Open. O autobiografie – Andre Agassi

Nu stiu cum sa incep si in ce fel sa ma justific pentru ca mi-a placut atat de mult cartea aceasta. Eu nu ma uit la sport (doar la patinaj artistic uneori), nu urmaresc campionate, tenisul e o mare nebuloasa pentru mine si desi am recunoscut mai bine de jumate din numele mentionate in carte, adevarul e ca habar n-am. Cu toate astea, intr-o seara la ora 12 citeam cu sufletul la gura un meci de tenis! Agassi-Medvedev French Open 1999. Si am mai si retinut chestia asta! :)) Am zis chiar ca-l caut pe youtube sa vad daca si in realitate e la fel de palpitant. Toate acestea in conditiile in care habar n-am ce e ala forehand, slem sau tiebreak si nici nu-mi inchipui ca o sa inteleg vreodata regulile alea.

agassiCeea ce stiu insa, este ca aceasta autobiografie este grozav de bine scrisa. Agassi are o memorie exceptionala, este in stare sa retraiasca in detaliu toate meciurile pe care le-a jucat, toate experientele prin care a trecut, toate relatiile pe care le-a avut cu diverse persoane. Cartea este scrisa in colaborare cu J.R. Moehringer. Agassi povesteste despre acest lucru intr-un capitol final, capitol pe care l-am citit cu mare placere intrucat am o mare problema cu “autobiografiile” care nu-s de fapt scrise de posesorul lor, ca sa zic asa. Agassi recunoaste inca de la inceput ca are numai opt clase si nu i-a placut deloc la scoala iar in acest capitol final spune ca a descoperit lectura tarziu si ajutorul lui Moehringer a fost pretios in ceea ce priveste aparitia acestei carti. De altfel, Agassi este acum fondatorul unei scoli pe care o sponsorizeaza si de care este foarte mandru. Asta dovedeste inca o data (daca mai era nevoie) ca nu trebuie sa te incadrezi in tiparele rigide ale sistemului educational pentru a evolua ca individ.

J.R.Moehringer a scris Tender Bar si Sutton. Cea dintai este tot o autobiografie, foarte laudata, tradusa si la noi ca Dulcele bar. Personal, vreau sa o citesc in engleza. Traducerea cartii de mai sus m-a cam deranjat, are scapari care sar in ochi si cartea lui Moehringer are acelasi traducator.

 Am inceput aceasta carte pentru ca imi plac autobiografiile, jurnalele, biografiile dar si pentru ca am incredere in recomandarile Laviniei. Am avut insa dubii pentru ca Andre Agassi a fost un tip care juca tenis si mie nu-mi place tenisul. Apoi am citit primele pagini, m-au prins, si m-am mai oprit peste doua zile, fascinata. Povestea lui Agassi este de o sinceritate induiosatoare. Sportivul isi recunoaste greselile si gafele si le pune in ceea ce pare a fi o poveste fara ascunzisuri. Isi recunoaste pana si minciunile pe care le-a spus ani de-a rand ziaristilor si colegilor sau cunostintelor. Pe langa toate informatiile si detaliile personale sau care au legatura cu sportul, descoperim si un om singur, care si-a petrecut mare parte din viata fiind nefericit si nestiind ce isi doreste si unde vrea sa ajunga. Istoria lui e ca o poveste. Linistea lui vine numai atunci cand iubeste. Ba chiar, cartea lasa impresia unei foarte lungi sedinte de psihoterapie (care se termina cu bine).

Ce pot sa va spun mai mult, cartea merita citita, este  probabil una dintre cele mai bune autobiografii citite de mine si nu am ezitat sa o recomand oricui m-a intrebat despre ea. Se citeste lejer, te captiveaza ca un roman bun si, daca esti atent, mai si inveti cate ceva pe parcurs.

Gasiti cartea la Libris: 42 de lei binemeritati. Editura Publica are  multime de aparitii interesante, chiar si cartea lui Moehringer (v-am lasat link mai sus).

 

Print Friendly

Related posts:

13 Thoughts on “Open. O autobiografie – Andre Agassi

  1. hehe..de cum am vazut ca ai mentionat-o pe FB deja mi-am downloadat-o. sunt inca pe la primele 50 de pagini ca o citesc intre alte carti, dar e chiar faina.

  2. Bianca on March 17, 2015 at 10:13 am said:

    Vai Diana, eu nu prea comentez pe aici, insa tare ma bucur ca ai scris aceasta recenzie. Eu sunt fan impatimit al tenisului, iar biografiile astea mi-au atras atentia demult. Cu siguranta o sa ma apuc de ele curand! Sunt curioasa in special de Serena si Nadal, am inteles ca povestea Serenei este una chiar impresionanta. Abia astept!:)

    • Diana Borca on March 17, 2015 at 2:14 pm said:

      Bianca, welcome! 🙂
      Am vazut ca sunt multe biografii in colectie si unele par interesante dar ma gandeam ca parca preau au fost scoase pe banda. Oricum au alti autori, nu cred ca mai e vreuna scrisa de Moehringer dar merita sa le rasfoiesti. Astept impresii dupa aia, ca as avea cui sa fac cadou una sau doua. 😀

  3. Sa stii ca si eu m-am uitat la filmulete din meciuri, dupa ce am terminat-o. Eu am avut un crush pentru el cind eram adolescenta, dar nu ma pasiona tenisul, ci doar el, ca era un tip asa atipic, cu par lung si colanti roz pe sub pantaloni scurti :)) Nu mi-am imaginat niciodata ca poate fi un tip atit de profund.

    Sint sigura ca o sa-ti placa si Tender Bar, o am daca vrei, spune-mi.

  4. stiam de cartea aaceasta, dar ma inhiba faptul ca n-am notiuni elementare despre tenis. acum, parca parca as da navala sa citesc Open:) ai facut o recenzie foarte convingatoare!

    • Diana Borca on March 17, 2015 at 2:15 pm said:

      Iulia, sa stii ca si eu m-am mirat cand mi-a recomandat-o Lavinia intr-un comentariu pe aici dar acum am inteles de ce. 🙂

  5. Pingback: Prin blogosfera literară (16 – 29 martie 2015) | Recenzii filme si carti

  6. Gata. am terminat-o si-am plans cand i-am scris recenzia :)) nu cand am citit-o. atunci am ras, ca-i un umor pe gustul meu umorul lui Agassi si-al lui Moehringer.
    e prima carte de care trag sa n-o termin, sa prelungesc placerea lecturii. cu altele ma grabeam sa ajung la final, sa vad ce se intampla, asta stiam intr-un fel cum se termina, poate de asta nu galopam.
    il ador pe Agassi dupa ce i-am citit autobiografia, lupta cu tenisul, cu sine insusi, cu presa, cu publicul, cu rivalii, cu dragostea, cu familia…
    iar tenisul s-a deschis un pic in ochii mei, dar numai un pic, si-am dobandit un imens respect pentru jucatori. daca in mintea tuturor se intampla ce se intampla intr-a lui Agassi… chapeau!

    • Diana Borca on June 5, 2016 at 6:39 pm said:

      Cred ca toti sportivii de performanta au pasiunea aia in suflet. De fapt, cred ca nici nu ai cum sa reusesti fara ea, cum sa inghiti atatea greutati.
      Ma bucur ca ti-a placut. La fel am simtit si eu citind-o. 🙂

Leave a Reply to roberts Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.