Acorda-mi acest vals – Zelda Fitzgerald

Mi-am dorit sa citesc aceasta carte si am inceput-o cu mare entuziasm numai pentru a descoperi ca nu ma simt in stare sa citesc mai mult de cinci pagini odata. Nu pot sa spun ca este un roman greoi, pentru ca nu ar fi adevarat dar scriitura este cu siguranta dificila si haotica. Cu greu am urmarit firul naratiunii si ca sa va spun drept, acum cand incep sa scriu despre ea nici macar n-am terminat-o.

Cand a scris Acorda-mi acest vals, Zelda Fitzgerald fusese deja internata de cateva ori pentru schizofrenie, ba chiar, romanul este scris in timpul unei internari, ca parte din terapia ei. Este bine-cunoscut faptul ca romanul este autobiografic si ca Alabama Beggs si David Knight sunt reprezentarile fictive ale autoarei si sotului ei, Scott Fitzgerald. Naratiunea este insa greu de urmarit, in parte datorita faptului ca scrisul pare chinuit, grabit, telegrafic dar si pentru ca istoria personajelor pare sa aiba sincope. Totusi, nu poti sa nu apreciezi faptul ca Zelda scrie cu pasiune si fara greutate (romanul a fost scris in doar doua luni) iar subiectele pe care le abordeaza ii sunt apropiate si o preocupa: propria ei copilarie in Alabama, casnicia ei complicata cu Scott (care este reprezentat in roman de un David gelos, cinic, interesat in permanenta de bani si cusurgiu), dragostea ei pentru copil (pe care insa il cam neglijeaza) dar si interesul ei constant pentru a se descoperi artistic. Citind despre acest roman si conjunctura in care a fost scris, nu am putut sa nu simt o simpatie enorma pentru Zelda, pentru faptul ca a perseverat in ciuda faptului ca nici macar sotul ei nu a sustinut-o in a-si publica romanul, considerandu-l prea asemanator cu cel pe care il scria si el in acelasi timp (Blândeţea nopţii) si temandu-se ca va acapazeldara atentia publicului, in detrimentul sau (ba chiar a descurajat-o si l-a criticat aspru). Acest lucru m-a facut sa continui lectura si sa duc romanul pana la capat, cu un respect nou descoperit pentru aceasta autoare. Boala a urmarit-o toata viata, agravata de relatia ei zbuciumata cu Scott, de faptul ca a avut mai multe intreruperi de sarcina care au dus la infertilitate si de recenziile negative ale scrierilor ei.

Simpatia pentru autor nu e suficienta insa pentru a recomanda acest roman. Totusi, anumite pasaje nu sunt fara valoare, in special capitolul in care Alabama se dedica baletului. Greutatile acestui dans dar si pasiunea si dorinta ei de a reusi sunt exprimate in cateva pagini cu adevarat deosebite. De asemenea, scena de la sfarsitul romanului in care toata familia se aduna in jurul tatalui bolnav al Alabamei, este din nou una foarte lucid descrisa si impresionanta. Sunt fragmente pe care le-am citit cu interes, altele insa… pagini intregi de conversati greu inteligibile intre personaje care apar din senin, fara nici o explicatie sau introducere. Asa cum spuneam la inceput, este foarte greu sa urmaresti cu atentie, sa te concentrezi la actiune sau la personaje. E interesant insa, in masura in care stii despre faptul ca scriitoarea sufera de schizofrenie si analizezi cumva felul in care scrie, prin prisma acestei boli. Se vede parca, printre randuri, disperarea, agitatia emotionala si dezordinea unei minti bolnave ceea ce pentru mine a fost fascinant.

Romanul este considerat o curiozitate a literaturii si recomandarea este de a fi citit impreuna cu Blandetea noptii. Asa imi propusesem si eu initial dar acum ma simt prea “suparata” pe Scott Fitzgerald pentru a-i citi vreo carte. Atitudinea lui dar si a publicului cititor de la 1930 incoace mi se pare foarte nedreapta. Si oricum, nu pot spune ca l-am considerat vreodata unul dintre autorii mei preferati – desi stiu si inteleg de ce a fost si este inca apreciat. In ciuda bolii si a lui Scott care ar fi preferat probabil o sotie casnica, Zelda a perseverat in ceea ce priveste dorintele ei de realizare pe plan personal si artistic si l-a iubit asa cum a stiut ea. Pentru anii aceia, cand femeile de-abia incepeau sa ridice ochii din bucatarie si sa indrazneasca sa-si doreasca si altceva, Zelda a fost o tipa deosebita cu o ambitie si perseverenta de admirat.

 De cumparat: librarie online 25 lei (cu transport gratuit)

Print Friendly

Related posts:

4 Thoughts on “Acorda-mi acest vals – Zelda Fitzgerald

  1. Pentru mine a fost foarte revelatorie Z: A Novel of Zelda Fitzgerald, cumva a reabilitat-o in ochii mei, pentru ca era mereu prezentata in cultura pop ca o tipa superficiala, mama dezinteresata, posibil talentata dar fara sa persevereze in vreun domeniu (scris, dans, pictura). O am, daca vrei vreodata s-o citesti.

  2. ineleg ca a fost o femeie talentata dar tare nefericita….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.