Legenda unei sinucideri – David Vann

Avand in vedere mofturile mele literare din ultimele luni, nu am avut mari asteptari de la aceasta carte, chiar daca mi-am ales-o singura dintr-o colectie care-mi place foarte mult. Si iata ca m-a surprins din nou cu acest volum de povestiri care nu-s doar povestiri ci mult mai mult.

Amintirile sunt infinit mai bogate decat originile lor, am descoperit; a calatori inapoi te poate instraina pana si de memoria insasi. Si, pentru ca memoria este adeseori toata fundatia unei vieti sau a unui sine, e posibil ca intoarcerea acasa sa-ti fure exact acest lucru.

Aceste randuri le-am gasit ratacite pe la sfarsitul cartii, sunt cele care iti si deschid ochii asupra semnificatiei acestui volum, daca nu te-ai luminat si singur pana atunci. Legenda unei sinucideri este prezentata ca o colectie de povestiri dar iti dai seama destul de repede ca lucrurile sunt mult mai complexe de atat. Nuvela centrala este precedata si apoi urmata de scurte povestiri, formand mai degraba un roman fragmentar usor bizar prin faptul ca povestirile se contrazic intre ele. Naratorul isi traieste copilaria in umbra unui tata depresiv, fiecare povestire din carte este o rearanjare a amintirilor despre tatal sau, un amalgam de adevaruri si fantezii scrise intr-un ritm atat de viu si realist incat mi-a luat ceva timp pana sa descurc itele acestei carti si sa-mi dau seama cine moare si cine ramane in viata. Nu auzisem pana acum de acest David Vann dar ma declar mai mult decat incantata si nu pot decat sa bag sub pres reticenta pe care o am fata de autori necunoscuti si prudenta in alegerea romanelor.

Ulterior lecturii am citit pe net despre partea autobiografica a acestei carti, de fapt, nucleul si punctul de referinta pentru tot ce s-a tesut in jurul unei amintiri dureroase. In momentul de fata insa, acest lucru conteaza mai putin pentru ca, autbiografice sau nu, povestile lui Vann vorbesc despre dureri universale, despre despartire, revolta, ranchiuna si resemnare. Autorului, scrisul i-a devenit terapie si din durerea realitatilor pe care le-a trait, a iesit acest volum superb si fascinant. Cu cat ma gandesc mai mult la el, cu atat ma entuziasmeaza mai tare. Felul in care autorul incorporeaza in text scene din viata lui reala (despre care eu am citit ulterior), fara a le lega insa de un spatiu temporal dar evitand in acelasi timp haosul care ar putea impiedica cititorul sa se bucure de text per ansamblu, mi se pare genial. Teme universale precum traumele copilariei, influenta majora a actiunilor si vorbelor parintilor asupra copiilor lor, reptarea inevitabila a istoriei se impletesc cu idei care ar putea cu usurinta sa devina clisee dar nu o fac aici, pentru ca David Vann este that good!

Asadar, pe langa temele evidente – sinuciderea si fluctuatiile interesante ale memoriei in ceea ce priveste evenimentele traumatizante, Vann mai aduce cititorul si in fata unui subiect mai subtil – cat de mult poti sa te increzi intr-o opera de fictiune? Ai voie sa o judeci atunci cand stii ca este izvorata din durere calegendat se poate de adevarata? Are voie autorul sa se joace cu amintirile proprii si sa le asocieze cu elemente de fictiune pentru a obtine un efect inedit? Desigur ca da! In fictiune este voie orice, atat din partea autorului cat si a cititorului.

Titlu original: Legend of a Suicide

Traducere in limba romana: Justina Bandol

Publicata la editura Litera (2013), colectia Premium

De cumparat in limba romana: in prezent la reducere 15 lei.

Print Friendly

Related posts:

3 Thoughts on “Legenda unei sinucideri – David Vann

  1. Aseară ne-am întâlnit cu Justina Bandol la clubul de carte Litera (am vorbit despre Sticletele, dap) și ne-a spus că, din ceea ce a tradus până acum, cea mai dragă carte este chiar Legenda unei sinucideri. 😀 Îți imaginezi că abia în acel moment am devenit și eu interesată de cartea lui David Vann – deși nu refuz autori necunoscuți, din contră (dar numai după ce fac un mic research în prealabil, că n-am chiar așa mult timp de pierdut, hm).

    • Diana Borca on July 8, 2015 at 12:20 pm said:

      Da, stiu ce zici. Si eu sunt destul de reticenta desi in ultimii ani am facut cateva alegeri destul de bune. 🙂

  2. Să ştii Ema că şi eu tot la asta m-am gândit aseară când ne-a zis Justina de carte. Reţinusem că am văzut la cineva pe blog recenzia, dar acum mi-a captat atenţia cu adevărat. Sper să o citim la club 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.