Preaiubita – Toni Morrison

Au trecut cateva saptamani bune de cand am citit cu atata jind o carte, am citit-o dar de fapt ma simt de parca as fi vazut-o, atat de bine mi-am imaginat personajele si atat de tare m-am implicat in actiune. In ultima vreme descopar atat de multi scriitori talentati pe care as vrea sa-i citesc in intregime incat, cel mai probabil, nu o sa-mi ajunga viata asta pentru tot ceea ce imi doresc eu sa citesc.

Toni Morrison a fost o surpriza pentru mine pentru ca am descoperit-o intr-o zi si m-am indragostit fulgerator cum s-ar zice. I-am gasit cartile, am gasit interviuri cu ea pe You Tube, am citit repede Preaiubita si asta a fost. Cred ca mi-a fost atat de usor sa o indragesc pentru ca mi-a amintit de Maya Angelou ale carei poezii sunt printre putinele care ma mai impresioneaza. Avand in palmares premiile Pulitzer si Nobel, Toni Morrison este una dintre acele femei care ma inspira si ma fac sa ma simt mandra. In liceu am avut un profesor de literatura mai deosebit, un tip grozav care incerca sa ne invete sa citim si sa analizam un text cu naturalete si sa ne folosim inteligenta sau macar ideile proprii. Dupa galetile de comentarii invatate pe de rost pentru admitere, profesorul acesta de literatura a fost un soc pentru mine (noi). Bineinteles ca nu l-am apreciat atunci asa cum trebuia, dar uitandu-ma in urma realizez cat de mult mi-a schimbat comportamentul fata de lectura si interpretarea literaturii. Avea insa, ca orice om, propriile prejudecati. Intr-una din orele de curs a facut o afirmatie care m-a urmarit ani de zile si pe care, cred, n-o voi uita niciodata: “Femeile nu stiu sa scrie literatura.” Mi se pare ca ulterior s-a corectat cu “Femeile nu stiu sa scrie poezie.” Oricum toni-morrisonnu mai conteaza, cert este ca acel moment a fost pentru mine unul de frustrare maxima pentru ca nu citisem indeajuns sa-i dovedesc contrariul. Am simtit instinctiv ca trebuie sa-l contrazic dar nu aveam argumente. Ceea ce m-a facut sa ma scufund si mai tare in pasiunea mea pentru lectura, sa citesc si carti din afara recomandarilor scolare. Acum ma gandesc cu amuzament ca poate, intr-o clasa cu doi baieti si vreo 30 de fete, afirmatiile astea au fost doar o provocare. Vreau sa cred asta pentru ca mi-e prea draga amintirea lui. In orice caz, ma gandesc la afirmatia asta de fiecare data cand intalnesc o scriitoare care ma uimeste, o scriitoare pe care as fi vrut sa o cunosc atunci, la 16 ani, ca sa pot sa-i dau cu ea peste nas profesorului respectiv. E si cazul lui Toni Morrison, de-aia v-am spus aceasta poveste lunga.

Preaiubita este o carte care se citeste relativ usor dar starneste emotii puternice. Toni Morrison se plimba tiptil pe langa realismul magic, folosind cu subtilitate partea a doua a acestei sintagme, astfel incat, multa vreme nici nu-ti dai seama ca te afli in acest gen. Preaiubita este o poveste despre durere si mecanismele de aparare pe care le dezvoltam automat impotriva acesteia. Astfel, nu numai ca citim o poveste despre nedreptatile si cruzimea din vremea sclaviei populatiei de culoare in America dar si privim intr-o societate cu totul diferita de a noastra si in sufletul unor oameni cu care, altfel, nu am avea ocazia sa interactionam.  In anii razboiului civil american (1865), populatia de culoare este inca oprimata si mai ales, traiau cu sechelele fizice si psihice ale sclaviei. Sethe si fiica ei Denver traiesc singure intr-o casa bantuita, intr-o lume pe care si-o construiesc singure fara a interactiona prea mult cu restul comunitatii, care le evita. Abuzurile suferite in copilarie dar si to362px-Cicatrices_de_flagellation_sur_un_esclaveata istoria de generatii a abuzurilor asupra populatiei de culoare face aproape imposibila depasirea acestor traume, astfel incat, chiar si in libertate, viata lor este condusa de frica de “omul alb”. La 18 ani, Sethe este deja mama a patru copii pe care ii creste instinctiv, neavand nici o alta femeie langa ea care sa o ajute sau sa o indrume. In acelasi timp este servitoarea unei femei albe, la ferma acesteia din Kentucky, alaturi de alti cativa barbati de culoare. Dintre acestia, unul dintre ei ii devine sot, acesta fiind si ceea ce mi s-a parut mie a fi momentul ei de “trezire”. In clipa in care isi da seama ca nu va exista nici o ceremonie de nunta, absolut nimic care sa simbolizeze faptul ca urmeaza sa devina femeie (la 13 ani), Sethe isi recunoaste conditia si incepe sa se trezeasca in ea dorinta pentru libertate. Ulterior, desi are noroc de niste stapani mai destupati la minte care nu o agreseaza, ba din contra, se straduiesc sa le ofere sclavilor o viata cat de cat confortabila, Sethe resimte din ce in ce mai mult frustrarea de a nu putea sa fie propria ei stapana, mai ales atunci cand este nevoita sa-si lase copiii singuri. La fel ca multe alte scene din acest roman, cea in care Sethe o gaseste pe fiica ei de cateva luni dormind in soare cu o musca plimbandu-i-se pe fata, este foarte emotionanta. Odata cu moartea stapanului lor si boala sotiei acestuia, la ferma apare un alt stapan cu un cu totul alt set de valori. Sclavii sunt sunt studiati, educati, imperecheati si condusi ca niste animale. Sethe si sotul ei se hotarasc sa fuga, impreuna cu ceilalti negri de la ferma. Detaliile si dramele acestei evadari catre libertate se dezvaluie treptat in roman. Atat Sethe cat si Paul D. (un personaj ce apare ca un salvator in casa celor doua femei, mama si fiica) isi traiesc istoria pe doua planuri: cel al trecutului – fuga de la ferma, pierderile suferite, durerea, traumele dar si al prezentului, cand acestia sunt impreuna si se straduiesc sa scape de fantomele trecutului (la propriu).

” The lesson she had learned from her sixty years a slave and ten years free: that there was no bad luck in the world but white people. “They don’t know when to stop.”

Nu este scena din carte despre care nu as vrea sa va scriu dar incerc sa ma limitez la chestii generale pentru a nu va strica placerea lecturii. Daca ar trebui sa aleg un punct culminant al acestui roman, mi-ar fi destul de greu sa ma hotarasc. Fuga din sclavie este, desigur, un punct important al naratiunii, dar sunt inca alte cateva la fel de relevante si impresionante. Personajele sunt complexe, foarte realiste. Morrison se pricepe de minune sa redea gandurile si sentimentele complexe ale acestor personaje. Vietile lor sunt pline de evenimente, in marea lor majoritate traumatice astfel incat, atunci cand afli detaliile celei mai socante intamplari din carte (o intamplare pe care nu v-o dezvalui acum dar vreau sa va spun ca este reala, gasita de Toni Morrison intr-un ziar al vremii), mai ca nici nu te miri. Ba chiar intelegi de ce o mama disperata si singura, a carei viata a fost dirijata de violenta si sclavie, poate recurge la solutii dramatice pentru a-si scapa copiii de un destin asemanator. Multe dintre personajele secundare ale romanului o condamna pe Sethe, o izoleaza de comunitate pentru ceea ce a facut, un lucru absolut oribil, care o bantuie (la propriu) toata viata dupa aia, dar eu nu pot spune ca sunt de acord cu ei. Cred ca si eu as fi facut la fel. Fiecare isi construieste propriile mecanisme de aparare si supravietuire. Poate cel mai emotionant este cel descris de Paul D. – suprimarea pana la aproape inexistenta a sentimentelor. Daca nu iubesti, nu poti fi ranit.

Risky, thought Paul D, very risky. For a used-to-be-slave woman to love anything that much was dangerous, especially if it was her children she had settled on to love. The best thing, he knew, was to love just a little bit; everything, just a little bit, so when they broke its back, or shoved it in a croaker sack, well, maybe you’d have a little love left over for the next one.

Suddenly he remembers Sixo trying to describe what he felt about the Thirty-Mile Woman. “She is a friend of my mind. She gather me, man. The pieces I am, she gather them and give them back to me in all the right order. It’s good, you know, when you got a woman who is a friend of your mind.”

Dar Sethe isi iubeste copiii cu toata dragostea de care este capabila si asta o aduce in acel punct de disperare maxima.

I was big, Paul D, and deep and wide and when I stretched out my arms all my children could get in between. I was that wide.

Am admirat-o pe Sethe si am compatimit-o in momentele ei cele mai proaste, in care pare ca si-a pierdut mintea si m-am bucurat pentru ea cand s-a linistit. Nu se poate spune ca acest roman are un final fericit, cum de altfel, probabil, nici vietile sclavilor nu au putut avea finaluri fericite, dar exista undeva la sfarsit o raza de lumina si de liniste.

“To get to a place where you could love anything you chose–not to need permission for desire–well now, that was freedom.

Mai imi ramane de observat si faptul ca cele doua planuri ale povestii se completeaza si sunt la fel de importante. In nici un moment nu poti sa spui ca povestea s-a terminat. Scriitoarea revine mereu la idei pe care le mentioneaza in mai multe puncte ale romanului, adaugand detalii si complexitate povestilor. Este o carte pe care e bine sa o cititi in limba engleza pentru a putea aprecia si valoarea ei lingvistica. Din acest punct de vedere mi-a amintit de Viata secreta a albinelor de The Invention of Wings (Sue Monk Kidd) dar si de Culoarea sentimentelor (Kathryn Stockett).

Preaiubita s-a tradus la editura Trei (Virgil Stanciu) impreuna cu alte trei titluri ale lui Toni Morrison. O gasiti la 27 lei la Libris. In limba engleza, aici, 8 euro.

 

Print Friendly

Related posts:

4 Thoughts on “Preaiubita – Toni Morrison

  1. blueroses on March 1, 2015 at 8:02 pm said:

    Toni Morrison e demna de Pulitzerul si Nobelul ei si “Beloved” e impresionanta, dureroasa si geniala.
    O alta autoare remarcabila e Alice Walker cu “The Color Purple” – m-a marcat romanul asta.
    PS Am avut si eu niste profesori remarcabili, cu niste afirmatii memorabile – ii pomenesc din cand in cand; nu sunt apreciati suficient, individual si ca in general ca profesie 🙁
    Lecturi frumoase in continuare!

  2. Și filmul The Color Purple e bun, cu Whoopy Goldberg.

    De Toni Morrisson am și eu câteva citate faine pe blog, din Love. Nu știu dacă ai citit-o.

  3. Nu am citit-o dar vreau sa o citesc. Si mai am pe lista si Jazz. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.