Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj

Atunci cand l-am citit pentru prima oara pe Murakami mi s-a parut cu adevarat deosebit. Nu mai citisem nimic de felul acesta, nu mai intrasem in astfel de lumi ciudate, am fost luata pe nepregatite si vrajita instant. Stilul japonezului este atat de deosebit incat mi se pare ca l-as recunoaste oricand (desi, avand in vedere memoria mea proasta, nu bag mana in foc pentru nimic), mi se pare ca oricine nu l-a citit pierde foarte mult. Cred ca sunt mai bine de cinci ani de cand ii tot citesc cartile si perspectiva unui nou volum este mai mult decat imbucuratoare pentru mine. Am lasat insa sa treaca timpul peste acest volum (aparut la inceputul lui 2013) pentru ca mi-am dorit sa-l ascult ca audiobook, la fel ca pe 1Q84. Experienta unei lecturi audio din Murakami, citita cu accent si intonatii japoneze este o mare placere si bucurie pentru mine.

Am inceput asadar cu entuziasm acest roman si cu bucuria regasirii unui autor care imi place dar cu toate insistentele mele, cartea nu a reusit sa se ridice la nivelul asteptarilor. Murakami insereaza cu stangacie in text catecollageva scene erotice care nu se potrivesc deloc si asta m-a trezit brusc din reveria mea Murakami-easca. E drept, ca scenele de genul acesta nu sunt punctul forte al lui Murakami, am observat asta demult, dar aici parca prea da cu bata-n balta. Apoi, sfarsitul in pom m-a enervat ingrozitor. Rar suport finalurile de genul acesta si acesta nu a fost unul dintre cele suportabile. Deja personajul imi era relativ antipatic, faptul ca nici nu am primit o incheiere pentru povestea lui m-a facut sa imi doresc sa ma razbun cu doar 2 stelute pe Goodreads. Mi-am amintit astfel de In cautarea oii fantastice care a fost mai mult decat dezamagitoare si parca totusi asta ii este superioara asa ca am incercat sa-mi depasesc emotiile si iata, ma chinui acum sa va scriu doua vorbe despre ea. Daca incerc sa gasesc personaje interesante in roman, nu prea reusesc. Singura care este cat de cat atragatoare este Shiro, o prietena din copilarie a lui Tsukuru, cea care este si cauza introspectiilor si “pelerinajului” lui. Shiro sufera probabil de schizofrenie sau vreo alta afectiune psihica probabil declansata de un abuz. Problema ei afecteaza grupul de prieteni in care este si Tsukuru intr-atat, incat fiecare o ia pe drumul propriu, uitand aparent de ceilalti. Tsukuru insasi este un personaj banal si cliseic. Autorul nu se hotaraste daca sa-l faca un tip fara culoare, fara initiativa (toata viata lui de pana atunci pare sa sugereze acest lucru) sau sa-l impinga spre un pic de curaj (calatoria lui neverosimila in Finlanda). Ceilalti se amesteca in peisaj, nu ii poti distinge cu nimic si sunt exact asa cum se vede si Tzukuru pe el insusi – fara culoare.

Altfel, ritmul povestii este acelasi pe care-l stim din alte carti ale lui Murakami. Romanul se parcurge mai usor decat In cautarea oii fantastice dar ai senzatia in permanenta ca lipseste ceva si sfarsitul deschis nu o ajuta cu nimic. Ceea ce te tine insa interesat este talentul lui Murakami de a descrie cele mai banale lucruri – detalii de imbracaminte sau de gatit, mici particularitati fizice ale personajelor, dar si introspectiile lor cele mai obisnuite (sa dea sau nu bacsis unui taximetrist dintr-o tara straina) – dar si micile ciudatenii inserate pe ici pe colo (in cazul acesta o scurta poveste despre polidactilie).

Asadar, sa cititi sau nu cartea asta? Eu zic ca da…merge. Nu e cea mai mare realizare a lui Murakami dar are cateva dintre vechile lui teme, in caz ca va era dor.

Titlu original: Shikisai o motoanai Tazaki Tsukuru to, kare no junrei no toshi 2013 (imi place cum arata limba japoneza)

Este tradusa la editura Polirom de Florin Oprina. O gasiti la 26 de lei in libraria online Libris.

Print Friendly

Related posts:

2 Thoughts on “Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj

  1. Am citit aproape toate cărţile lui Murakami (am sărit peste câteva de povestiri) şi aceasta pare una dintre cele mai slabe ale lui. Mie „În noapte” mi s-a părut pe acelaşi nivel.
    Eu una „În căutarea oii fantastice” o ador!
    Ai subliniat ceva mai sus că Tsukuru este un personaj banal – mie asta îmi place la Murakami, că porneşte de la banal şi îşi aduce personajele mult dincolo de acest prag. Mai ales pe plan psihologic. Bine, Tsukuru Tazaki nu ajunge să-şi depăşească banalul…
    Ioana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.