Alice Munro – Ura, prietenie, dragoste, casatorie

Editura Litera a fost harnica anul trecut si a scos mai multe volume de povestiri ale lui Alice Munro, spre marea mea bucurie. Chiar daca nu am avut ragaz sa le citesc exact atunci cand s-au lansat, ma bucur sa le stiu acolo pentru lecturi viitoare. De fapt, nu mai imi ramane acum necitita decat Fugara.alice

Ura, prietenie, dragoste, casatorie este un volum care mi-a placut din ce in ce mai mult pe masura ce avansam. Am vazut tot felul de semnificatii ascunse si fiecare povestire mi se parea tot mai buna. Fiecare dintre ele se ocupa cu aspecte diverse ale relatiilor de cuplu. Sunt cateva teme care se repeta subtil – memoria, relatiile disfunctionale dar de lunga durata, femei in relatii cu barbati mai in varsta, relatii extraconjugale, disparitii. Alice Munro ia niste subiecte destul de banale si le transforma in povestiri scurte, impresionante, care te pun pe ganduri. Cu talent si iscusinta, Munro transforma greseli, regrete, ciudatenii ale destinului in subiectele acestor povestiri si le pune laolalta intr-un volum surprinzator. Ceea ce ar fi putut fi o amestecatura de idei, pare a fi o singura poveste coerenta si relevanta. Personajele ei incearca in permanenta sa-si schimbe vietile, isi doresc mai mult, se gandesc la alegeri vechi si la drumurile pe care le-au ales. Munro se repeta pe ea insasi in fiecare colectie si cu oarecare atentie reusesti sa recunosti elemente din celelalte carti, ceea ce e deosebit de interesant.

Poate ca cel mai mult m-a impresionat Consolare, o poveste in care o femeie ascunde dovezile sinuciderii sotului ei si in acelasi timp, cauta cu disperare un ultim mesaj de la el. Afectat de o boala incurabila, Lewis hotaraste sa moara inainte de a fi complet acaparat de aceasta. Sotia sa il intelege si il ajuta dar este dezamagita de faptul ca biletul final pe care il gaseste in sfarsit, nu ii este dedicat. Durerea vine din faptul ca ultimele lui ganduri sunt niste ironii la adresa fundamentalistilor care i-au stricat ultima parte a vietii si nu cuvinte scrise pentru ea, pentru relatia si dragostea lor. Intr-un final, Nina ii imprastie cenusa la marginea drumului, intr-un gest de razvratire dar si uimire ca viata merge inainte.

Am scris putin azi dar este un volum care mi-a placut enorm si pe care l-as reciti oricand (ceea ce nu spun despre prea multe carti).

Titlu original: Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage: Stories (2002)

Tradusa la editura Litera: Justina Bandol

De cumparat: in limba romana – Libris: 32 lei, in limba engleza – Books Express: 47 lei

Print Friendly

Related posts:

10 Thoughts on “Alice Munro – Ura, prietenie, dragoste, casatorie

  1. Pentru mine a fost un chin. 🙂 Am citit-o pentru clubul de carte, mă rog, mai mult pe diagonală, pentru că nu mă prindea deloc. Cum ai zis şi tu: putem desfiinţa unele cărţi pentru că n-am fost în starea necesară. Şi evident că nici nu înţelegem de ce sunt atât de lăudate…

    • Diana Borca on April 28, 2015 at 6:42 pm said:

      Ioana, eu sunt intr-o perioada acum in care nu pot sa incep nimic. Adica incep, ma irita, incep altceva…nu stiu ce am. Oricum, au mers la fix povestirile astea. E dupa cum bate vantul si in lecturi. 🙂

  2. Eu mă cam feresc de nuvele pentru că mi se par în general neterminate. Cel puţin senzaţia asta am avut-o cu Olive Kitteridge (deşi roman, e scris sub forma unor nuvele). Pentru mine excepţie fac totuşi nuvelele Sylviei Plath pe care o ador în toate formele şi câteva nuvele de Clarice Lispector. Nu zic nu scrierilor lui Alice Munro, dar deocamdată nu mă atrag prea tare 😀

    • Diana Borca on April 28, 2015 at 6:40 pm said:

      Si eu le-am ocolit multa vreme. Anul trecut abia, cand am gasit-o pe Alice Munro, am descoperit ca au un farmec anume pentru mine.

  3. Eu cu colectia asta am inceput sa citesc Munro, mi-a placut foarte mult!

  4. Tiii, Ioanei nu i-a plăcut Alice Munro… Aș fi vrut să fiu la discuția aceea. 😀
    La mine, asta a fost a doua carte de Munro, după „Dragă viață” – și mi-a plăcut mai mult. Poate mai citesc și anul acesta ceva de ea, dar, la cum avansez prin lista mea de lecturi… nu îmi mai propun nimic.

  5. si eu tot zic ca voi citi ceva de Alice Munro. in egala masura, stiu ca nu sunt atrasa de povestiri, prefer romanele. am senzatia ca povestirile sunt prea scurte si ma dezorienteaza trecerea de la una la alta. si Ioana e singura persoana careia nu i-a placut Alice Munro:) asta e normal, sa fie pareri de bine dar si contra, chestie de gusturi si poate de starea in care este citittorul cand abordeaza o lectura:)

    • Și Gabriel spunea că nu i-a plăcut Munro, l-am ținut minte. 🙂
      Mie povestirile lui Munro mi s-au părut sățioase, nu mi-au lăsat acea senzație de neterminat și insuficent care nu-mi plăcea nici mie la proza scurtă. Chiar pot spune că Munro m-a ajutat să trec peste rețineri (dar și Ludmila Ulițkaia), iar acum văd că nu mai fug de povestiri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.