Jurnalul ascuns – Sebastian Barry

“Banuiesc ca ne masuram insemnatatea zilelor dupa cei cativa ingeri pe care ii intrezarim printre noi, si totusi sunt altminteri.”

Acest roman face parte din categoria aceea de carti care ma chinuie. L-am mai inceput o data acum vreun an si l-am abandonat. Apoi m-am trezit din intamplare cu el in biblioteca si mi-a trecut prin cap ca poate asta este un semn ca trebuie sa-l citesc. L-am mai amanat cateva luni din cauza ca nu ma inspira coperta (nu-mi plac in mod deosebit copertile de la editura Univers, mi se pare ca majoritatea aduc deservicii cartilor pe care le reprezinta) si intr-un final l-am citit cu greu saptamana trecuta. Si se pare ca intuitia sau presimtirea mea (cum vreti sa-i ziceti) a fost corecta pentru ca l-am terminat aproape in lacrimi, atat de apasator si deprimant mi s-a parut.

photoDar nu atat povestea cat scriitura m-au rascolit atat de tare. Sebastian Barry are un stil interesant, reuseste sa creeze niste imagini si scene care atarna foarte greu in sufletul unui cititor emotiv ca mine. Roseanne McNulty este o foarte batrana locuitoare a unui azil de boli mintale. Din cauza timpul indelungat petrecut aici (peste 50 de ani) nimeni nu mai stie exact pentru ce se afla ea in acest spital si adevarul este ca nici nu prea pare a avea dereglari caracteristice pacientilor de acolo, asa ca, atunci cand conducerea spitalului este nevoita sa mute pacientii intr-o cladire noua si chiar sa renunte la unii dintre ei, doctorul Green se trezeste investigand trecutul acestei doamne misterioase. In acelasi timp, Roseanne tine un jurnal in care se straduieste sa-si aminteasca evenimentele tineretii care au adus-o in acest loc. Povestea ei este atat de plina de frustrari si nedreptati incat cu greu poti sa nu o compatimesti. Victima constrangerilor sociale dintr-un mic sat irlandez, a unei familii cu probleme (mama alienata mintal, tatal omorat pe cand fata are doar 15 ani), a unui preot habotnic, misogin extrem, Roseanne pare sa ispaseasca pacatele inchipuite de altii pentru ea. Toate durerile vietii ei mi s-au strans in suflet si cu greu am reusit sa termin acest roman si sa ma detasez de el dupa ce l-am terminat.

In ceea ce priveste scriitura, romanul se misca foarte greu la inceput. Pe langa povestea neclara a lui Roseanne, implicarea doctorului Greene si propriile lui probleme de familie, mai trebuie sa asimilezi si informatiile greoaie despre o perioada sumbra din istoria Irlandei. Dezvaluirile de la sfarsit (cumva, nu am reusit sa fac legaturile necesare suficient de repede incat sa-mi dau seama de deznodamant mai devreme) sunt insa suficient de satisfacatoare incat sa justifice tot chinul acestei lecturi. Fiecare personaj, cat de mic, trece printr-o tragedie si toate durerile lumii par a se fi concentrat in acest sat irlandez in care Roseanne a avut ghinionul sa se nasca. In aceste conditii, sfarsitul vietii ei intr-un azil de nebuni, pare a fi o binecuvantare si parca Roseanne de la sfarsit este mai luminoasa decat in orice alta parte a vietii ei si a romanului. In lumea aceasta gri, nefericirea este ereditara, greselile mamei sunt greselile fiului intr-un fel de predestinare magica. O sa intelegeti mai bine asta daca cititi romanul, nu pot sa dau prea multe detalii fara sa va stric lectura.

“Uneori fata ii sclipea si stralucea de propria-i frumuseste. A fost momentul in care am stat alaturi in biserica si mi-am coborat privirile pe chipul ei chiar in clipa de dinainte de a spune da, iar apoi am auzit-o rostind da, si atunci de pe chipul ei si-a luat zborul acea lumina extraordinara care a navalit inspre mine.”

Daca ati citit fragmentul de mai sus, poate veti intelege de ce as mai citi si alte carti de Sebastian Barry. I-am dat acestui roman numai 3 stelute pentru ca s-a miscat greu, mai ales la inceput, nu am putut sa ma concentrez si odata ce m-a prins totusi, nu am putut sta prea mult langa el din cauza atmosferei apasatoare dar si din cauza dezvaluirii de la final care este putin prea hollywoodiana. Este insa un roman foarte bine scris, care merita laude si recomandari. Imi inchipui ca este totusi un talent sa inspiri ceva, orice, cititorului.

Disponibilitate: in limba romana 20 lei la Libris

                                      in limba engleza 10 euro Bookdepository

Titlu original: The Secret Scripture (2008)

Tradus: editura Univers – Liliana Pop

Print Friendly

Related posts:

10 Thoughts on “Jurnalul ascuns – Sebastian Barry

  1. Ce mult imi place cum ai sintetizat in ultima fraza, exact asta simt si eu.

    Cum am mai zis, si eu am romanul si vreau sa-l citesc, mainly pentru ca vreau sa citesc si alti irlandezi in afara de Toibin si McCann pe care i-am tot citit in ultimul timp, dar si pentru ca imi pare atractiva, in ciuda finalului hollywoodian. Apropo, am auzit ca se va face un film dupa roman, daca n-o fi deja.

  2. Ce chestie, exact asta am scris şi eu luna trecută în recenzia mea, că sfârşitul mi s-a părut prea hollywoodian 😛 În schimb eu am citit cartea destul de repede, m-am mai “poticnit” la capitolele legate de soţia doctorului Green, al căror sens sincer nu prea l-am înţeles.

    • Diana Borca on April 9, 2015 at 4:58 pm said:

      Ia sa ma duc sa vad recenzia. 🙂 e posibil sa o fi citit deja si mi-a ramas in cap fara sa o asociez cu tine…dar asta e adevarul, e o apreciere corecta. Deznodamantul ala e cam melodramatic.
      Mie mi-a placut destul de mult povestea cu sotia dr. Green.mai ales pasajele in care vorbeste el despre dragostea lor de la inceputul relatiei. Nu stiu ce rol are in roman per total…poate ca vrea sa arate un dr. Green mai uman, supus durerii dar mai ales faptul ca istoria se repeta. Si el sfarseste la fel de nefericit ca si mama lui.

  3. din descrierea facuta de tine, mie mi se pare cartea interesanta. chiar te rog sa mi-o pastrezi pentru transportul urmator. si ghici ce am primit de la Libris? “Cartea neagra” – stiu ca tu o vroiai, asa ca ti-0 trimit cu prima ocazie:) termin “Dulcele bar”, urmeaza Cartea neagra, si apoi zboara spre tine:)

  4. Vai de mine, cât a trecut de când ziceam că citesc ce ai scris despre cartea asta! Mă interesa pentru că o am în bibliotecă de multă vreme, am și făcut-o cadou între timp (fără să fi citit exemplarul meu), iar persoanei în cauză i-a plăcut foarte mult. M-a și întrebat dacă mai am altceva de Barry (și am, Calea cea lungă, tot necitită :P).
    Am întrebat un prieten irlandez ce părere are despre Barry și mi-a zis că e prea melodramatic, că manipulează cititorul, și că el n-are de gând să mai citească ceva de Barry. Totuși, nu m-a convins să renunț, vreau să văd cu ochii mei ce-i cu acest autor.
    Din ceea ce ai scris tu, cred că merită să citesc cartea. Mi-ai amintit de un roman al lui Amin Maalouf, Scările Levantului – tot cu un personaj ajuns într-un ospiciu – care m-a demoralizat teribil, încât aproape că l-am urât pe scriitor pentru ceea ce i-a făcut personajului său. Sper totuși ca Jurnalul să nu mă răscolească atât de tare – o experiență de genul acesta parcă a fost de ajuns. 🙂

    • Diana Borca on April 28, 2015 at 6:45 pm said:

      Pai da, presupun ca e oarecum melodramatic dar subiectul e interesant si scrie foarte bine. Ii cam ierti artificiile astea. 🙂

  5. Pingback: „Jurnalul ascuns” – Sebastian Barry

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.