza:ย  aici la 18.01 euro toate cele 3 volume

De cumparat in format audio: aici la 19.63 euro

De cumparat pentru Kindle: aici la 14.99 dolari

Parerea mea: 5 stelute din 5(minunata)

Varianta mea: audiobook

Romanul acesta m-a fascinat de la primele cuvinte. Dupa o experienta neplacuta cu un roman foarte slab, trecerea la acesta a fost ca o gura de aer proaspat. M-am trezit ca nu ma pot dezlipi de carte si am citit-o pe nerasuflate desi are peste 900 de pagini sau mai precis am ascultat-o fara incetare zile intregi. Nu ma puteam desparti de ea – am gatit, am spalat, am facut curatenie, am mers la si de la servici mereu cu castile in urechi ascultand cartea aceasta. Mi-a luat 2 luni sa o termina dar parca nu a fost de ajuns, as fi vrut sa se continue la nesfarsit. 946 de pagini, cea mai lunga carte pe care am citit-o de la Shantaram incoace si nici macar nu s-a simtit.

Alegerea persoanelor care au citit cartea pentru audiobook a fost foarte inspirata. Cei 3 citesc cu o intonatie impecabila care te fac sa uiti ca asculti o carte si pur si simplu te transpun in poveste de parca ai fi tu singur cu textul, fara alti mijlocitori. Murakami ne ofera inca o data o lectura senzoriala parca, o poveste pe care am absorbit-o cu toate simturile si care nu am dubii ca va fi cea mai buna carte a anului pentru mine (desi anul este de-abea la inceput). Imi doresc foarte mult sa o am si in biblioteca asa ca e foarte probabil ca o voi cumpara si pe hartie la un moment dat.

Nici nu stiu cu ce sa incep cand va povestesc despre acest roman atat de complex. De fapt, cine a mai citit Murakami nici nu are nevoie de prea multe explicatii. Foarte pe scurt, in Tokio al anului 1984 se intampla niste lucruri bizare legate de o secta. Lucrurile par sa se schimbe iar o parte dintre personaje se trezesc intr-o lume paralela usor dar indubitabil diferita. 1Q84 este denumirea pe care o primeste acesta lume din partea unui personaj. In limba romana sau engleza 1Q84 nu poate fi inteles pe deplin intrucat in japoneza 9 si Q sunt homofone formand astfel un joc de cuvinte intraductibil cu referire la 1984 a lui Orwell.

Personajele romanului sunt la fel de neobisnuite ca si titlul fie prin natura faptelor lor (Aomame este o criminala angajata), prin aspectul fizic (Ushikawa este grotesc), prin comportament (Fuka Eri pare complet rupta de tot ce se intampla in jurul ei) sau pur si simplu prin banalitatea unei vieti fara prea multe realizari (Tengo). Ceea ce este insa ciudat la roman este ca de fapt, in final iti dai seama ca nu a spus nimic. Este o poveste fantastica dar reala cu personaje ciudate dar nu imposibile, condusa de niste omuleti ciudati care sunt in mod evident rodul fanteziei unei secte bizare. In prima faza povestea se desfasoara prin ochii a doua personaje – Aomame si Tengo care spre sfarsit se dovedesc a fi legati inexplicabil unul de celalalt. Fiecare isi are rolul bine stabilit in aceasta fantasmagorie fara sfarsit a lui Murakami. Ceea ce e culmea insa este ca povestea te prinde si pe parcursul celor aproape 1000 de pagini nu simti niciodata plictiseala sau prezenta unor detalii inutile. Povestea a fost pentru mine pur si simplu fascinanta si am luat-o asa cum mi s-a dat, fara sa-i studiez prea indeaproape motivele, temele sau personajele. Fiecare detaliu (si sunt multe) mi s-a parut indispensabil si la locul lui – de la fascinatia cu care sunt descrisi sanii diverselor personaje feminine pana la informatiile despre alimentatia si obiceiurile casnice ale acelorasi personaje. Este pentru prima oara cand asemenea detalii (nerelevante totusi pentru povestea in sine) nu ma enerveaza ba chiar din contra, le astept cu nerabdare, le citesc cu nesat si le mai si memorez involuntar. E greu de reprodus felul natural si detasat in care sunt descrise atat unele scene usor erotice dar si cele in care personajele isi gatesc sau fac exercitii fizice. Totul emana senzualitate si mister. Datorita lor cele cateva personaje ale romanului mi-au fost foarte apropiate pe parcursul lecturii si atentia nu mi-a fost nici un moment abatuta de la poveste.

Acum ca ma gandesc, tema labirintului sau a lumilor paralele este una care pare sa-l urmareasca pe Murakami dar de fiecare data gaseste o noua metoda de a o infatisa. Pe tot parcursul celor 1000 de pagini, cele doua personaje principale – Tango si Aomame – se cauta in aceasta lume ciudata cu 2 luni si incearca individual si apoi impreuna sa o paraseasca si sa se intoarca la vechiul 1084. Ironia este insa ca daca nu ar fi pasit in acesta lume paralela, nu s-ar fi regasit iar povestea lor de dragoste ar fi fost imposibila in realitate, ar fi ramas doar o fantasma nesigura din trecut.
Ma intreb daca am putea spune ca romanul lui Murakami face parte din genul realismului magic – e cu siguranta diferit de ceea ce am citit pana acum din acest gen dar nici nu pot spune ca ar fi SF sau fantasy. Tind sa cred totusi ca proza lui Murakami e aproape imposibil de catalogat, lumea lui fiind cu totul altfel decat orice altceva. Citind diverse recenzii ale acestei carti am observat ca multi au considerat-o inutil de lunga si fara substanta. Cred insa ca povestea trebuie citita pentru ea insasi, fara prea multe asteptari, pentru sentimentul pe care il inspira. Nu este o opera filozofica dar citita receptiv ea poate starni nu neaparat intrebari existentiale cat o fascinatie neobisnuita pentru lucrurile simple, banale ale existentei noastre. Asta face personajele lui Murakami atat de deosebite – faptul ca se minuneaza de fiecare mic detaliu al vietii si contempla lumea in care traiesc cu atentie si interes, sunt mai mult decat executorii unei rutini.

Print Friendly

Lecturi de toamna – audiobooks

Printre altele, simt ca a venit toamna si prin faptul ca am reinceput sa ascult carti. Vara mi-e imposibil pentru ca fac drumul spre si dinspre servici cu bicicleta asa ca nu ma pot concentra la altceva decat la trafic. Si de cum am pus bicicleta sa hiberneze in balcon, am scos de la naftalina micutul ipod shuffle si am inceput cautarile dupa carti audio interesante.

Nu e nevoie, cred, sa va spun ca in limba romana nu gasesti decat chestii plictisitoare (cu prea putine exceptii) asa ca, cel mai probabil, toate audiobook-urile de care va voi scrie vor fi in engleza. Primele doua ale acestui an au fost gasite intamplator dar mi-au placut ambele, nespus!

Cea mai recent ascultata este The Help (Culoarea sentimentelor) de Kathryn Stockett. Din ce am vazut pe net, este un bestseller. Eu, ca intotdeauna, habar n-am de noutati. Si termenul de nouati e relativ la mine…cartea-i aparuta in 2009 dar pentru mine e nouatate cam tot ce vine dupa anul 2000 asa ca… nu aruncati cu rosii. ๐Ÿ™‚

In orice caz, cartea a fost minunata! Un val de aer proaspat daca-mi dati voie sa-i zic asa. Initial am inceput sa o ascult pe drum dar pana la urma nu m-am mai putut desparti de ea si am stat aproape mereu cu castile in urechi. In acest fel am descoperit si cat de fain e sa gatesc ascultand carti, sau sa fac ordine prin casa in acest fel. Totul pare mult mai usor.

Povestea este una despre viata in Jackson, Mississippi in anii ’60 cand conflictele rasiale erau inca destul de grave. Protagonistele sunt niste cameriste/bone/bucatarese de culoare care lucreaza in casele unor familii de albi. Vietile lor sunt grele si de cele mai multe ori nedrepte si totusi sunt niste personaje vesele, pline de culoare si foarte interesante. Povestea se desfasoara din trei perspective: una este a unei tinere albe, dintr-o familie buna, care viseaza sa devina scriitoare iar celelalte doua sunt doua dintre “ajutoarele”ย  celorlalte familii din oras. Amandoua sunt de culoare si au destule motive sa fie nemultumite de angajatorii lor si de viata in general in acea perioada grea pentru ele. Cele trei ajung sa scrie o carte impreuna – o carte de testimoniale referitoare la viata femeilor de culoare in familiile albilor; o carte periculoasa pentru vremea aceea, pentru care toate trei risca foarte mult.

Exista voci care spun ca romanul este mult prea plin de stereotipuri, dar mie tocmai asta imi place la el. Imi pare sincer si indraznet. Nu este cine stie ce capodopera dar e usurel si placut, numai bun ca lectura de relaxare. Intradevar, uneori imi pare ca lucrurile prea sunt ca in basme – negru-i prea negru si albul prea alb. Cei buni sunt doar buni si cei rai, rai pana la capat. Pare un fel de “Cenusareasa” a anilor ’60 dar cum mie-mi plac basmele, mi-a placut si acesta.

Sunt sigura ca faptul ca am ascultat cartea este foarte important. Ea este citita cu intonatia si accentul potrivite, e o adevarata placere sa auzi personajele. Poate daca as fi citit-o, nu mi-ar fi placut atat de mult. Exista si un film dupa aceasta carte (desigur, chiarย  cred se potriveste bine cu marele ecran) dar trailerul nu mi-a placut asa ca nu stiu daca-l voi vedea. Mi s-a parut totul mult mai “luminos” decat mi-am imaginat eu. In ciuda faptuluiย  ca personajele sunt in general optimiste si cu pofta de viata, imaginile vizualizate de mine cand citeam, erau ceva mai intunecate, mai gloomy.

Cealalta carte pe care am ascultat-o a fost Perla de Steinbeck. In liceu, Steinbeck nu m-a convins, desi tin minte si acum analizele pe texte din The Grapes of Wrath. Imi placeau textele din romanele pe care le-am studiat la ora de engleza dar acesta cred ca nu se potrivea cu starea mea de atunci. Acum insa, cred ca as putea sa il apreciez la adevarata lui valoare asa ca il voi cauta sa-l citesc.

Intre timp, am ascultat acest mic roman, The Pearl care mi-a placut foarte mult, dar in cu totul alt fel decat romanul de mai sus. Este o poveste extrem de trista, careia ii doresti atat de mult un final fericit si totusi stii ca toata frumusetea ei sta in tristete. As vrea sa nu va spun nimic despre ea, decat ca este nemaipomenit de trista si de frumoasa. Este o veche poveste mexicana, repovestita, despre o familie saraca si felul in care descoperirea unei perle le afecteaza viata – in rau, mai degraba decat in bine. Este o istorioara simbolica, plina de inteles care merita citita si pe care o recomand din suflet.

Print Friendly

Amy Tan – Cele o suta de simturi secrete

Ultima lectura audio a sezonului (intre timp a devenit penultima, dar sa trecem peste detalii:D) a fost aceast roman minunat al lui Amy Tan. Desi la o intalnire anterioara cu autoarea am fost destul de placut impresionata acum, subiectul romanului in combinatie cu faptul ca l-am ascultat citit chiar de catre autoare au facut din experienta acestei lecturi, una dintre cele mai frumoase ale acestui an.

The Hundred Secret Senses este un roman din 1995 care povesteste despre 2 surori care se cunosc doar cand tatal lor moare. Una dintre ele este nascuta si educata in China iar cealalta in America, fapt care se interpune intre ele si le modeleaza relatia pe parcursul intregii carti. Ce mi-a placut foarte mult in descrierea acestei relatii este faptul ca este onesta – cu bune si mai ales cu rele, cu resentimente si rautati gratuite cum numai intre surori exista ceea ce duce la frumoasa revelatie de la sfarsit a dragostei si legaturii profunde dintre cele doua.

Printre randurile unei povesti de-o viata se impletesc minunate momente si povesti semi – fanastice in care Kwan, sora nascuta in China isi exercita Yin eyes, adica puterea de a vedea persoane decedate sau mai precis, fantome care ii povestesc diverse lucruri, o avertizeaza si atentioneaza referitor la alegerile pe care ar trebui sa le faca in viitor. Povestea ei cu fantome se impleteste frumos cu dragostea enorma si neconditionata pe care i-o poarta Oliviei, pe care o urmeaza oriunde in ciuda rusinii evidente pe care aceasta o simte de cele mai multe ori.

Sfarsitul este minunat, desi trist – o impletitura de real si imaginar cu deznodamantul undeva la intersectia lumii Oliviei cu fanteziile lui Kwan. Poate ca sunt subiectiva pentru ca imi plac povestile cu reincarnari iar aceasta se transforma exact in acest lucru spre sfarsit desi totul este subtil si scris impecabil astfel incat sa nu ai impresia unui roman ieftin ci a unei povesti fantastice dar care se simte reala.

Asa cum am mai spus si alta data, imi plac mult cartile care se simt. Cred ca as fi pierdut enorm daca nu as fi citit Amy Tan si este cu siguranta una dintre autoarele pe care o voi cauta in continuare si la ale carei opere voi reveni cu entuziasm. Va recomand sa ascultati aceasta carte pentru ca sunt convinsa ca experienta ascultarii cartii citita chiar de catre autoare este mult superioara citirii ei pe hartie.

In romana cartea se numeste Cele o suta de simturi secrete si o gasiti in perioada aceasta pe site-ul Polirom la numai 10 lei.

Print Friendly

Reading update – 15 mai

Au trecut mai mult de 2 saptamani de la ultimul update ceea ce nu inseamna ca n-am citit ci doar ca m-am cam lenevit cu netul si am omis sa dau raportul pe aici. ๐Ÿ™‚ Sa recuperez asadar:

Am sa incep cu audiobook-urile pentru ca am cam incheiat sezonul lor. Este in sfarsit destul de cald afara incat sa merg la servici cu bicicleta si cum nu pot fi atenta si la drum si la carte, voi renunta la ipod pentru o perioada. Ultimele carti ascultate au fost Amsterdam de Ian McEwan despre care am scris deja si The Hundred Secret Senses, a doua carte de Amy Tan pe care o citesc si care mi-a placut nespus. Nici prima nu a fost de lepadat dar aceasta mi-a placut infinit mai mult. Si nu este vorba doar despre subiect (despre care voi scrie cu alta ocazie) ci si despre felul in care a fost citita de catre autoare insasi. Fiecare personaj avea propria voce si desi cititoarea a fost aceaiasi tot timpul, am simtit intreaga carte ca pe o piesa de teatru. Desigur, faptul ca autoarea are, in mod natural, accent chinezesc conteaza foarte mult. Desi nascuta in America, Amy Tan a deprins totusi de la parintii sai tonalitatea si accentul caracteristice limbii engleze vorbite de chinezi. Acest lucru nu face decat sa sporeasca placerea de a asculta cartea care este oricum superba. Voi reveni la ea intr-o postare ulterioara.

In rest, citesc intens pe Kindle. Intr-atat incat, spre rusinea mea, cartile de-adevaratelea stau teanc pe noptiera, biblioteca, la oglinda, prin sertare, etc. si nu le mai baga nimeni in seama. Port uneori conversatii imaginare cu ele (nu prea des, nu va ingrijorati :)) si stiu ca-s cam geloase dar n-am ce-i face…I have a new and most amazing toy! ๐Ÿ˜€

Am citit asadar prima carte din colectia autorului britanic Jasper FForde – The Eyre Affair. Mi-a placut destul de mult incat sa-mi doresc sa le citesc si pe celelalte desi nu sunt prea sigura ca asta se datoreaza romanului in sine cat mai degraba problemei pe care o am cu serialele neterminate…I have to see/read everything, pana la capat!

Azi termin si The Forty Rules of Love de Elif Shafak, o carte interesanta dar destul de mult sub asteptarile mele. Nu as fi spus ca-o mare lucru de capul ei daca nu o vedeam intr-un top cele mai frumoase povesti de dragoste. Nu-mi pare asa, am citit mult mai faine.

Citesc inca Complete without kids si Moonwalking with Einstein,carti non fiction, ceea ce in capul meu este sinonom cu lectura lenesa. Citesc cate putin si deloc constant. Asta nu inseamna ca nu imi plac, ci doar ca imi ia mai mult timp sa le rumeg.

Atat for now. See you! ๐Ÿ™‚

Print Friendly

Reading update – sfarsit de aprilie

Am avut o saptamana lunga si uracioasa. Nu stiu daca as numi-o astenie, cert este ca trecerea de la frig la soare nu mi-a fost prea lina anul acesta. Drept urmare, m-am incuiat in carti mai mult decat ar fi trebuit si intr-un final am depasit momentul. Si saptamana s-a facut doua si s-ar face mult mai multe daca ar fi dupa al meu plac. Trebuie totusi sa ma urnesc cumva asa ca am sa incep insirandu-mi ispravile lecturistice pentru perioada ce-a trecut.

Am reusit sa termin saptamana aceasta 2 dintre cartile incepute in luna aprilie ceea ce este mare lucru. Trebuie sa recunosc ca am fost destul de prolifica la citit luna aceasta…cred ca din cauza lenei maxime in celelalte domenii. ๐Ÿ™‚

Asadar, vorbeam despre 100 Questions & Answers about Schizophrenia: Painful Minds, o carte pe care am citit-o cu destul interes pana pe la jumatate cand a devenit din ce in ce mai neinteresanta pentru non-americani. Urasc genul acesta de carti…scrise anume pentru un popor…care nu se pot aplica altora doar pentru ca sunt “outsideri”. Si totusi cartea mi-a fost utila pentru o prima intalnire cu informatiile care ma interesau despre aceasta boala. Este desigur, axata in principal pe informatii pentru incepatori. Limbajul este simplificat si fiecare notiune considerata noua este explicata si ras-explicata in text, pe margini, in note si la subsol. ๐Ÿ™‚ Asa…ca pentru americani. (Da, da..stiu ca sunt plina de prejudecati!) Acest lucru a fost insa in favoarea mea pentru ca nu ma intereseau chiar toate detaliile ci am avut anumite intrebari la care doream un raspuns si in mare parte curiozitatea mi-a fost satisfacuta. Imi doresc sa mai citesc despre subiect astfel incat sper sa mai imi fac timp si de volume mai “serioase” pe aceasta tema.

Asadar, volumul primeste cateva stelute dar cu siguranta nu nota maxima. A fost totusi o lectura usoara si la indemana cu atat mai mult cu cat nu obisnuiesc sa citesc acest gen de carti astfel incat nu stiam cat de bine ma voi acomoda cu altceva decat fictiune. ๐Ÿ™‚ Nu a fost greu deloc, deja mai am pe lista cateva lecturi de acest gen. Trebuie sa recunosc ca si Kindle-ul ajuta mult…e atat de simplu…am la dispozitie, in doar cateva minute, orice carte imi doresc(atata timp cat mi-o doresc de pe Amazon:). It’s pretty cool.

Pe frontul audiobooks – am terminat Cleopatra – A Life de Stacy Schiff. Nu am foarte multe de spus despre carte. Audiobook-ul este impecabil. Dupa cum am mai zis, pentru mine e destul de greu sa ascult carti din cauza ca nu am o atentie distributiva prea buna dar atunci cand lectorul este excelent, nu am ce comenta.

Cartea in sine nu m-a dat pe spate. Este clar ca e bine documentata si inteleg de ce autoarea a primit premiul Pulitzer dar pe masura ce avansam cu ea, parca plictiseala devenea insuportabila. La un moment dat se pierde in detalii care nu ma interesau in mod deosebit in special unele referitoare la Caesar si Marc Anthony. Este insa interesant de urmarit detaliile cu care descrie societatea romana si egipteana din perioada respectiva. Multe dintre aceste mici artificii mi-au luat ochii si m-au facut sa nu renunt la a asculta cartea pana la capat. In NYT gasiti o recenzie completa a acestei carti, cea care, de altfel, mi-a atras si mie atentia asupra volumului.

Urmatorul audiobook este Amsterdam de Ian McEwan(care mi-a placut in facultate, sper sa-l agreez si acum). Pe Kindle invart mai multe dar citesc intens The Eyre Affair de Jasper Frode si Complete without Kids, un fel de self help book cred… inca nu-mi dau seama. ๐Ÿ™‚ Am abandonat temporar hartia (daca nu puneti la socoteala cele doua carti din sertar de la sevici de care oricum nu prea am timp). No worries though, stau si acelea frumos la rand pentru cand mi se va face dor. ๐Ÿ™‚

 

Print Friendly

Terry Pratchett – The Color of Magic

Titlu original: The Color of Magic
Autor: Terry Pratchett

Lungime: 210 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da

De ce am ales-o: de ce nu

Acum realizez ca nu am scris nici macar doua vorbe despre aceasta carte dragalasa pe care am ascultat-o acum cateva luni. Am reusit sa fac rost de o intreaga armata de audio-carti ale lui Terry Pratchett dar nu am avut timp decat de acest prim volum.

Pentru cei care sunt familiarizati cu lumea lui T. Pratchett cele cateva cuvinte pe care le am eu de spus nu-s mare lucru dar pentru minte, care il stiam doar din auzite, m-a impresionat. Se pare ca imi place acest “fantasy” mai mult decat as fi crezut intrucat continui sa descopar autori ae caror lucrari ma atrag. In ciuda acestui entuziasm insa, T.Pratchett nu este pentru copii. Lumea lui magica este complicata si intortocheata si trebuie sa recunosc ca a fost destul de dificil sa o urmaresc ascultandu-l prin trolee aglomerate si cu zgomotul de masini de pe strada. Nu este o carte potrivita pentru a fi ascultata ceea ce probabil m-a si facut sa renunt la a le asculta pe celelalte. Numele personajelor si ale locatiilor sunt intortocheate si cred, mai usor de tinut minte daca le vezi pe hartie.

Volumul acesta deschide seria Discworld, o lunga si incredivila poveste despre o lume asezata pe spatele unor elefanti care la randul lor stau pe spatele unei mari si intelepte testoase. The Color of Magic a fost publicata in 1983 si de atunci colectia s-a inmultit pana la 38 de volume…povesti fantastice dar in care se simte umorul englezesc si inclinatia autorului pentru satira si parodie.ย  Mi-a fost greu la inceput sa percep umorul dar asta numai pentru ca prima intalnire cu ciudata lume a lui Pratchett este mai degraba socanta decat altceva. Devine insa placuta pe masura ce cunoastem personajele si ne obisnuim cu denumirile; de-abea atunci putem apreciaย  povestea. Imi doresc tare mult sa le citesc pe toate, pe hartie, the proper way. Cand voi fi reusit (daca asta se va intampla vreodata) am sa fiu tare mandra.

Sursa foto: Wikipedia

Print Friendly

Khaled Hosseini โ€“ The Kite Runner


Titlu original: The Kite Runner
Autor: Khaled Hosseini

Lungime: 372 pagini
Citibilitate: da
Recomand: nu

De ce am ales-o: pentru ca la prima citire, mi-a placut autorul


Demult tot planuiam sa citesc aceasta carte si am ajuns la ea intr-un final, chiar daca numai in versiune audio. Din nefericire, nu face decat sa ingroase randurile cartilor care nu mi-au placut anul acesta. Nu stiu ce s-o fi intamplat…ori alegerile mi-au fost foarte proaste ori mi-am schimbat prea mult gusturile in materie de lecturi.
Stiu cat de laudata este aceasta carte, stiu cat de multa lume o apreciaza si cati nu o ridica in slavi si totusi… Inca nu sunt capabila sa citesc povesti despre abuzuri asupra copiilor si sa le apreciez. Poate veti spune ca nu am maturitatea necesara…si totusi eu sper sa nu am niciodata asemenea placeri. Stiu ca asemenea lucruri se intampla dar nu vreau sa citesc despre ele…mai ales pentru ca cititul este printre putinele placeri pe care mi le permit. Cred ca am mai spus asta undeva…nu mai tin minte unde.
Revenind la roman, desi bine scris in acelasi stil care mi-a placut si la cealalta carte a acestui autor, nu pot trece peste subiectul ei nefericit. Actiunea se invarte in jurul remuscarilor unui tanar, al frustrarilor si povestilor sale despre un trecut trist si incarcat de vinovatie. Povestea este apasatoare si trista. Nu vreau sa imi amintesc detalii asa ca nu vi le povestesc nici voua. Cu siguranta aveti carti mai putin deprimante de citit.
Print Friendly

Reading Lolita in Tehran

 Titlu original: Reding Lolita in Tehran
Autor: Azar Nafisi

Lungime: 300 or something
Citibilitate: da
Recomand: nu

De ce am ales-o:  datorita proaspatului meu interes pentru all things Islam related

Fiindu-mi recomandata de persoane de incredere ๐Ÿ™‚ si laudata mult pe bloguri &co. am inceput aceasta carte cu mare interes si nerabdare. Am trecut insa cu greu prin primele doua parti si m-au plictisit mai ales bucatile in care se discuta in detalii Marele Gatsby, o carte care nu m-a impresionat din cale afara. Am inteles perfect ca este vorba doar de un exemplu, o alegorie poate pentru situatia mai grava in care se afla Iranul in perioada aceea dar tot am sarit plictisita peste o gramada de pasaje in care se facea analiza pe textul acestui roman. Mi-a amintit de zilele in care cautam fervent astfel de explicatii si analize, prin biblioteci si pe internet – unele cu drag altele din obligatie. Acum insa citesc aproape exclusiv pentru placerea lecturii si mai rar aprofundez studiul personajelor sau al situatiilor fictive. Acum nu a fost un asemenea caz, mi s-a parut exagerat si chiar enervant sa “asist” la discutiile despre acest roman. Mai spre sfarsitul cartii se discuta si unele personaje ale lui Jane Austen ceea ce nu mi-a displacut chiar atat de mult. De fapt, chiar mi-a facut placere sa-mi amintesc de ea si pofta sa o recitesc.
De asemenea, unele detalii politice mi s-au parut introduse fortat in text – text care este in primul rand roman de fictiune, nu o declaratie politica sau un articol dintr-un ziar. Cunostintele mele despre situatia/evenimentele Iran-Irak nu sunt tocmai extinse si nici nu ma intereseaza sa aflu mai mult, cu atat mai putin dintr-un roman pe care-l citesc de placere. Intr-un fel, cartea mi-a dat impresia ca a fost scrisa numai pentru a aduce in centrul atentiei aceasta situatie politica, toate celelalte lucruri fiind de umplutura.
Pe fundal se aud si strigatele disperate ale unor femei oprimate dar si confuze referitor la situatia lor in cadrul unei societati care le vrea invizibile. Din pacate insa, povestea lor (care mie mi se pare cea mai importanta) ramane pe plan secundar din cauza plictiselii care o provoaca cele de care v-am zis mai sus.
Nu stiu cum se face ca am citit numai carti care mi-au displacut in aceste ultime luni ale anului(mai ales in noiembrie). Poate totusi voi face alegeri mai bune de acum incolo.

Print Friendly

Neil Gaiman – Coraline

Astept de mult timp filmuletul acesta si plictisindu-ma tot asteptand m-am invartit pe net si am descoperit ca de fapt este facut dupa o carte. Cartea nu am gasit-o dar am gasit un audiobook, chiar in lectura autorului. Si cum tot mi-am mai zis eu de cateva ori ca ar fi fain sa incerc si genul acesta de lectura am incarcat povestea in player si am plimbat-o dupa mine vreo cateva zile.
Foarte frumos! O poveste simpla dar palpitanta si interesanta despre o fetita simpatica. Din singuratate si plictiseala, la fel ca Alice, se pierde intr-o lume in care totul este…altfel. Coraline (ce nume frumos) descopera, din nou, la fel ca Alice, ca lumea visurilor ei nu este tocmai roz si se intoarce cu drag la parintii ei banali.
A fost interesant sa merg pe strada cu cineva povestindu-mi la ureche, mai ales ca si lectura este extraordinara. Vocea este puternica si hotarata, cu inflexiunile si intonatia atat de necesare unei asemenea povesti, cu soapte si cantelcele haioase. Needless to say, ca nu as fi vrut sa mai ajung la destinatie, atat de mult mi-a placut sa ascult aceasta poveste. Daca as mai gasi carti citite atat de bine, cu siguranta as mai asculta. Mi-a facut o mare placere si o recomand oricui simte nevoia de o poveste.
Pisici si soareci vorbareti, parinti cu nasturi in loc de ochi, gandaci deliciosi formeaza o poveste scurta, pentru copii curajosi si parinti nostalgici.
Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.