Vanessa and Her Sister – Priya Parmar

vanessaAm de multicel aceasta carte in wishlist, cred ca dinainte de a fi aparut in librarii. Nu mai stiu cand am dat peste ea dar mi-a atras atentia faptul ca este despre Vanessa Bell, sora Virginiei Woolf. Si am tot plimbat-o in gand de colo-colo pana a aparut in sfarsit in varianta paperback pe Bookdepository (cumpar rar hardback la cartile de fictiune pentru ca sunt prea scumpe si incomode la citit). Am comandat-o in avans prin noiembrie si in ianuarie m-am trezit cu ea la posta. A fost ca un fel cadou intarziat si semi-surpriza asa ca m-am bucurat de ea tare mult.

Deoarece timpul meu de citit si mai ales cel pentru citit fictiune s-a redus drastic, mi-a luat destul de mult sa termin acest roman. E drept ca nici nu m-am chinuit prea tare, m-am bucurat de fiecare pagina ca de o pauza bine-meritata. Poate in alte conditii nu l-as fi considerat atat de placut dar pentru ca era o gura de aer intre zile tare obositoare, a primit de la mine si nota mare pe Goodreads. La fel ca celalalt roman al Priyei Parmar citit de mine, si acesta este intr-o forma destul de neconventionala pentru o fictiune istorica – este, adica, format din fragmente de jurnal. Desi Vanessa Bell este relativ cunoscuta acum pentru tablourile ei, un eventual jurnal al acesteia nu s-a pastrat, s-au pastrat insa scrisori catre diversi membrii ai familiei si prieteni. Autoarea cunoaste foarte bine atat perioada in care au trait cele doua – Vanessa si Virginia – cat si multe detalii despre grupul format in casa lor – Bloomsbury – un grup de intelectuali, artisti si scriitori care se intalneau cu regularitate la inceputul secolului 20.

Romanul reda atmosfera acelei vremi si a acelei case din perspectiva Vanessei – sora mai responsabila si elementul stabil in acest grup de artisti si filozofi. Pe parcursul cartii Vanessa este cea care tine in balanta pe toata lumea si, in general, se sacrifica pentru binele surorii ei, prezentata aici ca fiind mai mereu pe muchia nebuniei si intotdeauna egoista, posesiva si aproape rautacioasa. Personajul Virginiei, asa cum este ea in aceasta carte, este reprezentat de o “copila” enervanta si rasfatata care nu este cababila sa accepte ca nu este ea centrul universului. E o perspectiva care m-a uimit si intrigat pentru ca eu nu am perceput-o deloc asa pe Virginia acum niste ani cand i-am cititi un jurnal (editia publicata de Rao). L-am si scos din biblioteca sa-l mai rasfoiesc, curioasa fiind ce oi fi uitat din el.

vanessa si virginia

In ceea ce priveste scriitura, ea este mult mai buna decat in primul roman al autoarei. Povestea prezinta interes si iti capteaza atentia cu multe detalii fascinante dar si cu un talent pentru infatisarea personajelor – destul de greu de redat, avand in vedere ca nu sunt fictive. Parmar a facut o treaba foarte buna, punand la un loc file de jurnal si corespondenta, vederi si telegrame (fictive) ale Vanessei dar ale celorlalti membrii ai grupului. Se vede ca cercetarile ei au fost foarte meticuloase si rezultatul este o carte fascinanta care mie mi-a placut foarte mult.

Print Friendly

Related posts:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.